Viața Păstorească În Poezia Noastră Populară Vol. 1 - Ovid. Densușianu PDF

www.dacoromanica.
ro
VIEATA IqSTOREASCik
IN
POESIA NOASTHA POPULAla
www.dacoromanica.ro
INSTITUTUL DE FILOLOGIE I 1.4'01,KLOR
OVID DENSUSIANU
VIEW PASTOREASCA
n
Poesia noastra popularà
Editura CASEI ScoALELore

:11("MXX I- I
www.dacoromanica.ro
tin curx pe eare I-am And la Pacultatea rie litere
doud ?Astimpuri, in 1916 si 1920, invi dci' prilejul sd
acest rolum. care a fi vrmat de alt?d.
An cdutat .sd kimurese aid un ele aspecte ale folklorului
nosfru cele mai caracteristice,si cerceldrile care ?Wan
dus a conclusiile care se vor ver/ca cred rd pun un punct
de oprire la metnda urmatd pind arum in studiile noastre
de folklor. Nu en renziniscente de l0»7071ii.S17?, nu cu di-
vagdri sentimentale, -ori de un invechit nationalism si
fraseologie expedifiv gdsild usor impresionantd se ponte
aduce oarecare lumind in freentad nostru si eu afutmel
materialului folkloric.
Am sustinut i altddatd o pdrere pe. care folkloristi,
filologi i istorici, in eldnuife arguirnentdri, ori pe telcute
au crevet di nu au de ce sdsi-o insuseased pdrerea cd
noi, Roazinii, sintem un neam de pdstori. Faptele pe care
www.dacoromanica.ro
VIEATA I FIREA CIOBANULUI
ASA CUM SINT PRIME DE POPOR
TinInd samA de insemnAtatea pe care a avut-o la noi

-piistoritul, este natural sA ne IntrebAm dela Inceput In ce
'chip II. priveste Insusi poporul, ce se spune despre el in
cintecele dela tarA.
Indeletnicirea la care s'a dedat multA vreme Rominul
putem presupune ca avea sA fie adeseori prilej ca sa se vor-
heaseA de ea si vom veden cà InteadevAr poesia popularA
pomeneste In nenumArate rindan i de vieata pe care o due
ciobauii. Despre aceastA vieatà e de presupus iarAsi cà tá-
ranul deprins sA trAeascA in mijIocul turmelor, sA cutreere
muntii i cimpiile, avea sA gAseascA cu deosebire cuvinte
bune, sA o infAtiseze In deplinA potrivire ca firea lui. Avea
de sigar greutAtile, amAraciunile lui, traiul de prizitor al
oilor, dar el apArea mai multumitor decit altul, vorbia
sufletului dupA deprinderile, dorurile luica multe remnis-
cente strAmosestisi era incunjurat de un farmec pe care
nu se putea sii nu-1 pretueascii cel obisnuit sA-si ducA zilele
astfel.
Sit ascultAin deci ce ne aduc in aceastA privintá Insesi
marturiile poesiei dela tarii.
Sint cunoscute versurile populare in care se vorbeste
de cioban cA duce vieatA fArrt griji, tihnitA :
www.dacoromanica.ro
VrEATA PASTOREASCX
ciobane, dela oi,

ciobane,
Tu n'ai grije, nici nevoi,
ciobane,
De cu seat% zori
Tu te culi pe pat cu flori,
Cu eapul pe musinoi,
Cu ochii steliti la oi;
Cu capul pe floricele,
Cu ochii tintiti la stele.'
Dar cum aici cuvintele nu sint chiar ale unui cioban,

s'ar putea zice a ce se spune despre el nu are deosebitg
importantà si ele ar veni dela aceia care nu priviau tocmai
cu ochi buni garnientismulp phstoresc. 2 Iatá," Insil ceva di-
rect ciobrmesc, cu un vers care aminteste vag cIntecul
dinainte :
Ciotanas la oi am fost,
ciobane, mili,
Fetele nu mil cunosc,
ciobane,
Si la anul de-oi mai fi,
Fetele tot nu m'or sti.
S. Fi. Manan, Hon i chiuituri din Bucovina, 15; cf. Sexcltoa-.

rea, VIII, 85; E. Niculitäl-Voronca, Datinelc i credinple poporului-
romin, 90; T. Pamfile, Cintece de lard, 170; E. Picot, Chants popu-
laires des Roumains de Serbie, 13; M. Eminescu, Literaturd populard,
33. In unele variante se zice: Mocane» precisare tirzie.
Acelasi motiv se intilneste in versuri fizlete; intf un text pe care
1-am publicat in Graiul din Tara Hategului, 193, se spune:
Plicurarc, hai la oi,
Sil n'ai grije de nevoi.
Despre ciobani s'a spus de multe ori cii stilt oameni clirora le-
place sit' nu se trudeascil prea mult, sil se dedea leneviei ; r pastor oti.
°BUS,» e o expresie care se tntilneste destul de des in trccut (v. i ce
relevam in Peistoritul la popoarele roman:ice, 30).
www.dacoromanica.ro
VIEATA I FIREA CIOBANDLUE .5
Cg mi-s mai dragi oile

Decit toate fetele.
Cit de mindre ele-ar fi,
Mie mi-s dragi muntii,
Muntii cei Cu iarbg. verde,
Uil 'n ei bine mi se sede.'
Pentru cine nu prea e familiarisat cu literatura populará

versurile acestea pot sá park' de.... frivolitate táráneascg,
spusl la joc. Ele au lush' un inteles, mai multä semnificatie
decit se pare la prima vedere. luth, vedem cum vorbeste
ciobanul ciad s'a instreinat de ai lui, s'a dus departe ca
-turnia si ce a insemuat aceasta pentru el, ce influentá
avut chiar asupra cintecelor pe care ni le-a dat, vom avea
prilej sà arátám mai departe. Cu deosebire insá reiese din
aceste versuri pasiunea. ciobanului pentru ocupatiunea lui :
ea II face uneori sà uite tot, once altil pasiune, chiar
dragostea.
Sub altii forma', dar cu acelasi fond sufletesc, auzim
data pe cioban impártásindu-ne ce-i este mai scump.
Cu oarecare humor si mindrie un flácáti dela oi vorbeste
:astfel de chipul cum triíeste
Eu slut Mincu Ciobinasul,
Viu din codri dela Breazu,
Gluga-mi este a mea casg,
Cata-mi este-a mea nevastg,
Masa-mi este 'ntfun picior,
Asternut plimintul gol,
Imi (Ant dorul din cimpoi,
Ca n'am grije, nici nevoi.2
1.4LA §i cIteva versuri In care ciobania este pusà mai pre

-sus de cinstea cea mai 'mare. In balada care-i poartil uu-",
8. Fi. Marian, llore i chiuitturi, 16.
Revista Ion Creangti, IX, 24.
www.dacoromanica.ro
6 VIEATA PASTOREASCA
mele, Dobrian spune fratelui su care voia sa-1 lase sá.

domneasca in locul lui :
Fii tu Cu domnia ta,

Eu cu ciobänia meal
Decit la tirg cu papuci.
Mai bine 'n cring cu opinci.1
Cu atit mai inult apar in avantajul pástoritului alte feluri

de viea0:. Astfel intr'o doiná, el e pus in contrast ca
pl u gária :
Pinil ce trälam la munte
Eram voinicel de frunte.
Cintam doina prin buhas
Cu gura plinit de ca;
Dar de cind träesc la tarä
Petrec o vieat'
Trag ca sapa pe ogor
mrininc milisiul gol.'
In altá parte comparatia e Mcuta ca indeletniciri de

rind, ceca ce face si mai mult sá fie slulvitul ciobánia :
Decit slugä la ciocoi

Mal bine cioban la oi,
Cii te culci pe pat de flori,
Cu capul pe musinoi,
Cu ochii tinta' la oi.2
Convorbiriliterare, XXX', 303; cf. T. Burada. O ealigtorie ia

Dobroyfft, 187, si sfirsitul baladei Mircea Ciolirmasul: C. N. Mateescu,
Balade, 12.
Ton eYeanya, III, 31:1.
. 'exeítoccrea, 1, 72; cf. Traían, 1869, 27 noembre; G. Dem.
Teodorescu, Poesii pop. 298-299; S. Fi. Marian, Flore fi chite t'Inri, 15;
Gr. Tocilescu, Malerialuri folkloristice, 392; Tinerimea ronand, serie
nouä, V. 338; 1022 Creanga, IV, 331 ; cele dourt versuri dintii se
spun si ca proverb: Tocilescu, 1. e., 719.
www.dacoromanica.ro
VIEATA I FIREA CIOBANULUI 7
De data aceasta ceva mai individualo presupusa, ori in-

tfinplatoare schimbare de vie* a lasat arme In versurile
populare, dar repare motivul care ne intereseaza : multa-
mirea pe care o da traiul ciobanesc.
Preferinta pentru ciobanie e aratatá altadata in legg-
tut% cu imprejurari de alta natura. O strigatura din Ardeal
sunk' astfel, dupa ce incepe cam in acelasi fel ca cea de
mai inainte :
slugg i biris
Mai bine la oi pe-Agris,
DecIt slugit
Mai bine la oi cu pang.'
Strigatura aceasta ne duce spre un sir de poesii popu-

lare uncle ciobania apare in conflict cu catania. Motiv de
data relati-v recenfa, dar caracteristic. Cind obligatiile
armatei silira pe atitia sà paraseasca pentru clfava vreine
ce le era mai drag, turma lor, &A lace muntii i cimpiile,
greu, foarte greu, le veui sa-si schimbe astfel vieata,
despre aceasta vin sà vorbeasca multe ciutecb, uneori cu
cuvinte de blestem aruncate color care iau flàcàii la oaste :
Scobori, Doamne, Pe prim1nt
vezi donmii ce-au
Qt." din mIndri p'ficurari
Fa:cut-au fraiteri, cAprari.2
S. Mindrescu, Lieraurc i obieeturipoporane, 97; cf. airtile
setteanutai romin, 1876, 69. Intr'o varianea a acesteia (S. Mindrescu,
1. c., 165) se adaugrt alte motive mä'runte care fac sA fie preferat traiul
de cioban :
Decit ca nevastri proastrt
.Mai bine la oi pe coastrt,
Declt cu nevastä hildsa
Mai bine la oi pe zmidil.
Cf. Iarnik-Rirseanit, Doine. i strigaturi, 453; Graiur din Tara
Hategului, 191.
Traian, 1869, 25 iulie.
www.dacoromanica.ro
VIEATA PASTOREASCA
8
Bate-I, Doamne, trinteste

Pe maiorul dela noi,
C m'a luat dela oi,
Mi-a luat bita cioblineasa,
Mi-a dat pusca 'mpliräteaseä;
luat tasca cu bumbii,
Mi-a dat patronta eu plumbii:
Mi-a luat cojocul frumos,
Mi-a dat laiblir ruginos.'
altemi cu pgrerea de ráu eh' nu va mai fi cine sá. ingrijeasa

bine de stlná, sau a dupá cei dusi departe nu se va mai
alege nimio din avutul lor :
Foaie verde colche,
Drägutli Sintri-Märie,
1. Ocr.ela Transilvaniei. 1891,-26 mai. Comp. varianta mai
desvoltatä (Chestionarul N. Densusianu ms. Acad. rom. 4554, f.
368-369):
Läsai ppinei eiobänesti
bocanci
Lus si praschia cu bumbi
luai pätruntas cu
Lusai clAbittul cu bite
luid chivära usmitä,
Lilsai bita ciobäneascii
luai pisca a nemteasci.
Läsai suman eiobilnese
'mbrä'cai mundur elitänese.
Läsai haine cioblinesti
Si 'mbräeai haine eätänesti.
Tot la &algalia se referii acest eintec (I. Bibicescu, Poesii pop.
din Tra nsilvania, 132)
Säracii feciori dela sate.
Cum ii carä, la cetate
Tot en carde 'nciircate;
Dindärritul carului
Mama prieurarului.
Groaza de a nu fi dus la arrnatii o povestia astfel lui I. Pop
Reteganul un cioban, Ion Fa:curara: «nu m'asi fi Bisat prins cu funja
sä,mui ducä cätanii mai bine mu läsam sil mli omoare ca pe un
gindac». Gaxtta .7ransilraniri, 1896, 28 iulic.
www.dacoromanica.ro
VIEATA I FLREA CIOBANULUI 9
Na läsa toamna a, vie,

Ca-mi ja baciu 'n militie
rämin bäcitele
Sg.mu1gì oitele.1
Pädure in doi ciungani,

La Ware doi ciobani.
Rag oitele pe coastä.
CI n'au ciobani a, le pascii
Rag oitele pe munti,
Ciobanii-s la Cernguti,
oile umblä turbate,
Sbiaräc nu-s invätate
Cu ciobani din alte sate...
Mi-a trimis chica 'napoi,
niiimesc cioban la oi.
Pin'ce eu voi ciitiini
Oile s'or präpädi,
Boii 'n grajd vor
E numai siniuI practic care vorbeste aici. Dar giisini

inai mutt dectt attt In doinele de ciobiinie si ditanie: sen-
timentul libertrttei turburate, poesia nostalgiei dupk ceca ce
Incinta mai inainte, da sufletului depline mu1umiri. i aceasta
se exprimit In doina tipicä :
G. Fira i D. Kiriac, Cinteee i hore, 71 ; cf. $ateitoarea, XIV,

170; Graiztl nostru, I, 68; Neanzul rominesc ¿iterar, I, 938.
E. Niculitii-Voronca, Datinele i ered. pop. rom., 722; cf. Ion
Oreangd, VI, 213; Neamul rominesc ¿iterar, III, 799. Unii se cred
predestinati srt moarrt in cranie, nu la Willi, cura le era dorul:
Maicii, mäiculita mea,
Eu cunoscui vremea mea
Din luzie, din pruncie,
Din a mea copiliirie
Cit n'oi mina oi la stinii,
Nici n'oi muri moarte bung,
Ci-oi muri in cätänie.
M. Eminescu, Lit. pop., 56
www.dacoromanica.ro
10 vrEaTA rAsToREAse.À
Munte, munte, piatrit seacA,

Last]; voinicii sit treacA,
Sil treacii, la ciobAnie,
Sil scape de cAtitnie.'
Cind &dui spre lumea pe care a lAsat-o ajunge prea

chinuitor cel dus la armatii Incepe s elute :
Mull mi-e dor si nempilcat

i mil 'ndeanmil la pi-teat:
SA mil las de cAtAnie
s'A fug la ciobitnie,
Once-ar fi ca min' sil
Avcm de a face, cum se vede, cu o lature caracteristie6

a poesiei pAstoresti : de o parte se arata sufletul ciobanului
In luptil ca ce nu i se potriveste, cu constrIngeri care slut
pentru el un chin; de alta, se preamAreste vieata patriar-
haliI, In mijlocul turmelor.'
1. 1. Pop Reteganul, Trandafiri i viorele, 94; cf. Graiul din Tara.,

Rategului, 225; , exclioarea, I, 150; XIV, 171; Ion Creangd, II. 244;
IV, 331; VII, 212; Revista eritied-literard, I, 466; V. Vircol, Graiul
din Trileea, 46; RAdulescu-Codin, Din Museel, 37; Gaxeta Transit-
vaniei, 1893, 14 februar; 1910, 1 octobre; Neamul rom. lit., I, 939. 0
variantil a acestei doine se presintil astfel :
Munte, munte, *tell rea,
Lasil voinicii pe ea,
Sil treacA la baiducie,
SA scape de cAtAnie.
Gazeta poporului, Timisoara, 1889, 7 mai.
Motivul ciobAnesc a fost inlocuit prin altul, din vieata haidu-
ceascil. Vom vedea mai departe deseori intimplindu-se aceasta i vom
arilta cum era firesc ca doine ciobAnesti sri devie haiducesti.
Familia, XX, 601.
Conflict modern acela al ciobAniei i cAtitniei. in legAturil cu
el putem aminti e altAdatit ciobanii se schimbau in ostasi fiírA sil
priveascit cu silui aceasta. A merge la oaste, in vremurile vechi
www.dacoromanica.ro
VIEATA 1 FIREA CIOBANULUI 11
Altituri de asemenea aecente 1 e de asteptat s auzim

si cite o nota discordantii. Piistoritul, cum spuneam la in-
ceput, are si el pArOle lui intunecate : nu e asa Roan)",
paza oilor si a sta lingA ele inseamnA de multe ori a
lupta cu asprimile vremei, cum cu uritul pustietAilor.
SA nu ne mirarn deci ci intilnim si versuri de felul
acestora :
De ai turme mari de oi,
Ai i turme de nevoi,
CA pe unde-s turme mari
Sint si lupi, sint si tilhari2.
Bine-ar fi cioban la oi,

De n'ar fi atitea ploi;
Bine-ar fi cu trimbita,
Dac'ar fi si puicuta.
semna a si porni la lupti pentru a apira tara de dusmaui. i en

inulti ciobani coboriti din munti s'au dat luptcle in trecut, s'a apirat
pAmintul nostru. In contrast cu ce am gisit in doble si, reproducen)
ce se spuue intfo legendi despre ciobanul «Cucu , care, oricit de in-
floritA, si de modernisati ar fi, aduce un ecou din vremile stribune :
...pe la miez de noapte sosise... la munte un trimis grAbit de colo jog
(lela tark tocmai din Suceava, care-i aduse milmitoarea veste cá, pi-
ginii de 'Mari iarii0.au nivuuit in biata tari a Moldovei, priclind si
jefuind, i ci Domnul tirei chianai pc toti bArbatii si apuce armele...
Auzind Cucu aceasti veste tristi (lela sol, nu soviti nici o clipeali,
l'Asá turma pe munte... i pica strunA,' i eu gTabA la locul de
strinsuri a oastei», , evaloctrea, VIII, 71.
1. Cioblinia e liudati uncori 'si pentru cii. di mai bun rost vietei,
aduce belsug in casi. Sillistenii au acest cintec:
SiracA
Tu tragi tot a siíricie,
Dar cAciula cea buhoasi
Aduce de dulce'n casi.
Transilvania, XXXIV. 69.
2: S. Mindrescu, Lit. vi obieeitiri pop., 188.
3. S. H. Manan, llore vi chizeituri, 145.
www.dacoromanica.ro
YIEATA PASTOREASCA
Ciobiína cu oile,
Te bate nevoile;
Ciohinas cu lancea'n ming
Tremurg, de frig In sting.
Oile se pase la cImp,

Tot pe ploaie si pe vint...
Fire-ai, maie, blestematg,
De ce nu m'ai fricut fatrt,
Sg-ti aduc apg cu vadra,
m'ai fiicut un fecior,
dau traidor ocol,
Din munte i pilan bausi,
85. tree, maied, vieata toatg.'
dintr'o poesie-aroming, :
Tot ea ah i Cu suspin
Imi petree ziva din revArsatul zorilor;
Cu clnii mg glicevesc
ca »oile vorbesc;
Cind da o. vine siírbgtoarea
N'are margini intristarea...'
s'ev.eitearea, XVI, 56.

Iba, XVI, 151 ; cf. Columna lui Traían, 1870, 4 mai.
Comp. si ce spunc cintecul urmgtor, dei In el nu vorbeste un
pgstor:
Din cea verde poienitg
Iese-o turmg de oite.
La oite cine ade?
Un frate FA sorg-sa,
sora din grai grgia:
otMinca-v'ar lupii de oi,
CA de cind vg (in pe voi
Bundg calda n'am purtat.
Pine albg, n'am mIncat,
Numai pine nesg.ratit
In targ Instreinatil.»
Gazeta poporului, Timisoara, 1886, 21 decembre.
P. Papahagi, Din lit. pop. a drominilor, 935.
www.dacoromanica.ro
VIEATA I EUREA CIORANULUI 13
Slut pgreri mai mult rgzlete, marturisiri, izbucnifi por-

nite din ce a trecut prin sufletul euiva sub impresii -de
moment, ori anumite imprejurgri, i trebue
sg observam ca ele nu vin totdeauna dela ciobani.
Oricum, se vede de aiei ca poesia populara, ciad infa--
tiseaza vieata pgstoreascg, pastreazg nota naturalg 0 e sincerg,
nu ca poesia acelora care ne-au dat pastorale ca atitea arti-
ficialitati i presentind pe ciobani numai ca la sarbatoare,
trgind cea mai frumoasg vieath'. Cu toatg alternanta de co-
lori incIntatoare i intunecate in care e redat traiul pasto-
resc; poesia popularg e mai bogafá, mult mai bogatg totusi,
in infatisgri de felul intii, si de aceasta trebue ca deo-
sebire sà inem sarna.
Sa urmgrim acum ce se spune despre pastor, cum e
descris el. -
Fata lui nu poate fi decit a celui care trge§te in aerul
liber, in räcoarea muntilor si are hrang sanatoasg :
Cum sit.' nu fiu frumos i gras,
Cg miinine mìllai -Cu citt
Si beau apg din vggae2
rgspunde un cioban cuiva care-I vede frumos la chip.

Strofa dintli o ggsim in cunoscutul eintec unde vorbe§te bo-
gatul cu sgracul, a treia e o striggturg spusii. de alt cineva decit un
cioban, iar eintecul al patrulea pare sg fie din ciclul ditgniei adap-
ptat la ciobrinie, pentru a o doing, clitgneascg, publicatg In , "exel-
toarea, XIV, 171, sung la fel.
V. Vino], Graiul din Vilcea, 39; cf. Gr. Toeilescu, Mat.
folleloristice, 212; v. i Cintecul ciobanului" din colectia Iarnik-
Birseanu, 510, dar nu e in totul popular, se vede cii a fost schimbat
pe alocuri de vre-un daturar.
Mai realist e descris ciobanul cind se spune despre el cg e
Cu pielea ca eipada,
dar
Cu cgma§a ca tina
C. N. Mateescu, Baladc, 3.
www.dacoromanica.ro
Mindrn la fata, ciobanal e si voinic, asa ca oricine-I

vede 1i da, sama cu cine are a faceiata strigatura nimia
care sta gata s'A se ja la trInta :
Miii berbece,.
Nu te'ntrece...,
Crt i eu am fost la oi
Si ne-orn bate amludoi.1
()hipes, sanatos, flacaul dela oi e acela care ineinta

privirile, la carc se uitii cu drag fetele din sat. El e pre-
ferat altora, are privilegii de care altii nu se pot bucura.
Amintind numai in treacat strightura cu o nota de pro-
saism :
De-asi trlii cit piatra'n munte,
N'asi iubi fecior de frunte,
C'asi iu.hi pilcurrtras
aducrt seara ca. 2
sa ne oprim la o balada unde se vorbeste de Nitu

Ce stii 'n coasta dealului,
Paste turma satului.
Pe el 11 iubeste cmindra mindrelor, frumoasa zinelor»

vi tuteo zi mama ei Ii spune sa se hotarasca sa se marite,
ii aleaga pe unul din geraisorii» care venise s'a o peteasca ;
ea li raspunde ca nu vrea pe nimeni altul, ca One sa se
marite cu Nitu pacurarul.
S. Fi. Manan, llore pi ehiuituri, 89.
T. Bud, Poesii pop. din Maramures, 46; cf. Manan, llore si
ehiuituri 49, 180; Iarnik-Birseanu, Doine si strigaturi, 410; Ftoarea
darurllor, II, 491: In eiteva din aceste variante se accentueazä o notrt
de glumrt: päcurarul e preferat pentru cii, aduclnd ca s emindrei» lui
o sitrutit si... se duce.
Familiz, XX, 8; o variantä, mai desvoltatii, la Hodos,
Poesii pop. din Illnat, II, 138; amIndoult se vede cit In unele pärti
fost modificate, dar fondul e cu desiivinAre popular.
www.dacoromanica.ro
VIEATA I FIREA CIOBANIILUI 13
Intr'o doinit 1 gAsim ceva la fel : o fatä din sat e in-

trebatA dacA vrea sä; se mArite cu un diac, ori cu un mo-
rar ea Ii refusA pe amIndoi; urmeazá intrebarea.:
«Mi te cere-un ciobInel :

Merge-i, mindr, dupli el?»
la care ea rAspunde :
«llupä ciobrmel m'oi duce,
Cä gurita lui e dulce.»
SA ascultAini un cIntec aromin : o LO', vvind aeasA,

ii spune mamei ei cA a intilnit pe un cioban care a vräjit-o
cu privirea ; mama o indeamnA sA nu se mai gindeascA la
el, pentru eA are sA o dea dupA 'un fin de celnic mare>>,
dar fata Ii zice atunci:
<cEu pe celnic, mamä, nu-1 vreau,
Pe sufietul i tineretea mea,
Iubesc pe pacurarul dela oi
Cu plete nettiiate».
Si cintecn1 Incheie povestind Intristarea fetei clnd II

vede lar4i pe cioban vi-i spune cà ai ei nu vreau sA o
dea dupg dinsul :
Grai Bil grlieascil ea nu putea de dor.
Numai plinge de intristare:
eVreau st.' mà märite, iubite, vreau
Cu fin de celnic mare».2
1. Iarnik-Birseanu, DOine ci strigitturi, 75; i doina aceasta e

alteratiiIn unele locuri, dar provenienta ei popularit nu poate fi pusä.
la Indoialti.
2, P. Pa.pahagi, Din lit, pop. a Arominilor, 850.Motivul opus
ilgäsim in colinde, In cele cintate la curti eboiereklti». Acolo se vor-
www.dacoromanica.ro
Ciobanul se bucurä deci in ochii poporului de mai

muliä vazä declt
Dar despre el se spune mai mult decit atIt, i anume
cum este sufletul luid ceea ce ne va aräta si mai bine
sentimentele poporului fatä de el.
O strigilturä cu laudä proprie, de altfel One sä
arate Istetimea, vioiciunea ciobanului
3fa fAcut mama la iezi,
SL fiu tinilr i istet ;
M'a filcut mama la oi,
Sri fiu tiniir i vioi.i
Dar cu deoSebire &ire pusrt in luminrt bunätatea su-

f11-)tului su.
Intr'o colindá se povesteste cum SE. Petra stiftd in
Rai veni mama lui acolo sä-1 roage ca dea si ei loe
lingä celelalte suflete; dar dinsul ii rhspunse eä nu o poate
primi, deoarece eft a fost, pe lume, erismillitä a inselat la
mäsurit; veni pe urmä tatäl lui, pe care nu-1 primi
pentru c fiind biräu in sat a luat bani dela oameni si a
asuprit pe sáraci; dupä aceasta se arätä sora lui, dar si ea
fu indepärtatä, fiind c nu avusese purtilri frumoase ; cind
veni fratele situ, Sf. Petra 11 intimpinä en bucurie 04 &du
loe in Rai. spunindu4 cä, i se euvenia sä fie acolo pentru cá,
«Pin' ce-ai fost In ceca lume
Ti-ai pus stina lingà drum
be0e de un boier care are «o fiicii minded» i aceasta, chid i se spune

càs'ar putea nortrita cu un «dalb pricuriirel», ea nu se invoiete,
....i se ur4te
Untul alegind
oi ciobiinind.
A. Viciu, Colinde din Ard,eal, 127
cf. 128; cf. 0 Tribuna, Sibiu, 3887, 15
februar ; Graiul din Tara Efalegului, 110.
J. S. FI. Manan, llore fi cliiuiluri, 74.
www.dacoromanica.ro
VIEATA I FIREA CIOBANULIII 17
Citi drumari trecut

