Mindfulness-Definiții

 Mindfulness este traducerea in engleza a cuvantului sati (in limba pali, limba
psihologiei budiste acum 2500 ani)
 Sati =constientizare, atentie, amintire
 Constiinta cuprinde deopotriva constientizarea si atentia; constientizarea este
“radarul” de fundal al constiintei; cineva poate constientiza stimulii fara ca acestia
sa fie in centrul atentiei
 Atentia =procesul de concentrare constienta a constientizarii.
 Amintirea = sa ne amintim sa ne reorientam atentia si constientizarea asupra
experientei curente cu inima deschisa, in mod receptiv
 Acceptarea = capacitatea de a permite experientei noastre sa fie asa cum e in
momentul prezent ( cu momentele placute si dureroase pe masura ce ele apar)
 “Schimbarea este sora acceptarii, dar este sora mai mica” ( Christensen&Jacobson,
2000)
 Practicarea starii de mindfulness ne elibereaza de gandirea repetitiva, fapt care ne
permite, la randul sau, sa vedem cat de fluide si mereu in schimbare sunt, de fapt,
vietile noastre, inclusiv sentimentul sinelui. Aceasta intelegere profunda a efemeritatii
(întelepciune)ne elibereaza de nevoia constanta de a ne promova in societate si de a ne
apara de insultele meschine.
 Întelepciunea si compasiunea sunt “doua aripi ale unei pasari” (Dalai Lama, 2003)
 Compasiunea = capacitatea de a ne deschide in fata suferintei ( a noastra si a altora),
alaturi de dorinta de a o usura.
 “observare ne-evaluativa a fluxului de stimului interni si externi pe masura ce ei apar”
(Baer, 2003)
 “autoreglarea atentiei (si) adoptarea unei orientari particulare catre propria experienta
din momentul prezent, o orientare care este caracterizata prin curiozitate, deschidere,
si acceptare”( Bishop et al. 2004)
 “ constientizare prietenoasa, neevaluativa a momentului prezent” (Brantley, 2003)
 “constientizarea experientei prezente cu acceptare” (Germer (2005)
 “constiinta care apare prin focalizarea atentiei, in mod intentionat, in momentul
prezent, si intr-o maniera nevaluativa asupra experientei traite in fiecare moment. “
(Kabat- Zinn, 2003)
 “ starea de a fi pe deplin prezent, fara reactiile obisnuite” (Salzberg and Goldstein,
2001)
 
 
Experienta direct: Experienta directa este tot ceea ce poti simti direct aici si acum cu ajutorul
simturilor (vaz, auz, gust, miros, auz, tact) sau cu ajutorul senzatiilor interne. Putem simti in
mod direct gandurile si emotiile. Dar continutul gandurilor si emotiilor nu sunt in mod necesar
in acord cu realitatea prezenta din afara ta. Cand te gandesti la un scaun, traiesti experient
gandului – scaun, nu un scaun pe care poti sa te asezi in acest moment. Gandindu-te la gustul
ciocolatei nu inseamna a avea aceeasi experienta ca atunci can in mod real gusti o ciocolata. A
te simti speriat nu inseamna ca exista in mod necesar ceva real care sa te sperie. Continutul
gandurilor si emotiilor au deseori legatura cu trecutul, cu interpretarile a ceea ce noi simtim in
mod direct, sau cu imaginile noastre despre viitor. Aceste ganduri si emotii pot sau nu sa se
potriveasca corect cu faptele din lumea reala.
In momentul prezent: Este greu sa mentinem constiinta noastra in prezent. Atentia noastra in
mod firesc zboara aiurea in afara prezentului. Cand “evadam” parasim prezentul; parasim
experienta directa si ne abandonam continutului gandurilor noastre. Momentul prezent este in
continua schimbare. Cand vrem sa pastram o experienta buna, parasim prezentul. Cand
incercam sa ne luptam sau sa fugim de o experienta neplacuta, parasim prezentul. A ramane
prezent nu inseamna sa incercam sa oprim mintea noastra de a evada din prezent. Mai degraba
inseamna sa observam ca mintea noastra a zburat aiurea si, intr-un mod delicat, nefortat sa o
aducem in prezent din nou si din nou.A sta in acest moment inseamna sa revii continuu in
momentul prezent ca la un nou moment.
 
O modalitatea ajutatoare de a sta in prezent este aceea de a focaliza atentia asupra senzatiilor
corporale immediate sau asupra respiratiei. Este de asemenea posibil sa fim atenti la fluxul
gandurilor si emotiilor din mintea noastra. Dar aceasta inseamna observarea gandurilor ca
ganduri, a emotiilor ca emotii – nu de ane agata de continutul lor. Inseamna a face un pas
inapoi si a privi gandurile si/sau emotiile venind si plecand, urmate de altele.
Fara evaluare/judecare: Avem tendinta naturala de a evalua si judeca experienta noastra.
Asociem intelesuri experientelor noastre. Etichetam experientele ca “bune”, “corecte” sau
rele. Mindfulness este un proces de observare fara evaluare sau judecare. Este dificil sa
observi corect daca imediat judeci faptul observat intr-un anume fel. Mindfulness se refera la
activarea atentiei ca la un control bazal al realitatii si ea necesita suspendarea tuturor
evaluarilor si interpretarilor. Intreaga experienta este recunoscuta ca atare. Toate evaluarile
sunt “lasate sa plece”. Nu exista succes sau insucces.Recunoasterea (sau “acceptarea”) nu
inseamna aprobare sau respingere. Ea inseamna doar ca tu esti constient de ca aceasta este
experienta.

Cele 4 adevăruri nobile- Buddha

 Conditia umana implica suferinta
  Conflictul dintre felul cum sunt lucrurile si felul cum ne dorim noi sa fie produce
aceasta suferinta
 Suferinta poate fi redusa si chiar eliminata prin schimbarea atitudinii pe care o avem
fata de experienta neplacuta.
 Exista opt strategii generale pentru a pune capat suferintei
 Calea nobila a celor opt brate:
- perspectiva corecta
-intentia corecta
- vorbirea corecta
- actiunea corecta
- viata corecta
- efortul corect
- mindfulness corect
- concentrarea corecta
Fundamente ale mindfulness
 Corpul, inclusiv respiratia si postura
 Nuanta sentimentelor ( ex. – calitatea placuta, neplacuta sau neutra a senzatiilor)
 Starile mintii, cum ar fi distragerea sau aparitia mandriei
 Obiectele mentale (ex. – calitatile care sustin starea de bine: energia si linistea:
calitatile care inhiba starea de bine: furia si lenea

Tipuri de meditație cu mindfulness

 Atentia concentrata
 Monitorizarea deschisa
 Bunatatea iubitoare si compasiunea
 Atentia concentrata
o Obiecte interne ale meditatiei: respiratia, cuvinte, propozitii, un anume loc din corp
o “cand observi ca mintea a plecat la plimbare, adu-o delicat inapoi (la obiectul
atentiei)”
o Meditatia prin concentrare contribuie la cultivarea unei minti calme, netulburate”

