Soarele şi Luna

Baladele fantastice cuprind o zecime din repertoriul naţional reprezentând de fapt stocul
cel mai mic.În acestea protagoniştii umani înfruntă forţe supranaturale,lupta fiind cu sorţi
schimbători,adesea actantul uman fiind copleşit de puterea supranaturală.,,Printre martorii
astrali,mai frecvent invocaţi de către indrăgostiţii folclorici,la loc de cinste figurează Soarele si
Luna,ce par să nu aibă alte rosturi in univers decat să se ocupe de complicaţiile sufleteşti ale
fetelor si flăcailor de la sate.”1În Soarele şi Luna apare natura incestuoasă-iubirea soarelui
pentru sora sa.
Aceasta este o baladă fantastică fiindca:personajele au atribute excepţionale, de basm(soarele
construieste scări de fier, de ceară,un pod peste Marea Neagra iar la capăt o mănăstire, pentru a-
i face pe plac surorii sale),apar personaje istorice(Adam şi Eva).
Realitatea e transfigurată în unele locuri cum ar fi raiul şi iadul.Soarele şi Iana se
metamorfozează în Soarele şi Luna,astre în veci strălucitoare pe cerul zilei respectiv al nopţii.
Iana Sânziana locuieste ,,în prundul mării" (sau în ,,ostrovul mării"), La Mânăstirea
Albă, zidită pentru ea, ca dar de nuntă, de Sfântul Soare, care a căutat-o îndelungat prin lună şi
prin stele.Ea este prezentată ca personificand tinereţea, frumuseţea, perfecţia omenirii sub
chipul de copilă gingaşă şi răpitoare.
În balada ,,Soarele şi luna ” pe lângă cifra trei apare cifra,,nouă,” multiplu întreit al lui
trei: ,,Verde trei smicele, / Sunt nouă argele, Oleo, nouă ani, / Tot pe nouă cai! / Nouă am
omorât / Nouă am şchiopit, /Nouă-n drum am stat..”
La nivelul textului ,,Soarele şi luna ”apar locuri comune numite şi locuri tipice sau
formule călătoare care tocmai prin mobilitatea lor devin elemente fixe sau de fixare.

Subiectul tratează problema incestului fratern.Conflictul baladei incepe din prima parte a
baladei.În cele mai multe variante,soarele se plânge ca a umblat toate văile,luncile,dealurile o
aluzie la circuitul pe care astrul îi face în cursul unei zile,singur,pe bolta cereasca făra a găsi pe
cea potrivită inimii,si apoi sa încheie:

Iano,sora mea.
Ia-ma tu pe mine,
1
Ivan Evseev-Simboluri Folclorice,Editura Facla,1987

1
 Ia-ma de soţie....
Caci: Ochişorii tăi
Parca sunt ai mei;
Trupuşorul tău
Parca este al meu!

Versurile ce exprima similitudinea celor două astre devin aluzive în cadrul nunţilor,se
pune accent pe ideea morală şi materialul simbolic. La cererea în căsatorie sora raspunde:

Frate fraţioare
Unde-ai mai vazut
Şi-ai mai pomenit,
Să ia sor’ pe frate-
Asta nu se poate.

Odata desemnat conflictul,bardul anonim rămâne să-l rezolve dupa legi proprii eposului
şi conform cu imensul depozit de legende,cu întreaga mentalitate a colectivitaţilor despre
păcatul căsătroriei între rude. 2
Pentru a evita cererea fratelui,sora il supune la nesfarşite încercari,cele mai frecvente
fiind:clădirea unui pod de fier şi oţel,de aramă ori de argint,ba chiar din ceară,peste Marea
Neagră la capătul acestuia ridicand o mănăstire:

Chip de pomenire
Chip de cununie
C-o scara de fier
Pan’ la-naltul cer!