Toti la tin' s'au abAtut,
Cu brinzli i-ai
Cu lapte i-ai adgpat».1
Darnic, ospitalier, asa e infatisat prin urmare ciobanul.
Tot astfel e descris intr'o allá' : Dumnezeu, petrecind
pe pgmint, ajunge Împreun ca Sf. Petru (ori Sf. Ion) la
:!asa unui om bogat i cere sg fie gázduit, dar acesta nu-i
primeste i ei merg atunci mai departe pina la casa unui
om sgrac, unui cioban, unde sint bine ospgtati ; a doua zi,
cind pleacg, Dumnezeu rgsplgteste pe cioban lasindu-i o
turmg mai frumoasg.2
Bun la suflet, se intelege pentru ce in alte imprejurgri
eiobanul ni se spune cä: nu e uitat de Dumnezeu, e apgrat
de el. Intr'o variantg a cintecului cunoscut despre pgcurarul
egruia i-a mincat lupul oile Dumnezeu vede ce-1 amenintg
pe pgcurar care dormia i cautg sg-i vie in ajutor:
Ava soma ce mi-vi dotmia,
Cojocel ti putrezia,
Cirligel Ii ruginia.
Dar Dumnezeu, ca un sfint,
Trimis-a ploaie cu vint,
Cu bucium a buciumat,
Pe cioban 1-a devteptat.
Credintelc populare concordg cu ce ggsim in poesie

pentru a atribui pgstorilor suflet bu-n si curat, färg pgcate.
Intr'o povestire despre ciobau cum s'a dus la bisericg se
inchipueste di el, uitindu-se la to0 adunati acolo, i-a gäsit
eu pgcate i ciad, apropiindu-sé de el, i-a dat vlädicäi a
A. Viciu, Colinde din Arded, 83; alte variante stnt indicate
de AL Rosetti, Colindele religioase la Romini, 50.
A. Viciu, Colinde din Ardeal, 60; v. vi T. Bibicescu, Poesii
populare, 240; cf. Al. Rosetti, Colindele religioase, 49.
Revista eritied-literarei, I, 557.
2
www.dacoromanica.ro
intelege cg si el era tot asa, acesta, vztnd cu cine are

de a face, i-a spus : «da-te, mi bgiete, In pgdure ca oile
vitele tale, fg fapte bune, eg voi ce trgiti ca dobitoa-
cele sluteti seutiti de pgeate».' O alta povestire, aseming-
toare Intru &Aim cu cea dinainte, pleacg tot déla eredinta
eg cine trieste la oi e gbun la Dumnezeu» : un cioban nu
fusese niciodatg la biserieg; oamenii 11 tot Indemnau sg.
meargá §i el ; Inteo zi se hotirl si se duse sg vadg si el
slujba ; iesind preotul eu darurile, cum niciodatg nu vgzuse
vre-un preot Isi zise : giatg Dracul» i sgri cu mgciuca.
Nu fgcuse rgu, pentru eg vgzuse Inteadefir pe Necu-
ratul pe acolo, e povestirea adaugg eg el, fiind cioban,
<'era bun, MIA pgeate».2 Fiind socotit astfel, nu e de mi-
rare cg ciobanul e privit ea in stare sg facg minuni: sii
treacg pe apg ea pe uscat, sau sg i se arate vointa lui Dum-
nezeu prin vre-o icoang.
La Aron:Alai un cdeceu» pune in luming bungtatea
ciobanului In alte Impréjurgri i explici, In acelasi timp
pentru ce e bine privit In cer elnd Cristos era sg fie rgs-
tignit si se adusese cuiele care trebuiau bgtute in trupul
lui, unui 'Astor i se fgcu mili si le furg ; numai un Tigan
-se ggsi si 6.6," alte cuie ; Cristos binecuvintg atunei pe
pgstor.4
Asemenea eredinte se intilnese ea altele din folklorul
nostru. Sfintenia e legati adeseori, In mintea poporului, de
vieata pAstoreasci, si de aceea se spune chiar despre unii
sfinti a egror vieai nu e cunoscutg astfel eg au trgit ca
Ion Creangei, II, 90.
E. Niculitrt-Voronca, Dat. cred, pop. romin, 312; cf. 311.
In povestirea aceasta s'a amestecat i pArerea despre ciobau nil. e <Trost»
(v. mai departe).
Ibid. tg 927. Cf. §i ce se spune despre Mocanul privilegiat de
Ursitoare, Ion Creanqii, XI, 57; sclteanului rom., 1878, 35 urrn.
P. Papahagi, Din lit. pop. a Arominilor, 787.
www.dacoromanica.ro
VIEATA SI FIREA CIOBANTJLUI 19
pAstori Insu0 Dumnezeu e InfAti§at In colinde ca stind

la stinA cu un fluier ferecat i Valzind oile, 2 iar tuteo co-
lina, se spune :
Despre Sf. Ion, de pildìt, se crede a era si el plistor. S. Fi.
Marian, Sdrbectorile la Romini, I, 215; ce se apune acolo despre el
se potriveste cu povestirea amintitii, mai sus cu ciobanul care s'a dus
la biseria. Allíturi de Sf. Ion si alti sfinti sint socotiti in popor
sau fost ciobani ; asa Sf. Petra (Ion Creangd, XI, 28; E. Niculitil-
Voronca, Dat. i eral., 58; *t. Tutescu, Colinde din popo?, 9), Sf.
Lumitru s. a. Tutescu, O parte din sfin(ii poporului, 11, 33). V.
si o poesie publicatii in revista Ion Creangd, VI, 275, can cu toate
cui e o grosolang alatuire aratil totusi tendinta poporului de a privi
pe sfinti ca pAstori.
Diferit-ele variante FAJA date de Al. Rosetti, Colindelc religi-
oase, 64. Intr'o variantil (A. Viciu, Col. din Ardeal, 167) pe cind Petra
ebun voinie» pristea oile si ele sbierau, Dumnezeu auzit si s'a
.coborit pe plimint sui intrebe ale cui sint oile Petru ráspunde:
cD'ale tale s'ale mele :
Eu le pase si le grijesc,
Tu le cresti si le 'mmultesti».
lar Dumnezeu apune :
cFie, Petre, toate-a tale,
Numai tu mie dai
La Sin-Jorz
Un miel frumos,
La Tapas
Un brunj de ea.,
S'A 'mplIrtim pe la silraci.
Darul pAstorese crestin e asociat aici, ea si altäxlatä, de ajuto-
rarea celor skaci. Cf. I. Riluteseu, Colinde, 43; G. Dem. Teodorescu,
Poesii pop., 41, unde ciobanul Nicui primeste dela Dumnezeu oile
Ca deis un bun piírinte
Cuitrui fiul suiu euminte.
Despre Taus Cristos eui ar fi pli'zit oile când era emie de sapte
ani» v. colinda publicatg. de t. Tuteseu, Taina dluia, 24.
O. la Aromini se vorbeste de Dumnezeu cil ar fi p'ázit oile (P.
Papahagi, Din lit. pop. a Arom., 787).
www.dacoromanica.ro
20 VIEATA P A STOREASCA
Coborit-a Dumnezeu,
Leru-i, Doarnne,
Dumnezeu i sotul
C'o turma de oi domne-Ai.'
In legtur ca aceasta trebue aif amintim c ideea de.

sfintenie a ceea ce este pgstoresc merge mai departe In cre-
dintele poporului. Oaia e socotitg ca sfintg si se dau pentru
aceasta, mai multe explicatii. Dupil o legenclii din Bucovina,
and ngscut Cristos Sf. Fecioarrt 1-a ascuns In ieslea
oilor ca nu cumva sit fie omorit de Jidovii lui luda; oile
II hrgnirg,' si-1 Incglzirg, i chid veni SE. Feeioarg Il intrebg
cum le ziee la dobitoacele care ingrijise de el : Cristos
spuse cg grit iar Sf. Fecioarg zise : .zblagoslovite sg
fie si sfintit sg fie fruptul lor.3» La AromIni existg o le-
gendg asemgngtoare, ca deosebirea eh' se spune eg, Cristo&
pentru ca sg nu fie gäsit de cei care-I cgutau a fost as-
cuns de oaie sub coada ei.4 Folklorhl aromin cunoaste
si un alt (deceit» : pe dud umbla Dumnezeu pe pgmInt
cuprinse intr'o zi o mare sete si Intilnind un vácar ceru
sg-i dea un pic de apg; acesta Ii spuse cg, nu se poate
duce sà caute, apg, eg trebue sg, stea sà pgzeaseg bou; mer-
Gax,eta poporului, Timisoara, 1886, 21 decembre; cf. At. Ma-

rienescu, Colinde, 53. Si despre Mo§ Craciun taranul nostru crede
ar fi fost cioban (S. Fi. Marian, Legendele Maieei Domnului, 29; T.
Pamfile, Craciunzel, 114); uneori e numit ecapetenia ciobanilor» (Chest.
N. Densusianu me. Acad. rom. 4556, f. 56).
D. Tichindeal pomenete e1 dintii aceasta credintii: Inemica
nu e mai dint i mai curat decit mitt, zia Ardelenii nostrip,
1814, 425. Cf. A. Òorovei, Credinte.$i superstitii, 102; Drum drept.
X, 719.
E. Niculita-Voronca, Dat. i ered, pop. rm., 39.
P. Papahagi, Din lit. pop. a Aronzinilor, 715; cf. 765. Cum
legends cauta sà explice si de ce uncle oi au coada lata, ea este de
provenienta orientala, ca F}i rasa aceasta de ói. i inteadevar legenda
e eunoscuta i pastorilor din Asia mica, 11fausine, II, 44.
www.dacoromanica.ro
VIEATA SI FIREA CIOBANULUI 21
gind mai departe, Dumnezeu intilni pe un oier care ascultà

de ruggminte si se duse de-i aduse apgIn cgciulg ; Dum-
nezeu binecuvintg, atunci oile sg. fie Ivita» lui, lar pe boj
ii blestem6.1
Povestirea aceasta ne _duce la o colindg ande tema e
inversatg: oaia e blestematg, pe cind boul e blagoslovit.
Cuprinsul colindei e acesta : Maica Domnului, avind
naseg, se duse la icslea oilor, dar riu putu sta acolo 'de
sbieratul oiler» si «de sgritul inieilor»de aceea le blestemg ;
porpind mai departe, se opri la ieslea cailor, dar nici acolo
nu putu afla liniste ; nuniai la ieslea boilor putu ggsi sglas
bun si de aceea Ii binecuvintg.2 Dupg o alai versiune, nu
din colinde, Maiea Domnului a blestemat oile pentru cl a
speriat-o un cioban cind s'a dus la bisericg.3 Avem aici un
elenient folkloric care ne indepgrteazà de ce am constatat
mai inainte. Oaia blestemaig e eeva impotriva felului de a
vedea al poporului nostru, Impotriva pgstoritului dela noi.
Cum sil se explice acest fapt ? De sigur nu altfel decit
admitInd cì peste un strat folkloric vechi si In acord cu
indeletnieirea de 'Astor a Rominului s'a suprapus un altul
reladv mai nou si caracteristic pentru altfel de vieatg. Dupg
cum vom veden mai departe, pgstorii s'au giisit de multe
ori In conflict cu plugarii i acestia au aril-tat totdeauna
dispret, dusmgnie, fatg, de cei dintii. Cum, de altg parte,
folklorul plugarilor se deosebeste de al ciobanilor, and unul
s'a intilnit ca celiilalt i conditiunile de vie:idi au fost fa-
vorabile rgspindirei, impunerei chiar, a celui dintii, cu vremea
ceca ce era pristorese a ajuns sil fie pus In umbra, sil fie
presentat In colori putin simpatice. Deoarece nota ostilg
pgstoritului am viizut eg, apare in special in colinde si de-
oarece acestea stim cg au in parte caracter slay, putem
P. Papahagi. Dia lit. pop. a Arominilor, 809.
i asupra acestei colinde, v. Al. Rosetti, Col. rel igioa se, 44.
T. Parade. lagerul Rominului, 38.
www.dacoromanica.ro
presupune a sub inriurirea slavá', s'a introdus elementul pe-

care 1-am constatat. Slavii fiind inainte de toate agricul-
tori si, ca atare, se stie ce mare influentà au avut asupra
noastea in atingerile ca ei dela ei am prima multe mo-
tive folklorice imprimate de natura ocupatiunei lor, i ca.
un motiv de felul acesta trebue privit acela pe care 1-am
relevat. Colindele, urarile de CrAciun si de anul nou de
provenientg slavá se referä, la vieata agrieolà, asa cä'. 0-
trunzind la noi au adus elemente deosebite de cele pgsto-
resti. In conflict cu acestea, dar adoptate cu vremea. tot
mai mult de plugarii dela noi I mai ales dup5 ce pAstoritul
pierda din vigoarea i extensiunea lui de alfadatà, a fost
natural ca ele sà dea folklorului nostru ceva impotriva tra-.
ditiei, Impotriva ph'storitului rominesc In care oaia era privitA
cum am väzut, ca pretuind mai mult decit orisice.
Eterogenitatea motivului folkloric de care ne ocupám
se ponte, de altfel, urmari in seria de colinde ande oaia e
blestematà, pe cind boul e binecuvintat. Acolo se vorbeste,
despre boi in legálurä,' cu vieata agricola ; Maica Domnului
le spune :
Fire-ati alduiti
blagosloviti!...
lar voi s'aveti sat
Pe brazdri mergind
Cu gura rupincP.
0 in alte variante :
,Fire-ati, boj blagosloviti!
Ziva chid yeti fi la jug,
Cind plugarul va prinzi
Voi inert yeti hodini.»2
T. Daul, Colinde i einleee poporale, 19.

A. Vieiu, Colinde din Ardeal, 46.
www.dacoromanica.ro
VIEATA 1 FIREA CIOBANI3LUI 23
tFire-ati voi, boi, alduiti

De mine, de Fiul dint
Car' S'a nriscut pe pgmint !
Toatg ziuà sg arati,
Nemincati, neaditpatil.»
Nu mai Incape Indoialä cg unde se vorbeste astfel In

colinde avem de a face Cu concordante de vieatä plugg-
reascä.
Pentru caracterul de sfinteide atribuit la ceca ce stg
In leggturä cu pgstoritul afarg de inconsecventa care am
vgzut cg-si gäseste o explicatieva mai trebui sä amintim
credinta dupg care si fluierul a f ost fgeut de Dumnezeu.
Din toate aceste mgrturii reiese limpede ca tot ce atinge
rieata pgstoreascg e rgsfrIns In foLklorul nostru cu träsiituri
semnificative i, Incadrat In credintele crestine, apare lute°
luming care-i dg un prestigia deosebit.4
ibid., 43.
Se poate compara in aceastg privintrt credinta despre gnu,
binecuvIntat ten de Maica Domnului : S. Fi. Manan, Legendele Maicei
Domnului, 87; cf. E. Niculitg-Voronca, Dat. f i ered, pop. rom. 132.
Motivul are aceeasi origine.
latrt ce se povesteste ca priiiire la aceSsta (Dumnezeu cind
a fost pe primint a prtscut oile. El a facut fluierul i 1-a pus sub lima
oiei ; ciad la tunsul oilor ciobanii au dat de dinsul, Dra,cul a cgutat
sil facii si el ceva, asa a fgeut scripca, dar ca sit n'o giiseascg nimeni
a ascuns-o 'haft' o caprg... Fiind cii fluierul e frtcut de Dumnezeu, asa-i
blagoslovit cintecul din el sil fie plgcut, lax scripca, lucrul Dracului,
se bag dela dinsap, qexiitoarca, I, 156.
La Aromini se povesteste i despre -cine cii a fost dat de Durn-
nezeu ca tovargs ciobanilor (P. Papahagi, Din lit. pop. a Aro»z. 787,
811 ; Basmc aromine, 19).
4. Asupra folklorului pgstorese i crestin multe alte observatii
ar putea fi adrtugate la cele pe c,are le-am fgcut ; am relevat numai
partea esentialg pentru lgmurirea faptelor de care ne ocupgm. Nu
numai la noi, ci i In alte pgrti existg un bogat folklor care aratg foarte
strinse leggturi Intre pilstorit i crestinism. Din acest folklor, algturi
de faptele istorice, s'ar ajunge la conclusii interesante nu numai asupra
www.dacoromanica.ro
24 viEATA PASTOREASCA
Dupg aceste constatrtri i revenind la .caracterishrile

cu privire la cioban, rginine sit relevgin a folklorul nostru
il înfiieaz i altfel, luindu-1 ea subiect de satirisare.
Nota satiricg cea. mai Nina, e ciad se repetà vre-un
proverb pe sama ciobanilor mi se ja In ris felul cum vor-
besc ei, in special Mocanii. Graiul celor dela nauntc si mai
ales al päcurarilor ardeleni nu se putea sg nu parg ciudat
celor dela ses si de aceea prin sate circulg multe glun:e
ale acestora pe socoteala
Tonul satiric se ingspreste altadatg, intr'un sir de
striggturi care aratg pornirea, ura chiar, impotri,ht ciobanilor
din Ardeal, .t:ngurenilor» culegerile ne aduc des aceste
versuri satirice :
Ungurean cu suman scurt.
Nu ;edea 'n Moldova mull.
Cite du la tara ta,
De-ti mrininca sliinina.
Ungureue, "reme rea,
Ce-ai crttat In tara hies ?
Ia-ti gluga i sarica
Si te du in tara ta4.
vietei piístore0i din trecut. ci asupra cre;tinisinului. riispinuirei
caracterului su in unelc tinuturi chestiune ce nu a fost urnikits
pina acum, dupii importanta pe care cred ca o are. Crt alt prilej sper
sit cercetcz de aproape aceastil problema.
Tar ciobauul ca ciobanul
Nu ;tic ce e aofranul,
Gr. Tocilescu, Mat. /allot... 103, 104, 10S.
V. de pilda un dialog intre doi Mocani In AFettitoarea, I. 149,
snoava cu ciobanul care a baut bere, G. Popescu-Ciociinel, E. Patri-
cin 0 G. Salvia, Brasoace. 18.
, e,:,titoarea, I, 71 ; cf. T1asdeu, Etym. magnum. 1527 ; T. Pam-
file, Jocuri de copii, In Anal.A.e. rom. mem. sect. lit., XXIX, 267; C.
Rriclulescu-Codin, Comorile poporulu.i, 22; cf. 119, ande Ungureanul
e numit spurcata» ; S. Fi. Manan, Hot-e i chiuituri, 9, 51 (In
varianta cliii urma cArdelean» in loe de aUngurean,); Chest. N. Den-
susianu ms. Acad. rom. 4549, f. 22.
Chest. N. Densusiann ms. Acad. rom. 4546, f. 347.
www.dacoromanica.ro
VIEATA I FIRFA CIOBANULIII 25
:
Ai, säracul Ungurean.
Ungurean de pe Grindine.
Cu opinci de scroafli vie,
Cu cojoc de bou liältat,
aiiciurá de cine turbat ;
Opineile groblic.
Cojocul boncillue,
Cujma 'u cap holle.
Ai, säracul Ungurean,
El cind vede-un putregai.
Fuga, fuga mälai ;
El ciad vede-un fir de ling,
Fuga, f aga
Ura merge uneori pInA acolo incit i se spune Moca-

nului cái n'are ce eguta la hárri:
Mockna*ul,
Nici in horä sìí nu-1
De unde aceasta dusmAnie fatii de Mocani, Ungureni.

Ni se. desvAlue aici ceva caracteristic din sufletul tàranului:
plugarii au privit totdeauna cu dispret, dusnAnos chiar, pe
ciobani, iar acestia au rrispuns tot astfel. Strigrtturile pe
A xittoarcn. XVI, 57; cf. ibid., 1, 214; Ion °manga, IX, 248:
S. FI. Manan, llore qi chiteituri, 36, 43, 48; v. alte strigäturi la
adresa Ungurenilor:1»...iitoarea, 1, 218; XIV, 155; S. Fi Manan,
llore i chiuituri, 37, 43, 55, 80, 86, 87, 110; in citeva din aceste
chiuituri cel satirisat e cUngurean de pe Sälikite», ori aMure.an».
Fl. Cristescu, In mijlocul horelor, 31.
Cf. T. Pamfile, Cintece de (ara, 162, 163:
La oi, la oi, mlii Mocane...
Tu sii stai sil le prize,ti,
La fete sä nu ginde§ti.
Intr'o strigrituril din Moldova (T..Pamfile, Cintece de (ara,
305) se spune precis :
Miii Mocane dela oi,
Ce tot vii vara la noi?
www.dacoromanica.ro
care le-am relevat circulg prin pgrtile din Muntenia, Mol-

dova si Bucovina pe unde au trecut ciobani cu oile din
Ardea i In trecerile lor nu au 0:sit bung' IntImpinare la
tg"ranii plugari de dincoace. Felul cum se privesc intre
ei plugarii i ciobanii, exclusivismul lor, e cunoscut cui a
petrecut la tará, dar iatg o mgrturie care poate fi citatg
(e de pe uncle plugarii sint numiti Cojani) : «0 urä mos-
tenitg' se cunoaste foarte bine intre... Cojani Mocani. Se
socotesc unii pe altii ca oameni fgrg niel o valoare... si se
trateazg la difcrite ocasii cu multä dusmgnie. Ura merge,
ping RC010 cg dacg chiar unul din ei [Cojani] ar Imbrgca
portul zis mocánesc, este dispretuit Intru citva de ceilalti».2
Ostilitatea aceasta intre ciobani i plugari nu e ceva
propriu vietei dela noi, ci un fenomen care s'a intimplat
pretutindeni unde ei au venit In atingere, i In special
Citeodata chiar ciobahi de dinçoace nu s'au afatat prietenosi
cu cei de dincolo, di in strigiittui de felul celor amintite pot sa
fie uneori i ecouri ale acestei dumuinii. i Intre ciobanii din dife-
rite tinuturi se Intimpla deseori neintelegeri, invrAjbiri, i despre
aceasta vom vorbi mai de aproape cind vom studia Miorila In
Writ' cu transhumanta.
totuO, fondul satiric e In primul rind conflictul intre plugari
plistori se vede §i din strigaturi urde se spune despre Ungurean
cà.' daca ar semana grlu nu s'ar alege cu nimic:
Nici de vreme, niel tirziu
Nu'i minca mälai de gnu.
S. Fi. Manan, Hore i clriuituri, 110;
cf. 37, 55.
Cheat. N. Densusianu : ms. Acad. rom. 4545, f. 82. Cind sint
la joc Cojanii zic despre 1Vlocani :
Unde joacii doi Mocani
Parca joaca doi vultani
la care acektia rrispund :
Unde joaca doi Cojaui
ParcS joaeg doi curcani.
P. Pirvescu, _Sara din Cartal, 51; cf. Has-
den, Etym. magnum, 1527; Anal. Acad. 2'0M.,
menz. sect. lit. XXIX, 267.
www.dacoromanica.ro
VIEATA 5I FIREA CIOBANULUI 27
acolo unde vieata pästoreascä a ajuns la o mare desvoltare

si a fost legatä de transhumantä, de nomadism.1
Dacà e &A expliam aceastä ostilitate, Odin ca ea a
pornit dinteun fel de superioritate pe care si-au atribuit-o
atit pästorii, cit i plugarii : i unora i altora li s'a pärut
cà ocupatiunea lor e cea mai de samä, de unde dispretul
reciproc cu care s'au privit; pe urmä, deosebirile de vieatä,
alte obiceiuri, alte credinte, la unii la ceilalti, au fAcut
ca puístorii sä se simtä streini de plugari, i invers. Ceca
ce insä, cu deosebire i-a fAcut sà trgeascA In dusnAnie slut
conflictele pornite din utilisarea, stäpinirea pämintului : cio-
banii s'au crezut de multe ori strtplui nu numai pe munti,
ci si pe cimpii, si pe unde se intindeau semängturi ei ve-
niau cu turmele lor, netinind sama de munca plugarilor,
care astfel nu puteau decit srt prindä urä asupra celor
care-i turburau. 2'"
Toate acestea impreunä fäcurä ca asupra pästorilor
se desläntue patima altor thrani si sa fie presentati n colori
defavorabile, cu atit mai accentuate cu cIt elemental ostil
lor a ajuns dela o vreme sii precumpäneascrt, asa cum s'a
intimplat la noi in cele mai multe tinuturi.
E nsor de inteles atunci de ce despre ciobani se vor-
Descriind vieata pästoreascri din Algeria, A. Bernard si N. La-
croix, L' (volution du nomadisme en Algérie, Alger-Paris, 1906, 5, ob-
servä : «le conflit entre le pasteur et le laboureur est fatal, et leur lutte
anssi ancienne que l'histoire ; cf. 51 urm.
Cu privire la asemenea conflicte un cioban din Ardeal care fu-
sese cu oile spre Dunke imi povestia cum s'a incäierat cu pindarii dela
o mosie: < ei au crezut di am culcat griul... si au skit &Ark* noi
noi am skit aträ ei», Grata din Tare Ilategului, 213; un altul,
tot din Ardeal, dupä ce fusese prin Bärägan la hatoarcere spunea
urmat astfel drumul : «la intors am trecut pe la Bucure*ti, am
luat soseaua mare, cL.. ne omoarä Romlnii cu parul dacä treeem prin
senirmilturi >, ibid., 215.
Pentru apärarea ogoarelor de trecerfle ciobanilor cu turrade lor
pe acolo, In documentele noastre vechi se vorbeste de mäsurile care
www.dacoromanica.ro
be0e rAu i altfel de cum am- Pentrn multi ei tree

