FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „JUSTINIAN PATRIARHUL”

BUCUREȘTI

OPERA POETICĂ A SFÂNTULUI GRIGORIE ȘI VALORIFICAREA EI

ÎN PREDICA ACTUALĂ
- lucrare de seminar-

Coordonatori: Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon

Asist. Dr. Radu Emanuel Andrei

Susținător: Mogoș Teodor Ionuț

București
2021
 Introducere
Sfântul Grigorie de Nazianz, numit și geniul creștin, deține una dintre cele mai
variate și nuanțate producții poetice încă din secolul al patrulea și până astăzi. Cu
toate că perioada în care a trăit acest mare teolog nu a fost în exclusivitate una numai
de triumf ci au existat divergențe cu diferiți adversari implacabili 1 care opuneau
rezistență disperată împotriva creștinismului, Sfinții Părinți, având drept model și
îndrumător pe Sfântul Grigorie Teologul, au luptat prin compunerea operelor
teologice, sub inspirația Duhului Sfânt, pentru protejarea viitorului creștinism.
Opera Sfântului Grigorie cuprinde 45 de cuvântări și discursuri, majoritatea
având caracter dogmatic și liturgic, fiind structurate în cele 4 volume din colecția PG
(35-38). Cele mai importante scrieri ale sale sunt: Cele Cinci Cuvântări Teologice ce
au fost rostite în anul 380 d.Hr., la Constantinopol contra arienilor, Cuvântări la
sărbători mari, Cuvântări Panegirice în cinstea Sfinților, cele 4 Necrologuri, două
invective împotriva lui Iulian Apostatul și, nu în ultimul rând, cuvântări în ocazii
personale, ca de exemplu, Cuvântul de apărare pentru fuga sa din Pont2, fiind
cunoscut sub numele de Tratatul despre preoție al Sfântului Grigorie de Nazianz3.
Alături de toate cuvântările, Sfântul Grigorie are o vasta operă poetică,
elaborată la Arianz între anii 383-390 d. Hr., în vederea combaterii ereticilor prin
dogme, în special apolinariștii ce se foloseau de poezie în propagarea ideilor lor,
demonstrând acestora capacitatea pe care creștinii o au în mânuirea artei poetice. Cele
507 poezii rămase de la Sfântul Grigorie abordează atât poeme teologice dogmatice
(38) dar și morale (40) cât și poeme istorice, despre sine, în număr de 206, despre
alții, cele mai scurte epigrame (o specie a poeziei lirice care satirizează elemente
negative ale unui caracter omenesc), în număr de 94 și 129 de epitafe4.

2. Autobiografia în poeme
Sfântul Grigorie Teologul este printre puținii Sfinți Părinți care ne oferă o
varietate de informații cu privire la viața sa folosind o serie de poeme autobiografice.
Lucrarea “Despre viața sa”, alcătuită în anul 1949 conține versuri autobiografice și
apologetice ale Sfântului Grigorie, traduse în limba română de către diaconul Ioan I.
Ică jr.. În aceste poeme sunt prezentate evenimentele cele mai importante prin care
arhiepiscopul Constantinopolului a trecut de-a lungul vieții.
Cu privire la părinții acestuia, Sfântul Grigorie își arată cinstea compunând un
poem ce ajunge în prezent drept pildă pentru orice familie creștină: „Am avut un
părinte foarte frumos și bun, bătrân, simplu la purtare, cu viață așezată, un adevărat
patriarh, al doilea Avraam, fiind, nu părând, un om excelent[...]. Iar mama, ca să fiu
scurt, soață pe potrivă a unui asemenea bărbat și de aceeași greutate morală, încă