Autorul se inspiră din viaţa reală în creaţia sa.Nimic nu e abstract sau căutat,ceea ce-l
preocupă în chip deosebit este ideea poetică.
Cantareţul ilustrează pe de o parte,marea dragoste a astrului,pe de altă parte încearca sa
sublinieze ideea morală a păcatului căsătoriei fratelui cu sora.Ca să scape de
Soarele ,,păcatos”,Iana il ia şi il urcă pe scara facută de el la “judecata lui Dumnezeu” sau a
lui,,moş Adam” ca ,,ie mai bătran şi ştie mai bine legea din străbuni’’  .Soarele e purtat prin
rai şi iad,pentru a vedea imaginile înspăimântatoare ale păcatului şi să renunţe la căsătoria cu

2
Gheorghe Vrabie -Balada populara româna,Editura Academiei RSR,1966

2
sora sa. Partea constituie o admirabilă ilustrare a legăturilor dintre cântecul
bătrânesc cu basmele şi cărtile religioase apocrife.Ceea ce vede il înspăimânta.

De ce-mi vedea
Păru-i se sburlea
Că-n focuri ardea
Greu se văieta

Hoţi şi călcători
Rău cârmuitori
Şi nurori pizmase
Şi soacre trufaşe
Fii necuvincioşi
Preoti mincinoşi.

Acesta mai sublinează starea prin care trece astrul:

Soare când vedea

Greu să-nspâimanta
La Adam striga:
- Adame,Adame.
D-ai facut vr-odata bine
Fă acuma şi cu mine,
Te rog ca pe Dumnezeu
Vezi de sufleţelul meu!

Şi totuşi.... Pe loc că uita

La Iana gândea!

Pe drumul către cununie,la mănăstirea de pe podul de peste mare,Iana sare în apă,

prefăcându-se în mreana, pe care Dumnezeu o ia şi o transformă în lună,blestemându-i pe
amandoi:

Să nu vă-ntâlniţi,
Nici să vă găsiţi,
Nici să vorbiţi!
La un loc să nu fiţi.

3
 Când unul o fi la răsărit,
Alant să fie la apus.

În varietatea variantelor transilvănene, ,,fratele cere surorii sale să se căsătorească cu

el.Înspăimântată,aceasta încearcă să-l abată de la această întenţie,trimiţându-l în lume să-şi
caute altă mireasă.El o ascultă dar se întoarce,reînnoindu-şi cererea.Atunci fata ii cere să
ridice scară până la cer în alaiul de nuntă,sperând că în felul acesta va scăpa.Fratele,însa le
îndeplineşte pe toate,dar până la urma elementele naturii şi cele supranaturale se opun
încestului”.3În unele variante fata se sinucide pentru a nu comite păcatul.Astfel nunta nu mai are
loc,oprindu-se incestul.
Acest subiect este foarte vechi,dintr-o epocă îndepărtată cand s-a instituit prohibirea
incestului. Nu apare o intervenţie creştină,pentru că incestul a fost interzis înaintea apariţiei
creştinişmului. La Bulgari,subiectele privind diferite forme de incest sunt numeroase,
Subiectul cel mai apropiat de materialul românesc e urmatorul:,,Craiul Ştefan doreşte să
ia de nevastă pe sora sa.Aceasta îi cere să facă un şir de ispravi imposibile (sa zidească o
biserică în mijlocul mării,o fântână pe mare,o mănăstire ale cărei clopote să sune singure şi ale
cărei lumânări să ardă de la sine).În fine, îi mai cere să adune pe toţi vladicii,diaconii şi popii
spre a-i întreba daca o asemenea nuntă e permisă.Craiul Ştefan le săvârşeşte pe toate.Pentru a
afla adevărul,vladicii,diaconii şi popii sunt aruncati într-un cuptor încins.Ard toti.Rămân vii
numai aceia care au afirmat că fratele nu se poate căsători cu sora sa.”
Paralelismul tematic dintre materialul românesc şi cel bulgar este aproape complet:la
români lipseste episodul arderii vladicilor iar la bulgari,episodul sinuciderii fetei.În ambele
cazuri,incestul este condamnat,iar sora încearcă să scape de el cerând fratelui să îndeplinească
sarcini imposibile,pe care acesta le îndeplineşte totuşi.
Luna este soră a soarelui,fiind un personaj antropomorf.E prezentată în textul de
bază ,,Soarele şi Luna” sau ,,Nunta Soarelui”ca o fata pe potriva soarelui ca frumuseţe şi
hărnicie.Cand soarele ii cere căsătoria încestuoasă,ea il refuză,obligându-l sa execute o suma de
fapte considerate imposibile,dar pe care fratele - în atotputernicia sa - le înfaptuieşte
numaidecât,stăruind în intenţiile sale.Pentru a scăpa de obsesia incestuasă a fratelui său,Luna
uzează o stratagemă şi se aruncă în apă ca ,,Ilîncuţa Şandrului”.Dar Dumnezeu nu poate lăsa ca
noaptea să nu aibă un luminator al său şi o salvează,prefacând-o în mreană şi apoi asezand-o pe
cer,în aşa fel încat niciodată sa nu se mai întalnească cu soarele.4