drept eproqti» 0 la tarA se povestesc multe ca sii fie arlitati
astfel. Ciobanul care s'a dus la bisericg si a xis lumea de
el, ori a fost pedepsit pentru vre-o ner&de a lui,' ciobanul
care 0-a schimbat meseria 0 s'a arAtat neinderainatec,2 cio-
banul care a batjocurit luna s. a.3 sînt povestiri care se
and des pe la ezá'tori. Traiul departe de oatneni, firea
incltig çd stingiicia pe care o aratii de multe ori 'cind
nn e in lumea lui au contribuit de asemenea s'a" fie privit
astf el, 4e0 nu-i lipse0e vioiciunea, .istetimea 1 si are un fond
eran luate asa inteun document din 1775 (G. Ghibilnescu, Su-
rete i ixvoade, IX. 284) se spune <cunde or vrea sit-si tie oile sit nu
le tiie in silA pe mo*iia ninikuia, ce in tocmalá i Cu invoialit cu stA-
pinul mosii sil pui oile, iar pe unde or trece. in treciitoare ferind ta-
rinile, de loe slobod s'a" nu fie opriti, iar, filcind stricitciune. Ski pill-
sit sil i pedepsaseN.D
Despre conflicte intre plistori i agricultori gasim mentiuni
scriitorii vechi ; v. de pildii ce spune Strabon. V, 2, 7, cu privire la
piistorii din Sardinia. Cf. si L. von Schhizer, Unter sardisehen Hirten.
Berlin, 1911, 27.
Ion Creangd, IX, 216; G. Popescu-Ciocitnel, E. Patriciu i G.
Braoave, 244 ; Tara Oltului, 1909, 11 sept.
Ion Oreangd, I, 112; cf. St. Tut,escu, Taina clluia, 47; in
povestirea care se publicit acolo se vedo i intentia de a arAta cii nu
poate fi potrivire intre vieata piistoreascil i cea agricola.
C. Rildulescu-Codin, Legende, tradif iif i amintiri istorice,
1: cf. G. Ciausanu, Superstifide poporului ronf;n, 84, unde e amintita
o credintit contrarit.Despre ciobanul nevleg v. T. Pamfile, Ingerut
Ronanutui, 37, 161 urm.
Chiar in povestiri populare care li slut nefavorabile se aratit
la sfirsit ca altfel este firea lui; v. de exemplu ce se spline despre un
cioban, care pärea nerod, dar pe urmit arittat foarte istet, bite°
variantit a povestei .Norocul ci Mintea: T. Pamfile, Ingerul
164. De altfel, de multe ori se vorbeste de priceperea, vioiciunea la
minte a ciobinaului (cf. C. Riiduleseu-Codin, Legende, traditii i amin-
tiri 72 urm. ; E. Niculitii-Voronca, Dat. si ered. pop. rom.,
677; G. Popescu-Ciociinel, E. Patriciu .si. G. Salviu, BraFoave, 273.)
www.dacoromanica.ro
VIEATA T FIREA CIOBANITLITI 99
sufletesc bogat, insu9iri frumoase pentru cine §tie su-1 cu-

noascri, s1-1 judece altfel decit dupA .unele aparente.
Trecind peste ceca ce aduce citeva note discordante
In felul de a ni se infatisa vieata si firea ciobanului, reiese
destul de limpede din alkurkile pe care le-am fAcut eà in
folklorul nostril piistoritul i cei care se indeletnicesc en el
gAsesc ctwinte bune i, mai mult, se bucurg de un prestigiu
care merge uneori pinal la credinta c ce este pästorese a
fost lasat de Dumne,,,
www.dacoromanica.ro
PRIMAVARA MAMA NOASTRA.
www.dacoromanica.ro
PRIMAVARA, MAMA NOASTRA
IntFun studiu 1 In care cAutarn, acum clOva ani, sil

fixez citeva puncte din problema pAstoritului spuneam Cu
privire la ceca ce gAsim asa de caracteristic in doinele
noastre : Pentru Rominul 'Astor primävara era anotimpu/
a,Aeptat cu nerAbdare, era visul lui de pribeag, ca sil por-
neascil ca turmele la munte, s gAseascA acolo pAsunile
imbelsugate. Sufletul lui tresäria cind infrunzia codrul
multumirea ce-1 cuprindea c poate, in sfirsit, sA la din
non drumul peste plaiuri 11 fAcea sil elute un duios foak
verde» (25). Mil referiam atunci la citeva versuri din poesia
noastrA popularA pentru a da o confirmare acestei pAreri,
dar de data aceasta, reluind chestiunea, voi aduce un ma-
terial nou si mai bogat, care va pune In evidentri si mai
bine cil acele cuvinte mInglietoare si de visiune inseninatA
Cu care incep atitea doine dela noi stilt un econ al vietei
pAstoresti, au un fond de minunat realisni derivat spre
poesie.
Ciad Alecu Russo culegea cintecele noastre dela tarsd,
undeva a auzit o doinA care nu se putea sà nu-i rAmtna
lutipAritA in minte si de aceea a tinut sà o citeze cind a
venit sil vorbeascA despre 1nsemnAtatea i frumuseOle poesiei
noastre popular°. Doina care-I impresionase era aceasta :
1. Peistorihtl la popoarele romanice: Insemnitiatea Fui lingvistim
f i eenografied, 1913.
a
www.dacoromanica.ro
Primilvarit, mama noasträ,

la zäpada de pe coastä,
larba verde sit mai creascii,
Sufletu-mi sit-mi riicoreaseä,
Sil-mi and cerul tunind,
Fa' mai viid turme pitscind '
Nu pare sg, fie redatg tocmai cum o auzise versa--

rile dela mijloc nu sung de tot popular ; dupg obiceiul
timpului, se vede cg Russo le-a prefäcut, dar motivul e
autentic, popular, pentru eh' iatg cum sung aceeasi doing
asa cum a fost culeasg mai in urmg :
doamna noasträ,
Ia zäpada de pe coastä,
Desfundit pi-trade
Sri porneascä °He.'
Altgdatá in jurUl lseutimentului de asteptare nergb-

datoare a Intoarcerei primgverei pentru ca sg, fie pornite
oile la munte se asociazg si alte senthnente, cum se vede
din acest clatec din Bihor
Adä, Doamne, adit iarit

Dräguta de primävara,
Iarba i codrul sit riisafa,
Sìt ies cu turma pe-afarä,
srenfloreaseä,
MIndra cala pindeaseä;
Eu cu ea sä mä 'ntilnesc,
De dragoste vorbesc.4
A. Russo, Scrieri, publ. de P. V. Hane, 190.

Manuscrisele I. Pop Reteganul (la Acad. rom.). Doina e din
Pitueine*ti (Tara Hategului).
0 plantit.'
3. Tribuna poporului, Arad, 1897, 19 iulie; cf. S. Pl. Manan
Poe8ii pop., II, 145.
www.dacoromanica.ro
<TRIMAVARA, MAMA NOASTRAb 35
In loeul primgverei se vorbe0e in alte doine de varg

-ca timpul a0eptat de eioban :
De-aQi ajunge pinla Tara,
Sa, mai ies in munte iara,
S'aud brazii ujuind
bacioaiele mulgInd,
Fetele 'n frunza zicind.1
Nu este nevoie de multe desluOri pentru ea sg. se

inteleagg de ce einteeele tgranului nostru vorbese astfel §i
eit de pretioase Out asemenea mgrturii ca s pgtrundem
tainele inspiratiei populare.
Pentru eioban iarna nu putea fi cleat un §ir de luni
triste, o silitá desprindere din vieata lui in larg i cu
ineintaloare, aa cii a0epta cu dor nespus sa se
sfirraseg posomorirea, lineezeala, i sg vadg soarele de pri-
ingvará, sii mine iar, voios, oile pe vgi prin locuri si-
hastre. i odatg eu implinirea dorului sgu, vgzind cerul in-
viorindu-se codrul infrunzind, se putea sg nu-si arate
bueuria lui eu vre-un eintee In care cfrunzg verde» rgsuna
ea un imn adus primgverei ? 2
Aeesta, e intelesul adevgrat i simplu, pentru eg pleacg
dela realitate, al vorbelor primgvgrateee din fruntea atitor
doine i pentru care s'au dat fel de fel de explieatii, chi-
nuite, artificiale.
Sg vedem aici cum s'a zis de atitea ori o dovadg
a dragostei Rominului pentru naturg, expresiunea direetg a
ceca ce sub influenta poesiei eulte ne-am deprins sg nurnim
Graiul din Tara HafPgului, 202; cf. 206, 221, 225.

Pentru aromina v. versurile pe care le-am reprodfis in Past. la
pop. romanice, 25.
Ion Pricuraru, pe care I-am mai aminlit, ii spunea lui I. Pop
Reteganul: cprimavara cind da frunza, toatà lumea era a mea»,
Gaxeta Transilcaniei,"1896, 28 iulie.
www.dacoromanica.ro
86 YIEATA PASTOREASCA
sentimental naturei ar fi o exagerare, o falsificare a psi-

.holngiei celor simpli 1. Nu idealismul poetic la care ne gIndim
sub inriuriri literare l-a fgent pe tgranul nostril s cinte
primgvara, ci preocuprtri de vieatà. a lui in leggturg cu
ceca ce era prielnie Iudeletnicirei la care era dedatdecir
In fond, ceva prosaie, ceva de ordine practica. Daca, intr'a-
devar, sentimental de poetisare a naturei ar fi dictat ce am
vazut si ce nc a In atitea rinduri poesia popularg, atunci
ar ramInea neexplicat pentru ce nu au fost eIntate de el
mai des si alte motive, alte privelisti. Intinderile mari pe
care le-a strgbatut de atitea ori cu oile In timpul ierriei, in
crtutarea de pasuni «la baltg»vom urinri mai de aproape
aceasta lature a vietei pastoresti Intinderi eare aveau
si ele poesia lor, nu sita eIntate cum se Intimpla ea prima-
vara, ca codrul infrunzit, cu eimpul ca florile etc. §i, In
contrast cu primgvara, nu patea fi oare poetisata si toamna,
caci pentru cine admira frumuseOle naturei si ea ofere ta-
blouri fermecgtoare ? Nu cg toamna nu ar fi amintitg In
doinele noastre, vom veden ed se vorbeste si de ea uneori,
dar fgra, a-i ggsi vre-un farmee, cu total altfcl ea despre
primilvará, ea un sentiment de nemultamire la apropicrea ei,
cu un fel de urg chiar, ceea ce, eurn vom vedea iargsi,
ggseste explicatia tot In Imprejurgrile de vieatg pastoreascil
si In felul de a privi lucrurile propriu ciobanului.
Ltrigg eioban poesia popularg pune si oile sg doreasel
prinigvara apropiere fireascg clt timp poporul e deprins
sui atribue i animalelor ce trgesc pe aproape si ti Eta dragi
sentimente la fel mi ale ornalui. Intr'o colinda cetim :
1. De cind Russo, ea si Alecsandri si altii din generatia lui, a
. seris cìí poesia noasta popularlí canta dragostea nemilrginitti a Ro-
mintilui pentru frumusetile naturei, ca o mostenire (Scrieri,
190), se repetli meren aceastà pk"rere, ca clisee de retorism romantic,
dar e vremea srt ne desfaeem de ea si sr). interpretlim altfel folkloru1
nostt u.
www.dacoromanica.ro
PRIMAVARA . MAMA N OASrRA, 37
Colo, colo dup'un deal,

Este-un biet de pacurar,
Cu-o turma mitre de oi.
Toate oile zacea,
Numai una viorea
Sta in loc i se ruga
La Maicuta Precesta
S'o scoata din iarn'afara
La draguta
In cele rnai multes variante pacurarul e Dumnezeu si

oaia se roagii lui astfel:
Scoate-ma din iarn'afara,
Cit eu bine te-oi cinsti
frumos mu4urni
La Sin-Jorz
C'un miel humos,
La Ispas
Ti-oi da un cas.2
Primavara, cintata astfel, ne duce spre alt ceva ce e

-tot asa de caracteristic in pOesia noastea popular. Odata
cu infrunzirea codrului se arata cucul, i cintecele pasto-
resti nu se putea s uite si acest semn de schimbare a
vie0i a;la de draga; ciobanilor. lateo balada a lui Costea
se sptine:
Gaxeta Transilvaniei, 1903, 14 decembre.
T. Dan!, Colinde, 8; cf. At. "Marienescu, Colinde, 162; A.
Birseanu, Cincixeci de colinde, 19; A. Viciu, Colinde din Ardeal, 166,
167; Graiul din 'rara Hategului, 173; Gazeta poporului, Timikloara,
1886, 3 ianuar; St. TU teSell , Colinde din popor, 10; Tribuna, Sibiu,
1887, 17 februar. Intr'o alta colindil (T. Bud., Poesii pop. din Mara-
Jnaref, 69; cf. 73) se spune:
Mare iarnii a picat,
Oile toate-au sbierat,
Dumnezeu le-a auzit,
Jos la ele-a coborit....
le-aduca flori de vara.
www.dacoromanica.ro
Primavara prinse-a da,

Cuculetul a cinta;
mima 'n ciobani cre%ea.
SA' ascultani i alte cintece. Inteunul se zice despre

cue a el cInfa: anume pentru ciobani :
-
Cucule cu pene rari.
Mindru cinti la pacurari.2
Si tot asa in aceste doine

Chita cucu 'n par de vie,
Eu-am gindit ca-mi cinta' mie,
Dar Ala nu-mi cinta mie,
Ca-i cintä la pacurari. 8
Auzii, pan', auzii,

Auzii cucul °Mind
mierluta fluierind ?
Iesi afarrt si-1 asculta,
Sii vezi pe ce cloamba cinta;
Eu &Idiom ca-mi clutii mie,
Dar el ant' a ciobanie.4
Tribuna, din Sibiu, 1888, 23 septembre.

Familia, XXII, 31; cf. Tribuna, din Arad, 1900, 1 iulie; V..
Onisor, Dome fi strigetturi, 112.
Ion Creangd, VI, 156.
Intian, 1869r27 april. In leglitura cu cioblinia e pus ctn-
tecul cucului in balada Codreanu :
Cucul cinta pe-o catina,
Codrean se sue la stall
Tara 9102a, II, 409: cf. A. Vasiliu, Cbdece, urd-
turi fi bocete, 95.
De asemenea in acest pasaj din balada Cuettlelul
Ele-au ratacit
Si n'au auzit...
www.dacoromanica.ro
PRIMAVARA, MAMA NOASTRA:, 39
Citeva versuri numai vin 0 ele sä ne liimureasca o pro-

blemä a folklorului nostru : Insemnätatea pe care o are in
poesia çi credintele dela tarä pashrea tcu pene sure». In
bucuria de a vedea intorcindu-se primä'vara, nu era firese
ca sä simtá ciobanul nostru i bucuria c poate auzi iarA0
cintecul cucului? Intelegem atunci pentru ce cucului täranul
ii zice tmäria ori tsfintia la» 2, pentru-ce pe lingä atItea.
credinte legate de numele lui unele se referä direct la
vieata pästoreasa.
Nici cioban Wand,
Oile pornind,
Doar cucul cintind.
Gr. Tocilescu, Mat. folklor., 5.
A. Vasiliu, Cinlece, nraturi i bocele, 139; cf. T. Parafile,
focuri de copii, in Anal. Acad. rom., znem, s. lit. XXIX, 353, 354;
.Tocuri de eopii (in cul. din «Vieata pop. rom.»), 60-61.
Familia, VII, 271. De altfel, se si spune c el e «pasare sfinta»:
S. Fi. Marian, Ornitologia, I, 18.
«Cucul este prorocul sateanului nostru», Iarnik-Birseanu,
Dome f i strigaturi, 334.
«Crede .poporul romin c cucul are putere asupra oilor >, .S.
FI. Manan, Ornitologia, I, 48 (lamuriri mai de aproape acolo i la
Candrea-Densusianu, Dic(. etinz., n-rul 418; cf. Past. la pop. roma-
nice, 26). -
Nu se pot lua mult in sama versurile pe care Manan, l. c., 31,
le da dupa o colectie inedit i unde cucul e blestemat de un cioban:
Legea ta de cue balan!
Ti-am platit si-mi cinti un an,
Tu nu mi-ai cintat de-un ban.
cintat pe munti la oi
Tot a scirbit i nevoi.
E ceva cu totul isolat; o izbucnire de nemultumire a vre-unui
pacurar care a avut sit indure unele neajunsuri am intilnit i alte-
ori asemenea accente razlete (y. mai sus).
Cucul e blestemat i alteori in legatura cu irnprejurarispeciale,
cum e in acest cintec care meriti sa fie citat, pentru ca ne duce, in
parte, tot spre vieata ciobaneasca
Pasare, cucut frumos,
Mi-ai cintat mie din dos,
www.dacoromanica.ro
40 VIEATA PA STOREASCA
Nu numai la noi, dar i aiurea pasgrea vestitoare

yrimáverei i misterioasa pribeagg a fost cintatg In legilturg
eu vieata OstoreascK. O poesie pe care a scris-o Alcuin,1
Cantlietus veris et hiemis, pe o tema obipuitg In evul mediu,
4contrastul» futre iarng primgvarg, Incepe astfel
Conveniunt subito cuncti de montibus altis
Pastores pecudum vernali luce sub umbra
Arborea
Omnes hi cuculo laudes cantare parabant. 1
Iar mai departe apune :

.. veniat cuculus, pastorum dulcis amicus....
.. citius, cuculus, mine ecce venito 1
Tu iam dulcis amor, cunctis gratissimus hospes...
Salve, dulce decus, cuculus, per siecula salve
-
Cucul e numit deci aici (cprietenul scump pgstorilor»,
cuna in aceeai poesie- i se zice In alta parte cpasgrea coa
mai dragg» (ccarissimus ales»). Aceasta aratg cg ceca cc
eisim In folklorul nostru are i de data aceasta filiatiuni
trilesc cu mult amar.
Cu amar din c'Atanie,
Cu a Neamtului sin1brie.
De-asi sti unde locuesti,
Ce fel de pasare esa,
Cu pusca te-asi Impusca,
La vulturi te-asi arunca ;
Nici asa nu te-01 llisa,
Ci mai ru te-oi blestema...
Cind s'a 'mpartit binele
Fost-am dus cu oile ;
Nu-s' cum, focu, s'a 'mpartit,
Ca putin mi s'a venit.
V. Onisor, Doine i strigaturi din Arclecti,103.
Lui Alcuin e atribuita de E. Diimmler, pe cind altii (A. Ebert,
Allgem. Oeseh. der Lit. des Mittelalters 297b Abendlande, II, 68) cred
ea a fost compusii de un elev al acestuia, Dodo.
Monumento Germanio historia : Poeta, latini, I, 270, 272.
www.dacoromanica.ro
FRIMAVARA, MAMA NOASTRA 41
Indepartate, se razima pe un substrat popular care a fost

eunoscut si altora, ¡ma motivul initial trebue s presupunem
ea a fost desvoltat, a capatat mai multa amploare in me-
diul nostru pastoresc i prin aceasta apare cu o deosebita
semnificatie.
Dar sa privim chestiunea si din alt punct de vedere,
vedem daca alte fapte nu ne duc la aceleasi conclut,ii
asupra earacterului fundamental pastoresc al folklorului
nostru. Faptele la care ne vom referi vor fi ca o contra-
proba pentru ceea ce. am cautat sh' punem in evidenta
inainte.
Nu numai in legatura cu pastoritul, ei i cu plugaritul
amintitrt primavara In cintecele noastre populare. lata
,elteva versuri desprinse din diferite culegeri:
FrtinZ5, verde foi s'o fraga,
Ja treci, iarna, mai de graba,
sr, mli vial in primavarli...
Frunza verde foi ca rugul,
si sr, mai fad umblind plugt11.2
De-vi ajunge 'n primilvarA,
1. Cu privire la pasajul din poesia lui Alcuin untie e amintit

cucul A. Ebert, 1. e., 69, observa: aDer Kuckuk wird in dieser Ek-
loge.., nach germanischer Sitte als der Kiinder cles Friihlings be-
trachtet und gefeiert» (cf. W. Ganzenmiihler, DasNaturgefiihl m
Miitelalter, Leipzig-Berlin, 1914, 60, 81. care adaugai el e si ceva ccltic,
nu exclusiv germanic, cind cucul e luffitisat de Alcuin ca vestitorul
primaverei). Nu nuinai de Germani insa" (sau de Celti) e Privit astfel
cucul (in unele piirti e numit d aceea cFriihlingsvogel» : H. Suolahti.
Die deutsch. VogelnoMen, Strassburg, 1909, 7), ci si de alte popoare,
cum era firesc (cf. E. Rolland, Faune populaire, II, 83; IX, 130 urni..;
O. Schrader, Reallexikon der indogerm. Allertunnsande, 483). Ceca cc
mai important in pasajul dela Alcuin e cr, despre cuc se vorbeste
la legatura cu vieata pastoreascri, i aceasta ne duce mai departe de
ce as fi germanic, san celtic.
2. Ion Oreangd, VIII, 215.
www.dacoromanica.ro
Sa-mi scot plugul din eäraarä

sa-1 pun In braza', iarg,
Ca -sä ar, s'agonisesc,
Portia s mi-o plritesc.'
Mil, uitai la rAsArit,

Vilzui primilvara venind...
Plugul meu la cimp mergind.2
urcai in deal, in lunch,

Vìtzrii lunca 'mbobocititi
cimpia infloritil
plugurile briizdind
oamenii semilnind.3
Colea primaverile
tJInt piisArelele,
Iesu-mi plugurelele.
Bilrbatii-s cu plugurile,
Nevestele bat crismele.4
Vine zi de prinaZivarrt
Si oamenii-s toti pe-afarii.;
Cei bogati cu plugurile...5
Frunzulitg solz de peste:

Primiivara crt-mi soseste,
Cimpurile cä-rui verzeste,
Mindra la /Alfil. 'nillbete,
Neica de plug se &este ;
Cind neica plugul porneste
Mindra 'n luna häulete
Cine-i om atunci triieste.6
T. Bud, Poesii pop. din Maramuref, 46.

Ion Oreangd, VIII, 216.
Gr. Tocilescu, Mat. folklor., 385.
5. :Mindrescu, Lit. f i obieeiuri pop., 109.
S. FI. Manan, Hore f i chiuituri, 147.
Gr. Tocilescu, Mat. folldor., 368. V. si revista Museelul, 1908,
215; Floarea darurilor, II, 188.
www.dacoromanica.ro
PRIMAVARA, MAMA NOASTRA.
Comparind aceste versuri cu acelea unde am vrtzut

vorbind ciobanii, nu se poate sä nu constatäm marea deo.
sebire dintre ele : avem de a face de data aceasta cu ceva
ce nu are vigoarea, .puterea de sentiment si concentrarea
inspiratiei populare asa cum ne-am deprins sä o vedem;
sint versuri .sairace, prosaice, trägänate, cu umpluturi, cu
anninunte care le fac sä lincezeasa i ne aduc aminte de
ucruri putin poetice din vieata dela tarti ; in schimb,
suflet i &UN concentrare, clt lirism de izbucnire In citeva
cuvinte a unei dorinte nelinistitoare, a asteptärei frenetice
dupä ceea ce trebue sä aducá mari bucurii am väzut c ne
aduc doinele unde primävara e cintatä in leaturá Cu
toritul. i nici unele din cIntecele din urmä nu ne dan
pe acel tipic cprinaävarä, mama noastra». O singurä datä.
In toate poesiile plugäresti am intilnit aceastä exclamatie,
aceastä chemarea vremei inviorätoaree Inteun sir de' ver-
surr din Tara Fitgárasului (Comána-de-jos), unde la 1 mart
se obisnueste un fel de särbätoare numitä a ePlugaruluip-
si cu acest prilej se cintä astfel
,kra, vara, primavara.
Primavera, mama nortetra,
Ia zapada de pe coasta
Sí creasca rogoazele,
Sa ieeim cu coasele,
finul in eopru e'a
De iarna ne-am saturat.
Du zapada de pe coasta,
sr, ieeim cu plugu'n brazda,
scoata plugarii plugul,
Ca sa-,i incerce norocul.
Tine, Doamne, pe qPlugarul.
te'ndurii ei-i d raiul,
Pe urma plugului roada
$i in pinmiti griul gramada,
www.dacoromanica.ro
-44 TA PA ST 0 RE SCA
SiL poatit la primAvarA

SA ne mai cinsteascA iarA.1
Nici de data accasta nu regäsim poesia din cintecele

ciobánesti, unde am ,vnizut ce frumos i ce natural e incadrat
versrd inchinat primäverel.
0 aItuí constatare care pune un minus In, poesiile plu-
gäre§ti. In ele nu este vorba de codru se vorbeste de
Icimpie», de ecimpuri», i este firesc sä fie ap, deoarecc
pentru pingar ce insemnAtate putea avea codrul ?2 Aceasta
ne duce spre precisaren, liimurirea deplinä, a acelui pullet
din folklorul nostru pe care I-am atins mai tnainte.
Dacä täranul nostru ar fi fost altädatä, in primul rind
agricultor cum se crede de obicei azi, cum sustin
mai ales istoricii, judecind &ph' impresii actuale i falsi-
ficInd fapte elocvente din trecutul nostru cum s'ar ex-
plica atunci cä el a ajuns sii elute mereu codrul, tocmai
ceea ce nu are directä legäturä, cu vieata agricolä ?
Admitind, dimpotrivä, ci Rominul a fost inainte de toate
Ta ra Oltului, 1907. 20 april.

intr'o singurii poesie de felul acesta am Inttlnit codrul
ToatA iarna a§teptai
SA vie luna lui mai,
SA vid codrul ca un rai,
larbi verde pc sub plai
voinici la plug ic§ind.
Taci tu, mindrii, taci tu,
Oui§*a1 most plugut a'rnbla
Colo din jos de ora§
doi frAitAra§i
Si'n mijloc paril de foe,
DacA.n'am avut noroc.
V. Oni§or, Dome i strigaturi, 87.
Am citat-o in intregime pentru ca sil se vadil ce artificialA e
tri aceastA poesie: se vede ci e aleAtuitrt din crImpeie Inste dela alte
doine i, atunci, Inceputul care nu se potrive§te de loe cu o poesie
pluglireasca a fost de sigur trecut dinteo doinil ciobAneascA §i pus fraii
rost aici.
www.dacoromanica.ro
.PRINAYARA. MAMA NOASTRA 45,
pgstor in curs de atitea veacuri, totul ni se infgtiseazg

limpede in aceastg privintg cedrul a fost cintat de el
pentru cg era intim legat de vieata lui,1 era prive-
listea dela cari3 nu-si putea desprinde ochii .si, ca atare,
nu se putea srt nu fie poetisatg de el. 2 Ciad i-a zis co-
drnlui cmgria ta, 3 cum i-a zis si cucului, a exprimat
fel de idolatrie pentru ceea ce atingea asa de aproape vi-
eata lui. Ar rgminea o enigrng slitvirea codrului in poesia
noastrg popular g dad)", ne-am opri la ideen eg am fost tot-
deauna un neam de pingan. Tot o enigmg, o surprinzgtoare
rrtsNrire de poesie, ar apgrea atunci i minunatele versani
ale Mioritei, pentru cg cum ne-am putea inchipui di un
popor de pingan i ar fi ajuns s coucenpg o poesie de o
asa admirabilg visiune pgstoreascrt? i nentru cg se persistg
In prtreri vechi, parcg s'ar putea pune intrebarea celor care
impratAsesc asemenea pgreri: dacrt am fi fost Uil neam de
plugari, de ce nu am avea ea poesie popularg clasicg
noastrg tocmai una de inspira#e din vieata dela cimp?
E .o anomalie, o contrazicere, ca de o parte su credem
crt ue coborim din strilmosi plugari, iar de alta sg punem
in fruntea poesiei noastre rustice o baladg piistoreascg,
Cu toate ell nu am mai avea nevoie s iusistrzin asuprattees-
tni pana, nu va fi de prisos sii claim i aceste versuri care se air,:
turil 1a ce am relevat mai sus cu privire la mentionarea codrului in
eintettle phstoresti:
Mult mi-e clor, miimucK, dor
De cel codru frlitior
de stina cea ca oi
$i de cintec de cimpoi.
Funvilia, XX, 601.
\Tom vedea mai departe cli pentru aceasta va trebui si tinem
saniui si de vieata haiduccascli, pentru eh', inteadeviir, codtul a avut
insemniftatea lui si pentru haiduci.
Expresia a mai fost relevatA v. si B. Bart6k, eintece pop.
din corn. Bihor, 8; Gaaeta Transileanici, 1911, 11 februar; ()mild
din .7ara Halve-dui, 118.
www.dacoromanica.ro
46 VIEATA PASTOREASCA.
sg o socotim ca expresiunea cea mai inaltg a sufletului

celor dela targ, crea#unea noastrg clasicg In gen popular:
Sg ne Intoarceru la paralelismul pe care 1-am facut
intre cele doug straturi folklorice dela noi, pentru ca mai
ratEatne o parte asupra cgreia trebue sg insistam.
Am vgzut ce des e amintit cucul In cintecele cioba-
nesti. i de data aceasta putem pune alaturi versuri In
..care e vorba de pluggrie:
Frunza verde mtifácine,
Cite glasuri slut pe lume
Nu-i glas ca cucului
Cind e vremea plugului.1
Doamne-ajutli cucului
Sii sboare din cuibul lui
In mijlocul cimpului,
Pe coarnele plugului,
Sà sboare din sat in sat,
Cii Dumnezeu 1-a ;
Sii sboare din pom in pom,
sh-.4 asculte once om ;
Sii sboare din curte'n curte,
Toti copiii s'A-1 asculte.
Cucul de nu ne-ar cinta,
Nice noi n'am mai ara ;
Cucul de nu s'ar porni,
Nice noi n'am
Nutnai prima poesie are accente mai naturale, pe