Monitorizarea deschisa
Monitorizarea deschisa dezvolta capacitatea de constientizare relaxata, in care atentia
constienta se misca natural printre elementele schimbatoare ale experientei
Utilizari:

 Dezvoltarea constientizarii interoceptive a senzatiilor corporale

 Etichetarea emotiilor (tristete, rusine,teama)
 Trecerea de la atentia concentrata la monitorizarea deschisa incepe cu invitatia
adresata noua insine de a “observa ce ne-a distras atentia”
 Din p.d.v. tehnic mindfulness-ul se refera la capacitatea de monitorizare deschisa

Bunatatea iubitoare si compasiunea

 Bunatatea iubitoare: “o stare mentala care aspira ca toate fiintele simtitoare sa se
bucure de fericire”
 Compasiunea apare cand bunatatea iubitoare intalneste suferinta
 Compasiune/autocompasiune
Atitudini fundamentale care sprijina și întăresc mindfulness
 Curiozitate
 Prietenie, gentilețe (kindness)
 Gratitudine si generozitate
 Acceptare
 Atitudine neevaluativa
 Lipsa straduintei de a schimba ceva (nonstriving)
 Curiozitate: cand functionam pe pilot automat nu exista loc pentru curiozitate. Este un
antidot pentru pilotul automat si pentru plictiseala. “Ce exista in jurul meu si nu
constientizez inca? Ce este asta?
 Prietenie, gentilețe (kindness): cand aceasta atitudine este prezenta, atitudinea
evaluativa si iritarea scad. Ne uitam nu doar la comportament ci si la ce se afla in
spatele sau ( de pilda daca vedem nu doar furia ci si rana si confuzia care se afla in
spatele sau putem sa raspundem mai usor cu prietenie si blandete.
 Gratitudine si generozitate: gratitudinea se bazeaza pe atitudinea lui “am” in loc de
“nu am”, “destul” in loc de “insuficient”. Acest fapt genereaza emotii pozitive.
Generozitatea adanceste intelegerea interconexiunii dintre “cel care primeste” si “cel
care ofera”
 Acceptare: necesita o intoarcere activa catre situatie si realizarea faptului ca ea este
ceea ce este in acest moment chiar daca ea nu ne place. Ea nu inseamna resemnare, nu
exclude incercarea de a schimba situatia sau de a face lumea mai buna. In spatele
acceptarii se afla o forta mai sanatoasa si deseori mai inteleapta.
 Atitudine neevaluativa: nu putem sa nu evaluam, avem o opinie despre aproape orice;
dar cand observam asaltul opiniilor, judecatilor, evaluarilordoar le observam, nu
judecam evaluarile noastre
 Lipsa straduintei de a schimba ceva (nonstriving): a fi prezent in acest moment fara
nevoia de a-l schimba, fara vreo agenda chiar si fara agenda de a te relaxa si de ate
simti mai bine. Aceasta atitudine ne deplaseaza din doing mode (orientarea catre scop)
catre beeing mode:
 A lăsa sa treacă, a lăsa să existe
 Rabdarea
 Umorul
 Încrederea
 Mintea începătorului
 A lăsa sa treacă, a lăsa să existe: a incerca sa pastrezi un gand sau o senzatie genereaza
stres si durerea (pastreaza clipa! …... Induce nefericire; la fel si incerca sa elimini din
minte ceva! Respiratia este o metafora buna pentru aceasta atitudine: la sfarsitul
fiecarei inspiratii o lasam sa treaca pentru a face loc expiratiei si asa mai departe
 Rabdarea: nerabdarea ne impinge catre lucrul sau momentul urmator. Din aceasta
cauza nu putem sa mai traim prezentul
 Umorul: “viata este o cale prea serioasa pentru a o lua în serios” Jon Kabat-Zinn
Umorul ne ajuta sa ne disociem de realitate, sa facem haz de necaz
 Încrederea: fiecare este propriul expert. Trebuie sa credem in corpul nostru care
functioneaza perfect fara supravegherea noastra, luam cele mai bune decizii,
raspunsurile sunt in noi
 Mintea începătorului: “ În mintea incepatoruluim exista multe posibilitati, dar in
mintea expertului doar cateva” Suzuki Roshi (zen master)
Moduri ale gândiri
 “doing mode” (conceptualizare, gandirea centrata pe obiective)
 “being mode”(centrarea pe starea prezenta)
,,Doind mode of minde”
 gandirea centrata pe obiective sau probleme
 modul de analiza atenta, problem solving, evaluare si comparare care vizeaza
eliminarea distantei dintre felul in care sunt lucrurile si felul in care noi gandim ca ar
trebui sa fie
 util in rezolvarea problemelor externe
 Doing mode este activat cand traim stari afective neplacute pentru ca el de obicei ne
ajuta foarte bine sa atingem obiectivele nosatre in situatii cotidiene si sa rezolvam
probleme tehnice de serviciu.
 Insa in cazul dispozitiilor afective, simplul act al concentrarii pe prapastia dintre felul
in care ne simtim si felul in care ar trebui sau am dori sa ne simtim ne face si mai
nefericiti, conducandu-ne chiar mai departe de felul in care am dori sa ne simtim.
  
 Dezvoltam un cerc vicios din care nu putem iesi pentru ca acest doing mode of mind
insista ca cea mai mare prioritate a nostra este sa iesim din acesta prin identificarea
“problemei”. In consecinta, ne bombardam si cu mai multe intrebari: “ De ce ma
comport astfel ?” “DE ce nu pot controla aceasta situatie mai bine ?” “DE ce am
probleme pe care alte persoane nu le au ?” Acest proces este numit ruminatie.
Ruminatia deterioreaza capacitatea noastra de rezolvare a problemelor, ea este parte a
problemei nu parte a solutiei.
 atentia este focalizata pe concepte si ganduri “despre” experienta mai degraba decat a
fi in contact cu experienta senzoriala a momentului
 Atentia este focalizata pe ganduri despre trecut si viitor
 Exista o absenta a acceptarii – mintea examineaza atent experienta comparand-o cu
felul in care lucrurile ar trebui sa fie. Focalizarea este asupra efortului de a face
lucrurile diferite decat sunt acum