1 Ioan G. COMAN, Tristețea poeziei lirice a Sf. Grigorie de Nazianz, Ed. Institutul Român de
Bizantinologie, București, 1963, p. 5.
2https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/sf-grigorie-de-nazianz-
81444.html, 10.11.2021.
3https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/vocatia-preoteasca-tratatul-despre-preotie-al-
sfantului-grigorie-de, 10.11.2021
4 https://pravila.ro/sfantul-ierarh-grigorie-teologul-25-ianuarie/, 10.11.2021.
dinainte foarte evlavioasă din părinți evlavioși, femeie la trup, dar mai mult decât un
bărbat prin purtare; amândoi erau pe buzele tuturor prin viața lor deopotrivă”. De
asemenea, în aceeași lucrare, amintește de momentul în care el a fost închinat lui
Dumnezeu ca mulțumire pentru venirea sa pe lumea aceasta: „Dar de cum am venit,
îndată am ajuns și străin cu înstrăinarea cea bună; căci am fost înfățișat lui Dumnezeu
ca un miel sau un vițel drag, jertfă nobilă și cinstită cu rațiune, pentru că-mi este greu
să spun ca un nou Samuel”5.
Educația a fost o altă etapă importantă din viața Sfântului Grigorie ca urmare a
redactării unui poem în acest sens, ce se prezintă până în ziua de azi drept model
pentru oricare dintre tinerii care-și doresc clădirea unei culturi autentice: „Fiind încă
imberb, mă posedă o dragoste fierbinte de literatură. Căci căutam să vin în ajutor
literaturii neautentice cu o literatură adevărată, ca să nu se înalțe cei ce nu învață
nimic altceva decât limbuția deșartă și goală ce stă în zgomote făcute din gât, și să n-
am nevoie de sofisme împletite. Nu mi-a venit nicicând în minte să pun ceva înaintea
educației mele creștine”6.
În vederea prezentării ultimelor momente petrecute la Constantinopol, Sfântul
Grigorie Teologul ne relatează într-un poem episodul în care adresează o rugăminte
împăratului Teodosie cel Mare în care cere eliberarea din funcția sa de arhiepiscop.
Obosit în urma atâtor intrigi ce înăbușeau capitala imperiului, Sfântul dorește să-și
trăiască bătrânețile în liniște, retras: „Și eu, împărate, o singură favoare cer puterii
tale care face daruri mărețe. Nu cer aur, nu tăblițe multicolore, nu acoperăminte
pentru masa de taină, nu să primesc o înaltă demnitate pentru neamul meu sau să stau
aproape de tine, cel preabun. [...] Un singur lucru cer să mi se dea: să stau puțin
departe de invidie. Doresc să cinstesc scaunul, dar de departe. Am obosit să fiu urât
de toți, chiar și de prieteni, pentru că nu pot privi spre altceva, decât spre Dumnezeu”.
„La acestea împăratul a aplaudat în public și au aplaudat și ceilalți, iar eu am obținut
favoarea, cu greu, după cum se spune, dar am obținut-o”7.
Încheiem acest capitol cu un poem intitulat: „Despre sfârșitul vieții” în care
Sfântul Grigorie exprimă îngrijorarea cu privire la sfârșitul vieții sale și pune accent
pe momentul întâlnirii sale cu Hristos la Judecată: „Florile au trecut, s-a apropiat
secerișul. Alb îmi este părul, iar aria cere spicul. Strugurele verde s-a dus și tăierea lui
e aproape. Teascul relelor mele e înălțat. Vai, ce zi rea pentru mine! Unde voi fugi de
ea? Și ce mă voi face? Ce teamă de păcat mă cuprinde? Teama de spinii și strugurii
Gomorei, atunci când Hristos Se va arăta la judecată dând ca un Dumnezeu unor
dumnezei cele după vrednicie, un loc de lumină fiecăruia pe cât poate să poarte
vederea Lui. O singură speranță mi-a rămas: să alerg iarăși în aceste scurte zile la
călăuzirea Ta, Fericite!”8.

5 https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfantul-grigorie-teologul-si-a-povestit-
viata-in-poeme- 16415.html., 11.11.2021.
6Ibidem, 11.11.2021.
7 https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfantul-grigorie-teologul-si-a-povestit-
viata-in-poeme- 16415.html., 11.11.2021.
8Ibidem, 11.11.2021.
 3. Hristos Pătimind
Opera dramatică la pătimirile cele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus
Hristos
Alături de cele 507 poeme, Sfântului Grigorie îi este atribuită și o dramă.
Acestei lucrări iau fost atribuite incipient mai multe nume, precum: 1. Christus
Patiens, deși această denumire nu este recunoscută în întreaga tradiție scripturistică
2. A lui Grigorie Teologul tragedie la Pătimirea cea mântuitoare a Domnului
nostru Hristos și 3. Al celui întru Sfinți Părintelui nostru Grigorie Teologul,
scenariu dramatic după Euripide care cuprinde întruparea pentru noi a
Mântuitorului nostru Iisus Hristos și cea întru Acesta mântuitoare a lumii
Pătimirii.

