TEXTE DESPRE VIEUITOARE

BALADA

DOINA

de
Octavian Goga

Otilia Cazimir

FABULA

LEGENDA

Oamenii au incercat din cele mai vechi timpuri

sa descifreze misterul celor doua principii

cosmogonice, Soarele si Luna, creand intre ele diferite legaturi. Cele doua principii, diurn si nocturn,
caracterizate prin cautare si despartire, diferente si asemanari, au dat frau liber imaginatiei oamenilor care
de-a lungul timpul timpului au creat diferite legende legate de cele doua astre.
Una dintre legende ne spune ca de fapt Soarele si Luna ar fi fost frati. Venind vremea Soarelui sa se insoare,
se spune ca acesta ar fi coborat de pe bolta cereasca pe pamant pentru a-si cauta aleasa. Dar cat timp Soarele
a fost pe pamant, pretutindeni a stapanit intunericul. Soarele a colindat pamantul insa nu si-a gasit fata
potrivita dar a prins drag de sora sa, Luna. Mama lor vazand acest lucru si pentru a evita un incest, i-a luat
pe unul intr-o mana si pe celalalt in cealalta mana si i-a blestemat: Zi si noapte sa va zariti, dar sa fiti tot
despartiti. Asa se face ca, desi Soarele si Luna se afla in permanenta pe cer si se pot uita unul la celalalt, nu
se pot intalni niciodata.
O alta legenda ne spune ca Luna era o fecioara tare frumoasa si care stralucea atat de minunat
incat Soarele s-a indragostit de ea. Si in aceasta legenda cei doi sunt frati. Soarele i-a cerut lui Dumnezeu sai ingaduie sa o ia de sotie pe Luna: Doamne, Doamne, stele-s multe si mai mari si mai marunte; dar cat sunt
de luminoase, nu-s ca Luna de frumoase. Pe ea sa mi-o dai, Doamne!. Dumnezeu ii spune Soarelui ca prin
aceasta dorinta e pe cale de a savarsi un mare pacat. Si pentru a-i arata cum se pedepseste asemenea pacat
Domnul l-a luat pe Soare si i-a aratat Iadul. Cu toate acestea, Soarele a ramas statornic in dragostea lui
pentru Luna. Si, ca sa-l pazeasca de pacat si sa-l pedepseasca, a apucat bunul Dumnezeu Luna de par, si a
zvarlit-o cu putere sus pe cer, schimband-o in chip de Luna. Si ca sa nu se prapadeasca Soarele de dor,
Dumnezeu a manjit Luna si a innegrit-o in unele locuri, ca Soarele sa nu o mai placa.
In alte culturi, Luna este o fata care s-a indragostit de Soare, un flacau chipes care insa nu o placea. Si cum
Luna se incapatana sa creada in povestea aceasta poveste de dragoste, Soarele i-a aruncat balegar pe fata.
Asa a ajuns Luna sa aiba pete.

Romanii par sa fie fost neobositi in crearea de legende care sa explice existenta Soarelui si a Lunii. Se spune
astfel ca Soarele este vara - femeie si iarna - barbat sau ca Soarele si Luna sunt doi tineri care se casatoresc,
iar stelele sunt copiii lor. Romanii au creat astfel mituri legate de Soare si Luna pe care le-au transpus in
versuri si balade, dupa cum reiese si din poezia populara romaneasca culeasa de Vasile Alecsandri: Soarele si
Luna, precum si din balada populara romaneasca culeasa de Gheorghe Dem Teodorescu: Soarele si Luna.

BALADA

Foaie de cicoare,
n prundu de mare
Iat c-mi rsare
Puternicul soare.
Dar el nu-mi rsare,
Ci va s se-nsoare;
C mi-a tot umblat
Lumea-n lung i-n lat,
ara Romneasc
i Moldoveneasc
Lungi,
Curmezi,
Mre, nou ai,
Tot pe nou cai;
Patru-a ciumpvit,
Cinci a omort
i tot n-a gsit
Potriv s-i fie
Vro dalb soie;
Fr' de mi-a gsit
i mi-a nemerit,
La nou argele,
Nou feciorele,
n prundu de mare,
Pe unde rsare.
Soarele i luna

A mai mitic,
Ca o floricic,
n mijloc edea,
La lucru lucra,
Pe toate-ntrecea;
C ea tot esea.
esea, -nchindisea,
i ea se numea
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui.
Soare rsrea,
i Soare-mi venea
La gur d-argea.
Cu dnsa vorbea,
Frumos c-o-ntreba,
Din gur-i zicea:
- Ilean, Ilean,
Ilean Simzean,
Doamna florilor
-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
ei i-nchindiseti,
Fir verde-mpleteti
i mi te zoreti
Cmi s-mi gteti,

i mi te grbeti
S te logodeti;
C io mi-am umblat
Lumea-n lung i-n lat,
ara Romneasc
i Moldoveneasc
Lungi,
Curmezi,
Mre, nou ai,
Tot pe nou cai;
Patru-am ciumpvit,
Cinci am omort
i nu mi-am gsit
Potriv prin lume
Afar de tine.
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Ea, dac-auzea,
Din gur-i gria:
- Puternice soare,
Eti puternic mare,
Dar ia spune-mi: Oare
Und-s-a mai vzut
i s-a cunoscut,
Und' s-a auzit
i s-a pomenit