Being mode of minde

 nu se bazeaza pe gandirea critica ci pe constientizarea insasi; noi cunoastem lumea nu
doar cu capul ci si cu inima si cu ajutorul simturilor
 being mode este un antidot pentru problemele pe care le creaza doing mode
 Cultivand constientizarea pe care o implica being mode of minde putem sa:
 invatam sa traim lumea in mod direct, experiential, fara comentariul incetinitor
al gandurilor noastre
 vedem gandurile nosatre ca evenimente mentale care vin si trec prin minte
precum norii pe cer in loc sa le luăm ad litteram
 incepem sa traim aici, in fiecare moment prezent
 Sa iesim din capul nostru si sa invatam sa traim lumea in mod direct, experiential, fara
comentariul incetinitor al gandurilor noastre. Putem sa ne deschidem fara limite catre
fericirea pe care ne-o ofera viata.
 Sa vedem gandurile nosatre ca evenimente mentale care vin si trec prin minte precum
norii pe cer in loc sa le luma ad litteram. Ideea ca nu suntem buni, demni de a fi iubiti,
 ineficienti etc poate fi finalmente vazuta doar ca ceea ce este – o idee- nu in mod
necesar ca adevar, ceea ce o face mai usor de ignorat.
 Sa incepem sa traim aici, in fiecare moment prezent. Cand incetam sa mai sapam in
trecut sau sa ne ingrijoram in legatura cu viitorul, ne deschidem catre surse bogate de
informatii pe care le-am ignorat – informatii care ne tin in afara unei spirale
descendente si ne asigura echilibrul pentru o viata mai plina.
 Cultivand constientizarea pe care o implica being mode of minde putem sa:
 Ne decuplăm de pilotul automat din capul nostru.(ne controlam mai bine
mintea)
 evitam cascada evenimentelor mentale care ne trag in jos in depresie si
anxietate
 încetam sa incercam sa fortam viata sa fie un drum sigur din cauza ca ne
simtim in prezent, acum, inconfortabil
 Ne decupleaza de pilotul automat din capul nostru. Fiind mai constienti de noi insine
– prin simturi, emotii si minte – ne ajuta sa ne orientam actiunile in directia pe care o
dorim cu adevarat si sa devenim eficienti in rezolvarea problemelor.
 Sa evitam cascada evenimentelor mentale care ne trag in jos in depresie. Cand
cultivam constientizarea, putem avea capacitatea de a recunoaste din vreme
momentele cand avem cea mai mare probabilitate de a aluneca in depresie si sa
raspundem starii noastre afective intr-o maniera care sa ne impiedice sa intram si mai
mult in depresie.
 Sa incetam sa incercam sa fortam viata sa fie un drum sigur din cauza ca ne simtim in
prezent, acum inconfortabil. Vom fi capabili sa vedem ca dorind ca lucrurile sa fie
diferite de felul in care sunt in prezent este momentul in care incepe ruminatia.
 Mindfulness nu inseamna doar a fi mai atent ci a acorda atentie in mod diferit si mai
intelept – cu intreaga minte si inima, utilizand toate resursele corpului si ale
simturilor sale.
Modelul mindfulness în psihoterapie
 Un model terapeutic include urmatoarele elemente (Gurman&Messer, 2011;Wampold,
2012):

◦ o viziune asupra lumii

◦ o intelegere a patologiei si sanatatii

◦ o abordare a practicarii psihoterapiei

◦ o intelegere a realatiei terapeutice

◦ mecanisme de actiune identificabile

 ◦ o gama de aplicatii de tratament

◦ consideratii etice

◦ sprijin din cercetare

Mindfulnes- viziunea asupra lumii

 Natura realitatii
 Cum cunoastem realitatea
 Cauzalitatea
 Personalitatea
 Natura realitatii: activitatea si schimbarea sunt conditii fundamentale ale vietii
 Cum cunoastem realitatea: toate cunostintele despre realitate sunt construite, create de
individ intr-un anumit context. Nu exista o realitate absoluta pe care sa o putem
cunoaste
 Cauzalitatea: schimbarea este continua si evenimentele au la baza mai multi factori.
Cauzalitatea aparenta depinde de contextul sau.
 Personalitatea: personalitatea se poate descrie cel mai bine ca momente singulare de
constientizare, puse continuu laolalta pentru a forma un tot functional coerent
Mindfulnee- patologie și sănătatea
 Prelucram inconstient evenimentele curente pe baza experientei trecute si a dorintelor
actuale ceea ce duce la greseli si suferinta
 Nemultumirile, problemele, sau simptomele nu sunt entitati stabile care trebuie
diagnos- ticate si apoi excizate.
 Opozitia, este cea care creeaza si sustine simptomele, tendinta noastra instinctiva de a
ne feri de disconfort (evitare experientiala –Hayes, Strosahl, Wilson – 1999)
 Sanatatea – capacitatea de a fi cu experienta clipa de clipa intr-un mod spatios, de
profunda acceptare, chiar si atunci cand este greu.
 Aceasta stare mintala este insotita de flexibilitate psihologica, rezilienta, autenticitate,
rabdare, conectare, bunatate, compasiune si intelepciune
Mindfulness- practica terapeutică
 Terapeutul orientat spre mindfulness isi pune doua intrebari:

◦ Carei dureri i se opune pacientul

◦ Cum pot ajuta eu pacientul sa gaseasca o relatie de acceptare si compasiune cu

durerea sa.
  Obiectivul terapiei – obtinerea unei mai mari libertati emotionale prin intermediul unei
relatii de acceptare si compasiune cu dificultatile noastre inevitabile
 Treptat pacientul evolueaza de la curiozitate spre toleranta, spre permisiune si
prietenie.
Mindfulnes- mecanisme de acțiune
 Reglarea atentiei – stabilitatea constientizarii
 Constientizarea corpului ( a fi constient de propriile emotii)
 Reglarea emotiilor – reactivitate redusa, a nu lasa emotiile sa afecteze performanta
 Reevaluarea – considerarea problemelor ca fiind semnificative sau benigne, si nu intru
totul rele.
 Expunerea – desensibilizarea globala in raport cu orice este prezent in campul
constientizarii
 Sentimentul flexibil al sinelui- dezidentificarea de emotii si cresterea capacitatii de
adaptare
Mindfulness- alte mecanisme de acțiune
 Autocompasiunea
 Clarificarea valorilor (sentimentul unui scop)
 Flexibilitatea (capacitatea de adaptare cognitiva,emotionala si comportamentala)
 Diferentierea emotionala (constientizarea experientelor emotionale)
 Constientizarea metacognitiva
 Dezactivarea retelei modului implicit (RMI). RMI este activa ori de cate ori mintea ne
pleaca in alta parte (46,9% din starea de veghe)
 RMI – aceste excursii ale mintii sunt utile pentru scopuri care tin de supravietuire dar
mai putin utile fericirii; activitatea in RMI coreleaza cu anxietatea si depresia, este
responsabila de procesarea narativa (eu-mine-al meu); mindfulness-ul activeaza
procesarea experientiala.
Mindfulness- aplicabilitatea tratamentului
 Mindfulness-ul este utilizat in combinatie cu:

◦ Terapia cognitiv comportamentala (TCC)

◦ Psihoterapia psihodinamica

◦ Psihoterapia umanista/existentiala

◦ Medicina comportamentala
 ◦ Spiritualitate

Mindfulness- TCC
 TCC – “primul val”