Cu toate că această lucrare s-ar putea numi în nenumărate feluri, cea mai relevantă
denumire pe care ar putea-o avea ar fi Pătimirea mântuitoare a lui Hristos9.
Motivele care l-au determinat pe Sfântul Grigorie de Nazianz să scrie această
capodoperă au legătură cu dorința sa arzătoare de a se opune poruncii împăratului
Iulian de a le interzice creștinilor predarea literaturii antice și totodată pentru a-l
confrunta pe Apolinarie din Laodiceea care de asemenea la rândul său își
propovăduia opiniile folosind poezia10.
Ca și conținut, opera de față este considerată un kentron, termen ce definește
operele ce erau alcătuite din mai multe versuri întregi sau părți din poeziile altor
scriitori. Această lucrare nu este singura de acest fel dar, după cum afirmă și
renumitul Herbert Hunger: „este considerată un exemplu clasic al acestui gen,
deoarece o treime din cele 2610 versuri este împrumutată din izvoare clasice, în
special din operele lui Euripide, Medeea și Bacchae. Aproximativ 36 de versuri sunt
inspirate din lucrările lui Eschil, Agamemnon și Promithea precum și din Alexandra,
a lui Licofron”11.
Sfântul Grigorie începe acest poem cu o prezentare sumară a conținutului
tragediei în primele 30 de versuri, enumerând totodată personajele principale și
incipitul dramei:

Prolog
“După ce ai ascultat cu evlavie poemele mele
și istorie evlavioasă dorești să auzi în poezie;
cu atenție ascultă acum Pătimirea cea mântuitoare pentru lume
ca pe o tragedie a lui Euripide.
Din aceasta vei învăța mulțime de taine,
ca din gura tinerei Maici Fecioare
și de la ucenicul pe care Domnul îl iubea.
Mai întâi, cuvântul acesteia [Fecioarei]

9 Sfântul
Grigorie de Nazianz, Hristos Pătimind, Operă dramatică la Pătimirile cele mântuitoare
ale Domnului nostru Iisus Hristos, trad. Pr. Alexandru Iorga și Alexandru Prelipcean, Ed.
Doxologia, Iași, 2019, p. 14.
10 Ibidem, p. 16.
11 Ibidem.
 va fi să plângă ca mamă în vremea Pătimirii,
și plângând, al morții
izvor va arăta, începutul său cel dintâi.
Va spune că aceasta este cu adevărat pricina
pentru care s-a născut și mamă s-a făcut a Logosului,
și acum va vedea Pătimirile Sale cele pe nedrept.
Dacă din neatenție nu am fi căzut în greșeală,
nu am fi avut moartea ca pedeapsă!
Nu ne-ar fi stricat a șarpelui înșelăciune,
nici stricăciunea nu s-ar fi strecurat cu amăgire în lume
și dreaptă pedeapsă moartea n-ar fi fost.
Nepieritor pentru totdeauna să nu rămână răul!
Nu ar fi trebuit ca omul muritor să devină!
Cuvântul Cel dumnezeiesc, Stăpânul Cel ce dă viață,
pe cel stricăcios nestricăcios făcând cu iubirea
a dat viață neamului muritorilor.
Dacă ar fi rămas negolit Cuvântul,
nu s-ar fi făcut aceasta [Fecioara] mamă a Stăpânului,
și nici pe nedrept pătimind văzându-L,
nu s-ar fi înecat în suspinuri și plânsete.
Ascultă care sunt personajele dramei.
Mama cea Preasfântă, ucenicul cel feciorelnic, femeile
- prietene ale mamei Stăpânului” 12.