3
Adrian Fochi-Coordonate sud-est europene ale baladei populare romaneşti,Editura Academiei
RsR,1975

4
Jean Chevalier-Dictionar de simboluri
4
 Simbolismul Lunii este corelat de acelaşi al soarelui.Caracterele ei fundamentale sunt
două şi deriva pe o parte,din faptul că luna este lipsită de lumină proprie şi nu este decât o
reflectare a soarelui,pe de altă parte,ea simbolizează dependenţa şi principiul feminin precum şi
periodicitatea şi reînnoirea.În această dublă calitate,luna este simbolul transformării şi al
creşterii.
Este un simbol al ritmurilor biologice:astru care creşte,descreşte şi apoi dispare,a cărui
viaţă este supusă legii universale a devenirii,a naşterii şi a morţii(...)are o istorie poetică
asemeni cu cea a omului,dar dispariţia ei nu e niciodata definitivă.Luna simbolizează şi timpul
care trece,timpul viu pe care-l măsoară prin fazele ei succesive şi regulate.
Luna mai este şi primul mort.Timp de trei nopţi în fiecare lună,ea e ca
moartă,dispare...Apoi reapare şi sporeşte în strălucire.La fel şi decedaţii,se presupune ca obţin o
nouă modalitate de existenţă.Luna este pentru oameni simbolul acestei treceri de la viaţă la
moarte şi de la moarte la viaţă.
Luna este totodată şi un simbol al cunoaşterii indirecte,discursive, progresive, reci.
Luna,astru al nopţilor evocă în plan metaforic frumuseţea dar şi lumina în imensitatea
întunecimii.Aceasta lumina nefiind decat o reflectare a luminii soarelui,luna este simbol al
cunoaşterii prin reflectare,adică al cunoaşterii teoretice,conceptuale,raţionale.Din acelaşi motiv
luna este ,,yin”,raportată la soarele ,,yang”,ea este pasivă ,receptivă.Este apa în raport cu focul
solar,frig în raport cu căldura,nordul şi iarna simbolic opuse sudului şi verii.5

Soarele-Este o fiinţă antropomorfă.E un tânăr care nu-şi află o sotie pe potriva sa şi se

îndrăgosteşte de sora sa,luna.Din textul cântecului rezultă că ar umbla călare,ceea ce ne duce cu
gândul la idei stravechi,care însă nu repetă formulele cunoscute la noi,după care în prima
jumătate a zilei carul lui e tras de cai,iar în cea de a doua jumătate,de boi.Nu se face nici o
referire la mama sau la tatăl său,cunoscuti din ritul ,,scaloianului”,ci numai la sora sa pe care
încearcă s-o ia de soţie.E refuzat de teama incestului.
Soarele se înfaţişază ca o manifestare a divinitaţii.El poate fi conceput ca fiu al zeului
suprem şi frate al curcubeului.Este izvorul luminii,al căldurii şi al vieţii.Razele sale figurează
influenţele cereşti sau spirituale primite pe pământ. El se află în centrul cerului,asa cum inima
se află în centrul pământului.Este vorba de soarele spiritual,pe care simbolismul vedic îl
reprezintă nemişcat la zenit şi care mai este numit şi ,,inima sau ochiul lumii ”. Dacă lumina
răspândită de soare,reprezintă cunoaşterea intelectivă,soarele,el însuşi este inteligenţa

5
Ivan Eseev-Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale,Editura Amacord,1994

5
cosmică,aşa cum inima este în fiinţă”sediul facultaţii cunoscatoare”.Soarele ascute cunoştinta
limitelor,el este lumina cunoşterii şi focarului de energie.