◦ Terapia comportamentala bazata pe conditionarea clasica si conditionarea

operanta
 TCC – “al doilea val”

◦ Terapia cognitiva centrata pe modificarea pattern-urilor disfunctionale ale

gandirii
 TCC – “al treilea val”

◦ TCC cu mindfulness

 Reducerea stresului bazata pe mindfulness (RSBM, Kabat Zinn, 1990)

 Terapia cognitiva bazata pe mindfulness (TCBM, Segal si colab., 2012)
 Terapia comportamental dialectica ( TCD, Linehan, 1993)
 Teoria acceptarii si angajamentului (TAA, Hayes si colab., 1999)
Mindfulness- – psihoterapia psihodinamica
 Au legaturi istorice
 Ambele sunt intreprinderi introspective, presupun ca acceptarea si constientizarea
preced schimbarea, recunosc importanta proceselor inconstiente.
Mindfulness - Psihoterapia umanista/existentiala
Abordarea existentiala, la fel ca si psihologia budista, “pune accentul pe capacitatile
inerente ale persoanei de a deveni sanatoasa si complet functionala. Se concentreaza
asupra prezentului, asupra obtinerii constientizarii vietii ca fiind partial sub control, asupra
acceptarii responsabilitatii pentru decizii si asupra invatarii tolerarii anxietatii”
(Shahrokh&Hales, 2003)
Exemple de tehnici inspirate de/similare cu mindfulness:
 Abordarea fenomenologica Gestalt
 Activitatea de concentrare si sentimentul resimtit corporal al unei probleme
psihologice (Gendlin)
 Terapia senzoriomotorie (Ogden, Minton&Pain, 2006)
 Terapia focalizata pe emotie (Greenberg,2010)
 Terapii constructiviste (terapia narativa)
Mindfulness - Medicina comportamentala
 Mecanism principal – scaderea stresului
  Stimularea functiei imunitare
 Managementul durerii
 Managementul problemelor determinate de bolile cronice
Mindfulness-Spiritualitate
 Valorizarea aspectelor intangibile ale vietii (Dumnezeu, o forta vitala, valori – iubire,
adevar, pace-, un sentiment al transcen- dentei.
 Psihologia budista ofera o abordare imanenta a spiritualitatii- ceea ce cautam
descoperim printr-un contact intim cu experienta cotidiana
 Abordarea transcendentala – experientele de uniune mistica completeaza treptat
experi- enta cotidiana (mindfulness-ul nu acorda un statut special experientelor
mistice; ele sunt evenimente mentale ca oricare altele)
Mindfulness- Aspecte etice
 Psihologia budista nu face distinctia intre actiuni “bune” sau “rele” care deseori sunt
doar conventii sociale ci intre actiuni “sanatoase” si “nesanatoase”.
 Actiunile sanatoase reduc suferinta pentru sine si pentru ceilalti
 Actiunile nesanatoase accentueaza suferinta
 In terapia bazata pe mindfulness, acceptare si compasiune valorile sunt prioritare
Mindfulness – sprijinul cercetarii
 Tratamentele bazate pe mindfulness sunt “probabil eficiente” si pe cale sa devina
“bine acceptate” (R.Baer, 2003)
 Numeroase recenzii si metaanalize indica neechivoc ca tratamentele bazate pe
mindfulness, acceptare, si compasiune sprijina efectiv sanatatea mentala si fizica.

MEDITATIA MINDFULNESS GHIDATA (MMG) SI HIPNOZA

 practica spirituala nu este o interventie clinica
 Mindfulness-ul ca practica spirituala este o practica spirituala solitara care are ca
obiectiv provocarea unei iluminari, aflarea adevarului
 Cei mai multi clienti nu invata Mindfulness pentru ca isi doresc o transcendenta
spirituala; ei se angajeaza intr-un demers meditativ pentru obiective immediate:
eliberarea de durere, depresie, fobii sau adictii.
 Atat MMG cat si hipnoza implica: un ghid, un terapeut sau un profesor care utilizeaza
sugestii pentru a focaliza si ulterior a modifica constiinta – din pdv cognitiv, senzorial,
relational si emotional – unui client sau student, stimuland astfel o invatare
experientiala.
 Daca dorim ca mindfulness sa devina un instrument clinic, trebuie sa intelegem mai
bine cum anume ghidul (teraputul) lucreaza: cum anume el structureaza si utilizeaza
cuvintele pentru a determina experiente semnificative dar nonvolitionale precum
acceptarea si compasiunea
 Sugestia are un rol important in focalizarea atentiei si stimularea proceselor
inconstiente. Acesta este domeniul hipnozei clinice.
 Cand un clinician conduce o sedinta de MMG este o autopacalire sa crezi ca el nu
conduce sedinta servind ca si catalizator pentru ceea ce apare. Este o pacaleala sa-i
spui clientului ca depinde in intregime de el cati pasi face de-a lungul acestui “drum al
iluminarii” (sau al fericirii) pe care il aleg , ca si cum ghidarea clinicianului si calitatea
aliantei terapeutice nu ar fi vitale pentru ceea ce se intampla.
 Cand practicantul de mindfulness vorbeste despre “atentie fara intentie”si spune
clientului “sa lase obiectivele sa zboare aiurea” (let go of goals) si sa inceteze sa fie o
fiinta umana care face si sa fie in schimb o fiinta umana care fiinteaza, sugereaza in
mod paradoxal un nou obiectiv, acela de a nu avea obiectiv!
 Raspunsurile automate, nonvoluntare, transformarile spontane nu sunt determinate de
“constientizare” si “iluminare” (MMG) ci de activarea unor procese disociative
(specifice oricarei transe hipnotice)
 Disocierea: forta directoare ( the driving force)
Mindfulness si hipnoterapia cognitiva (MBCH)
 Componente

◦ Intentia

◦ Cultivarea constientizariii

◦ Acceptare si gratitudine

◦ Integrarea inimii si mintii

MBCH – intentia
 Intentia = efortul constient de a practica mindfulness-ul si de auto-reglare a
simptoamelor (necesita un puternic grad de determinare, persistenta si motivatie)
 Intentia – componente ale programului

◦ Psihoeducarea intentiei

◦ Antrenamentul intentiei

◦ Hipnoterapia
Intentia – Psihoeducatia
 Psihoeducarea intentiei
 ◦ Rezultatele terapiei coreleaza cu intentia de a te face bine.