.cind cea de a doua ne dà ceva artificial, dar sa zicem ca
aceasta e datoritg poate schimbgrilor pe care le-a facut
Manan, pentru ca i dinsul era stapinit la 1nceput de ten-
dina de a preface ce culegea din popor. De relevat, pe
urna, ca nu gasim ceva paralel la cucul calf a ciobgnies.
Familia, VII, 367.
5. Fi. Manan, Poesii pop. rom., II, 25..
www.dacoromanica.ro
PRIALAVARA. MAMA NOASTRA. 47
constatare care are 0 ea valoarea ei in aceastä urtnärire

-comparativa a cintecelor pluggreti i prtstore0i.
Sä. lasána s urmeze alte citate, de data aceasta din
bocete :
Nici'o moarte nu-i amara
Ca moartea de primavarri,
Pe'nfrunzitul codrului,
Pe cintatul cucului,
Pe iesitul plugului.1
Bädicutä, mi te duci :
Incotro drumul apuci,
Pe cintatul cucilor,
Pe'nfloritul
Pe'nfrunzitul codrului,
Pe'nverzitul cimpului,
Pe pornitul plugului2?
Daca aici nota populara e, netägäduit, bine redatä,

lingá ce este propriu zis plugrtresc vedem ea s'a fuript
Ceva de poesie pästoreascä, acel vers <Te 'nfrunzitul co-
drului».
Iatä ceva 0 mai semnificativ uneori vorbqte insu0
cucul
Primiivara mi-o veni,
Pe cind codrul mi-o'nfrunzi,
Pe cind pomii-or inflori,
Cucii toti ca mi-or veni,
Plugurile s'or porni,
Oile, cite mi-or fi,
La mrisurä or sui.'
Cucul din grai

cCind incep eu a cinta,
S. Fi. Manan, Immormintarea la Romini, 497.
ibid., 523-524; cf. 530, 577.
2. Ibid., 534.
www.dacoromanica.ro
Eu colea primilvara.
Tes voinici cu plugurile,
Fete mari cu sucnele,
Neveste Cu pinzele,
Cordlasi cu
....eu-s cucul
Cind vine primitvara
fi m'apac eu de-a cinta
Codru 'ntreg va ritsuna.
t.iti pingan,
Citi plicurari,
vor sta. §'or asculta
i din gur' or cuvinta :
A.uzi cucul voinieul
Cum vesele,.te codrul
Versuri prosaice, chinuite i acestea, dar ceea ce aduc

interesant e cá, vedem in ele vorbindu-se i de plugárit
de pgstorit. Cele doug motive pe care le-am vgzut Inainte
isolate, fiind puse aici algturi, aratg tendinta de a le Im-
pgca. Avem, cu alte cuvinte, de a face cu un gen mixt de
poesie popular* In care s'au intilnit doug aspecte ale vi-
etei tgranului nostru. Asa ceva e de provenientá :recentá
aratg cum poesia popular gásindu-se In fata a cloak
clemente deosebite a cgutat sì le asocieze prin ceva comun
si a ajuns In chipul acesta la un fel de sincretism pgsto-
resc-pluggresc.
Conclusia care se desprinde din toate aceste constatgri
pe basa faptelor din folklorul nostru nu poate fi deci decit
aceasta : cele mai vechi poesii populare dela noi In care te
vorbia de eprimgvarg, mania noastrg» Infrunzitul co-
drului cintecul cucului (cele trei motive asa de carae-
teristice din atitea doine) nu si-au putut lua nastere decit
Gaxela Transilvaniei, 1890, 29 ianuar.
Tribuna, din Sibiu. 1893, 29 iulie ; cf. S. Fi. Manan, Immorni..
la Ramini, 500.
www.dacoromanica.ro
aPRIMANARA, MAMA NOASTEX. 49
In mediu pástoresc, au izvorit din sufletul i viega strä-

mosilor nostri ciobani. Cu. vremea, cInd pe IMO.' elementul
pástoresc s'a aláturat la noi tot mai mult cel Indrumat spat-
vieata agricorá acesta si-a Insusit, pe ling ce-i era propriu
lui, o parte din mostenirea noastrá stráveche i, In ce pri-
..veqte cintecele, ceea, ce era al poesiei ciobánesti, cu adap-
tári potrivite la vieata lui, adaptári cu atIt mai usor de
fäcut uneori, cu eft existau unele asemánäri Intre ce se
referia la vieata pástorilor si aceea a plugarilor. Cintase
ciebanii primávara, au -venit pe urmá,s o cInte i plugarii 1;
amintise cei dintli in doinele lor pasárea vestitoare a vremei
bune, asa fìlenr i acestia 2, dar cintecele lor rilmaserá un
Am viizut dupg controlul pe care 1-am putut face, cii

o singur4 datii, se Intilnegte intr'o poesie plugareascrt versul tipic 43ri-
miivairt, mama noastrli». Nu ar fi de mirare frisk sag aducii alte ca-
legeri, pentru cii e un vers care, desprins din cadrul lui originar, se-
strecoarii, prin doine chiar acolo unde nu are nici un rost si apare
banalisat. Il gAsim astf el in chiuituri
PrimiivarA, mama noastrii,
Ja siipada de pe coastii
$i bruma de pe fereastrii,
Ca sii. \it'd pe mindra 'n cash'.
S. Fi. Manan, Hore i ehinituri, 128; cf.
78, 172 i Ion Creangei, II, 216; III, 22.
A celgi vera Il vom vedea reapiírind in cintecele haiducegti, unde
insK e la locul lui gi a fost imprdmutat din poesia plistoreascii. Aceasta
dovedegte iarâi cit de ugor i firesc a fost ca versal in ehestiune
treacii gi in doinele cintate de plugari.
Motivul acesta Il vom regiisi i aiurea, in cinteeele haiducegti,
cum vom vedea cind vom studia aceste cintece in legilturá ca cele
pastoregti. Il intilnim in acelagi timp in doinele de cgtrinie, unde cucui
e amintit ca pasilrea pribeagii la care sa gindesc cei care plescb."
pribegie, la baste:
Frunzii verde, flori mii.runte,
Oîntìl cucu 'n yid de munte.
Eu &ides° cii-mi cintìl mie,
Ci el cint' a ciltiinie.
$i el cintii la voinici
Care se due de pe-aici.
Familia, X, 31.
www.dacoromanica.ro
50 YIEATA PASTOREASC
palid reflex al celorlalte, al celor mai vechi, care O. ping

astgzi au pgstrat inspiratia lor mai puternicg, mai limpede
Cu rgsunete in care recunoatem poesia desprinsg de-a-
dreptul qi intens, cu. !milt lirism, dintr'un anumit fel de
vieatg. E un fond real, un substrat vin i unitar al poesiei
populare pe care cercethrile de folklor trebue sg-1 pung In
evidentg, pentru cg numai astfel 4i pot justifica utilitatea
rasa in urmg teorii upare, fantasii cu preten0i de des-
luOre a adevarului.
Cintii cum 'n virf de nue,

Vai, feciorii cum se duc....
E. Hodo*, Poesii pop. din Banat, I, 228;
cf. S. FI. Manan, Ornifologia rom.. I, 31;
Ion Creanga, VII, 213; n-rul 1,
pag. 15; n-rele 3-4, pag. 21.
1. In darea de sardi asupra studiului meu, Pdstoriul la pop.
romaniee, publicatii in Literaturblatt f. germ. u. rom. Phil., XXXVII
(1916), 252, D. Meyer-Liibke contestä crt versurile dela noi eu
frunxii verde ar avea vre-o legAturii cu vieata pästoreasdi : cAuch dem
kann ich nicht beistimmen, dass die besondere Begrössung des Friih-
lings im rumänischen Volkslied sich aus dem pdstoritul erkliire. Der
Verf. gibt selber zu, dass die Haiduken sich anch auf dem Frähling
frenen. Und die Bauern und die Städter ? Die Lyrik aller Völker
und aller Stände, soweit sie iiberhaupt die Natur besingt, feiert die
Zeit, die aneh physiologisch die wichtigste im Lebeu aller Lebewesen
1st.» Totu§i D. Meyer-tiibke admite ea piistoritul a fost ocupatiunea
principalli a Rominilor : aDass die Rumänen viel mehr ein Hirten-
volk als ein Bauernvolk waren gebe ieh Densusianu ohne weiteres zu».
De ce D. Meyer-Liibke desparte o pärere de cealaltä, cind, dimpotrivä,
amindodi ar fi trebuit puse de acord? In folklor; ca i in filologie,
7111 se mat poate proceda azi cu formule prestabilite, cu abstractiuni,
netinlndu-se samii de complexul faptelor, de legriturile dintre ele i de
ceea ce cuprind ea fond real, ca expresiune a unui anumit fel de vieatii.
La un popor de pästori i particularitätile folklorice si cele lingVi3-
tice nu se poate sà nu arate ceva special, in acord cu conditiunile
in care a trilit el. Numai piedad dala realitate, dala vieata proprie
unui popor, ajungem sà explidim ceca ce este caracteristic atit cu
www.dacoromanica.ro
PRIMIVARA, MAMA NOASTRA, 51
Dupä aceste lämuriri s'ar 'rea cä nimic nu ar mai

fi de aditugat cu privire la problema pe care am autat sä
o elucieläm in acest capitol. TotuA cum se intimplä des
in chestiunile de folklor, va trebui s ducem mai departe
confruntarea faptelor, pentru cä ele au ramificatii pe care
nu le putem pierde din vedPre.
In contrast firesc cu primävara poesia phstoreascI
pune toamna. Tatä un cintec unde e exprimatä melancolia
pgräsirei muntilor odatä, cu venirea toamnei, care face pe
ciobani sà." se gindeascä cu dor la zilele frumoase de pri-
mävftra
La Sinta-Nairia mare
Tulesc oile de vale
privire' la lirnbri, eit si la literatura populara peste aeest principia

impus de spiritul nou al cereetariior nu se poate trece si tocmai de
el nu tine sama D. Meyer-Liibke.
Olt despe observatia cri si In alte literaturi populare e cintatii
primavara, ea un motiv firesc, aceasta nu poate fi un argument de
Inlaturare a explicatiunei pe care am dat-o pentru ceea ce Intilnim in
poesia noastra populara. O tema poetica generara e redatil sub forme
deosebite, cu nesfirsite variatiuni de asocien, de nuantari, duprt
sufletesti, dupii conditiunile de trai proprii celor care se lasii
dusi de inspiratie. Deed primilvara e eintatii in toste literaturile, ea
nu e. eintata la fel. La un popor de marinan, de pildri, motivul acesta
va fi poetisat In legritudi cu marea dovadd, printre atitea care s'ar
putea cita, ce se spune In contrast cu iarna in Beowalf (1233 urm.),
produetiune poetica a celor care aveau mereu sub ochi marea :
Valurile se rostogoliau In furtuna
ping ce un alt an
Veni
Atunci bueurie tot mai mare aduce
Vremea plink de lumina.
Pentru pristori muntii, codrul, sint in primul plan al visiunei
'or i intr'acolo ii duce &dui lor, cintind primavara. Aceasta reiese
din poesia noasträ populara, ca si a altora care au dus vieata de
pristori, i numai transpunind astfel folklorul in cadrul vietei reale
putem Intelege semnificatia i valoarea lui.
www.dacoromanica.ro
52 viEA'a PASTORÉASCA
Si se duc i nu mai vin

Pin' la SfIntul-Constantin
Pin' la dalba primiivarA.
RAmin stini
}Ira stlipini.
Strungute
116.1 oite,
Scaune filr de bAcite,
Izvoare
Frie de mioare 1.
PAcurarii pleca
Si strunga ca usa,
Mereu in fluierA zicind,
Oile pe cimp pornind.
PAcurarii suspina
CA din munte î.i pleca
strunga cii f}i-CI lisa
Si tuna cu oi iu sat,
Tot rn fluierA zicind,
Toti plingInd i suspinind...
Se roagri lui Dumnezcu
Ca s'aducli vara iarii,
Si ;Asií la munte iarli.
Ca mai multa poesie e redat acelaqi motiv in doina

Brazi, brazi incetinati,
De ce foc vA legAnati
Da noi c-um nu ne-om /egrina ?
CA rAmine strunghitA
Fite de oitA
stinA
FArA bilcitri.
C. RAdulescu-Codin si D. Mihalache, Scirbei torile poporului, 83

cf. C. RAdulescu-Codin, Comoriie popoului, 19; Graiul nostru, I, 68
T. Pamfile, Untece de turd, 217; V. PAcalA, Monografia eomunei .Ret-
fzfnari, 195; revista Museelul, 1909, 30.
Graiul din Tara Halegultd, 206.
www.dacoromanica.ro
PRTMAVARA. MAMA NOASTRA..
Drägutii Siutri-Märie,
Nn bisa toamna vie,
Cii vine Vineria-mare
pleacrt oile 'n tarri,*
Si pleacii si nu mai yin
Pin' la Sfintul-Constantin.
Srtraci brazi incetinati,

La ce foc v leg'ánati?
Cum de nu ne-am legäna,
ne pleacrt mima
Si se-apropie iarna.
Vintu-mi bate crengile
Si-mi indoaie virfurile. 2
inteo singuril strofà, tristetea sosirei toamnei e

descrisä astfel:
iar verde trei migdale,
Mi-a venit Vineria-mare,
Ocboarä turmele 'n vale,
Mi:a ramas codrul de ¡ale.
LIDO acestea sà punem qi o descriere din poesia

aroming, Cu a-tit mai. mult Cu cit ne dà un frumos tablou
1.1bid., 215; cf. Famitia, XX. 323; T.Pamfile, Cintece de tare,

233.
C. 116du1escu-Codin. Comorile poporidui, 20; cf. revista Mus-
caul, 1907, 40.
Dintr'o colectie ineditil din Mehedinti ; cf. i Gaxeta Tram-
-silvaniei, 1910, 16 octobre.
Tot In leetturN cu pWstoritul trebue pug i aceastI doinil:
Fottie verde colelie,
Nu 1Nsa toanina, sä. vie,
SI vie sä vestejeascrt,
Florile sil 'ngälbeneased.
I. Ciuncanu. Doine i alte eintece, 27.
www.dacoromanica.ro
54 VIEATA PASTORE 4.SCA
- vietei pástoresti, ca un diptic cu petrecerea in munti

al
vara i coborirea turmelor la ses ciad incep frunzele srt.
cadá ;
Toatä fericita varri
Pe la stini cintark
Ca privighetori din tufi§
Piistorii lui Dzegrt,
priscurii. oile
Pinä incepurä ploile,
Toamna, cmnd cacle
Frunza toatii pe jos.
Si ciad innegri codrul

Si se apropie Sf. Dumitru
Ale lui Dzegrt turme,
Sute ei mii de urme,
Se 'ndreptarti spre mare,
tot din arominá trebue amintite aceste versuri

Se pustiirä
Cáci fugirrt turmele.
Cit e toamna de rea,
Cä ne-aduce intristare rea!2
Toamna crea» san, alteori, toamna eneagrá» (claie»),

acestea sint expresiunile din arominá care aratii sentimentuI
cu care ea e intimpinatá. In doinele citate din poesia dela
nordul Dunárei nu am gásit un calificativ de felul acesta,
desi indirect ele exprimá acelasi sentiment, dar asa ceva
nu lipseste totusi, pentru cá iatá ce spune o altá doing
Codrul arde, frunza cade,
Vine toamna cum se cade ;
P. Papahagi, Din lit. pop. a Aronzinilor, 1046.

Ibid., 890. V. mai de aproape, asupra acestui gen de poesie
arominit, P. Papahagi, Poesia instreindrei la Aromini, 1912, 9 urm..
www.dacoromanica.ro
,,PRIMAVARA, MAMA NOASTBA; 55
Codrul arde, frunza pica,

Vine toamna cea
Deci nu Cu cuvinte bune se vorbeste de toamngin

poesia noastrg popularg : ea e anotimpul fara nici un farrnee.
posomorit, e Intunecarea gindurilor, pgrerea de rau dupg
zilele frumoase de mai Inainte, e schimbarea apasatoare
asupra vietei. Regg,sim i aici psihologia pgstorului : dupä
bucuria simtitá la sosirea primgverei i dupg multnmirea
petrecerei pe Ingltimi Intristarea cg, locuri dragi trebue
Pgrasite Si zile multe vor trece pina ce codrul va fi
iargsi In sarbgtoare.2 Nunmi uritg putea aparado-
banului toamna cit timp ea venia sg-i stinghereasca vieata
vestia, Impreuna Cu iarna, griji, greutati pe care stia
di nu totdeauna le poate birui. Pentiru. omul simplu
trgind aproape de natura impresiile, sentimentele, pe care
ea le lasà in sufletul lui sint colorate dupg cum ea
Ii este prietena, ori dusmang, 11 ajutà, ori II turburg in
1ndeletnicirile lui. Poetisgrile abstracte ale naturei, eman-
cipate de anumite contingente, pornind numai din ceca
ce ea infatiseazg frumos Inteun fel, independent de in-
fluenta ei in bipe, sa.0 in ran asupra vietei de fiecare
zi, nu le putem astepta dela cei sinapli, care privesc totul
mai realist, mai utilitarist. Toamna rea, urna nu toamna
cIntata, de poetii culti care ggsesc In ea game 1ncintatoare
de colori, sugestiuui minunate, subtilitgti In acord cu o sen-
Tribuna poporului, Arad, 1900, 15 iulie.
Pentru accst episod din vieata ciobilneascii putem cita, dupii
doine, ce gäsim Intr'un foileton (Din vieata unui haidue : Vlad Ho(ut
dela Sdeele) publicat de D. Dogar In Gazeta Transilraniei, 1897, 21
decembre : aMulti dintre Mocani ii aduc peste varri oile prin munti,
de nade nu se despart decit numai prin luna lui septembre i oc-
tobre, cind ii condue oile iarlika la cimpie, pentru a le ierna. Cite
doine pi-tiente f¿i pline de melancolie nu suflá atunci ciobanii din flu-
ierele i cavalele lor, pentru cui prirrisesc pentru un timp aceste
fermcelitoare».
www.dacoromanica.ro
56 VIE Al A PA STOREASCA
sibilitate evoluata numai toamna aceasta era natural &I

o intilnim in poesia noastra popular. In felul cum doi-
nele infatiseaza de o parte primavara, de alta parte toamna,
In antitesa care le desparte, e o consecventa de senti-
me)ite care pune in evidenta sufletul pastoresc.
atunci vine dela sine Intrebarea: daca foudul poe-
siei noastre populare ne-ar duce spre vieata agricola, nu
am gasi si de data aceasta alte rrtsunete In doine? Pentru
plugar toamna e vremea chid se socotese roadele muncei
dela cImp, ciad oarecare belsug vine_ la casá, e vremea
care aduce putina tihna i multe luni de odihna. Per-
curgind poesia noastrit popular nu vedem Insä, vor-
bindu-se mai des in felul acesta despre toamn i eu
accente lince care sa poatit sta alaturi de acelea, ale an-
tecelor pastoresti,1 care am vazut ce puternic exprima o
anumita stare suf:eteascit. Chiar daca táranul nostru a das
vie*, chinuita, presupunind ca el ar fi fost din cele mai
vechi timpuri plugar, nu ar fi fost oare natural atunci ca
sh cinte multumirea pe care o simtia cInd ispravia-,
toamna, munca grea la cimp i veden oarecare rost Su gos-
yodaria lui? Toamna fiind cintata, asa cum am vazut sii
altfel de cum era firesc In legatura cu vieata plugareasca.
nu mai incape indoiala cii avem i aici dovada ca ce eEte
mai caracteristic In poesia noastra populara trebue explicat
prin pastorit.
1. Rar de tot si fàruí nici o poesie e amintitil toamna
turit cu vieata agricolii. Asa, de pildrt, lute° colindA din colectia 1.
G. Bibicescu, Poesii pop. din Transilvania, 257:
Si-mi tfiíesti,
Si-mi vecuesti,
Ca cea toamnrt de bogatl,
bogatii indestulatri.
Cf. A. Birseanu, Cineizeci de colinde, 20., unde e de remareat
motivul plugKresc e introdus trite° colindil pilstoreascii.
www.dacoromanica.ro
MIGRATIUNILE PASTORETI
www.dacoromanica.ro
MIGRATIUNILE PASTORESTI
Vieata pkstorului e vieatit de pribeag. In eitutarea de

pìuni pentru turma lui el trece dintr'un loe intealtul, stra-
bate Intindeii mai mari ori mai raid, i astfel trebue sa
ne representara de obicei pe pastorul din trecut, nu dupá
ceca ce vedera astazi prin unele regiuni si dela noi si de
aiurea, unde pästoritul, schimbat, redus, in urma impreju-
rarilor care i-au fost neprielnice pástreze infatisarea
de altiidatii, e o indeletnicire sedentara, sau de treceri
ginite dinteun loc intealtul, abia amintind ce a fost si pe
acolo odinioarA traiul ciobAnesc. O asemenea vieata de lungi
entreerAri prin munti si peste cimpii au dus-q si stramosii
nostri, asa cuí e de asteptat suí gäsim in poesia noastrit po-
pulara ecouri ale ei care, alturi de ceea ce stim pe alta
cale, ne vor putea da o imagine vie a pastoritului asa cura
era cunoscut la noi mai de mult i numai prin unele inu-
turi a pastrat pina In timpul mai nou ceva din caracterul
lui de odinioara.t
1. De aceastìi lature a vietei piistoresti m'am ocupat mai de
aproapd in: Din istoria inigratiunilor piistorqti la popoarele roma-
Itiee ; Pelstoritul la pop. romanice : cf. Vieata Nouil, IX, 292; XII,
287 urm.
Allituri de miirturiile pe care le insirain acolo glisindu-se i altele,
am crezut cii prin intercsul pe care-1 presintii meritri sil fie relevate
si de aceea le-am dat in Apendice, cele mai multe din ele fiind putin
eunoscute, faizletite prin diferite publicatii. Marturii din documentele
noastre vechi si destul de numeroase ar putea srt-si ~asa si
www.dacoromanica.ro
'60 PASTORE1SCA
S'A percurgem materialul folkloric si :A, vedem ce putem

cxtrage din el In aceastii privintA.
In balada Mircea Ciobanul, care reolA foarte viu si cu
multe anAnunte mediul plistoresc, vedem pe Mircea trecind
tu oile dela naunte <la baltP, pentru ca sA se intoarca pe
turna iarAsi In codrii Argesului:
Stiipin
Drept la balta m. minara,
Mire, cu trei mii de oi
Si cu de-alde trei
Frunzulita s'o laica,

Primii.vara ca venia...
Catea eftSrt le pornii
La lime' Argeselului.
Pe virful
Despre clrumurile lungi strAbAtute de ciobani ne vor-

bese, indirect, si alte balacle. In lifiu haiducul se spune
cum Itefan-Votlä intilnind pe Miu, travestit in cioban,
-cautA sà afle dela el pe ce cale sg; apuce prin codri :
Mìíi ciobane dumneata,
Tu oile tot ptiscind
Drumuri mari tot trecind,
Ori tu n'ai fi vilzut,
ele locul lingà acestea, dar le reserv pentru o publicatie specialripentru

studiul pristoritului din punct de vedere istoric.
1. Gawta fdranilor, Musgtesti-Arges, 1893, 27 junio; cf. Pc1s-
iorigul la pop. romaniec, 10. -
Comp. sfirsitul unei doine unde se simule de un cioban

A trecut intr'o poiang,
Stina sa aseze
Si oile sa, le varen.
Gr. Tocilescu, Ahnt. follclor., 1284.
www.dacoromanica.ro
IlIGRATIUNILE PASTOREll 151.
Ori n'ai ,fi auzit

Tu de fagul Miului,
Miului
Cind, In Moterul Manole, Negru-Vodg rgtáceste pe

Arges In cgutarea unui loe pentru ridicarea nagniístirei, tot
unui cioban se adreseazg, vorbindu-i astfel :
«Mindru flgcguas,
La oi strungiiras,
Pe unde-ai trecut
Nu ai fost vgzut
Un zid invechit
nemintuit ?»
iar ciobanul ii rhspunde :