Cultul solar
Soarele ,izvor al sanatăţii era invocat de oameni,dimineaţa şi seara,ca să le dea sănătate
şi belşug.Imediat după naştere,fătul era scos afară,gol sau în scutece,şi închinat la soare(ridicat
în maini către răsărit)şi la pământ (aşezat cateva secunde pe pamant).Fetele purtau mărţişoare
pentru caracterul de talisman solar al acestora.
Moşii satului,consituiţi din ceata omanilor buni,judecau pricinile mai grave la hotarele
satului,într-un loc ferit la vedere.Judecata o începeau la răsăritul soarelui-,,învocand astrul sa le
lumineze mintea şi să judece cu dreptate”.Şi oricat de complicată ar fi fost judecata,trebuia să
se termine la asfinţtit prin mulţumirea adusă soarelui pentru că s-a facut lumină în cazul judecat
şi au dat o pedeapsa dreaptă.
Un alt aspect al cultului solar se referă la alegorii,metafore şi simboluri solare.Din multe
simboluri ale soarelui ,cele din care derivă o multime de însemne sunt cercul,roata şi
spirala.Cercul simplu a fost şi a rămas figurat plastic prin horă ,iar cercul complexat a fost şi a
rămas figurat plastic prin roată şi spirală.6

Incestul
Legăturile sexuale dintre rude apropiate,dintre parinţi şi copii,dintre frate şi soră şi chiar
între neamuri ceva mai îndepărtate ,în tradiţia poporului român din vremuri imemoriabile
reprezintă unul dintre cele mai stricte tabu-uri şi un păcat dintre cele mai grave,egal doar cu
omuciderea.Păcatul incestului putea provoca grave perturbări în ordinea cosmică ,manifestate
prin diferite cataclisme naturale:furtuni,cutremure,căderi de grindină,etc.O data cu săvârşirea
unei asemenea fărădelegi,individul era scos din lumea umanului şi trecut în animalitate sau în
sfera demonicului.Astfel,după credinţa românilor,strigoii,pricolicii,moroii şi alte fiinţe
demonice erau şi rodul unor legături incestuase.,,Strigoii se mai fac şi din copii născuţi din
rude,-fraţi şi veri primari-care ,spre a fi ascunşi de gura lumii mor ucişi şi deci nebotezaţi”(T
Pamfile).Incestul era considerat un fapt atat de odios şi de cutremurător ,încât povestirile şi
basmele pe această tema se spuneau la gura sobei,în credinţa că la auzul acestor grozăvenii,până
şi duhurile rele vor pleca speriate cat mai departe de acea casă.
În folclorul mitic se combate orice formă de incest între tată şi fiică ,între mamă şi
fiu,între fraţi.Dreptul cutumiar sătesc sancţiona aspru incestul,înainte ca acesta să fie
reglementat în pravile şi îndreptari ale legii.Incestuoşii erau de obicei lapidaţi în afara
satului,pentru că au stricat datina din moşi strămoşi.Condamnarea incestului în legendele mitice
6

6
este un semn de spiritualitate şi civilizaţie evoluată care se reflecta în această balada. Lupta
impotriva incestului se manifestă în legenda soarelui şi a lunii la toate nivelele cosmice: la
nivelul vieţii umane ,la nivelul ,,aştrilor-oameni”,la nivelul,,sfinţilor-moşi” şi la
nivelul ,,fărtaţilor cosmocraţi”.7Incestul este un permanent prilej de turburare a ordinei cosmice
între aştri-oameni,între daimoni şi oameni,nu numai între oameni.
Nunta este un eveniment de apogeu al vieţii,simbolizând armonia şi izbânda,abandonul
de sine şi implinirea prin celălalt .Asocierea dintre nuntă şi moarte are o motivaţie
mistică,deoarece această legatură se face prin iubire şi abandon.Cele două personaje,Soarele şi
Luna se află într-o relaţie antinomică,prin care se sublinează esenţa lumii cladită pe
contradicţii.Simbolistica nunţii lunii cu soarele exprimă setea de anulare a dualismelor a eternei
reintoarceri si a existenţelor fragmentare.Cuplul ceresc simbolizează impăcarea luminii cu
întunericul,adică regăsirea timpului etern,anularea sfârşitului,a destinului limitat de evenimente
istorice.8