◦ Pacientii al caror obiectiv a fost auto-reglarea au atins auto-reglarea in timp ce

cei al caror obiectiv a fost auto explorarea au atins autoexplorarea (Shapiro,
1992)

◦ efortul constient de a practica mindfulness-ul a condus la autoreglare dar si la

autoexplorare si autoeliberare
Intentia – Antrenament
 Antrenamentul intentiei

◦ “Studiile au aratat ca nu putem forta mintea sa se calmeze. De fapt cand

incercam sa suprimam gandurile negative, imaginile si amintirile foarte
personale, devenim mult mai suparati. O cale de a ne limpezi mintea este aceea
de a ne provoca cu blandete sa ne concentram atentia asupra unui singur unui
obiect. De exemplu, putem sa ne concentram asupra unei stafide sau sa
repetam in minte o mantra. Cercetarile au evidentiat ca concentrarea
intentionala doar asupra unui obiect in acest fel poate stabiliza mintea prin
acrivarea unor retele neuronale care corespund obiectului atentiei noastre. In
acelasi timp, acest fapt inhiba retelele cerebrale relationate cu celelalte
solicitari ale atentiei. Este ca si cum creierul ilumineaza obiectele selectae si
umbreste obiectele neselectate”
 Antrenamentul intentiei

◦ Se poate prescrie realizarea zilnica a exercitiului stafidei pentru dezvoltarea

abilitatii de concentrare intentionala asupra unui obiect
Hipnoterapia intentiei
 Hipnoterapia intentiei
o Inductia poate fi realizata printr-o procedura standard
o Se recomanda ca sugestia “esti constient de tot ceea ce te înconjoara” dar “capabil sa
lasi sa treca totul” sa sustina mindfulness-ul (vezi script)
o Hipnoterapia intentiei (script)
o “… acum devii atat de profund relaxat si esti intr-o transa atat de profunda incat
mintea si corpul tau se simt complet relaxate.Esti, inca, constient de tot ceea ce te
inconjoara, poti auzi toate sunetele si zgomotele din jurul tau, esti constient de
gandurile tale si de imaginile care iti trec prin minte, esti constient de faptul ca sunt
alaturi de tine si vorbesc cutine. Cu toate acestea, esti capabil sa lasi ca toate sa treca si
sa te smti foarte calm si linistit. Acest fapt demonstreaza ca ai capacitatea de a lasa
totul sa treaca desi esti constient de tot ceea ce te inconjoara”
o Hipnoterapia intentiei
o Cand pacientul este intr-o transa profunda, terapeutul conduce treptat pacientul sa-si
imagineze realizand exercitul stafidei
 o Inainte de terminarea transei, I se administreaza urmatoarea sugestie posthipnotica:
“De fiecare data cand vei face exercitiul stafidei vei fi total absorbit de el si vei deveni
curios in legatura cu ceea ce ai putea descoperi azi”
MBCH - Cultivarea constientizarii
 Cultivarea constientizarii

◦ este un antrenament de mindfulness

◦ Desi mindfulness-ul se manifesta in mod natural in viata noastra , mentinerea

lui necesita antrenament

◦ Exista doua tipuri de antrenament in mindfulness: formal si informal

 Antrenament formal M. = meditatie mindful, trairea starii de mindfulness la nivele ei

cele mai profunde.
 Antrenament informal M. =aplicarea deprinderilor de mindfulness la viata de zi cu zi.
( exercitii precum concentrarea asupra respiratiei, ascultarea sunetelor ambientale ne
provoaca sa fim in prezent cu o atitudine de acceptare)
Educarea constientizarii
 Factorii de risc implicati in exacerbarea, recurenta si recidivele depresiei
 Sentimentele si gandurile nu sunt realitatea obiectiva, ele sunt trecatoare, vin si pleaca
” asemeni unui nor in timp ce cerul ramane mereu acelasi”
Antrenamentul constientizarii
 Implica un antrenament informal in mindfulness si consta in practicarea exercitiului
“Body scan meditation” (Segall &all, 2002)
Hipnoterapia constientizarii
 Body scan meditation poate fi usor integrata in sedinta de hipnoterapie in maniera
descrisa pentru hipnoterapia intentiei
 MBSH pune accent pe constientizare (“abilitatea de a lasa sa treaca… in timp ce esti
constient de tot”)
 Sugestii si metafore: “ gandurile dispar continuu asemeni personajelor ce se perinda
pe o scena, observa-le fara sa te lasi absorbit de ele”; “mintea este cerul, gandurile,
emotiile si senzatiile sunt norii care trec – priveste-i, doar!”; “ imagineaza-ti ca fiecare
gand este asemeni unui val pe o apa, o raza de lumina pe o frunza... ele dispar in mod
natural, de la sine...”
Acceptare si gratitudine
 Acceptare = a veni in intampinarea experientei fara a judeca si fara preferinte, doar cu
blandete si curiozitate (Germer, 2005); nu inseamna doar toleranta, este o traire
 neevaluativa a experientei aici si acum, ea implica o expunere fara aparare in fata
gandurilor, emotiilor si senzatiilor corporale pe masura ce acestea apar ( Hayes,2004)
 Gratitudine = sentimentul sau atitudinea de a recunoaste beneficiul pe care cineva l-a
primit sau il va primi.
 Gratitudinea a fost conceptul central al multor religii si a fost temă de studiu pentru
filosofii moralisti.
 Persoanele care manifesta gratitudine (reecunostinta) accepta mai usor suferinta, au
niveluri mai crescute al starii de bine, sunt mai putin stresate, mai putin depresive,
amai satisfacute de viata lor si relatiile lor sociale
 Persoanele care manifesta gratitudine controleaza mai bine ceea ce se intampla in jurul
lor, dezvoltarea personala, obiectivele si autoacceptarea
 Educarea gratitudinii

◦ Se centreaza pe o mai larga generalizare a diferitelor valori culturale si

credinte, a asteptarilor occidentale si non occidentale cu privire la viata si
succes