..Doamne, Negru-Vodg,
Pe unde-am trecut
Cu turma priscind,
Spun drept c'am vgzut
Un zid hivechit
neisprgvit».9
Ca bun cunoscgtor al drummilor, pentru ca prin multe-

pitrti a umblat, asa ne e,,Infatisat ciobanul In aceste balade..
Sg vedem ce spun si alte cintece: o doing sung
astfel
Peaje verde foi trifoi,
Cîtg. cioporul de oi,
Drag mi-e mie de voi,
De voi si de cin'vg mIng,
Crici vä m1n'o sgptiiming
Din ainte si pe wing.;
Dinainte suierind
N. Piisculescu, Lit. pop. rom., 237; cf. Gr. Tocilescu, Mat.-
folklor., 185.
T. Pamfile, aintece de lard, 19-20; cf. Gr. Tocilescu, Mat. folk-
lor., 18, 21.
www.dacoromanica.ro
-62 V1EATA PASTOREA SCA
Si pe urmil, fluierind.
Spune-mi, puisor de corb
La DunAre o fi pod ?
Spune-ini, pui de Tindunea;
Verzitii o fi balta?
Sä. pase eu cu turma mea.'
E vorba i aici, ca In balada Mireea ciobanul, de cobo-

rirea ciobanilor la baltil, la DunAre, de acea transhuman0
bine cunoscutà In pAstoritul nostru.2
Alt clatec vorbete, mi precie, de drumul Btir5ga-
ganului:
Biitut e, doamne, baut
Drumul Barriganului
De talpa ciobanului
batut de car si boj,
Ci de picioare de oi
Si de cini
6. de .ciobilnasi frumosi.3
Tot la treceri ale ciobanilor spre Dungre se referI

aceastil doinsä:
Dela Craiova la vale
Busuioc rosu rrtsare:
Cine mi 1-a sembinat ?
Ciobanii cind au plecat.
Si cine mi 1-a s'a lit ?
Ciobanii cind au vena.'
De0. din Transilvania, dela Säli§te, doina aceasta ve-

dem cà pomene0e de Craiova. E un amAnunt care are
insemnätatea lui, pentru c'd stä In legAtura ca transhumanta
Ion Creangli, VI, 225.
Cf. mai sus, pag. 12.
Ion Creangei, VIII, 186.
Familia, V1, 223; cf. I. Pop Reteganul, Trandafit:i fi vio-
rete, 142.
www.dacoromanica.ro
MIGEATIUNILE PASTO. RE§TI 63"
dela noi. Ciobanii din Ardeal stim c porniau, toamna, pe

valea Jiului si a Oltului pentru ca sì aducg turmele
iernat In sesurile dungrene. Pe acest dium de transhu-
mantg Craiova era un punct insemnat i astfel se explieg
cum In aceastg doing ea e amintitg In leggturg ca vieata
pgstoreascä. De altfei, si In alte cIntece ardelenesti e po-
menit orasul din Oltenia,' ceea ce aratá cá, prin trecerile
ciobanilor, nume de localittiti de dincoace de mun# au
ajuns sí fie populare In felul lor prin Ardeal.
0 doing, destul de rspIndit i asenignätoare Intru
cltva ca aceea care vorbeste de drumul Bargganului, se
cuvine sä fie citatg si ea aici:
S'a -Meta un drum bätut :
Nu-i Witut de car cu boi,
Nici de ciobilnas cu oi,
Ci-i bätut de ochii mei.
La treceri ale ciobanilor din Ardeal prin Moldova se

referg acest cIntec din Ungureni (Tecuci) care, algturi de
altele, are valoarea lui documentarg.:
Turme multe i bärbate,
Venite tot de departe,
Tocmai dela miazii-noapte,
Ciobani mindri i voinici
Care nu sint de aici,
Ci veniti din lumea mare
Pe gorgane si pe vale
Ptnä" la curtile tale.
1. I. Pop Reteganul, Trandafir i f i viorele, 139; Graiul din Tara
Hategului, 216; Familia, X, 612. Tot asa se explia mentionarea Du-
närei in colinde ciobänesti din Ardeal intr'una se spnne (Graiul
din Tara Hategului, 108; cf. 220) cui un pricurar îi adapui oile in
vadul Dunärei, dupä ce /e-a vitrat In virful muntilor.
Ion Creangd, IX, 23: cf. Iarnik-Birseanu, Dome fi strigaturi.
185; qezdloarea, II, 139.
N. Densusianu, Dacia preistoria, 600.
www.dacoromanica.ro
Pentra urmele pe carele-a liisat transhumanta in poesia

noastrif popular it e interesant sX relevilm c uneori se vor-
beste si de pribegii ale ciobanilor pin'a la mare. Astfel
colindà din Tara Hategulni se spune despre un pácurar
oile
Vara le vilra
In virful muntilor,
Jaras le ierna
In prundul
Intr'o variantA a baladei lana Sinziana se povesteste

cum lana, aruncindu-se in mare, se Intimplii ea pe acolo sh
se giiseasert un cioban care mina oile sä le adape :
Dar un ciobOnas,
Mindru
-Cu oile venia
Apri, sil le dea.2
tot un cioban, Mircea. e pomenit In alta balada a

eh se gAsia la mare.
Tribuna, din Sibiu, 1887, 17 februar. Cu toste ck' e prefri-
euti, ponte fi amintit i aceastil colindii din colectia lui At. Mari-
Besen (Golin de, 157-158):
Plicurarul meu
Nicicind d'a de rilu.
El in primrlvaráf
Le pristea la tara,
Vara le vrtra
Si sus le mina,
Pe vIrful de munte,
Imprejur de curte.
Toamna le-aduna
S'aci le tomna;
luna le mina.
De a le ierna,
Pe tirmuri de mare,
Colo 'n departare.
G. Popescu-Cioanel. E. Patricia si G. Salviu, Brafoare, 122._
Novae e Zina, in Tribuna, din Sibiu, 1889, 13 iulie.
www.dacoromanica.ro
IGGELATIUNILE PASTOREtTI
Linga acestea e, poate, de pus, desi ne duce spre eeva

fantastie, ce gäsim intr'un descintec:
Trece oaia peste mare,
Mocanul strieg de moare.i
Din asemenea märturii razlete se vede ea in poesia

noasträ' popularä a lasat urme si o transhumanta pe intin-
deri mai mari declt acelea de care se vorbeste In primele
citate pe care le-am dat, o transhumanta pina la mare. Dar
se pune atunci intrebarea : de care mIre poate sà fie vorba
In pasajele amintite ? De Marea Neagra, in legatura eu
transhumanta spre Dobrogea i Basarabia ? Sau, poate, avem
de a face cu o reminiseenta din timpuri stravechi cind
pastorii din partile earpato-dunarene ajungeau in migra-
tiunile lor departe spre sud, pina spre Adriatica. La Aro-
mini marea e amintita deseori in legaturà cu peregrina-,
iunile pastoresti, 2 asa ca s'ar putea sà avem de a face, si
in ce priveste pastoritul nord-danubian, cu ceva analog,
razimindu-se pe un vechi substrat de vieata pastoreasca de-
la noi. Din aceste presupuneri cea dintii pare, de sigur,
mai admisibilä, dar si eealalta poate sà fie luata in sama
chid Itim pe ce teiitorii largi s'au desfasurat in trecut mi-
gratiunile pastoresti f0. la noi, iar, de alta parte, putem sa
ne Inchipuim di In poesia popular a% s'au pästrat unele
vagi motive in legatura cu conditiunile speciale ale pä'eto-
ritului nostru In timpurile cele mai departate.
De mentionat ea tot la migratiunile pastoresti se re-
fera versan i cum stilt acestea:
La cel virf de munte verde
Mutare de oi se vede 5.
T. PaMfile, Boli ;i leczettri, 51.
V. Pitstoritul la pop. romanice, 22.
Gazeta Transilvandei, 1887. 11 iunie.
www.dacoromanica.ro
VIEATA PASTORE 4 SCA
Aici mutare are intelesul de aezare ciobaneasclí

trecatoare, stina mica ce se schimbit din loe in loe', §i, ea
atare, se explica tot prin migrmiunile pastore§ti. Forma
aceasta, foarte rara azi, trebue sä fi fost bine raspindita
la noi In trecut i se inrudeOe cu cuvinte romanice intre-
buintate cu ace1a0 Inteles In regiunile pastorqti (vald.
mianda, piem. miianda, dauph. miiando ; Arbedo mildada).2
Am mai intilnit-o In Gaxeta Transilvanici, 1890, 29 iulie
(pag. 6) si in Foaia Societalei «Rominismul», I. 525. E atestatil
In documente. v. N. Iorga, Studii fi doc., VI, 7; In vorbirea de azi
am auzit-o in muntii Rodnei.
De aceste forme m'am ocupat mai de aproape in studiul Din
ist. migr. pdst. la pop. romanice, 11; cf. W. Meyer-Liibke, Rom.
etym. 1Vb., 5785. Alkturi de mutare se aude i mutdtoare (Candrea-
Densusianu, Die'. etim., 1193).
Indirect numai se refer4 la migratiuni pasaje din unele poesii popu-
lare, cum este acela dintr' o baladri cu pilcurarul care intilneste lliutari
fi-i pune s cinta, dar nu-i place cintecul lod cind, mergind mai
Jeparte, cl.K peste un Ungurean, acestuia Ii spune:
Nu cumva ai putea face
Un cintee ea la tara mea?
Ungureanul Ii cindi atunci dup"A placul lui (Ion Creangd,
XIII, 28; balada, curioasA in felul ei, se guísete in mai multe va-
riante; v. Sezdtoarea, XIII, 191; Tara nonti, II, 619).
In legiltua cu migratiunile trebue puse de asemenea cintecele
care vorbesc de Mocani, Munteni flicind drumuri lungi ca sil aducil
san; 'Ja mioare4. Asa in balada lui Costea (G. Dem. Teodorescu.
Poesii pop., 509), lui Miu (Tocilescu, Mat. folkloristice, 157), lui Co-
dreanu (G. C. Constantinescu, Din Romanati: balade, 78), lui Voi-
nicel Oleaed (Ion Creangd, III, 96), Stancia (E. Sevastos, Clatece
mold., 298: G. Madan, Suspine, poesii pop. din Bassarabia, 90):
Pe-acolo treceau
Mocanii Cu sare...
Colo 'n vale, la strimtoare,
Unde trec Munteni cu sare.
Comp. si lateo poesie arominil (P. Papahagi, Din lit. pop.
Arom., 936):
Mi-I trimisei pe Ndona si la sare,
Mi-1 omorirli pe malul de mare.
www.dacoromanica.ro
MIGRApIJNILE PASTORESTE 67
Cuvintul pe care 1-am relevat, asa de caracteristic

pentru pästoritul dela noi, arata, prin redusa, foarte redusa
lui circulatie astäzi, ce a trebuit sa se intimple si cu poesia
noastra populara In ce priveste rcferintele ei la migratiu-
nile pastoresti. Cit timp acestea se desfa.surau pe o scara
intinsa, eran strins legate de pastoritul dela noi, poesia popu-
lara le amintia, de bunii sauna, foarte des. Chad, incetul en
Incetul, Inaprejurärile de vieata s'au schimbat si pästoritul
pierdut din ascendentul lui, amintirile despre migratiuni
au cazut in umbra In cintecele populare, si de aceea
numai ici si colo an mai supravietuit ping astazi. Cu
toate acestea din rmmarul relativ redus al citatelor pe care
putut da reise destul de bine si aceasta lature a
pästc6itului nostru.
pentru folklor, in afara de ceea ce am vazut atestat
direct, migratinnile pastoresti au Inca o alta Insemnatate.
Ele yin sa ne explice, In mare parte, circulatia unor mo-
tive populare. SA ne transpunem si de data aceasta in mediul
real si sà ne gindim la ceca ce a trebuit sa se petreaca
deseori : stind in singuratatea muntilor, ori trecind pe dru-
muri nesfirsite, cite un cioban cu sufletul Induiosat, ori sub
impresiile vre-unei Intimpläri, a inceput sà elute vre-o doinI
sau balada tovarasi ai lui l-au urmat, si-au insusit ce al-
catuise el si dud, pe urma, au trecut din loe In loe au dus
mai departe cinteeele lor, le-au facut sa se raspindeasca
mereu. Drumurile migratiunilor pastoresti au fost i drumuri
de raspindire a cintecelor populare de altfel, si a altor
teme folklorice (basme, credinte, etc.) i daca s'ar urmari
-de aproape liniile de transhumanta dela noi In legatura ca
eirculatia unor productiuni populare, s'ar ajunge la consta-
tiiri interesante,
aceete cillritorii ale ciobanilor in crtutarea de eare slut un ca-
pitol interesant al vietei pAstorqti i ar merita sà fie etudiate mai de
aproape. Cf. Apenclicele.
www.dacoromanica.ro
Tot migratiunilor se ponte atribui accentuarea unor

motive din poesia popular. Dacg, dupg cum am vgzut, cio-
banii nostri cIntind prirngvara au trehuit sg. se gindeascg
fi la pasgrea, vestitoare a ei, nu mai putin a trebuit sg le
vie In minte numele acestei pasgri i In cursul cutreerg-
rilor lor cu turmele. Cucul e pasgrea pribeagii i astfel e
InfAtisatg de nenumgrate ori In poesia noastrg popularg,.
Era atunci foarte natural ca el sg fie cintat i pentra
acest motiv, ca pa. sgrea simbolicg a pribegiei : In ochii pgs-
torilor el apgrea ca un frate, ca unul care ducea aceeasi
vieatg ca i ei. CIntecele populare ne dau deci din acest
punct de vedere un dublu reflex al vietei pgstoresti.
Nit mai putin trebue sg tinem samg de migratiunile
pgstoresti cind este vorba sà explicgm anumite caracteris-
tice ale sufletului poporului nostru. Trecerile din loe in ice,
traiul de pribegi, au fost pentru pgstori un bun prilej de a
iesi din tgrmuriri, de a nu rg,minea lute° lume prea mgr-
ginitg, de a cunoaste mai mult decit altii, de a ciipgta o
visiune Intru citva mai largg despre vieatg. De altg parte,
In asemenea imprejurgri, sufletul pgstorilor a fost pus de
multe ori la incercgri, s'a ggsit In fata neasteptatului, a
avut sg lupte cu greutgti, sg. birue Impotriviri legate de o
existentg petrecutg astfel. De aici a urmat cg ciobanul nostru,
cind il cunoastem bine, ne apare nu numai cu sufletul des-
1. Am vàzut cum se apune despre el crt «cinta a pribegiezs'ar

putea 114ira multe versuri In care se vorbWe despre cue In legiiturii
en plecarea departe, Instseinarea mrirginesc la aceste vre-o douk
citate:
Asa-mi cut' un pui de cuc
Sri-mi 111 tara s mil, due.
Familia, XXVII, 595.
Mfg cucu 'n virf de nuc,
Vine-mi dorul s mri due. .
Ibid., XXIII, 151.
www.dacoromanica.ro
MIGBATIONILE PAST0RE5TI 69
chis, de mil& istetime, dar §i energie, otelit In asprimile

vietei. 1
Pentru psihologia noastrA popular a pitstoritul a avut
lns i alte urmari, cum vom vedea mai departe. 2
Caracteristica aceasta a Ptistorului dela noi o releva ai I. Pop

Reteganul cind, vorbind de Ion Piicuraru, 11 descria astfel : cmulte mai
-spunea, doamne, cite vrtzuse Gauta Transiloaniei, 1896.
28 iulie.
Cf. gi ce spuneam in Historigul la pop. ronsanice, 30 urm.
www.dacoromanica.ro
DORUL SI POESIA PASTOREASCA
www.dacoromanica.ro
DORUL SI POESIA PASTOREASCA
Numai o parte din vieata si sufletul pAstoresc am ajuns

o cunoastem din cercetarea de pinA aici. E rindul
vedem ce ne mai aduce poesia popular In aceastA privinth
dacà ea ne ofere mai multe elemente decit acelea, in mare
parte rilzlete, pe care le-am giisit pin4 acum pentru ca
ajungem la unele constattiri.
Poesiile populare care ne due mai de-a-dreptul In mediul
pAstoresc, descriindu-1 viu. cu bogatii de amiinunte, in ta-;
blotui mai cuprinzgtoare, se poate spune c stilt In general
rare. Clnd i cind numai gásim versuri care ne fac s cu-
noastem mai bine traiul ciobanilor Intre ei, la stinA. IatA,
astfel, co ne apune o balacIA :
Sus la stina ces bogatii.
Vintul sta,
Ploaia curgea.
De mai toste le ducat.
Dar ciobanii ce-mi frtcea ?
Dar o samli-mi vorovia
De prin vremea Tareilor,
Turcilor
In% altii ditinuia
De toatii frunza jelia
Nu frunza,
-- Fiirrt lumea.
1. Familia, XXXIX, 295; culegAtorul aeestei balade se vede el

a schimbat-o pe alocurea. dar inceputul, pe care-I reproducem, prtstreazi,
ca fond, nota popularii, fl§fl ca poste fi luat In samri.
www.dacoromanica.ro
V TEATA PASTOREASCA
Vedem aici pe ciobani stind de vorbg in singurátatea

tnuntilor, ori entind duios din flutiPr de se clgtina frunza
codrilor. Ce se spune despre cintecele din fluier, despre
darul lor de a mica, de a vräji, 2 lasì s se inteleagg.ettà
simtire se ascunde in ele, cit lirism e in stare si cuprindá
sufletul eiobgnesc. Ni se desvglue astfel ceea ce este mai
caracteristic in poesia pgstoreascá : puterea ei de inspiratie
farmecul pe care-I are asupra celor care o ascultg.
Avind sá caracterisgm acest lirism pgstoresc, ne vom
opri de fapt la cena ce s'a spus de atitea ori despre
doine, dar dincolo de acest loe comun in interpretarea folk-
lorului nostru vom vedea cg ni se reveleazg fapte care nu
tu fost tinute in sarng si care ajutá sg intelegern mai bine
nspiratia populará.
Toatá lirica pástoreascá culmineazg spre o poesie de
aelinisti i suferinte stäpinite, de melancolie invgluitoare,
de nostaigii care leaggng, gindtirile, de presimtiri care cind
intunecg sufletul, cind Ii vestesc mingiieri, inviorgri spre
ceca ce poesia graiului nostru a numit gdorul>>. In rnintea
tgranului dorul chinuitor, dar care si infloreste asteptári,
dorulpe urmgcare cutreerg depgrtárile, dorul pribeag,
a ajuns sg se contureze asa de viu incit apare uneori ca
o fiintá supranaturalg, care trgeste undeva si de acolo stá-
1. Alteori, oile par induio§ate de doinele 'lute°
Colea 'n dealul dupa-deal,

Florile dalbe,
E un Lar
De pacurar
Cu fl ui ere
De lujere;
Cind In fluiere zicea
Toate oile plingea.
Chestionarul N. Densusianums. Acad.
rom. 4561, f. 190; cf. Gazeta poporului, Ti-
misoaxa, 1885, 22 deeembre.
In basme se etie di se vorbegte adeseori de Insu§irea de a vräji
einteeelor eioblineksti.
www.dacoromanica.ro
DORUL I POESIA PASTOREASCA. T5,
pine0e ca puterea lui sufletele. Cei care au scris ping

acum despre poesia noastrg, popularg nu s'au oprit, cum
s'ar fi cuvenit, la una din cele mai caracteristice doine
o doing din Ardeal, care sung astfel:
Mi MHO', pan g verde,

Mu mg. tem cii eu te-oi pierde.
te-am mai pierdut odatit
Si te-am eittat lumea toatri,
Sus la virful rnuntelui,
La curtile dorului 1.
Minunatg, imagine cind ni se vorbe§te de curtile do-

ruluip, dar pe lingg poesie guisim aici ceva semnificativ, un
element concret care are insemngtatea lui, chid se spune
In virful muntelui 4i are putem alee a?a, urmind ima-
ginea popularg impgrAia lui dorul. De uncle putea porni
un asemenea fel de representare ? De sigan cg numai din
imaginatia pgstoreascii, a§a, cg ajungem si de data aceasta
la o pretioasg constatare in ce prive§te genesa i unele
particularitAi ale poesiei noastre populare.
Si nu e isolatg doina pe care am amintit-o, pentra
cg iatg ce mai ggsim in altg parte :
&tracele dragostele,
Tree prin. apI,
Nu se'nneacit ;
Tree prin
Nu se'ntinii
Numai spureatul de dor
ade'n virful muntilor,
Si vade pe-o piatril
Strigit etulai», eft se'nneacit2.
qexaloarea, XII, 199 ; cf. Iarnik-Birseanu, Dane

b2.
Floarea darurilor, II, 428.
www.dacoromanica.ro
Bate vIntul, mire, bate,

Bate vintul peste munte
S'amiroas'a doruri multe.'
Bate vin tul peste munte,

Eu taiiesc cu jele multe ;
Bate vintul peste deal,
Eu triiesc cu mult amar;
Bate vIntul peste rune,
Greu-i dorul care-I duc
Sr:vac dorul badelui,

CA-i pe virful muntelui,
De-1 pima E.4. bate vintul..."
Daca din aceste versuri numai indirect reiese carac-

terul lor pastoresc, s ascultAm o doing, care ne spune
raspicat cii dorul traeste la munte in sufletul ciobanului:
Nici» un dor nu vine greu
Ca dorul din satul Ulu;
Nici un dor nu vine lin
Ca dorul dela strein ;
Nici un dor nu vine iute
Ca dela cioban din munte.'
E nici ca se ponte mai elocventa aceasta doina, una

din cele mai frumoase in acelasi timp. O intreaga psiho-
logie a tiíranului nostru e condensatA in ea i gradaiiia pe
care o face arata ci dorul ciobanului intrece ori§ice, e
mai puternic decit ce framintii sufletul altora.
De unde vine aceasta putere a dorului pe care-1 simte
ciobanul, care imprejurgri 11 pun in mirare i fac 'din el
-eeva obsedant?
T. Pamfile, Cintece de lard , 316.
Tribuna poporului, Arad, 1902, 24 august.
Mss. I. Pop Reteganul (la Acad. rom).
Elena Sevastos, Cintece moldorene#2,, 113.
www.dacoromanica.ro
POESIA PASTOREASCA 77
Citeodatii, pärerea de fäu dui:4 locuri unde s'a simtit

multumit 11 induiofpazä pe cioban i atunci Incepe sädoi
neascä astfel:
codru, virfurile,
Ca sk-mi vd eu cimpurile
Pe unde-am sezut eu oile,
Si-ti ridick tu poalele,'
Ca sd-mi vd eu
Pe-unde-am umblat cu caprele.i
Link' motivul care stä algturi de ce am mai in-

Ulna altddatg. (v. capitolul in care am vorbit despre pri-
miivarä i toamnä in poesia popularg) apare acela de sen-
timentalism care formeazä fondul celor mai multe cintece-
Petrecind In munti; ciobanul trge0e cu amintiri scumpe,
se gInde4e la vre-un chip iubit pe caro I-a läsat departe,
si acesta e intelesul unor versuri ca:
Trecut-a dorul codrul
Si dragostea
Traian, 1869, 18 aprili ; cf. Convorbiri lit.. X, 202.

B. Bart6k, Clntece pop. ron. din rotnitatul Bihor, 29.
Acelasi motiv, desi nu se apune de-a-dreptul, a inspirat de sigur
doina:
Foaie verde-a bobului
Lung e drumul codrului,
Dar mai lung al dorului,
Drumul codrului sfirseste
Al dorului se lungeste.
Ion Creangel, IX, 56.
Doina aceasta se aseanirmä, cu aceea asa de bine cunoscutil
Lung e drumul Clujului,
Dar mai lung al dorului...
se pare cA trebue sh" admitem cii avem de a face la origine cu
doled pastoreascii ce cu vremea pierdut nota autenticii, fiind mo-
dificatI dupii imprejurkri. In casul acesta varianta pe care am re-
produs-o duprt revista In Orrangd trebue socotitli ea redind de aproape
motivul primitiv al acestei doine.
www.dacoromanica.ro
Mai precis Incii vorbesc n acela0 sens doinele :

Dragu-mi-i s merg a munte
S'aud oile strigind,
Pe biidita fluierind
Fluierind oitelor,
De dorul mindrutelor
La obIrsia de vi maxi
*Chiotese doi pAcurari,
De uritul oilor
Si de dragul fetelor.2
Deci sbuciumul inimei lui, &dui la cmindras de care

ea despartit 11 fac pe cioban sg-si elute deseori dorul. Mo-
tiv poetic care are la basa lui iaräi ceva real, inherent
vietei pgstoresti. Prin felul lui de trai, ciobanul e silit sii
se instreineze de ai lui i sa renunte la ceea ce e ingäduit
altora. Daca ieri a petrecut ca cei din satul lui, dacä a glu-
mit la sezatoare, ori dacrt, la horg, a jucat cu aceea pe
care a indrägit-o, mine trebue sa plece departe, sg urmeze
turma prin singuratati O. acolo mima lui va bate dupg ce
a lasat in urmg, acolo el se va simti de tot instreinat. De-
V. Piicalg, Monografia satului Reifinari, 235.

Graiul din Tara Hayegului, 202.
De aceastg Instreinare a ciobanului, cu alte accente intru
eitya decit acelea pe care le-am vgzut ping aici, ori le vom constata
mai departe, se vorbekte destul de des In cintece asa:
Mg duceam vara la munte
Igsam copile brude
Si de-acolo cInd veniam
Copilele erau niirese
cinepele enlose.
E. NiculiP-Voronca, Dat. i ered, pop.
rom., 1094.
cri In striglitura, foarte rgspinditg :
Ciobgnas la oi am fost,
Ferele nu mg. cunosc,
www.dacoromanica.ro
DOEU 1 POESIA PASTOREASCA 79
pArtarea de ce-i era mai seump va fi pentru el deseori un

prilej de intristare, dar si de exaltare a pasiunei care-i
frg.mintà sufletul i ca sä"-si aline dorul va Incepe s cinto
fie ce a auzit dela alii, fie vre-o improvisatie a lui.
Prin Inetsi natura lor, prin ceea ce exprima, intim
legat de suflet, asemenea cIntece e de asteptat sa,' le tutti-
nim des si, InteadevUr, vom vedea cb; ele se Insirä cu o bo-
gAtie care Intrece alte genuri ale poesiei populare.
Iatg, Intli, o doinà, care vorbeste In general despre
puterea dorului cInd pä'curarii stau la munte si se gindese
la cine a l'Amas in sot :
FrunzA verde s'un vizdei.
Cine-aude glasul mlndrei
Lag oile pe munte,
Trece-o vale si o punta
vine ca s'o asculte.'
Dela nota generald vedem trecindu-se la cea indivi-

d.ualg, ca In aceste cIntece :
Florida, floare 'n creanel,
Departe esti, ralndrä dralá ;
Tu departe, eu departe,
Dona dealuri no desparte,
Dourt dealuri s'o pädure
Cu zmeur i cu mure.
Dealul de s'ar surupa,
Pridurea de s'ar uses,
Sil se vadä ses la res,
Sil vrtd, mirdro, unde-ai mers;
Sä' se vallä sat la sat,
Sä //Ad, mindro, ce-ai lucrat.'
Iar la vaiil de-oi mai fi,
Nici anta nu m'or sti.
, exiitoaren, I, 212; cf. XVI, 91; S. FI. Ma-
riari, Hore oi ehiuituri, 15, 16. Cf. si mai sus.
pag. 4.
Gr. Tocilescu, Mat. foIlrlor., 775.
Dintr'o colectie inedia din Maramures a D-lui Tache Papahagi.
www.dacoromanica.ro
80 TIE A.TA PASTOREASCA.
De-ar da Dumnezeu un foc,

Sii ardA muntele tot,
SA ardii plidurile,
SiirAmie dealurile,
Sii rAmie .5esuri1e,
sa se vadA mIndrele,
Sii se vadA doi Cu doi,
noi, mindro, amIndoi.1
nota cu total individual apare In aceste ver.suri:-

Pe munte eu semenic
Bate vintul viorint,
Pe munte cu vioare
Dorul mindrei m'a" doboarAY3
Pe virful MAgurei
Creste iarba dragostei.
Dar cine, focu, o cosi?
Mindruta dac'o veni.
Cine, focu, o grebla?
Mindruta dac'ar inturna.'
CInd dorul ajunge prea chinuitor, cel stgpInit de el

Lisa turma si porneste vadil iubita:
Pentru mindra inca Marie
LAsai boui. pe cirnpie
Si vacile pe vAleele,
Oile pe milgurele:
Inimuta-mi de dor piere.
Pentru mindra mea 'mull
pe poianii
oile la izvor,
T. Pamfile, (Ulm de lar, 145.