Lucrarea este structurată sub forma unei trilogii, cele trei subtitluri fiind:
Pătimirea și moartea lui Hristos, Hristos în mormânt și Învierea lui Hristos.
1. În prima parte, Pătimirea și moartea lui Hristos într-un monolog extins,
observăm cele două idei ce se creează în mintea Fecioarei Maria, gândul că va fi
Maica lui Dumnezeu, ceea ce îi produce un moment de extaz, în antiteza cu durerea
produsă de gândul morții celei de bună voie a lui Hristos, Fiul său 13: „Și maică
fecioară eu nu m-aș fi făcut, să aud cum acum Fiul meu se târăște către judecată, Cel
ceresc și pământesc, Cel cu adevărat născut, și, vai, ce înfricoșător pentru mine, sa-L
umilească! Nu a aprins făclie focul acesta înfricoșător, ce inima mi-o arde și o
străpunge și care asemenea pumnalului străpunge pântecele meu”...”Și, o, mare
minune! Am născut Fiu! Și acum pot să văd ale Sale Pătimiri? Cum voi suporta?
Atunci nu am cunoscut durere, dar, iată, chinuri sfâșietoare cunosc acum” 14. În același
timp autorul intensifică acțiunea prin dezvoltarea conceptului de Mamă furioasă,
Fecioara Maria, care blestemă pe de o parte pe Iuda „Nu ai auzit cine este cel care
ucigașilor a trădat pe Fiul Tău?... De la cine oare răul a început? Cine este? Vreunul
dintre cei ce prieteni i-a crezut?... Nelegiuitul ucenic ce aduna arginții... Vai, alt necaz

12 Sfântul Grigorie de Nazianz, Hristos Pătimind, Operă dramatică la Pătimirile cele

mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, trad. Pr. Alexandru Iorga și Alexandru Prelipcean,
Ed. Doxologia, Iași, 2019, pp. 35-36.
13 Ibidem, p. 17.
14 Ibidem, pp. 37-38.
lângă cel dintâi! Cei pe care i-am avut ca prieteni să ne trădeze! A îndrăznit vicleanul
astfel de faptă rea? Ce avea să spună împotriva Făcătorul de bine al tuturor și ce
motiv a găsit nebunul?...O, Iuda, ticălosule! Da, cum astfel aș putea să te numesc de
vreme ce ai trădat pe Binefăcătorul tău? A ta este fapta demonule. Va găsi pedeapsa
sa!... Ah, cinstitorule de argint, cum îndrăznești să te bucuri de-al vicleniei rod? Poți
să mai trăiești încă?... Fie în cele mai adânci ale pământului să te pierzi meriți, fie foc
din cer să te mistuie.”15 și pe de altă parte pe Pilat și mulțimea de oameni ce L-au
nedreptățit pe Hristos prin condamnarea la moarte pe cruce. Ulterior drumului către
Golgota are loc dialogul Mamei cu Fiul ei în care Hristos încearcă să o consoleze
arătându-i slava ce va să vină asupra ei și tuturor oamenilor de pe acest pământ:
“Femeie, cea mai binecuvântată, iată pe fiul tău! Tânărul acesta neprihănit ce este
lângă tine. Iată și tu ucenicule, pe mama ta cea fără de prihană. Femeie de ce plângi?
De ce lacrimile îți udă ochii și de ce fața îță este așa tristă? Fericită ești, nu te întrista
astfel!... Curaj, răbdare, și Eu pe toate le voi îndrepta! Primește-ți durerea și drept
stăpânitor să-L ai pe Dumnezeu. Nu cunoști binele ce ți s-a dat. Pe pământ, în cer și
în toată făptura nu sunt daruri ca cele pe care ți le voi da. Pentru multele lucruri
făcute pentru Mine îți voi da aceste daruri” 16. Dialogul celor Doi se încheie prin
cuvintele „Însetez după Tine”. Cuvintele acestea și toată suferința creată îl conduc pe
Ioan, cel pe care Hristos I l-a încredințat, să o mângâie și să o consoleze pe Fecioara
Maria. Prima parte se încheie cu amplificarea suferinței, atât a lui Hristos cât și a
celor care L-au iubit, în urma străpungerii coastei Sale cu sulița.
2. A doua parte, intitulată Hristos în mormânt, este elaborată pe secvența
coborârii de pe cruce a lui Hristos și punerea Sa în mormânt. Există încă de la început
divergențe între dorința lui Iosif din Arimateea și a lui Nicodim de a-L înmormânta
pe Iisus și intervențiile sinedriului de a împiedica această tradiție. Momentul
culminant al acestei părți este cântarea de jale pe care Fecioara Maria o rostește la
atingerea Fiului său coborât de pe cruce, cântare ce însumează atât dorința Maicii
Domnului de pedepsire a lui Pilat și a lui Iuda cât și referirea la nerecunoștința
evreilor și, nu în ultimul rând, prorocirea pedepsei ce va veni asupra lor. A doua parte
se încheie cu mărturisirea de credință în înviere înfăptuită de Ioan și revolta Fecioarei
Maria pentru instaurarea strajei de noapte la Mormântul Sfânt.
3. A treia și ultima parte, sub numele de Învierea, prezintă minunile ce au loc
după cele trei zile petrecute de către Mântuitorul Hristos în mormânt. După trei zile
de așteptare, Maria Magdalena, alături de Fecioara Maria, se oferă să meargă la
mormânt din dorința de a afla Învierea Domnului. Odată ajunse la mormânt, atât lipsa
strajei cât și poziția pietrei de pe mormânt creează un moment de neliniște pentru
Maria Magdalena cât și pentru Fecioara Maria care îl vede pe înger, moment ce
declanșează o stare de bucurie nemaiîntâlnită. Momentul întâlnirii cu Hristos vine
ulterior când Acesta le cere să-i aducă pe toți ucenicii în Galileea pentru a le vorbi și
a petrecere ultimele 40 de zile fizic cu ei. A treia parte are și un moment negativ în
care conducătorii sinedriului, conștientizând drama care s-ar putea crea în urma
15 Ibidem, pp. 41-46.
16 Sfântul Grigorie de Nazianz, Hristos Pătimind, Operă dramatică la Pătimirile cele
mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, trad. Pr. Alexandru Iorga și Alexandru Prelipcean,
Ed. Doxologia, Iași, 2019, pp. 60-61.
dezgolirii adevărului lumii, doresc să falsifice evenimentul cel unic al Învierii, decizie
condamnată de către Fecioara drept crimă arhierească. Evenimentul se încheie
apariția Mântuitorului în fața tuturor la momentul în care Cleopa povestește despre
prima lui întâlnire cu Hristos după Înviere17.
Opera dramatică se încheie cu adresarea cele două rugăciuni ale autorului, prima
către Hristos pentru salvarea oamenilor de la gheenă, iar a doua către Fecioara, în
care îi cere Maicii să mijlocească către Mântuitorul Hristos pentru mântuirea tuturor
oamenilor18.