◦ Asteptarile inalte, focalizarea excesiva pe succes, privilegii conduc la esec

Antrenamentul acceptarii si gratitudinii

 Exersarea acceptarii
 Sarcini de manifestare a recunostintei
 Exersarea acceptarii implica:
 Concentrarea pe aici si acum
 Observarea experientelor emotionale si a contextelor in care ele apar intr-o
maniera neevaluativa.
 Separarea emotiilor secundare de cele primare ( ex. – sa nu devii ingrijorat
pentru ca esti ingrijorat, sa fii depresiv din cauza ca traiesti stari depresive )
 Exersarea acceptarii implica:
 Sa inveti sa tolerezi distresul mai degraba decat sa lupti impotriva lui
 Adopta modalitati sanatoase si adaptative de a manageria distresul cronic, mai
degraba decat sa recurgi la reducerea lui pe termen scurt (ex. supra medicatie,
abuz de substante)
 Tolerarea experientelor dureroase
 Recontextualizarea sensului suferintei,
 TERAPIA CENTRATA  PE OBIECTIVE SI  SOLUTII
CENTRAREA PE PROBLEMA/CENTRAREA PE  SOLUTII
 Centrarea pe problema in psihoterapie:
 Intrebarea fundamentala: ”care este cauza problemei ?”( prezumtie: eliminarea cauzei 
conduce la eliminarea problemei; exista o problema bine definita si o cauza care poate 
fi  descoperita)
 Terapii centrate pe problema: psihanaliza, terapia cognitiv comportamentala, modelul 
psihiatric etc (fiecare dintre aceste abordari descopera cauze diferite ale aceleiasi 
probleme!)
 Limitele centrarii pe problema:
 Determinismul psihologic este deosebit de complex
 De obicei este avut in vedere doar determinismul liniar nu si cel cir
cular
 Nu vom sti niciodata daca am identificat adevarata cauza a problem
ei)
 Riscam perenizarea problemei
 Nu ne informeaza deloc in legatura cu resursele clientului, doar cu l
imitele lui
• Centrarea pe solutii in psihoterapie
• Intrebarea fundamentala: ” Cum construim soluţiile?” 
• Prezumții:
o că există soluţii;
o că există mai mult decât o singură soluţie;
o că soluţiile sunt construibile;
o că noi (terapeut şi client) putem face construcţia;
o că noi construim şi/sau inventăm soluţii, mai degrabă decât le descoperi
m
PROCESUL TERAPEUTIC IN TERAPIA  CENTRATA PE OBIECTIVE SI SOLUTII
 Procesul terapeutic este “tot ceea ce se petrece între si în client si terapeut pe durata 
psihoterapiei. Acesta include experiente, atitudinile, emotiile si  comportamentele 
 clientului si terapeutului precum si dinamica, interactiunile dintre ei” (Vandebos, 2007
)
 Procesul schimbarii terapeutice este constructia comuna a terapeutului si clientului si 
care contine ceea ce este important pentru client: obiectivele sale precum si 
succesele si resursele sale relationate cu acestea
 Dialogul ca proces terapeutic esential este focalizat pe ceea ce este observabil in 
comunicare si in interactiunile sociale dintre client si terapeut; procesul terapeutic 
constă în ceea ce terapeutul spune si face mai degraba decat în intențiie lui ( 
principiul “asculta, selecteaza, construieste”)
ETAPELE PROCESULUI TERAPEUTIC
 Definirea a ceea ce clientul vrea mai degrabă decât a ceea ce el nu vrea.
 Identificarea a ceea ce merge bine, funcţionează şi dezvoltarea de 
comportamente orientate în această direcţie.
 Dacă ceea ce face clientul nu conduce la soluţie, atunci trebuie făcut altceva.

PRINCIPIILE TERAPIEI CENTRATE PE  OBIECTIVE SI SOLUTII
 Centrarea pozitivă, pe soluţie şi pe viitor, facilitează schimbarea în direcţia dorită. 
 Excepţiile sugerează soluţii
 Schimbarea se manifestă tot timpul
 Schimbarea mică conduce la schimbări mai mari
 Cooperarea este inevitabilă – nu există eşec, există feed-back. 
 Oamenii au resursele necesare rezolvării problemelor lor. 
 Cel mai bun expert intr-o problema este chiar posesorul problemei
 Practicati terapia ca si cum este prima si ultima intalnire cu clientul
CARACTERISTICILE UNUI OBIECTIV BINE DEFINIT
•Psihoterapia este un efort orientat către un anumit scop  sau soluţie, având clientul ca expert.
CARACTERISTICILE UNUI OBIECTIV BINE DEFINIT
 Scopul trebuie formulat într-o manieră pozitivă, întro formă 
afirmativă din punct de vedere gramatical.
 Scopurile trebuie exprimate în termenii acţiunii mai degrabă decât 
în termenii unor stări interne.
 Scopurile trebuie formulate în termeni „aici şi acum”. 
 Scopurile eficiente sunt formulate cât mai specific posibil. 
 Scopurile eficiente sunt formulate cât mai specific posibil. 
 Scopul trebuie formulat în domeniul controlat de client.
Scopurile trebuie formulate intr-o maniera ecologica
 Cele mai bune formulări ale scopului sunt cele care utilizează 
cuvintele clientului. 
INTERVIUL TERAPEUTIC CENTRAT PE OBIECTIVE SI SOLUŢII

• Crearea colaborativă a unei noi realităţi psihologice. 
• Obiectivele primei şedinţe de terapie / consiliere sunt următoarele (O’C
onnell,  1998)
• formarea unei relaţii colaborative cu clientul;
• crearea unui climat favorabil schimbării;
• clarificarea obiectivelor terapiei;
• descoperirea resurselor clientului;
• formularea primelor prescripţii terapeutice.

CONSTRUCTIA SOLUTIILOR
• Această schiţă evidenţiază trei din principalele caracteristici ale terapiei centrate  pe soluţie:
•Centrarea pe aspectele pozitive, pe soluţie şi pe viitor facilitează schimbarea în direcţia dorită
• Excepţiile de la fiecare problemă pot fi create de terapeut şi client şi pot fi utilizate în
construirea soluţiilor.
• Schimbarea se manifestă tot timpul.
CĂI DE CONSTRUCȚIE A SOLUȚIILOR

 De la scop la excepţii (când clientul formulează scopuri care întrunesc criteriile 
unui scop bine definit)
 De la scop la soluţii ipotetice ( când clientul nu poate identifica excepţii )
 De la formularea problemei – la excepţii. (când clientul nu formuleaza scopuri, dar 
poate formula exceptii de la problemă)
 De la formularea problemei – la soluţii ipotetice (când clientul nu formuleaza 
scopuri si nici exceptii de la problema)
TRANSFORMAREA ACUZELOR SI  PLÂNGERILOR IN SCOPURI • „Ce vei face în
loc de...”
• „Ce altceva vei face?”
•„Îmi pare rău să aud cum se petrec lucrurile. Poţi să-mi spui ce vrei să schimbi în legătură 
cu  aceasta, sau cum altfel ai dori să te comporţi?”
• „Îmi pare rău... Cum aş putea să te ajut în legătură cu aceasta?”
• „Îmi pare rău... Poţi să-mi spui încă o dată ce rezultate aştepţi de la terapie?”
•„Deşi s-ar putea să ţi se pară ciudat, poţi să-mi spui cum situaţia despre care îmi vorbeşti 
a  devenit o problemă pentru tine?”.   
•Răspunsurile la întrebările care au ca obiectiv transformarea dorinţelor sau acuzelor în sc
opuri,  trebuie confruntate cu criteriile unui scop bine definit
• Cât timp crezi că va trebui să treacă pentru a te simţi mai bine?
• De câte ori te aştepţi să ne întâlnim pentru a te simţi mai bine?
• Cum vei şti că decizia de a te prezenta pentru terapie a fost o decizie bună?
• Cum crezi că terapia te-ar putea ajuta?
• Cum vei şti că lucrurile încep să meargă mai bine?
DE LA EXCEPŢII LA PRESCRIPŢII (SOLUŢII)