Graiul din Tara rfalegului, 183,
Dintr'o culegere inediti din Maramureq a D-lni Tache Pa-
Pahagi
www.dacoromanica.ro
DORUL, 5I POESIA PASTOREASCA SI
Vacile pe cel fizor,

Tar eu mà topesc de dor.'
Odatà ni se spune ch," fra'cilul dela, munte i se di'

chiar num"ele afIg cà aceea pe care a lAsat-o In sat se
mArita" si el pornestp atunci Inteacolo, amarit c altul i-a
luat locur :
Mäi Gheorghitii piicurare,

Uncle gräbesti asa tare ?
Oile ti-s räsfirate,
Turma-i dug jumiltate ?
De ce lasi fagul stutos
Si nu-mi fluieri dureros ?
Cd pädurea-i Inverzitä
poiana-i infloritä.
N'am eu grije, mid firtate,
Niel de turmii, nici de alte,
Si nA duc la nuntii 'n sat :
Mindra mi .s'a märitat.
Dacit la nunt' ai plecat,
Ce esti asa supärat ?
Ce ti-i fata 4ntunecatii
Ca f,4 noaptea innoratii?
Cum sä nu fiu supärat,
Cd mIndra-mi s'a miíritat ?
Cum sit' nu fiu 'ntunecat,
Ciad kräbesc sà mor in sat ?'
Doina ja de data aceasta Infàtisarea unei balade i sen-
Tit Bud, Poesii pop. din Marainures, 47.

Comp. pasajul, vulgarisat, dintr'o variantä a baladei despre
banal care gm ed lupul i-a mIncat oile:
Ciaban jalnic rämlnea,
Ciici turma di mi-o pierdea
Si de dor de Manta
Pe drum la vale-apuca.
Ion Creangil, XIII, 28.
G. Weigand, Jahresb. des hzst. f. ram. Spr., III, 257.
www.dacoromanica.ro
VIEATA FASTOREASCA
tin3entul exprimat de ea cultnineazA spre o impresionantä

dramatisare.
Lingà aceste versuri pot fi puse si alte/e, cum sint:
Cind sud glas de cimpoi,
Nu am stare la oi,
stau improptit In
Cii plidurea mi-i uritli.
Aici e vorba de neastimpärul pe care-1 simte ciobanul

cind ande in singurätatea lui cinend, departe, cimpoiul lä
joc qi-i vede pe Cei din satul lui strinsi acolo ; printre cei
care petrec ti inchipueste, de sigur, ea e §i cmindra»
aa a tot dorul dupit ea 11 face sà doineasa astfel. 2
Trecind la folklorul aromtn, vom gäsi accente lince en
un fond identic. Depärtarca de iubita lui o cinta' 0. acolo
un piicurar astfel :
O varri cu trei luni negre:
Ce avufA, Lito, de te aprinse,4 do dor,
Lit° drag5,
Lito dorule?
Trei luni pelrecute 'n multe,
Lito, rnìí scose.5i din minte.
Lito draga,
Lit° dorule.
Intr'o poesie acelasi motiv e incadrat in amänunte care

Tribuna poporului, Arad, 1897, 25 octobre.
Comp. strigAtura:
StruKuras cu poame multe,
Miii ciobane. mili,
Vin ciobanii deba munte,
Mlii ciobane,
Coboarrt la crt-nnä 'n sat,
cr, le-a fosf dor de jucat.
S. FI. Manan, Horo i ehiuituri, 17.
P. Papahagi, Din lit. pop. a Aromiwilor, 004.
www.dacoromanica.ro
aDOMIL. I POESIA PASTOREASCA 83
redau o situatie speciaili din vieata dela mate. Printre to-

varit'Oi lui", un pgcurar stg cufundat In ginduri i eind por-
neste oile la odilina de amiazi se opreste o clip g sk se uite
In zar, cu dora) dupg aceea care trgeste departe, si pe
cind el sta asa visgtor iatg eg, pe faris venirg niste hoti
si-i luarg oile
Le mulg oile, le muig,
Bir, bir, bir bir, blr bir, bir,
Sus pe dealul inalt,
Le mulg si iar le mulg
Intr'o gilleatri ea vai de ea,.
Si dupà" ele un Ariánnin
Le-aduce la ameriz..
Si de pe deal el priveste,
La o Aromina se uitri,
Iar hotii Ii farsa
Oile si mieii,
Oile si mieii,
Fa Arominca Mea,
De dragul tau.'
In realismul lui, cu ceva comic, si acest cIntec e ea-

racteristic 'pentru a aratg cit de mare e puterea dorului
In sufletul celor care au lgsat In urmg icoana pasiunei lor.
Dupg ce am auzit pe ciobani s'A* ascultgm doinele
celor care, la lincha lor, isi cinta dorul dupà" ei, doinole
In care vorbeste sufletul taran cei noastre.
Poesia In care am vgzut cg se amintesc ecurtile do-
rului» (pag. 75) cuprinde la sfirsit aceste versuri care ne duc
spre multe altele la care va trebui sg ne oprim
Prins-a doru-a m'A'ntreba:
Ce cati, flica. pe-aicia ?
Cat un pui cu pang verde,
1. Ibid., 934.
www.dacoromanica.ro
Dumnezeu sbi nu-1 mui rabde,

Cii m'a'nvAtat a iubi
$i de-atunci nu pot triti.'
Asociere limpede si de data aceasta Intre motivUl sen--

timental si -cel pgstorese: la munte, la curOle dorului»,
sboarg gIndul celei care a ajuns sä" cunoaseg fiorii dragosL
tei, acolo, se duce sg-1 eaute pe iubitul ei.
Putem pricepe atunci eit IMeles cuprind In ele versuri
de felul acestora :
Lung e drumul plaiului,
Dar mai lung cloral badiului:
Drumul plaiului se gatá,
Dorul badei
Cu accente identice acelora pe care le-am gAsit mai

Inainte e exprimat dorul In doinele care pleacg dela aceea
care mereu se ginde5te la badea care e dus departe:
Arde, Doamne, dealurile,
sesurile
Sii se-adune dorarile
Srt se-adune doi Cu doi,
Comp. varianta (dintr'o coleetie ineditrt din Maramures a D-lui.

ache Papahagi):
La mijlocul codrului...
Prinde doru-a mii 'iltreba:
Doarli cauti po eineva ?
Caut pe cel cu panrt verde,
Sus e, Dumnezeu nu-1 rabde;
Caut pe cel cu pan' albastril,
Sus e, Dumnezeu batii,
Oil m'a 'nvatat silrutatk
$i m'a lltsat suprtrati;
$i m'a .nviitat a iubi
$i M'a bisar a don.
T. Painfile, rintece. (le furei, 177. Versurild acestea trebue
puhe alauri de cele cit ate la pag. 77 si ele par srt confirme de ase-
racnea pArerea pe care o (xprimain acolo.
www.dacoromanica.ro
DORITL. i POESTA PASTOREASCA SS
Eu cu badea amindoi
Sä'mpreuniim buze moi j.
.Numai in chip vag se vorbe§te piná: aici de dorul

mîndrei despártite de iubitul ei. Alte doine, ne adue
mai mult, ne fac s cunoa0em mai bine diferitele mo-
ment13 ale vietei pasionate din mediul pástoresc.
Clnd badea porne§te la munte intristarea pe care o
'asá in nrmá vine sá gräsueascá astfel :
Bate vintu'n
Se duc bietii ciobAnel;
Bate vintu'n ciolpani verzi
Si se duc de nu-i mai vezi...
Foicia, de lalea,
Mai b1iditii, mili badea.
Rog pe Maica Precista
Sui m1i fac o piisiírea,
Sui ies inaintea ta,
Ca slirut gurita,
Si-mi mai tie inima
Pinii tu te'i intorcea."
Tu te duci, Wädia, duci,

Tu te duci cu oi la munte
mil lasi cu vorbe multe;
Tu te duci eu oile
lasi cu vorbele ;
Te duci, puiule s'grace,
Eu cu dorul trol ce-oi face
Mss. I. Pop Reteganul Tia Acad. rom.).

N. I. Dumitrascu, Flori de eimp, 59.
Ion Creangd, IX, 182.
Litio variantli, mai grag
Du-te, Mane, du-te,
Cu oile la munte,
Dar pe mine ce mi lasi
La margine de oras ?
E. Hodos, Poesii pop. din Bdnai, I, 143.
www.dacoromanica.ro
86 VIEATA PA STUREASCA
Badea e acuma dus departe si gindul celei de care s'a

despartit 11 urmAreste meren, 11 cautA peste vAi i culmi:
De cine mi-i mie dor

departe, depArcior,
Cu oile la izvor ;
De cine mi-i mie drag
departe, deprirtat,
Cu oile 'n dealul lat
De cine mi-i 'Me sete
eu oile 'n Rígete.
Alunas ca-alune multe,

Am drilgut si-i dus la munte;
Alunas cu-alune mici,
.Ain drigu i nu-i pe-aici.
Fruna verde de bujor,

Du-té dor, pinii e nor,
CA daci s'o 'nsenina
Mai departe te-oi mina.
Peste-acele virfurele
Pin' ei da de cioporele,
De cioporul badiului,
De cioporul dragului."
Verde foaie s'un dudäu,

Cioban, ciobAnasul meu,
MutA stina la pärKu,
Ca Fsii viu si eu la stinii,
Sii cere brinza de e bunil,
S. Mindrescu, Lit. fi obiceiltri pop., 51.

Gazeta Bucovinei, 1892, 23 iulie. O variantA din Maramures
sunii aatfel (dupA o culegere ineditA a D-lui Tache Papahagi):
Alunar cu-alune multe,
Am drilgut das la monte;
Alunar cu-alune mari,
Am drAgut pAcurar.
Floarea datztraor, II, 330; cf. 411.
www.dacoromanica.ro
.DOICOIP I POESIA PASTOREASCA 87
casulde saramurA,
Gura neicutului
Verde foaie de vizdoace,

Voinicel fh.'r' de noroace,
Coboaril cu turma 'ncoace,
Ori pe coastil, ori pe vale,
Doar ne-om intilni in cale.
Cuici eu bat ciirririle.
Qiutindu-ti urmele.'
Bilditil. Cu cujma lungii.

Nu tinea dorutu 'n pungi.
Ci 11 tipa peste oi,
Vino seara 'n sat la noi.
Cioban dela munte,

Cu oiti ciirunte,
Mindre i cornute,
Si la numiir multe,
LasA-ti muntele,
1. Ibid., II, 490.
Comparh." :
Bilcionità dela vaei,
Dar cu cloral ce mai faci ?
Eu cu doru-asi face bine
Cind ar fi badea cu mine ;
Ai grlii la pdeurar :
«Pdcurare dela oi,
Da-ti oile critrA noi.»
Graiul din Thra Halegului, 207.
Neamul rom. literar, II, 181.
S. Mindreseu, Lit. i obiceiuri pop. 66. Comp. varianta din
Maramures:
Hei tu, mIndrulutule,
Tipa dorul peste oi
Si vino seara la noi ;
Tipä dorul peste plasK
Si vino, mindrut, acasit ;
Tipa dorul peste stinh
Si vino seara la cinA.
Din colectia amintia a D-lui Tache l'a-
pahagi; cf. Tribuna poporului, Arad, 1.497.
22 mart.
www.dacoromanica.ro
'48 VIEATA PASTOREASCA
oile,
Ia-ti
Vin' la mine-aeasii
Si mg, fit,'
De nu vrei asa.
Tot vin' i nrig, ja
Si mu ja pe mine
mg fg, ea tine. 1
Notele lince pe care le-am gAsit pInA aid apar

transpuse lute° baladii, o frumoasä baladà din BAutari
(Tara Hategului), Voina:
Voino, du-te
Cu oile'n munte
Si mi-ti adu-aminte
Unde m'ai lrisat
In margini de sat..
. . pe plai la deal,se Iua,

Se ducea cit se ducea,
O mierlitii intilnia:
Vai, mierlita mea,
Fii tu bunicea,
De esti vorbitoare
Cum esti sburgtoare,
Un rgspuns a-mi da :
Vgzut-ai, ori ba
Pe mindrul Voina?
$i mierla-mi
Nu rg'spundea.
Ea merges, mergea,
Cucul o'ntilnia:
Cueule, cuc
Cu penele sure,
De-ai .ti uvinta
Eu te-asi intreba:
1. Ion Creangii , VIII, 336-337.
www.dacoromanica.ro
cllORUL. I POESIA PASTOREA( h9
Ai viizut, ori ba,

Ici, in calea ta,
Pe mindrul Voina?
Cucu-i rrtspundea
En eh' 1-am vilzut
*1 1-am cunoscut:
In murgitul soarelui
Era'n virful muntelni,
str.ungii bAga
i In strungli se punea
Ii mulgea cit mi-si rhulgea.
O galeatil o umplea.
Stan de piatfá se frtcea,
Oile i mioarele
Se fAcurli pietricele,
lar cinii atit an 1:l'Atta
Pinf bucium filcut.'
Pe litiga elementul liric si cadrul de balad'a

ici cum arath versurile dela sfirsit si ceva ce derivìi.
dinteo legenda
CInd compara vieaa ei cu a altora (KmIndra» se sitnte
-si mai intristata si se roaga sa fie crutat iubitì1 ei, sà nu
ailoa suparari acolo pe unde petrece :
Cite hide, cite mute,
Toate au drrigut in curte,
Num'al mea e dus la munte.
Norisor mindru de ploaie,
Nu sui la munte tare,
CS-i acolo mindrul meu.
L'ii ploua i l'ii uda
i la oi n'o putea 'mbla.
Carta& silteanului romin, 1884, 83-84.

V. Onisor, Doine i strigaturi , 38. De versurile din urnil pot
fi apropiate acestea :
Plouati, ploi, pe toste vi
pe badea dela oi,
Dar plouati i nu-1 udati :
www.dacoromanica.ro
Clteodatg i se pare eh' dor il cálgtor, dorul bgditei de-

la munte, vine sg se Intilneaseg cu al ei qi atunci are min-
glierea simte aproape :
. din cei codri pustii
Vine dorul bAditei,
La fIntinä se opreste
sub pom se rilcorete.
Mindra dorul intreabii:
De unde vii, buIdi dragli?
Din lunca ca florile.
Din codrui cu frunzele,
Unde pkicui mielele.`
In cIteva euvinte numai, In doug versuri, e exprimatg

odatii aceastA neliniste a despgrtirei ele condenseazà care-,
eum ce am vgzut cg spun doinele de mai inainte:
Duce-m'asi ca pasrtrile
Unde-i badea cu oile.
Ping eici mai mult in ton domol e redat sentimental

nostalgiei ;lirismul popular nu se putea insg opri aici si
de aceea vom gasi alte cintece in care pasiunea vorbeste
ea mai multg intensitate, cum si cu mai multg poesie, desi
uneori .in impulsivitatea sentituentalg se strecoarg cite o
notg prosaicg, cum am intilnit §si mai Inainte. SA ascultgin
aceste eintece
N'aveti lemne s1-1 uscati,
Nici haine imbeacati.
N'are glug5. sii se'nväle,
Nici Cu cin'sii se Minglie.
S. Mindrescu, Lit. i obiceiuri pop., 83.
farnik-BIrscanu, Doine i strigclturi, 104.
Msg. I. Pop Reteganul (la Acad. rom). Cf. si ce relevant in
Originta pifstoreasca," a .Cintarei cinteirilor», 10, unde se pot
vedea i unele observatiuni aSupra lirismului piístoresc in legilturA
cele de aici.
www.dacoromanica.ro
DORUL SI POESIA PASTOILEASCA 91
Ce folos, bade, de noi,

Cil ne-am iubit amindoi ?
Eu acasg, tu la oi.
Bkditg, cruce de brad,
Dragostea noastrii-a brmat
Bade, cruce de stejar,
Dragostea noastrii 'n zadar,
Cä ne-am iubit asa rar.1
Priduritg, 'naltg. esti,

Bädisor, departe esti,
Dar de-asi sti crt te-oi vedea
Eu pildurea asi
N'asi irisa crean& pe ea
Nici cucului de cintat,
Nici mierlitei de culcat.
Badiu-i in virful muntelui,

Mindra-i in sesul cimpului ;
Badiul mincä urclii dulce,
Mindra leaggnii i plinge.
Bade, bildisorule,
Unde esti cu oile ?
Dacg esti depiirtisor,
Porneste mai de vremior,
Cii-mi plesneste mima
Ping ce vii dunmeata.
Zis-a badea dula oi

Sii-i fac strut de izeroi,
Luni i tnartia face-l-oi ;
Miercuri, joi trimite-l-oi;
L-asi trimite, n'am pe cine,
L-oi trimite dar pe lunrt:
Revista G. Laxar, Birlad, L 303.
Com. literam IV, 32; cf. Tribuna poporului, Arad, 1897,
septembre.
Com. literare, XVII, 279.
Mes. T. Pop Reteganul (la Acad. rom.).
www.dacoromanica.ro
'°12 VIEATA PASTOREASCA
Luna merge catelin,

N'o sosi 'ntr'un an deplin
L-asi trimite dar pe stele,
Sa pot eu vorbi cu ele,
Dar stelute-s tare multe
i mil tem ca 1-or ascunde.
Doamne, ce rn'ii face.

floarea florilor
In poiana oilor,
C'am un bad% ph-curar
Cu pana de magheran
Vintul bate,
Pana-i cade,
Eu ma, plec i-o ridic
mi-i voinic.
Doamne, ce m'ii face.

Fa-ma roata stelelor
In drumul muntenilor ;
Aticar vintul sii mii bata
i soarele sil mil arza,
Numai badea sa mii vaza.
'rot ce pune In suflet pasiunea In luptà Cu Impotriviri,

toat'A, suferima a dou'à inimi care bat departe una de alta,
a gAsit expresiune In asemenea versuri care reliefeazà asa
de bine lirismul pa.storesc si se insirA printre cele mai ea-
racteristice din inspiratia popularil.
Motivul despartirei din pricina mersului la munte 'cu
oile a l'Asat i alte rásunete In literatura poporului.' Astfel,
prin Bucovina e obiceiul eh' nevestele al chror lArbat e
plecat departe prind o rAdase2a: (numità pe acolo gbourel»)
si, adresIndu-se ei, rostesc aceae cuvinte :
Familia, XXVII, 352.
Floarea darurilor, II, 16 ; cf. V. Pacalli, Monografia
Rt4inari, 232.
I. Pop Reteganul, Tramlafiri riorele. 146.
www.dacoromanica.ro
-D0RUL I POESIA. PASTOREASCA.
Bourelul meu,
Bourelul meu,
Roagii-te lui Dtunnezeu
Sil vie bilrbatul men...
De-o fi dus la ciobilnie,
Slí vie
Mai tinerel
frurnusel,
Sii fiu fuduli cu el.'
In an.titesa Cu tonul de pina aici o strigatura suna
Cit oi fi s'oi mai trili

Mocknas n'oi mai iubi :
Cind e dragostea mai dulce
Te lag si la oi fuge
§i ea o varianta din Maramure :
De-asi muri de dor de oi,

N'asi iubi pAcurilroi
De-asi muri de dor de' cas,
N'asi iubi pilcurrira.s :
Cind e dragostea mai dulce,
El ja boata qi se duce.'
Irásunete mai putin insemnate, dar p.utind fi luate

ele in sama' versurile din urma arata, expresiv In felul
lor, ca cine indragoste0e un cioban mi poate avea maitu-
mirea sa traeascà meren lingit el : constatare prosaica, a
(Tea ce am vázut insa ce izvor de poesic a putut
S. Fi. Manan, insectele, 40.

T. Pamfile, Ci92 teca de farei, 301.
Din colecbia ineditg a D-lui Tache Papahagi.
Cum se Intimplii i alteori, eintecele rnodernisate vin sii co-
boare, sii tr.ivialiseze, ce era mai lnainte poesie si sentiment eurat. Intr' o
doinii (E. Sevastos, Cinteee moldovenefti, 128), dragostea pentru cio-
www.dacoromanica.ro
VIEATA PASTOREASCA
CInd vine vremea sä, coboare ciobanii dela munte, °rica

de chinuitoare ar mai fi asteptarea revederei ea e invinsii
dc bucuria Intrezàritä si cuvintele pornite din inimg se in-.
senineaz4 atunci :
Bate vintul Carbunarii,
Se e,oboara pricurarii
Bate vintul
Se coboara. oile.
O veni badea, veni,
O veni cu oi, cu toti ?
N'o veninumai sa"-1 yaz.'
Lunitri, mindra
Tine badei lumiAita
Sa vie dela oite.2
Cu asetnenea .accente se incheie acest ciclu al lirismu-

luiptistoresc, cel mai tiple i cel mai bogat in acelasi timp.
RAmine Insg, rt iie oprim un moment la cIteva dome
°are pun algturi ceva ge am Intilnit isolat pinà aici, ne
banul care s'a elnstreinatz e uitata de Marghiolita dela rnunte care
spune:
Eu de doru-i n'am murit,
Ci pe altul mi-am grisit
acest altul e un dorobant care i-a facut tpapuci pe glant). Exem-
plu tipic de degenerare a poesiei populare, ca i acest cIntec, la ori-
gine tot plistoresc:
Munte, munte, mult frumos,
Pleaca-te de vIrf in jos,
Sà mä sui In virful tau,
Sà ma uit in satul meu,
Sàimi viid pe mindruta mea
Maturlind bat atura.
Cu genu nchele plecate
Cu fresura la o parle.
I. Ciuncanu, Doine i alte einteee, 11.
S. Mindrescu, Lit. i obieeivri pop., 81.
Gazeta Transilvaniei, 1891, 8 sept.; cf. V. Onisor, Doine fi
-strigaturi, 25.
www.dacoromanica.ro
IDORI7L. §I POESLA PASTOREASCA 95
vorbesc adia in acelasi timp si de &nil pAcurarului si de

al iubitei lui, ni-i InfAiseazä,' chiar spunindu-si unul altuia
sufletul lor :
Dorel tau, lele, cu-al meu
De s'ar face-un ferastrau
taiem cel deal in dourt.
Sil ne facem cale nouii...1
Trecui virful muntelui.

Pe cind in munte-ajungeam
Jalea mindrei m'ajungea,
Oile le apropiam,
Pin'min,druta mi-o grisiam.
Fa, mindra, de dorul tau,
Nu pot bes, nu pot minca,
Draguta de jalea ta.
Puieor, iubitul meu,
tii tu ce ti-am vorbit eu,
Ca de mine cind te'i rasa
Tu'n sus nu'i mai putea sta.
puiule, cu tine,
De ti-i voia sil ai zile.
Eu cu mine te-oi lua...2
Eu plec, mindro, azi ori mine,
Dorul meu la tin' ramine.
Tu te duci, badeo, saraca,
Eu cu dorul ce m'oi face?
Tu te duci cu oile,
Eu ramln Cu vorbele;
Tu te duci cu ciobanii,
Eu rilìnìi cu duemanii.8
Traian, 1869;- 27 iunie; cf. Ion Creangd, IX, 154.