Lumanarile de nuntă sunt aprinse şi ţinute în mâini de naşii mirilor ,astfel că

lumânarea aprinsă de nuntă e un transsimbol feudal al focului de nuntă ,întreţinut prin ruguri
aprinse în noaptea nunţii.Din faptul ca în Soarele şi Luna ,,lumanările se stingeau”,ne putem da
seama că această căsătorie între fraţi era imposibilă.
Eva –E numele popular al personajului biblic Eva.Apare o singură dată,ca personaj
absolut pasiv alături de Adam,în drumul lui prin rai şi iad,spre a împiedica incestul dintre soare
şi lună. 9

Soarele şi luna din balade şi colind, pe lângă semnificaţiile, mărcile oralităţii,

funcţiile contextuale pe care le posedă capătă noi valenţe, relevând pe lângă atributele de
corpuri cereşti,umanul mitizatşi mitul umanizat
Eroina Iana Sânziana este prototip al lunii. În basme apare ca personaj, în baladă
este: ,,Sora Soarelui / Fata Sfântului.” Conform credinţei populare în primul cer locuiesc: luna,
soarele şi Sfântul Ilie. Din versurile: ,,Şi la Moş Adam / Şi la mama Eva”,rezultă că tatăl ei este
Moş Adam, iar mama Moaşa Eva, personaje întâlnite şi în Fata frâncului.
Dacă în majoritatea baladelor, Iana Sânziana se sinucide, zborul fiind un act de
disperare, de eliberare cathartică, singurul în măsură de a-i opri zbuciumul interior soarele,
arătându-i surorii razele cad amândoi în mare. Balada se încheie, nu cu blestemul Evei, ci al lui
Dumnezeu: ,,Să nu vă-ntâlniţi, /Nicisă vă găşiţi / Nici să mai vorbiţi (anaforă) / La un loc să nu
fiţi / Când unul o fi la răsărit, / Ălalalt să fie la apus!”
7
8
Doina Rusti-Dictionar De Teme si Simboluri,Editura Univers Enciclopedic,2002
9
Adrian Fochi-Cantecul epic traditional al romanilor,Editura Ştiintifica şi Enciclopedica,1985
7
 ,,Dată fiind identitatea de conţinut între cântecul epic şi legendă, ne punem întrebarea
dacă balada poate fi considerată un echivalent al naraţiunii mitologice. Mitologia este o formă
a religiei populare. Fiinţele mitologice sunt prezentate acţionând într-un chip asemănător
divinităţii.“ 10Mitologia şi folclorul le-au conferit privilegiul celor două astre,de a fi nu numai
două forţe ce influenţează dragostea şi viaţa oamenilor ,ci pe acela de a fi ,,primii amanţi”,
indragostiţi exemplari,chiar dacă dragostea lor a fost cea mai nefericita poveste de iubire.11

10
Memoria Ethnologica  >>  Anul IV - nr. 11-13  >>  Constantin Eretescu - Balada `Fata Padurii`
11
Ivan Evseev-Simboluri Folclorice,Editura Facla,1987

8
BIBLIOGRAFIE

 Amzulescu,Al.,Cantecul epic eroic,Editura academiei RsR,1981

 Avram,Vasile,Creştinismul cosmic,Editura Saeculum,1999

 Barlea,Ovidiu,Folclorul Romanesc,II,editura Minerva,1983

 Berdau,Lucia,Fetele destinului,

 Caracostea,Dumitru,Poezia traditionala romana,II,Editura pentru literatura,1969

 Chevalier,Jean,Dictionar de simboluri,

 Eliade,Mircea,De la zalmoxis la Ghenghis-Han,Editura Ştiîntifica şi Enciclopedica,1980

 Eseev,Ivan,Dictionar de simboluri şi arhetipuri culturale,Editura Amacord,1994

 Fochi,Adrian,Coordonate sud-est europene ale baladei populare romaneşti,Editura

Academiei RsR,1975

 Fochi,Adrian,Cantecul epic traditional al romanilor,Editura Ştiintifica şi

Enciclopedica,1985

 Ghînoiu,Ion,Panteomul Romanesc,

 Taloş,Ion,Mesterul Manole.Contributii la studiul unei teme de folclor european,Editura

Mînerva,1973

 Vrabie,Gheorghe,Balada populara romana,Editura Academiei RsR,1966

 Vulcanescu,Romulus,Mitologie Romana,Editura Academiei Republicii socialiste

Romania,1985

9
ţ â ă î ş

10