 Formularea unor intrebari care contin presupozitii pozitive
 Ai încetat sa îți mai cerți copilul?/ Ce poți să imi spui 
despre momentele în care comunici bine cu copilul?
 Formularea unor întrebări cu adevarat deschise
 Intrebarile sa conțină presupoziția existenței excepțiilor
  Intrebari cu privire la schimbarile intervenite dupa 
programarea primei sedinte de terapie
RECOMANDARI PENTRU FORMULAREA 
ÎNTREBĂRILOR REFERITOARE LA EXCEPȚII

 Întrebarea să vehiculeze certitudinea existenţei unor diferenţe: nu „Există 
momente în care...? ci „Ce diferenţe există între momentele în care...?”
 Obiectivul este exprimat totdeauna în termeni pozitivi: „Când vă înţelegeţi bine...” 
şi nu „Când nu vă certaţi...”.
 Descoperirea excepţiilor apelând la întrebări care au ca scop identificarea celor 
mai bune momente ale situaţiilor dificile: „Când anume acestea sunt mai puţin 
grave, mai puţin frecvente, mai puţin intense sau de mai scurtă durată?”.
 Provocarea excepțiilor prin sugestii absurde: „Asta se întâmplă şi când dormiţi?”.
 Provocarea clientului să-şi asume responsabilitatea schimbărilor pozitive: „Cum 
aţi procedat, ce anume aţi făcut, pentru ca aceasta să se producă?” ; „Cum ai reuşit 
să pui capăt... (mâniei, certurilor etc.)?”; „În ce fel anume maniera în care ai acţionat 
ultima dată diferă de felul în care ai putut face faţă unor situaţii similare... (cu o 
săptămână, cu o lună... în urmă)?”
 Identificarea elementelor pozitive ale contextului spaţio-temporal: „În ce fel 
anume ziua în care ea (excepţia) se produce, diferă de celelalte zile?” 
 Identificarea reactiilor pozitive ale persoanelor semnificative din jur; ele sunt 
recompense care întreţin şi amplifică schimbările pozitive: „Cine altcineva a remarcat 
că...? Ce te faceţi să crezi că schimbarea a fost observată? Cum anume altfel s-a 
comportat sau ce ţi-a spus persoana care a observat că...?”.
INTREBARI CENTRATE PE SOLUTII
•Identificarea de resurse utilizate in alte domenii: „Ce faci 
pentru a te distra? Cum îţi petreci timpul liber, ce anume  te interesează cel mai mult?”
•Transferul soluţiilor trecute la problemele actuale: „Ai avut 
cumva această dificultate şi în trecut? (dacă – „Da”) Cum  ai rezolvat-
o atunci? De ce anume ai nevoie pentru a  acţiona la fel?”
DE LA EXCEPTII LA SOLUTII
• Pentru ca excepţiile să conducă spre soluţii, ele trebuie să  îndeplinească trei condiţii:

• să fie formulate astfel încât să satisfacă criteriile unui scop bine definit;
• producerea lor să fie acceptată de client ca scop al terapiei;
• clientul să aibă credinţa că poate face ca ele să continue, să persiste

•Întrebari de verificare a conditiilor

• „Deci, dacă vei continua să faci toate aceste lucruri, vei 
considera că eşti pe cale să obţii ceea ce ţi-am propus venind la 
terapie?”
 • „Cum anume vei proceda pentru ca acestea (excepţiile) să 
continue să se manifeste?
SOLUTIA IPOTETICA
• Întrebarea miracol:

 „Imaginează-ţi că într
o noapte, în timp ce dormi, se întâmplă un miracol şi problema despre care mi-ai vorbi
t dispare. Deoarece  erai adormit, nu ai cum să ştii că miracolul a avut loc. Când te 
vei trezi, care vor fi primele semne pentru tine că miracolul sa ]ntâmplat? Ce anume v
a fi diferit?”. (S. de Shazer, 1988)
 Intrebarea miracol este similara tehnicii bilei de cristal a lui M  Erickson