A. rasiliu, Cintece, uraturi fi bocete, 63.
V.Pacala, Monorafia satului finari, 232. Pe aceeaei me-
lodie se ciintrt o &Ana ostaeteasca foarte cunoscuta (v. Iarnik-Birseanu,
Dome fi strigaturi, 307)
Eu m due, mindra, 'n catane,
ceea ce aratrt Inca odata cum cintece pastoreeti au fost derivate spre
www.dacoromanica.ro
Of1 VIEATA PASTOREASCA
Sint, cum era natural, repeVari de motive pe care le-

arn Intîluit cu profusiune mai Inainte, dar si sub aceasta.
forma ele pun In evidentä cum e eintat dorul printre-
ciobani.
Pentru eh' si de rindul acesta literatu.ra, pnpularg a
tlrominilor ne ofere elemente de comparatie, se envine
ne oprim Si la ea, cn atit mai mult ca eit ne aduce
eeva in plus faVai, de folklorul nord-dunarean,
Iatä dou'a poesii, din care una exprimA in cuvinte
aspre, ca un blestem, chinul celor care vor trebui sà pe7
treacà multe zile departe unul de altui :
O varg mare, mare,
Nu venii, mili ciobane,
Ca s'it vezi biata femeie,
Sil dai semn cg te doare.
1 Cum sg viu, nevastg dragg ?
.Nu-i cu cine sit las oile,
Si vine lupul de le sugrumg.
, Lag, sui le sugrume, lag sil le mänince,
Pinä la una di le prilpildeascg,
Si tu A' vii ping acasg,
Oki ai copii i ai nevastg.
Porniserg sg fugg.
Pgstorii nu vreau sa se duck' ;
Pgstorii (lela oi
Tot se due i privesc inapoi ;
Se duserg ping la Schipare
$i injurau cu glas tare,
Iar bietele femei ale. lor
Blestemau cu capul gol,
De se auzia ping 'n nor :
cBlestematg punte din Arta,
Sit eadg trilznetul sit te spare:,
riul sil mi te 'nnece,
1. P. Papahagi,. Din lit, pop. a Arominilor, 937.
www.dacoromanica.ro
D0111.11,, ;j1 POESIA. 1'A6TOREASCA 97
SI. oile pe unde trece,

SA se 'ntoarcii bärbatii acasä,
Sä ne-aduniim Impreunä la masii,
Cici sintem vai de noi,
Impärtite ca mieii de oi% 1
valoare poeticg, i prin ceea ce ne aduce deo-

sebit fa tg de toate versurile pe care le-am amintit
acum rneritg sg fie relevat urmgtorul cintec :
Sus In munte e o cruce,
Tocmai sub cruce ,o floare,
O floare, o minune,
Este iarba de trtitare.
Care olaie se duce i pa0e
Ti uitil de miel.
Se duc intristate RI o miroase
Si de cei dragi îi uitil ;
O mirosii i eu, silrinana,
Si tot nu-mi trece iubirea ;
Nu-mi trece iubirea pe care o am
Pentru un voinic pästor.
«Jaiba de uitare» in aroming eiarba de agir§are»

amintitg aici frumoasg simbolisare, e iarba despre
care Arominii cred eh' dacà oile o pase î,i uitg de miei, si
la ea se gindete aceea care vrea sg nu-si mai aducg aminte
de iubitul ei, dar nici aceasta nu e un lene pentru mima
pentru cg puterea dorului e mai mare decit ori-
qice. Desprinsg din lurnea pgstorea.scg, aceastg comparatie
aduce un plastic element de poetisare a ceea ce este tot
pgstoresc si ne aratg felul de a exteriorisa simtirea propriu
celar care trgese prin munti.
Din toate aeeste apropien i spre care ne-a dus cerce-
tarea folklorului nostru reiese bine evidentiat substratul de
Ibid., 936.
Ibid., 820-8-80.
7
www.dacoromanica.ro
VIEA1 A PASTOREASCA
vieatA cu anumite repercusiuni sufletesti care stA la basa

atItor creatiuni Erice de provenientA popular. Numai
suflet de pgstori putea rAsiíri o poesie cu accente cum le-Am
vAzut, o poesie In care pasiunea, visul, nostalgia gAsesc
-expresiune Intr'un singur cuvint, In cdorul, care mai mult
decit once ne spune ce Inteles au ataca doine dela noi.
alte imprejursAri ale vietei au facut, fArA IndoialA, pe ai
nostri sà" cinte qdorub>, sint si doine care pleacA dela alte
motive pentru ca s'A exprime ceva analogl, dar In cIntecele
1. Cele ce cintá jalea cuiva care se glisete printre streini

se gindeste la satul lui en multe amintiri; de asemenea, cele de
destnl de cunoscute i acestea. dar putem aminti totusi aici
una tipicii, in sensul cil ne spune despre 4tatie cii nu e nimeni en
clor ea ei :
De linde afana pleacá
Elimine casa siiracii,
Cu -plugutul prin obor,
Cu casa plira de der.
E. Hodos, Poesii pop. tija Beinat, I, 220.
Tu legáturá direetii cii plugária doinele de dor putem spune
aproape nu existil i aceasta e usor de inteles cit timp vieata la
14mp nu-i instreineazii ca pilstoritul pe cei dintr'un sat. O singurii
cintind en oarecare poesie dorul dupá eel dus la plug mi s'a intim-
plat sit Intilnese anume aceasta, publicará in revista Ion Creanyd,
TX. 57 :
depártisor,
l'Asá plugul in ogor,
Lasii bou i la prisune,
mai cearcà pe la mitie...
cr, de eind n'ai mai venir
Cosicioara albit,
Fetisoara s'a pirlit,
Tnima s'a vestejit,
Nu s'a vestejit de-un bine.
Si de-un' dor ce am de dile.
Pare si aceasta înli niai mult o adaptare tirzic la doblete plu-
gáresti inceputul scaminä cu al celor piistoresti, iar sfirsitul -are-
ceva nenatural, exagerat, nepotrivit ca dorttl» pentru cine e dus
la plug.
Asupra doinelor de .dory, cf. i eapitolul urniiitor.
www.dacoromanica.ro
DORUL. I POESIA PASTORE:BOA 99
pastoresti gasim mai des qi mai caracteristic exprimata

aceastg stare sufleteasca i ele ne explicä mai bine tona-
litatea liricg a poesiei noastre populare. *
Cu aceste insusiri inspiratia noastra popularg se asea-
mgng Cu a altora care an dus tot vieata de pastori. Ase-
menea analogii folklorice plecind dela identitati de psiho-
logie ar putea fi argtate prin comparatiuni duse mai de-
parte decit acelea pe care le-am facut altadata 1, dar va
fi destul sà amintim ea eeea ce a facut pe aranul de-
la noi sg-si cinte de atitea ori qdorul>> a fost recunoscut
ea izvor de inspiratie i aiurea. Un poet al Frantei care
a trait printre pgstori seria, nu de mult, Me° carte In-
chinata vietei rustice aceste versuri care ne fac sg ne gindim
la ce a miscat si sufletul ciobanilor nostri :
Le berm évoquait
Sa vie entre les vies, et plus douce et plus dure
Si le ciel est plus près du sommet que du val,
Ce qu'on laisse après soi quand on monte fait mal.2
Ca si pgstorul muntilor nostri, cel care a ratacit cu

turma prin Pirenei a simtit chinul Instreinarei de ai lui
exaltaren pasiunei in singurätatea stIncilor.
V. studiul la care mri referiant mai sus (pag. 90), Orighlea

past(weasea" a «Cintdrei
Fr. Jammes, Les Géorgiques ehrétiennes, 83.
www.dacoromanica.ro
DOUÀ ASPECTE ALE LIRISMULUI
NOSTRU PASTO RESC
www.dacoromanica.ro
DOUA ASPECTE ALE LIRISMULUI
NOSTRU PASTORESC
Despre doine s'a zis totdeauna ca, fiind expresiunea

sufletului chinuit al poporului nostru, nu se putea sa nu
aiba o anumita Intiparire, aceea care se vede In ritmul lor
traganat, ca o soaptá de durere, ca un suspin. Are, de sigur,
temeiurile ei aceasta caracterisare a lirismului nostru popu-
lar,. dar chid o confruntam cu ce gásim In atitea i atitea
doine ne convingem ea ea este prea schematica, prea uni-
laterala. Dincolo,de nota lor melancolica, cu Innegurari
de vis si atitadini de resemnare, doinele ne desválue un
fond sufletesc strabatut de nelinisti, de neastImparul cutree-
rarilor depaltate, de cuprinderi ale privelistilor cu desfásu-
rari largi de m4care, ducInd toate la o potentare a gin-
durilor i simtirei care are de multe ori rasunet In imagi-
nile poetice prin care slut redate asemenea stari sufletesti.
Lirismul cIntecelor noastre populare este, astfel, nu numai
eontemplativ, static, ci si energetic, pornit dinteo visiune
dinamica. E.;;i acest dinamism are o coloraturà speciala, care
se explica tot prin vieata pe care a dus-o taranul nostru,
1. Capitolul acesta a apilrut mai intii, sub titlul Dinamisrnul
lirieei noastre populare,in Vieata Noult, XVII, 41 urm. ; pentru
vine sà preciseze unele puncte eu privire la caracterul pristoresc
poesiei noastre populare am crezut cii poate fi reprodus aici.
www.dacoromanica.ro
cum se va putea vedea mai bine dupá ce vom urmári felul

um se infátiseazá aceastá lature a poesiei noastre populare.
Ne inchipuim de obicei pe Romin cintind atunci cind
se odihneste, la sárbátori, sau la vre-o sezátoare, dar pentru
cl cintecul e tovarásul nelipsit si la muncá si la -drum.
Ciad mai ales e singar pe vre-o arare cite o dobla vine
84-i tie de urIt i incepe atunci astfel :
Pe unde trec cu cloral niel'
Plinge frunza pe prirrin ;
Pe unde trec cu jalea mea
Plinge iarba pe vAleea.
ori
mai lin, dorule, lin.
Cii pe-aici e loe strein
mai rar, dorule, rar,
Cii pe-aici e loe .amar.
Vorbeste si .aici suf letal frámlntat de dor si de ja

dar aláturi de accentele doinei auzim rásunInd pasii apása
ti celui ce s'a despártit de ai lui, ori duce cu el povara
multor ginduri chinuitoare.
Ciad amintiri multe din drumuri pe care le-a strábátut
se Ingrámádesc In sufletul Rorainului, asemenea amintiri II
stápinesc inteatit incit se prefac In imaginea poeticA po-
trivitá sá exprime ceea ce simte dinsul. Minunata doinä:
Citez numai din culegerea pe care am publicat-o in urnig,
Flori alese din einteeele poporIdui. Cum intentia mea a fost s'A pun
numai in evidentit unul din aspectele caracteristice ale inspiratiei
noastre populare, m'am oprit la citeva doine care mi s'au parut
sint de ajuns pentru ceca ce voesc sil reiasii din aceastk- analisil. O
urmArire mai de aproape a materialului nostru folkloric ar putea aduce
'multe alte exemple are nu ar face decit s'a confirme cele s'uy:e aiei.
Flori alese, 5.
3: Ibid., 51.
www.dacoromanica.ro
DOUA ASPECTE ALE LIRISMULUI NOSTRU PASTORESC 105
Lung e drtunul Clujului,

Dar mai lung al dorului;
Drumul Clujului se gatii,
Al dorului
Nu din vieatá lincedà, de amortealg, intre zidnri, ci din

visiuni cinematice, din pasiunea pentru ce e mirare, por-
nesc prin urmare asemenea poetisAri. Putem intelege atunci
pentru ce poesia noastrii populartI &Ind descrie pe cmIndra»
iubitg ni-o infAti, eaza vrAjind cu frumusetea mersului ei :
Multe stele sint pe cer
Care toate 'n ziuli pier,
Si mai mari i luminoase,
Nu-s ca mindra de fruit-louse.
C'asa merge de frunicis
Gindesti cli serie pe jos.'
§i tot a§a ne e descris, de multe ori, cel iubit, báditp,

eu fAptura lui nalndrrt cInd trece de parch' e smuls din
soare i ar semäna flori in urma lui :
Nu stiu soarele rlisare,
Ori mi-i brtdita eillare;
Si se sue tot mai sus,
BAdita pe deal s'a dus;
Sfintul soare stg 'n rilscruce
bildita tot se duce;
Sfintul soare c5'-mi sfinteste,
Bildita nu se zilreF,4te."
Dela noi pin' la Popesti

Ruisiirit-auilori domnesti,
Dar cine le-a rilsuirit?
Ibid., 7. V. la pag. 77, 94 variantele acestei doine care. cum

am spus, pare sii fie de origine piístoreascli.
ibid., 12.
Aid., 24
www.dacoromanica.ro
106 VIEATA PASTOHEASCA
13rulita clad a venii.

Dar cine le-a serniinat?
}WO cind s'a 'nturnat..1
DucInd mai departe acest fel de representare, tot In

miscare. In mers, Isi inchipueste tAranul i ceca ce e ab-
stract. Pentru el 'dorul» e mereu &Argot.:
Dorul, bade°, dela title
Peste vrti si dealuri vine,
De nu-1 poate opri nime:
Nici cioban en fluierul,
Nici voinic cu cintecul...2
Cit e lumea 'n lung ;O. 'n lat

Pond sboaril legiinat
íi se-unce nemincat
iar vine, ,nechernat.'
.Dorul meu pe unde pleack"

Nu-i pasgre intreacil:
E mai repede ca vIntul,
Ca fulgerul ca gindul.*
Cum aici dorul e comparat ea vIntul, alteori le vedem

iarasi alaurate In sensul cí soliile dorului sint duse, de-
parte, de vint
Bate vintul din Ardeal
si-mi aduce dorul
si-mi aduce dor duios
. Dela badea cel frumos
Bate vintul, yljle;te.
Dorul badei mii topef.$te;
Ibid., 14.
Ibid., 19.
ibid., 8.
ibid., 5.
www.dacoromanica.ro
DOTJA ASPECTE ALE LIRISMULUI NOSTRII PASTORESC 107
Bate vintul, iarba euleA,

Dorul badei m usucg.
cum vintul aduce dorul badei, sau al mindrei, tot

el vine peste munti §i. cimpii cu amintiri dela pArin#, dela
frati cite doruri poartA cu el vintul, vin sh" ne spunA
frumoasele versuri ale acestei
Suflä vintul de pe munti,
Vine-mi dor dela pà."rinti ;
Suflri vIntul de pe brazi,
Vine-mi dorul dela frati;
Sung vintul de pe flori,
Vine-mi dor dela surori ;
Sunil vIntul, iarba
Dorul mIndrei mg topete.
Ca vintul i pasArile duc in sborul 1r gindurile celui

ce e instreinat de ai lui. Printre ele sint deseori amintite
nu numai cucul, ci i altele, mai ales rindunelele:
Pe sub lung, pe sub stele,
Merge-un cird de rindunele,
D'acelea nu-a rindunele,
Ci-s ginduri de-n puieei mele.
CiteodatA cel care se gindete-la vre-un chip iubit

ar voi sA fie 1160 el spune cà ar vrea sa se schimbe in
pasAre i s'A se avinte intr'acolo :
Doamne, ce rn'ii face,
Fg-mg paskre mitiasträ
La bgdita In fereastrrt.
Ibid., 20.
Ibid., 41.
Ibid., 17. Despre rindnnica aducgtoare de solii, v. S. FI. Ma-
nan, Ornitologia ronzinei, II, 125.
lbid., 23.
www.dacoromanica.ro
108 viEATA PASTOREASCA
Ca sa exprime ideea de miscare imaginatia tiiranului

nu se putea sà uite nici serpuirea apelor despre ele ne
Torbesc multe doine, ca :
StreinA-s, Doarune, streinA,
De nici apa nu mA mina ;
cr, sii tiu cit m'ar mina
Chiar in mijloc m'asi tipa,
SA mii dual 'n tara mea.'
-ori aceastA doinh-blestem:

Du-te, badeo, duce-te-al,
Unde-o sta apa sii stai.
Chiar motive de asocien mai depArtate le vedem

rind in unele versuriasa chid se vorbeste de lung si de
stele:
Ca si luna printre noni
Duce-m'asi de-al badei dor ;
Ca §i luna printre stele
Duce-m'asi de-a badei jele.
caracteristicA in felul ei e doina urnAtoare in care

stilt puse altituri citeva din motivele pe care le-am gAsit
xäzlete pink' aci :
BAdisor depArtisor,
Nu-mi trimite-atita dor
Si pe lrtnA, F.i pe soare,
pe cald si pe rAcoare,
Si pe stele miíruntele,
Si pe sbor de rindunele,
Si pe stele, si pe lung..
Si pe nori ce vintu-ad un
¡bid., 38.
Ibid., 31.
Ibid., 22.
Ibid., 20.
www.dacoromanica.ro
DOUA ASPECTE ALE LIRISMULID NOSTRU PASTORESC 109
Inainte de a arata la ce incheiere ne duce Insirarea

acestor versuri populare nu va fi de prisos sg. relevgm din
poesia Aromlnilor ce ne ofere ea ca pilde ale aceluiasi
fel de exprimare poeticg, mgrginindu-ne tusk' numai la vre-o
doug citate, pentru cg si de data aceasta va fi suficient
sà desprindem citeva versuri din atitca pe care ni le dan
culegerile de folklor pentru ceea ce voim sà punem In
evidentg.
Despre dorul (INA cei iubiti Arominul spunel :
Nu :tiu care mama zicea
Ci fratii nu se doresc:
Fratii strabat muntii,
surorile cimpille,
Marna strabate
riurile largi,
Ea strabate marea
Cu fiii sil, se 'ntilneasck.
Pentru vEstitristecare trebue duse departe e che-

math' o pasgre sg fie solitoare :
Tu pasare sburatoare
Pe vint i prin nori,
Dit-te acasa in curte,
La mama si la sora mea,
Ca sil mli plinga, caci o sil mor.
Asemlnarea cu ce am ggsit mai Inainte e evidentg

aceleasi motive, aceeasi visiune poeticg piedad dela im-
presii de miscare, de cutreergri In larg.
Cum valoarea motivelor populare reiese nu numai din
consideratiuni intemeiate pe cercetarea folklorului unui
singur popor, ci si din Compararea cu folklorul din alte
1. 1.15. tefer la colectia D-lui P. Papaliagi, literatura popo-

rand a Arowinilor ; citatele trimit la in. 878, 894.
www.dacoromanica.ro
e firese sg ne intrebgm. daeä ceea ce am constatat

In doinele noastre nu se reggseste in poesia popular din
alte (gri. Percurgind culegerile streine de folklor, intilnim
intr'adevgr versuri care ite aduc aminte de aproape pe cele
deja noi.
Iatg, de pildä, ce spune un eintec din Sardinia
ce sburati
"Cu aripi de aux,
Pasiíri ce sburati,
De ce nu-mi duceti ve0i
piti e iubit de mine?
La fel vorbesc multe cintece populare si din alte pgr(i,

fie cä e amintitg in general o pasgre care trebue sg ducä
stiri departe, fie ck se- preciseazä care anume pasäre ponte
sg dea vesti altora (in poesia francesg, pe ling rindunick
e des amintitrt privighetoarea, iar in cea spaniolg i cea
italiank porumbelulla noi se vorbeste de pasgrea aceasta
numai in comparatiicca doi porumbei la pene»si dacà
nu o vedem apárind ea in eintecele din Spania si Italia,
se poate' usor intelege motivul acestei deosebiri folklorice).
Ducind comparatiile mai departe, se mini ponte aminti ce
ne dau dong eIntece populare (unul din Italia, altul din
Grecia):
Tuhitul meu e la Cappannelle;

El imi dii ve§ti pe stele,
Imi dii ve.lti pe
Imi dii ve:Ai pe soare.2
E. Bellorini, Cunti nopol«ri amorosi raeeolti Ntroro . . .

1393, 195.
M. Chini, Canti pp»olari umbri, 15.
www.dacoromanica.ro
DOUÀ ASPECTE ALE LIRISICILUI NOSTRIT PASTORESC 111
Din streinAtate unde voi fi

Iti voi trimite stiri
Pe stelele din cer.
<le care se poate apropia :

Drumul stelelor din cer
De 1-asi cunoaste,
M'asi duce jubila mea
SA o griscse ... 2
Si ciara si ce ne di un nItee frances (Bergh-e de

Champagne):
... ces beaux gendarmes
Ils 'vous ernmeneront
Et jusques en Lorraine
Ils Vous y conduiront.
Le chemin de Lorraine,
O grand Dieu, qu'a est long!"
Ultimele versuri ne fac sii ne gindim la dobla noastri,

zLung e drumul Clujului», dar nu se poate spune cii avem
'de a face cu ceva identie. In poesia francesi se vorbes,te
<le <<drumul Lorenei, In treacit, se face cu privire la el o
reflexie incidentali care derivi In chip firesc din ce se po-
vesteste acolo. In doina noastri (<drumul Clujului, apare
-ea o imagine pentru a da expresie puternici sentimentului
-cuprins In versuri i, in acelasi timp, e amintit ea o obse-
siune sub impresii de ceva ce a rimas adinc Intiparit In
H. Pernot, Anthologie populaire de la Grh.e moderne, 1910,

213.
J. Yinson, Le folk-lore di, p«gs baque, 1883, 135. .
I. Tiersot, Chansons popnlaires des Alpes franfaises, 1903, 239.
www.dacoromanica.ro
suflet, de multe sträbateri lungi pe drumuri cum e al Clu-

jului.
Daer nu putem da prin urmare importan tä la asemr-
nari Intimplätoare Intre poesia noastrr popularr si cea
din alte Ord, cum e asemrnarea relevatr in urmr, apro-
pierile celelalte pe cure le-am facut ne aduc, In schimb,
ceva ce trebue tinut In samr. Ele aratä cr In folklorul ge-
neral circulrcum se stie si din alte constatari anumite
motive a error identitate se explicr fie priu mosteniri strr-
vechi, fie prin asociatiuni producindu-se in mod firesc In
irnaginatia popular, ca urmare a unor predispositiuni uni-
forme In sufletul omenesc. Dacr si Rominul i Italianul
Fnancesul i altii vorbesc In cintecele lor de stele, de pa-
silri crlätoare, i fac din ele elemente de poetisare, aceasta
nu are deci pentru ce stii, ne surprindit
Dupil constatarea aceastacare nu putea fi, de sigur
läsatii la o parte ramine totusi din cercetarea poesiei
noastre populare un punct de care trebue sii tinem samr,
independent de comparatiile pe care le-am frent, i acest
plinct ni se pare hotärItor cInd e vorba sr, fixrm earae-
tern1 ei. Chiar clack Intilnim si in literaturile la care ne-am
referit motive poetice In felul celor dela noi, ele apar mai
rar si risipite, jar, de altä parte, uncle din ele lipsesc, cum
usor se ponte -convinge cineva percurgind vastul material
folkloric din care am dat atitea pildeo documentare chiar
mai bogatr nu ar face decit sä duck' la aeeeasi conclusirtne.
Cu totul altfel se Infiltiseazä poesia noastrii popular á cind
o analisrm ca sà surprindern spiritul ei i chid punem
alrtturi elementele care, impletite cu altele, ne aratk dela
prima vedere care este fondul Ir adevrtrat: .aceleasi motive-
apar des repetate in dome, cu o strruintä care aratii
anumite Inclinai ale sinatirei i iniaginaiei, anumite reper-
cusiuni In suflet din atingerile lui ea realitatea ; in acelasì
timp, constartm o mare varietate de forme de exprimare-
www.dacoromanica.ro
DOUA ASPECTE ALE LIRISMULUI NOSTRU PASTORESC 113
de imagini poetice, care toate au ca pullet de plecare pe-

rindgri vii de impresii, strgbateri largi ale depgrtgrilor, cu-
prinderi de ceca ce trece pe dinaintea ochilor in neliniste,
In rniscare, vijelios chiar.
Cum se impacg acest caracter al liricei noastre popu-
lare cu celglalt, de care vorbiain la inceput si care a fost
recunoscut de inult? Sg fie o antinomie intre ele, o curioasg
intilnire a lor, sau ponte i unul i celglalt, stInd algturi,
ìi au explicatiunea inteo anumitg alcjítuire sufleteasa in
leggturg cu conditiuni speciale de vieatg? Cred cg, si de
data aceasta rgspunsul ni-1 dg insgsi vieata poporului
ceca ce a fost el in trecutun neam de pgstori. E In
finen pgstorului sg, fie si visgtor i energic visgtor cind
stà." In singurgtatea muntilor, ori cimpiilor pe Hugh' turma
lui, energic In pribegiile pe drunauri care ahora li se par
fiirg sfirsit si in luptele cu ceca ce-i stg, impotrivg de atitea
ori, ceca ce e legat de vieata lui asprg, chinuitg, nu aceea,
singura, pe care au idealisat-o ticluitorii de pastorale. Gin-
dindu-ne, de altg parte, cg pgstorul trgeste îi zilnicg atin-
gere ca natura si pentru el stelele, norii, izvoarele, cutre-
ergrile vintului, sbolul pasärilor, sint privelisti asa de obis-
nuite i, ca atare, potrivite sg, fie asociate de vieata lui,
putern intelege cg, strgmosii nostri, fiind pgstori, au putut
ajunge la o visiune poeticg in felul celei pe care am con-
statat-o. Din desfäsurarea de energie pe care o cerca inde-
letnicirea lor, cum si din impresiile vii de fiecare zi, din
simpatismul cu natura, era firesc ea in sufletul lor sä se
accentueze anumite predispositii care, trecute in poesie, au
dus la ceca ce am numit dinamismul liricei noastre popu-
hire. Pentru cealaltg infiltisare a doinelor putem ggsi atunci
explicarea In a doua caracteristicä a vietei pgstoresti, asa
cum ne-a argtat-o i cercetarea din capitoiul precedent: re-
veriile in singurrstate, inclingri spre o contemplatie naivg-
dar trebue sr' adiluggm cg nunaai In parte, pentru cä aici
www.dacoromanica.ro
alte caractere ale vietei dela noi (uneori orientalismul,

alteori a-supririle de un fel sau altul) au avut inrturirea
lor asupra poesief noastre populare ca Sr1-1 dea nota de en-
fundare In vis si de melancolie.
Dinamismul 'hie al doinelor noastre, care apare astfel
incontestabil, nu cuprinde prin urmare ceva dc contrazi-
eere, de incoherentrt sufleteascrt, ci e reflexul natural al
vietei poporului nostru in curs de mai multe veacuri.
Dar aceasta ne duce la .o alta constatare, aceea anume
crt lirica noastrg popularrt cuprinde In ea ceva epic special,
ea o reminiscentii a vietei seculare pe care a dus-o Ora-
nul nostru. Dinamismul de care am vorbit nu e, Intr'adevrtr,
decit ecoul unei visiuni epiee strecurate In cea
Astfel vine sä fie rectificaa Ina una din pArerile cu-
,rente asupra poesiei noastre populare.
1. Aceasta nu schimbä Intru nimic plirerea pe care am expri-

mat-o In prefata la Flori alese, cii < poesia popularäd, cel putin sub
formele ei mai caracteristice pe care le intilnim azirtisfrInge sufletul
romlnese mai mult cu apleciíri spre lirism . . . decit spre creatiuni
epice,. Superioritatea inspiratiei populare lince asupra celei epice poate
fi constatatti de oricine strilbate folklorul nostru. De aici DU urmeazti
Insti; cum läsam a se Intelege din cavintele de mai sus, cI altädatti
nu am fi avut o poesie epicti nationalii mai bogati i superioarti cclei
ele azi, de provenientil mai mutt streinä. Oare Morita nu no lace
impresia cii este räinii.,itti a unei epopei plistomti bine representatti la
noi mai de mult ? Prin decäderea vietei ciobtinesti aceasta productiune
epicii ne putem explica de re dela o vreme a trebuit sii rtiminri in
umbrti, pe clnd poesiile Mee s'au putut pristra mai bine prin came-
tenil lor, prin ceea ce exprimau ca fond sufletesc permanent, cu toate
schimbärile Intimplate In vieata täranului. Reducindu-se Inert produc-
tiunett epicii sträveche, visiunea poeticri din care ea pornia a continuat
totui 8ii supravietueascri sub unele forme Kai* i cu räsanetele pe
care am väzut cii le-a ltisat in doine.
www.dacoromanica.ro
APENDICE
www.dacoromanica.ro
4PENDICE
Mocani Tutueni zic la ciobanii munteni ce vin

,cu oile lor la iernat pe la noi.
- Chestiona.rul N. Densusianu : ms. Acad. rom
4552, f. 232 Rosiori (jud. Botosani).
Mocani Tutueni numesc pe Rominii din Transil-

vania care vin . cu oile spre p4unare.
ibid.: 4552. f. 297 Goiesti (jud.
Tutueni le spun la oierii ce tree din Ardeal prin