S ia sor' pe frate
i frate pe sor'?
De mi-ei arta,
Atunci te-oi lua,
Atunci, nici atunci!
Unde-o auzea,
Soarele-mi ofta
i iar o-ntreba,
i iar o ruga,
i iar o-mbiia,
Pn' ce Ileana
Din gur-i gria:
- Io c te-oi lua,
Cum zici dumneata,
Viteaz dac-i fi
i te-i bizui
De mi-ei isprvi:
Pod pe Marea Neagr,
De fier
i oel,
Iar la cap de pod,
Cam d-o mnstite,
Chip de pomenire,
Chip de cununie,
S-mi plac i mie,
C-o scar de fier
Pn' la naltul cer!
Puternicul Soare,
Ca puternic mare,
Unde-o auzea,

Bine c-i prea.

n palme-mi btea
i pod se fcea;
La cap - mnstire,
Chip de pomenire;
i iar mai btea,
Scar se-ntindea,
O scar
Uoar,
De fier
i oel,
Pn' la naltul cer.
Dar el ce-mi fcea?
Pe pod c-mi trecea,
Pe scar suia,
Pe scar
Uoar,
Pe scar de fier,
n cuie d-oel,
Pn' la naltul cer.
i, de-mi ajungea,
Unde se ducea?
Tot la mo Adam
i la maica Iova.
Ei, de mi-l vedeau,
Nainte-i ieeau;
Din gur-i griau;
- O, preasfinte Soare,
Puternice mare,
Ce-mi cltoreti,

De ne ispiteti?
La ce te gndeti
i la ce pofteti?
i el rspundea,
Din gur zicea:
- Iaca, mo Adam,
i cu maic Iovo,
Mie mi-a venit
Vremea de-nsoit,
i eu c-am umblat
Lumea-n lung i-n lat,
ara Romneasc
i Moldoveneasc
Lungi,
Curmezi,
i tot n-am gsit
Potriv s-mi fie
Vro dalb soie;
Fr' de mi-am gsit
La gur d-argea
Numai pe sor-mea,
Sor-mea Ileana,
Ileana Simzeana,
Doamna florilor
-a garoafelor!
Atunci mo Adam
i cu moaa Iova,
Unde-l auzea,
Ru c le prea,
Soarelui zicea:

- Preasfinite Soare,
Puternice mare,
Unde-ai auzit
-ai mai pomenit,
Unde-ai cunoscut,
Unde-ai mai vzut
S ia sor' pe frate
i frate pe sor',
C cin' n-o lua
Raiul c-o d-avea,
Iar cine-o lua
n iad c-o intra.
Soar'le se uita,
Din ochi cuta,
Nimic nu gria;
Iar moul Adam
i cu moaa Iova
De mn-l luau,
La rai mi-l duceau,
Rai c-i artau,
i de ce vedea,
Bine c-i prea:
Numai mese-ntinse,
Cu fclii aprinse,
Cu pahare pline,
n cntece line;
Jur-prejur de mese
Stau n cete dese
Sfini i mucenici,
Mai mari i mai mici,

O sut i cinci;
Iar mai jos de ei,
Sfini mai mrunei,
O sut i trei.
i tot mai erea,
i tot mai vedea:
Femei cuvioase,
Micue duioase,
Fecioare curate,
Ucii n dreptate,
Oti de biruin
i soi cu credin.
Dar tot mai erea
i tot mai vedea,
Puin de mergea;
Printre rmurele,
Dalbe psrele
Cnta-n versurele,
i nu prea cnta,
Ci se gongnea,
Din gur-mi zicea:
"Ferice, ferice,
Ferice de noi,
De prinii notri
http://Versuri.ro/w/gfmgge
Care ne-au fcut,
Care ne-au nscut
i ne-au botezat
i ne-au cretinat,
C dac-or tri,

Sraci n-or mai fi! "

De tot ce vedea
Bine c-i prea
i se mulumea.
Afar' de-mi ieea,
Iari mo Adam
i cu moaa Iova
Chieile lua,
La iad l ducea,
Iadul descuia,
n iad l bga
i de ce-mi vedea
Pr i se zbrlea:
C-n focuri ardea,
Greu se vieta
Hoi i clctori,
Ri crmuitori,
i nurori pizmae,
i soacre trufae,
Fii necuvincioi,
Preoi mincinoi.
Afar' cnd ieea,
Soar'le ce-mi vedea?
Un pom ofilit,
Un pom ctrnit;
Printre rmurele,
Nite psrele
Cnta-n versurele,
Dar nu prea cnta,
Ci se vieta,