• Stimularea raspunsurilor orientate catre viitor prin intrebari cu potential  terapeutic:
 Descrie prima zi dupa miracol!
 Cum anume miracolul influenteaza comportamentul celorlalte  persoane:
 „Care va fi prima persoană din familie care va observa că sa 
întâmplat miracolul? Cum va reacţiona?”
 „Cum vei şti că cei din jurul tău au observat schimbările produse  de miracol?”
 „Cum anume se va comporta partenerul tău (soţ, soţie, colegi, 
prieteni etc.), după ce miracolul va fi avut loc?”
 „Cum te vei simţi când vei face toate acestea?”
•Utilizează diverse  reformulări ale întrebării miracol!
 „Dacă vei merge mâine la lucru (sau la şcoală, acasă ori în orice alt 
loc unde se manifestă problema) şi toate problemele tale vor fi 
rezolvate, ce anume se va întâmpla? Cum anume altfel te vei  comporta?”
 „Presupunând că ai putea relua de la început slujba (sau relaţia cu... 
ori orice altceva) ce ai dori să se întâmple? Cum altfel te-ai  comporta?”
 „Dacă ai merge mâine la lucru (acasă, la şcoală etc.) şi situaţia care a 
determinat necazul tău va fi dispărut, ce crezi că ai observa?”
•Reformulari ale  intrebarii miracol potrivite pentru copii
•„Dacă aş utiliza o baghetă magică cu care aş rezolva problema 
ta, cum altfel te vei comporta? Ce anume vei face altfel decât  până acum?”. 
•„Hai să ne prefacem că problema ta este rezolvată şi că ai fi mai  norocos cu privire la...
(relaţiile cu colegii de şcoală, note mai 
bune la învăţătură etc.) Ce anume vei face altfel decât până  acum?”.
•Întrebarea miracol este utilă şi în terapia familiei şi cuplului. 
•Fiecare membru oferă versiunea sa despre cum ar fi viaţa lor fără 
problemă. Aceste răspunsuri pot fi utile celorlalţi membri ai familiei. 
•Întrebarea miracol poate fi combinată cu tehnica chestionării circulare; 
astfel, clientul este provocat să anticipeze cum va răspunde alt 
membru al familiei la întrebarea miracol. Întrebările de acest tip ar 
muta discuţia din domeniul blamului, al acuzelor reciproce într-un  cadru de referinţă pozitiv.
• Renegocierea comportamentelor de rol in terapia de cuplu/familie*
•Imagineazati ca ating partenerul (sot/sotie) aici prezent cu o bagheta magica 
si il transform in partenerul (sotul/sotia) ideal! 
•Te rog sa descrii in termeni comportamentali o zi alturi de partenerul 
(sotul/sotia) ideal! Ce face partenerul (sotul/sotia) ideal de cand te trezesti pana adormi?
• Care dintre comportamentele din partitura ideala descrisa de partener le pui 
in act macar putin!
•Care dintre comportamentele din partitura ideala descrisa de partener pe 
care inca nu le pui in act ai putea sa le practici macar putin in zilele urmatoare?
*Intrbarile sunt adresate succesiv ambilor membri ai  cuplului
PRESCRIPTII TERAPEUTICE
• Observă momentele pozitive!
• Fă mai mult din comportamentele pozitive sau excepţii!
• Descoperă cum apar excepţiile spontane!
• Fă puţin din elementele soluţiei ipotetice
CENTRAREA PE PROBLEMA
• Intreruperea pattern-ului
• Prescrierea simptomului
• Reframing
• Tehnici importate din NLP
INTERVENTII  ASUPRA  SCHEMELOR  COMPORTAMENTELOR SIMPTOM
• Modificarea frecventei sau a ritmului
• Schimbarea organizarii simptomului in timp
• Schimbarea locului de desfasurare a simptomului
• Introducerea unui element nou in schema de desfasurare  a simptomului
• Schimbarea succesiunii elementelor sau evenimentelor in 
schema de desfasurare a simptomului
• Divizarea schemei simptomului in elemente mai mici
• Legarea desfasurarii simptomului de unele activitati  neplacute
MENŢINEREA ŞI AMPLIFICAREA SCHIMBĂRII TERAPEUTICE
• Strategii  de menţinere
•Ce anume trebuie să se întâmple pentru ca schimbările să continue să se manifeste?
• Ce ar putea să împiedice manifestarea lor?
• Cum ai putea depăşi aceste obstacole? 
• Ce ar merita să faci din nou (poate într-o formă uşor  schimbată)?
• Strategii  de menţinere
•Ce crezi că ar trebui să continue din tot ceea ce faci?
•Care ar fi primul lucru pe care îl vei face de îndată ce vor 
apare primele semne că problema se manifestă din nou?
• Cine ar putea să te ajute să faci toate acestea?
• Strategii  de învăţare
• Cum te-ai hotărât să faci aceasta? 
• Ce ai învăţat din tot ce ai făcut până acum? 
• Ce ai învăţat să nu mai faci? 
• Ce faci pentru a rezista să nu mai faci acest lucru din nou? 
• Ce vei câştiga când vei abandona „falsele soluţii”?
• Strategii  de învăţare
• Ce ai învăţat despre ceea ce ar trebui să faci în locul acestora?
• Cum vei fi în stare să-ţi aminteşti ceea ce ai învăţat, dacă  problema apare din nou?
• Există vreo strategie pe care te gândeşti să o experimentezi? 
•Există anumite aspecte ale problemei pe care simţi că trebuie să 
le ignori şi altele pe care crezi că trebuie să le schimbi?
• Strategii  de evaluare
• Consideri că această terapie te ajută? 
• Schimbările care apar sunt în direcţia dorită de tine? 
• Scopurile tale au rămas aceleaşi, ori s-au modificat? 
•Ce ar trebuie să facem noi mai mult sau mai puţin? •
Este ceva care lipseşte şi crezi că eu ar trebui să ştiu acest  fapt? 
• Ce altceva ar trebui să ştiu pentru a te ajuta mai bine?
•Structura  celei de a doua  şedinte de terapie  şi a 
următoarelor  depinde de natura, importanţa  şi 
magnitudinea schimbărilor  raportate  de clienţi:
• grupul „miracol”
• grupul „aşa şi aşa”
• grupul „la fel sau mai rău”
TERAPIE DE GRUP PENTRU ELEVII CU  ANXIETATE
Sedinta 1. Introducere. Obtinerea consimptamantului informat pentru participare. 
Se discuta asteptarile grupului. Se discuta obiectivele grupului ( ex: sa ajute elevii sa identific
e modalitatile de a –si controla anxietatea acasa si la scoala si sa 
dezvoltae cai de coping cu anxietatea de examen.
Sedinta 2. Sarcini pe durarta sedintei. “Ce obiective academice/scolare aveti 
pentru acest semestru?” si “ Ce sperati sa realizati prin participarea la acest 
gruppentru urmatoarele 8 saptamani?” Utilizati întrebarea miracol.
Sedinta 3. Utilizati intrebări scalare ( ex. Pe o scala de la 1 la 10, unde 1 = obiectivele 
scolare nu sunt realizate iar 10 = obiectivele scolare sunt pe deplin realizate, unde te 
evaluezi ca elev astazi? Teme pentru acasa pentru saptamana viitoare ”Unde ti/ai 
dori sa fii pe aceast scala la sfarsitul semestrului?”  “Care sunt modalitatile prin care 
vei realiza aceasta crestere?” (orientare pe obiectiv si viitor)
Sedinta 4.SE verifica temele date in sedinta anterioara.Discutie de grup asupra “ 
semnelor succesului” în realizarea obiectivelor scolareTeme pentru acasa pentru saptamana vi
itoare:
Daca as intreba pe dl/.dna X, profesorul tau daca a observat aceste semne ale succesului 
legate de obiectivele tale scolare ce crezi ca mi-ar spune?
Te rog sa notezi semnele succesului pe care crezi ca le vei realiza pana la sfarsitul 
semestrului pe o scala de la 1 la 10
Sedinta 5. Se revad temele date în sedinta anterioara. Utilizati tehnicile terapiei 
centrate pe solutii: EARS ( elicit, amplify, reinforce, and start over). Utilizati 
intrebari de identificare a exceptiilor pentru a amplifica si intări schimbarea 
prezenta si viitoare.
Sedinta 6. Revedeti intrebarile scalare. Temă pentru acasă: ”Imagineaza/ti ca ai 
crescut si ai devenit un barbat/femeie matura, sanatoasa si inteleapta si te uiti 
inapoi la aceasta perioada din viata ta. Ce ti/ar sugera acest barbat intelept/ 
femeie inteleapta in legatura cu situatia in care te afli acum cu privire la 
obiectivele tale scolare?”
Sedinta 7. Revedeti temele pentru acasa date in sedinta anterioara. Discutati cum 
anume se dezvolta un “nou” eu: utilizati EARS
Sedinta 8. Revedeti temele pentru acasa date in sedinta 7.  Discutati despre 
schimbarrile realizate ca fiind normale. Dati certificate ale succesului.
MODELUL CLASĂ DE PROBLEME/CLASĂ DE  SOLUŢII
•Introducerea problemei pacientului intr-o clasa de probleme.
(toate problemele potentiale care au la baza acelasi procese  psihocomportamentale )
• Cum anume pacientul produce simptomul (problema)?
•Identificarea clasei de solutii (totalitatea situatiilor, experientelor in care 
pacientul dovedeste ca se comporta intr-o maniera adaptativa neactivand 
procesele psihocomportamentale, identificate in etapa anterioara)
•In ce situatii pacientul dovedeste ca are resursele necesare rezolvarii 
problemei (simptomului)?
• Evocarea acestor resurse (utilizand întrebari directe,metafore, 
analogii, fenomene intrahipnotice etc. )
• Transferul acestor resurse la situatia problema