Bucovina spre esurile Basarabiei 0 ale tilrei de jos la
Rominia.
Ibid..: 4554, f. 46. Lupeni (Bucovina).
In Ardeal, din cei de lingä Sibiiu, unii toatä viata

lor o petrec imblind prin locuri streine cu oile sale 0 cu
caii si pentru pkame; multi dinträ ei veara vin la muntii
cei de ditril Moldova cu turmele sale, pre iarnä trec la
Moldova, nice nu se intorc la casele sale färä chid qi cind
pre rind, ,0 aa vinzind 11n i brinz '. chivernisesc
sile sale.
P. Maior, Istoria pentru inceputul Rominilor
in Dachi a, Buda, 1812, 189.
1. Cf. pag. 59, 67. In legiiturrt cu transhumanta am reprodus, duprt

ipunsurile la Chestionarul lui N. Densusianu, i citeva informatii
eu privire la cDrumul oilorz (si ,tal s'areit) care trebue tinute in
samìi i yin sil completen indicatiile date in dictionarele geograf ice.
www.dacoromanica.ro
Regimul lor antic, de a peregrina vesnic dela munte

la cimpie 0 de aci la balta i ivapoi, toamna, dupg ridi-
carea stinelor, i, primavara, de- a trimite turmele si
durile de oi sub conducerea scutarilor si ciobanilor, care
ei au oi fara, plata in ale stäpinului, de pe o mosie pe
alta, cu plata i filra plata, e aproape cu toful In dispa-
ritiune. Nu numai cg vitele si oile nu mai gasesc iarbg qi
pa,suni in drumul lor, dar azi nici drumuri nu mai gasesti
sg treci cu calul, sau cu trasura, caci totul este arat si
trebue sa mergi pe mosii tot In zig-zag. Apoi abusurile,
gloabele ce se fac shrmanilor ciobani din partea arenda-
silor si a oarnenilor lor sint grozave i i-au speriat pe cei
mai multi dela atari migratiuni.... -
De aceea Tutuenii au Cain renuntat la atari peregri-
natiuni Cu turmele lor, si bine au facut. In prirnavara lui
1894, cu ocasiunea inundatiilor enorme din balta, unde se
gramadise sute de mii de vite mari i mici, trebuind sh
iasg toate din balta de-odatil, erau zeci de mii de capeta
de vite pe mosiile limitrof e si nu aveau ce sg manince,
nici nu era decIt pamintul gol....
Tutuenii, sau Mardinenii se numesc locuitorii dela
liste, Rgsinari, Poiana etc., tot fosti maxi economi de oi,
care cutreerau muntii- si cimpille prin Rominia, Basarabia,
ping ruin Caucas... In luna april 1911 imi spuneau niste-
Tutueni din Rodu ea oamenii lor ar avea in Crimeea la
200.000 oi altii au ajuns In muntii Caucas.
Mocnii $i Tufaenii, In Gaxeta »ansilvaniei, 1911,
22 iulie.
«Vremurile cele bane», care tr:aesc i azi in amintirea

bgtrinilor, trebue sa fi fost atunci cind Sglistenii stapiniau
25 de munti, ande... Isi puteau mina tirlasii turmele lor
pasune...
Dar si mai tirziu, dupg ce universitatea saseasca le- a
luat partea cea mai mare din munti, oierii tot o duceau destul
de bine, caci puteau trece cu turmele lor, fgra mari gre-
utati, In muntii si pe cimpiile Tgrei rominesti, unde
umblat lor foarte bine- 'Ana prin anii 80.
T. Lupas, ateva pagini din treeutal comuneiBil-
lifte, Sibiu, 1903, 18.
www.dacoromanica.ro
APENDICE 9
...foarte multi Briineni aveau pe timpurile cele vechi

-fide mari de oi, cite 5000-10000, avean herghelii de cite
50-300 de cai si sute de vaci. Oile le iernau in Rominia,
pe Magan, in bgltile Dungrei si in Dobrogea. Primgvara
le aduceau in rnuntii Bucegilor.
De ale lui ilfoy Barb4--ilbel, in Gaxeta Tr«nsilra-
niel, 1909, 14 ianuar.
Mai inainte, pe la anul 1850, Branul cu toate sub-

comunele sale avea la 12.000 locuitori, care... se ocupan ca
intime economii de vite. Aveau pe atunci BrUnenii, sub-
nurnirea de Mocani, numeroase turme de oi, herghelii de
cai i cirezi de vaci pe care le pgsteau i iernau in Ro-
minia... Acesti economi... îu Bran lsi aveau imprgstiate, pe
vAi si pe dealuri, prin poieni i pgduri, casele, In c,are lo-
cniau familiile lor. BrAnenii Insrt eran mai mult In Ro-
minia, la, economie, la oile sale....
Impopulindu-se Rominia In continuu si cu timpul lucrin-
clu-se cultivindu-se si acolo plimintul intruna tot mai
mult, intinsele prtsuni de odinioaräi din Rominia incetul
incetul au inceput sà," scadli, sg se restringrt, i cu aceasta
Bfänenii mi mai puturk tinca acolo atItea vite ca mai
Inainte.
I. Turcu, EXCUrSilltil pe muntii Tara' Birsei fi
ai Fagdrapilui, Bmov, 1896, 33-34.
Pkstorii nostri mInind turmele lor vara la munte

¡aran la baltg, sau la miaei-zi de Dungre... n'au tritit toc-
mai rrtu in timpul strtpinirei tnrcesti care, in schimbul
unor bacfisuri, le acordau multe hati ruri...
Nefiind strinsi . de dispositiunile severe ale legilor.....
ciobanii bigneni (liman o vieatg pgstoreascri foarte largg,
cutreerind cu vitele trci hotare de tgri: ungureascrt, romi-
neasa si turceascg. La incheierea tratatelor dintre Austriaci
si Turci nu se punea nici o piedecg tirlasilor, care 10 des-
fgceau produsele lor acolo unde li se oferia un pret mai
bun. Dela. mai pinit la inceputul lui septembre era o mis-
care i comunicatie pe cgriirile si viiile muntilor ca si pe
www.dacoromanica.ro
J20 VIEATA 14STOREASCA.
sosele. Odatg insg Cu inceputul cgderei frunzelor.... clobanii

isi ridicau tirhatul i minau oile in alte tinuturi, mai priel-
nice pentru timp de iarng.
Aceastg ocupatiune plgcutg, dela o vreme incoace,
Inceput sg fie pgräsitil de Brgneni, nu de voia lor, ci
de mgsuri administrative. Punindu-li-se fel de fel de gre-
utAti si din causa milsurilor preventive pentru a impiedeca
o boalg... uneori i din partea guvernului romtn, ,eare
i
-färg sg, aibg intentiuni rele a cedat nor presiuni,

se imputinan mereu.
I. Clinciu. Din trecutul Branului, In Ransil rania,
XLI. 411-412.
Cine nu cunoaste pe asa numitii Mocani dela Slicele...?

Cei dintii economi de vite care cutreerau odatg ca
lor nemgrginite Rominia si Bulgaria ping, In Balcani, Mol-
dova si Basarabia, ba ajar pina la Don.
Ar. Densusianu. Ccdul ferniecal, naratiune
'Heats -Siicelenilor, in G a., eta Trans draniei , 1884,
20 mai.
Turmele de oi ale Mocanilor din Sacele, R4nov

Bran ierneazä la baltä si in Dobrogea, iar de primgvarl...
Tin la munte ande rgmin ping la Sf. Mgria mare, ciad
reintorc iargsi la cimp pentru iernat.
In secolele trecute acesti economi de -site, dintre care
unii se asezau eu turmele lor pentrn iernat de-a-luugul
Dungrei, altii in Basarabia altii departe in Turcia, fä-
ceau acelasi timp e un 'serviciu gratuit de informatori
si cercetasi militari. Ei observau misegrile armatelor tur-
cesti, precum si preggtirile acestora pentru expediOuni
si nu intirziau de a da regulat de stire atit in tar*
eIt i in Transilvania, de cele ce) se petrec in 'Furcia.
I. G. Babe. Din plaiul PeleFului, Bucurcr,4i,
1893, 59-60.
www.dacoromanica.ro
A PE3' DICE 121
....Eu eram p'atunci prin Basarabia. Eram la stapin,

la un Alocan, bogrttan din SAcele, i tirla, noastrA nunfara
-o mie de capete, tot oi una ca una.
P. Petreseu. La sana', In alfreta Transilraniei,
1903, 13 august.
Sub Cuza deja vastele cimpii ale Aloldovei si Munteniei

incep s'a se tot strimtoreze, dici se 1ncepe o lucrare mai
intensivii. si mai rationalA a paimintului. Si se strhntoraea.
pina', ce valafii i vatiseii IncepurA s'a" ne alunge, iar per-
ceptorii sà ne incaseze oierit i pAsunat.
I. Liipe'clatu, Rom mii Sdeeleni. in Get4cta Tran-
silra9dii, 1899. 6 iunie.
... In Schei inainte vreme eran tare multi economi de

Nite de le zicea oieri, ori Mocani, si eran cam tot una cit
SAcelenii, ba eran mai mari ca Sä,"celenii si 1si tineau vi-
tele in Romlnia pe Ialomita, pe la Buzitu, pe la Slobozia,
Vrziceni sipe la Brifila, dar pe acolo mai putin, de frica-
Taren
Economilor de vIte din Schei le zicea Alocani, cum le
zice acuma Sacelenilor ; celor din Bran le zice Moroieni,
iar celor din &liste Tutueni. Tutuenii toamna Areceau ca
turmele in Turcia. Mocanii iarna tineau turmele tot in
i
Tara rornIneasa apoi care le btiga in balti, care fAcea fin.

G. I. Pitis, Mocanii In Transil-
vaniei, 1890. 23 iunie.
Ocupatiunea de capetenie a Rominilor din Bretcu este

-economia de vite. Ca si Sacelenii, cutreerà Bretcanii ca
turmele lor Aloldova, Muntenia, Dobrogea si p1nA mai ieri
.alaltaieri Basarabia.
Nemo, La Breten si la Slänic, in Gaxeta Tran-
sileaniei, 1882, 23 iulie.
www.dacoromanica.ro
322 viEATA Ris-roBEAsc.i
Fijad cA multi diu muntenii nostri li aveau duse oile

la eImpie, avea si tafal Ancutei vre-o cincizeci ,dase prin
Vlasca, ca alte turine amestecate.
Cretescu, Din vieata moulni t'un Trohin Crern,
poreelit i Mocanul, In Carfile set' teanului
1884, 41; cf. 30.
eimpurile intregei Turcii, prin urmare si ale Do-.

brogei, nefiind pinA acum proprietitti ale particularilor, ca.
intr'alte tAri, ei toate numai ale Statului, fijad cA toatti, In--
tihderea imperiului otoman e o mosie mare, al crtrei pro--
prietar este Sultanul, acolo, dacit un stApin de vite la Sf.
Gheorghe, de fatA cu zapciul ghiumurucciului (vamesului),
ii nuraiíra, vitele ì, pafind acestuia pentru ele taxa cu-
venitti, îi lua rhivasul eh a plAtit, apoi el putea cu vitele
lui sà unible pe toate clmpiile, dealurile i viiile, prin toate
tufele i piidurile, prin toatä Dobrogea, opriudu-se numai
acolo unde vrea, sezind mide vrea, cit ii pliicea ; nimeni tia
avea sit-1 supere nimic, cit el cu vitele lui e stápin,
avind voia sit unible pe unde vrea un an de zile, 016 iar
la Sf. Gheorghe, pentru clt el si-a plittit birul situ Sulta-
nului.
N. Bällisescu. Ronanii din 'furcia, in Crfile sel-
teattnitti rotnin, 1878, 30.
Satul Ungurei s'a ntunit dela un Ungur care a venit

Cu ai lui din tara ungureasca si a cuprins pamIntul cit a
putut, de aici dela noi p1nA la DrAgsanii din Teleorman,
pinA In Drumul oiei,- pina in Sfintesti, ping in Olt si
In Gura-boului... Ungurul a fost chemat In tara lui si a
lAsat unui finu-si ristoavele [hrisoavelel, numit Matei Ciulei....
Matei Ciulei a avut hoti : pe unul Voinea, din satul Ghim-
peteni, din Teleorman, pe Tunsu si pe Belu ; tmul haiducia
In Drumul sitrei, unul In Drumu] Mocanului, unul In Drumul
oiei si unul la Drggiinesti In valea Oltului.
Chestionarul N. Densusianu; 4562, f. 407.Titule§ti (010.
www.dacoromanica.ro
APENDICE 123.
4D'apoi aceea a fost cam ciudatg, batg-i, sg-i batg, de

Cojeni (ttirani din cImpiile Romiutei de cgtrá Dungre). lath'
a fost asa. .Mai lnainte, cind treceam cu oile la baltg, la
iernatic, i ciad iesiam de acolo la mutate, mergcam Incet,
Meet pe lingrt drum i oitele mai imbucau cite ceva de ici,
de colo, MIA sg zieá cineva ceva. Mai anii trecuti am pornit
iargsi sà mergem la baltg cu o turmg mai mare de oi. Eram
patru ciobani, asa cana de sama mea si vre-o trei
Mergeam Inca cu oile pe drum, dar dei cu tnult
mai niultg grije ea mai inainte, totusi ici si colo mai scgpa
cite o mile si pe locuri (aráturi), fruit sg facä insg, pagubá
mai insemnatá cuiva.
cum mergeam, thai btrbir oaie, birv, iatti ea' de-o-
datá ne les inainte vre-o trei Cojeni i ne oprese zicind:
«ce mgi Ungurenilor ? ce ne faceti pagubtti? Dati-ne clespg-
g,ubire, ori 20 de oi zìulog, ciici altfel de aici nu mergeti mai
departe.» I-am rugat eu frumosul sg ne dea pace si duprt ce
n'au voit nici de eft, la un semn dat am pus de-odatg
mina pe ei i fticurgna zap! ca ei de prtmint, ea cu niste
saci. Chad s'au vtizut Cojenii jos n'au mai zis nimica, ci,
sculindu-se, au mat-o la fugg chtrg sat. Noi am minat din
rásputeri mai departe, ctici ne temeam sg nu vie iarrtsi
dupg noi mai multi.
intt'adevtir, Cojenii au si iesit dupá noi, mai intreg
satul. Erau peste 30 de oameni tot cu niste pari lungi de
te lua groaza. Vitztud aceasta, am lgsat pe cei trei ciobani
mai tineri inainte sti mine oile mai departe, iar noi,- cei
patru mai mari, ne-am intors cu mgciucile crttrg Cojeni,
care venian tare Infariati asupra noastrrt, de parcrt voiau
sul ne prtiptideascti. I-am rugat insä cu frumosul sà ne dea
pace, hash' in zadar. Fijad cà ne ameni-ntau, le-am zis sti nu
cumva sul se apropie vre-unul de noi, cà e vai de el. Atunci
unul mai indritznet Intoarce lungul sgu par sit dea. Noi am
ridicat toti mticiucile i ne-am pus pe apgrare si ping di
dea Cojanul cu parul a si etiptitat buf ! una teapgng ca má-
eiuca, de a etizut jos... Invirtiam mgciucile de numai zbir-
titian..., asa !Tacit mai la urmil erau mai multi pari si Cojeni
pe jos ca in sus.
VázInd Cojenii cul ma o pot scoa.te cu noi la cale, ne-au
urmat apoi numai din clepiirtare ping in comuna veciná.
www.dacoromanica.ro
124 VIEATA PXSTOREAS
unde era zapciul, cArtila acumli zic sub-prefect Aci iarNsi

au dat Cojenii nNvalN peste noi, dar, fiind lu sat, n'au avut
ce s'a.' ne facit Ne-au luat i ne-au dus la zapciu, care insii,
dupN multá trudA i cheltuialà, ne-a dat drumul si asa ne-am
dus. Sub-prefectul a läsat pe Cojeni de s'au chis cu buzele
umflate si cu capetele sparte. Zàu, bun domn !»
Povestire a unui eioban, la I. Taren, Excursiuni
pe n'un* Tigrei Mrsei i ai Fayaraviliti,
1896, 159-161.
Se afla Drama oiei, care merge din munte pinN in

Dallare, prin centrul judetului Arges.
Chestionarul N. Densusianu; 4358. f. 134Iblinesti
(jud. Olt).
Brumal scirei: in partea de apus a comunei Otestii-

de-sus, care trece prin mosia VliingAresti i Dumitresti.
Drumul prin parten de rNsNrit a comunelor
rosi, Ursi i CornAtel.
4558. f. 154 Otestii-de-sus (jud. Olt).
Drintail oiei; care pleacN. din DunAre pina.' In muntii

Coziei, trecind prin satele : Uda-de-cimp (jud. Teleorman),
Rusca lui Toader, DrAganesti (jud. Olt), Gigirti, Malul-rosu,
Brebeni, Turia, Prisaca, Birca, Valea-mare, Buicesti, SNI-
tNnesti, Pobor, Ursi, Faro*.
Drumml oiei este un drum din cea mai depgrtatá ve-
chime, pe care pNstorii duceau oile din munte la cluip, in
timpul de toatnnA, si dela cimp la munti, In timpul de varN.
Se mai povesteste ciI acel drum este Meta de o oaie schioapa
pe care ciobanii o nNpustiserN In munte si care oaie, spre
mirarea ciobanilor, lulndu-se dupà turmil, a sosit pe acel
drum la amare, si de atunci se zice cà acel drum a ea-
patat numele de Pritmul oiei.
4558. f. 161-162Prisaca (jud. 010.
www.dacoromanica.ro
A PENDICE 125-
El se zice Drumul oiei fiind ca o oaie a ramas cu. rnieii

!sai de clrd, In balta ; atunci ea s'a luat dupa cfrd si a mers
cu mieii din balta la munte.
Rid.: 4558, f. 100 (ef. 901)Titu1esti (jud. Olt).
Brumal sarei... merge dela Bechet la Ocn i Drumul

oiei... merge pe litiga apa Tesluiului.
AH.: 45-17, f. 304-1edea
Ca lea sarei... vine spre nord-vest de Contesti si... se

face comunicatia intre Contesti si comuna Titesti.
ibid.: 4546, f. 43Conteti (jud. Museel).
Calea vine spre apus de Davidesti si... se face

comunicatia futre Davidesti si comuna Titesti.
Ibid.: 4546, f. 52llavides-ti (jud. Muscel).
Se afla pe aici numai un drum vechi, numit Drumul

care vine dela Telega, trece prin Darmanesti i Vla-
deni si merge la Vlasea:
Mid.: 4546, f. 300Haimanale (jud. Prahova).
Drumul 8(.0(.11... trece. prin comunele Posesti, Rincezi,

Ogretin, Drajna-de-sus, Fagetul, Stanesti,\Teisani i Slanic.,
Dramul oilor cel dela. Scafe, Drajna-de-sus, Ceras,
Slon, VIrful-lui-Crai; si pe la Schinlesti Plaiul lui ser-
ban-Vodì a fost Drumul oilor.
4546. f. 281D7ajna-de-sus (jud. Prahova).
Se afla un drum numit Drunzul seirei, care trece pe

la capul mosiei Plataresti si se duce la Calarasi.
'bid.: 4558, f. 26Plrttäreti (jud. Ilfoy).
www.dacoromanica.ro
Este si Drumul oiei, al cgrui nume vine dela urmg-

toarea intimplare povestitg de mos Ion 13gnitg, in etate de
92 ani. In vremea de demult treceau Mocanii cu oile
din Transilvania ca sg le ierneze la Tazigrad. O oaie fiind
schioapá, a rgmas pe urmg din cird, insg a StriThatut dru-
mul singurg si a venit acasg. Aceasta s'a intimplat pe
timpul cInd Mocanii inapoiat dela Tarigradl
Ibid.: 4548, f. 251-252Mkure1e (jud. Teleormau).
Se aflg. Drumul seirei, trece pe mosia Visinei in di-

xectiunea dela est la nord-est.
!bid.: 4558, f. 346Glavacioe (jud.
Se aflg Dramal oiel, sau al Mocanilor, Drumul

4546, f. 141 Stoienti-Elisa (jud. Ialo-
mita).
Se aflg un drum numit Drumul sarei, care pleacii

din comuna Ciocgnesti-Mgrgineni comuna vecing cu a
noastrk putin mai spre apus si merge spre sud ping
aproape de Minare, apoi merge paralel ca Dungrea ping
aproape de Vadul Silistrei. Pe acest drum se egra sare
dela munte.
Drumal oiei, un alt drum, pleacg tot din comuna
Ciocgnesti si merge tot spre sud ping aproape de Duniíre
apoi merge paralel Cu Drumul särei ping la Vadul Si-
listrei. Pe acest drum se aduceau oile dela munte si le
treceau pe la Silistra in Bulgaria.
Ibid.: 4546, f. 210-211Rasa (jud. Ialomika).
Despre Druntul oilor.... se zicea inainte vreme la un

drum mare ce trecea prin Batogu, dela apue spre rgsgrit
si anume spre apus prin Strimbu, Movila-eiei (sat In jud.
Buzgu), Bent (idem) si apoi pe la Buzga in Transilvania.
Mos Ion Vlgsceanu insg spune cà dela Strimbu apuca
www.dacoromanica.ro
APEND10E 127
pe la Singura (doug circiumi isolate ande este si un put de

Tuguiatu, Sgrata, Mizil, Ploiesti, Cimpina, Predeal.
6pre rgsgrit apuca sau pe la Viziru, oprindu-se in lunca
Dungrei, sau spre Brgila pe nude se trecea in tara tur-
ceased'.
De altfel nici mos Rada nu neagg acest drum Ba-
togu- Strimba-Tvuiata-Mizil-Ploiesti, dar spune cg acesta
era drumul oilor cgluggrilor miingstirei Sinaia, iar celg-
lalt era drumul Mocanilor transilviineni pe -Linde urcau
scoborau oile dela munte la baltä (bgltile sau lunca Du-
Tigre°, sau In Dobrogea si din aceste pgrti la munte.
Urcatul la munte se fgcea la Sf. Gheorghe, iar cobo-
Titul la biliti la Sf. Dumitru.
Ibid.: 4545, f. 13Batogu (jud. Brilila).
sarei, sau Ca/ea oilor, pe uncle se cgra in

vechime sarea din muntii Rominilor cgtrg bglti si pe unde
Mocani, Tgtari duceau i aduceau oile lor cgtrg munti
cAtrA baltg.
Ibid.: 45.45, f. 236Glodeanu-Si1iete (jud, Buirtu).
...Drunzul odor, prin MArgeineni, spre apus.

Ibid.: 4545, f. 246Milracineni (jud. BuzAu).
Drumul Mizil-Largu (comunä in jud. Buzgu).

Ibid.: 4545, f. 261Tartreeti (jud. Buzitu).
Drama oiei, fgcut pe culmea unui deal, tine din

comuna Retevoesti ping, la Mircesti (distr. Muscel).
Ibid.: 4553, f. 415Gherino.AP (ina, Conetanta).
Alte drumuri vechi sint Drumul la scirdrie.

¡bid.: 4553, f. 103Viiciireni (jud. Tulcea).
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
www.dacoromanica.ro
(27PRINSI7L
VIEATA I FIREA CIOBANUMM, AA CUM 6iNV PRIVITE DE roroR

31
.PRIMAYARA, MAMA NOASTRA,
57
MICTRATIUNILE Pli.STORE01
71
POESIA PASTOREASCA
101
DOUÀ ASPECTE ALE LIRISMULUI PASTORESC
115
APENDICE
www.dacoromanica.ro
TIPOGRAFIA JOCKEY-CLUB>
ION C. VACARESCU
BUCURETI, Strada Thribroi, 4
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro

Viața Păstorească În Poezia Noastră Populară Vol. 1 - Ovid. Densușianu PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Viața Păstorească În Poezia Noastră Populară Vol. 1 - Ovid. Densușianu PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.dacoromanica.

POESIA NOASTHA POPULAla

Poesia noastra popularà

Editura CASEI ScoALELore

TinInd samA de insemnAtatea pe care a avut-o la noi

ciobane, dela oi,

Dar cum aici cuvintele nu sint chiar ale unui cioban,

S. Fi. Manan, Hon i chiuituri din Bucovina, 15; cf. Sexcltoa-.

Cg mi-s mai dragi oile

Pentru cine nu prea e familiarisat cu literatura populará

1.4LA §i cIteva versuri In care ciobania este pusà mai pre

mele, Dobrian spune fratelui su care voia sa-1 lase sá.

Fii tu Cu domnia ta,

Cu atit mai inult apar in avantajul pástoritului alte feluri

In altá parte comparatia e Mcuta ca indeletniciri de

Decit slugä la ciocoi

Convorbiriliterare, XXX', 303; cf. T. Burada. O ealigtorie ia

De data aceasta ceva mai individualo presupusa, ori in-

Strigatura aceasta ne duce spre un sir de poesii popu-

Bate-I, Doamne, trinteste

altemi cu pgrerea de ráu eh' nu va mai fi cine sá. ingrijeasa

Na läsa toamna a, vie,

Pädure in doi ciungani,

E numai siniuI practic care vorbeste aici. Dar giisini

G. Fira i D. Kiriac, Cinteee i hore, 71 ; cf. $ateitoarea, XIV,

Munte, munte, piatrit seacA,

Cind &dui spre lumea pe care a lAsat-o ajunge prea

Mull mi-e dor si nempilcat

Avcm de a face, cum se vede, cu o lature caracteristie6

1. 1. Pop Reteganul, Trandafiri i viorele, 94; cf. Graiul din Tara.,

Altituri de asemenea aecente 1 e de asteptat s auzim

Bine-ar fi cioban la oi,

semna a si porni la lupti pentru a apira tara de dusmaui. i en

Oile se pase la cImp,

s'ev.eitearea, XVI, 56.

Slut pgreri mai mult rgzlete, marturisiri, izbucnifi por-

rgspunde un cioban cuiva care-I vede frumos la chip.

Mindrn la fata, ciobanal e si voinic, asa ca oricine-I

()hipes, sanatos, flacaul dela oi e acela care ineinta

sa ne oprim la o balada unde se vorbeste de Nitu

Pe el 11 iubeste cmindra mindrelor, frumoasa zinelor»

Intr'o doinit 1 gAsim ceva la fel : o fatä din sat e in-

«Mi te cere-un ciobInel :

SA ascultAini un cIntec aromin : o LO', vvind aeasA,

Si cintecn1 Incheie povestind Intristarea fetei clnd II

1. Iarnik-Birseanu, DOine ci strigitturi, 75; i doina aceasta e

Ciobanul se bucurä deci in ochii poporului de mai

Dar cu deoSebire &ire pusrt in luminrt bunätatea su-

be0e de un boier care are «o fiicii minded» i aceasta, chid i se spune

Citi drumari trecut

Credintelc populare concordg cu ce ggsim in poesie

intelege cg si el era tot asa, acesta, vztnd cu cine are

pAstori Insu0 Dumnezeu e InfAti§at In colinde ca stind

In legtur ca aceasta trebue aif amintim c ideea de.

Gax,eta poporului, Timisoara, 1886, 21 decembre; cf. At. Ma-

gind mai departe, Dumnezeu intilni pe un oier care ascultà

presupune a sub inriurirea slavá', s'a introdus elementul pe-

T. Daul, Colinde i einleee poporale, 19.

tFire-ati voi, boi, alduiti

Nu mai Incape Indoialä cg unde se vorbeste astfel In

Dupg aceste constatrtri i revenind la .caracterishrile

Ura merge uneori pInA acolo incit i se spune Moca-

De unde aceasta dusmAnie fatii de Mocani, Ungureni.