Din gur gria:

"Vai i vai de noi,
De prinii notri
Care ne-au fcut,
Care ne-au nscut,
C ei ne-au lsat,
Nu ne-au botezat,
Nu ne-au cretinat,
i d-or mai tri,
Tot sraci c-or fi,
Greu s-or pedepsi! "
De tot se vedea
Mult ru c-i prea,
Nu se mulmea.
Foaie, foicea,
Soar' le ce-mi fcea?
De cte vedea
Nu se-ndupleca,
Ci, mre, -mi pleca,
Ci, mre, -mi zbura
La gur d-argea,
Tot la sor-sea,
i iar o-ntreba,
i iar o ruga,
i iar o-mbiia
Pe dnsa s-o ia.
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
-a garoafelor,

Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Daca-l auzea
i daca-mi vedea
C tot nu scpa,
Ea tot mai cerca,
Din gur-i zicea:
- Frate, frioare,
Puternice Soare,
Spune mie: Oare
Cine-a cunoscut,
Cine-a mai vzut,
Cine-a auzit,
Cine-a pomenit
S ia sor' pe frate
i frate pe sor'?
Dar io te-oi lua
Viteaz dac-i fi
i te-i bizui
Pn-n zori de zi
Mie s-mi croieti
i s-mi isprveti
Peste Marea Neagr
Un pod de aram,
S nu-l bagi n seam,
Iar la cap de pod,
Cam d-o mnstire,
Chip de pomenire,
Chip de cununie,
S-mi plac i mie.

Puternicul Soare,
Ca puternic mare,
Unde-o auzea,
Bine c-i prea
'N palme c-mi btea,
Podul se-ntindea,
Un pod de aram,
De nu-l bagi n seam,
i d-o mnstire,
Chip de pomenire.
Cnd le isprvea,
La ea se ducea,
De mn-o lua,
La pod c-o ducea,
La pod c-ajungea,
La pod de aram,
De nu-l bagi n seam,
i, pod cnd trecea,
Pod c zornia,
Pod se cletina,
C n-a mai vzut,
Nici n-a cunoscut,
C n-a auzit,
Nici n-a pomenit
S ia sor' pe frate
i frate pe sor'.
Floare, -o lalea,
Podul cnd trecea,
Pe pod cnd mergea
Ctre mnstire

Pentru pomenire
i la cununie
S-i fie soie,
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor
-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Din gur-i zicea
-astfel gria:
- Frate, frioare,
Puternice Soare,
Ia mai spune-mi: Oare
Und' s-a mai vzut
i s-a cunoscut,
Und' s-a auzit
i s-a pomenit
Mirele d-a dreapta,
Mireasa-nainte?
Ci mi-a fost -o fi
i s-o pomeni
Mirele-nainte,
Mireasa d-a stnga!
Puternicul Soare,
Puternic i mare,
De mn-o lsa,
Nainte-i trecea,
Iar ea, vai de ea,
Aea de-mi vedea,

Cruce c-i fcea,

n mare srea
i mi se-neca.
Domnul se-ndura,
Mrean c-o fcea.
Soarele-mi vedea
i mrmurea,
i se vieta,
Nvodari chema,
Nvod aducea
i-n mare-l bga;
Muli galbeni c da
S-i scoa dalba.
Lupt ce-mi lupta
n deert erea,
C ei n-o gsea
i n-o mai prindea;
Fr' de... ce-mi scotea
i-n nvod trgea?
O mrean de mare
Cu solzii de zare.
Pe mal d-o scotea,
Pe mal d-o zvrlea,
Sfini din cer vedea,
Jos se scobora,
'N palme c-o lua
i mi-o cura,
i mi-o tot freca,
Solzii de-i cdea,
i-n cer mi-o zvrlea.

Colo, mo Adam
i cu maica Iova,
Unde mi-o vedea,
Ei, mre, c-mi sta
De mi-o sclivisea,
Nume c-i dedea,
Lun mi-o chema.
Iar ea, vai de ea,
Mre, -ngenunchea,
Lacrmi c vrsa,
Pe Domnul ruga.
Domn c-o auzea,
Domn c-o asculta,
Din gur-mi gria
i mi-i osndea:
"Lumea ct o fi
i s-o pomeni,
Nu v-i ntlni
Nici noapte, nici zi;
Soare cnd o sta
Ctre rsrit,
Luna s-o vedea
Tot ctre sfrit;
Luna d-o luci
Ctre rsrit,
Soarele mi-o fi
Tot ctre sfinit! "
i d-atunci se trase,
i d-atunci rmase,
Lumea ct o fi

i s-o pomeni,
C ei se gonesc
i nu se-ntlnesc:
Lun cnd lucete,
Soarele sfinete;
Soare cnd rsare,
Luna intr-n mare.