Concluzii
Datorită educației primite și capacității sale extraordinare de gândire critică,
Sfântul Grigorie de Nazianz a devenit unul dintre cei mai formidabili reprezentanți pe
care creștinismul l-a oferit omenirii încă din primele secole și până în zilele noastre.
Sfântul Grigorie este una dintre cele mai puternice surse de inspirație pentru toți cei
ce doresc să cerceteze meleagurile învățăturilor creștine19 datorită compozițiilor sale
epice și totodată operei sale poetice, ce vin ca exemplu concret chiar și în zilele
noastre în vederea desăvârșirii noastre, a tuturor.
Dacă am analiza numai poezia Sfântului în exclusivitate, făcând abstracție de
întreaga sa contribuție la lupta contra ereziilor și cristalizarea doctrinei creștine, am
realiza că acesta tot ar rămâne în istorie drept unul dintre principalii clasici și
personalități ale literaturii, atât creștine cât și folosifice.

Bibliografie
1. Sfântul Grigorie de Nazianz, Hristos Pătimind, Operă dramatică la
Pătimirile cele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, trad. Pr.
Alexandru Iorga și Alexandru Prelipcean, Ed. Doxologia, Iași, 2019.
2. Ioan G. COMAN, Tristețea poeziei lirice a Sf. Grigorie de Nazianz, Ed.
Institutul Român de Bizantinologie, București, 1963.
3. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/indumnezeirea-
omului-in- viziunea-poetica-a-sfantului-grigorie-teologul-48626.html
4. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfantul-grigorie-
teologul-si-a- povestit-viata-in-poeme- 16415.html.
5. https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/sf-
grigorie-de- nazianz-81444.html.
6. https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/vocatia-preoteasca-tratatul-
despre- preotie-al-sfantului-grigorie-de.
7. https://pravila.ro/sfantul-ierarh-grigorie-teologul-25-ianuarie/.

17 Sfântul Grigorie de Nazianz, Hristos Pătimind, Operă dramatică la Pătimirile cele

mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, trad. Pr. Alexandru Iorga și Alexandru Prelipcean,
Ed. Doxologia, Iași, 2019, p. 19.
18 Ibidem.
19 https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/indumnezeirea-omului-in-viziunea-
poetica-a-sfantului- grigorie-teologul-48626.html, 17.11.2021.