Ceperta ti lla1twatille tie

T H. B O G O 1
CRISTEA
SANDU TIMOC

CÎNTECE
BĂTRÎNEŞTI
ŞI DOINE

Cuvlat lnalate
d e
TUDOR ARGHEZI

EDITURA PENTaU LITaaATUaA.

CITE\-' A CUVINTE Pe vestita vale a Tirnocuiui sirbesc
'
s-a i-oit din cîntece şi din ghiocei
o spiţâ rorrzân~ascii. Flăcăii şi fetP-le
ei au graiul de rădăcină al fra-
ţilor dintre Dunăre şi Carpaţi:
Deie-mi-se voie, ca unui cîntăreţ
din scripcăp flaut şi bu.ciunz, sci
intru în hora lor, bătîndu-le pii-
mintul cu opincile jucate pe pă­
rnîntul de peste Argeşul şi 0/tul
de baştină veche.
Popoarele care au dat cu tinzpol
şi cu nzultâ suferinfii 1ugoslauia
actuală, se bucurâ de privilegiul câ
t'iaţa lor subt guvernarea nzare,,..a-
lului Tit o, eroul marilor izbînzi,
prezintă o înfăţişare deosebitâ.
Noi românii am vieţuit intr-o Î'l-
/răţire continuă cu 1ugoslavia şi .
cu toate presiunile încercate şi ne-
dorite, n-am avut cu ea nici un
război. E un fenomen deosebit in-
tre popoare vecine, care-şi dispuiă
teritorii şi întiietăţi.

Cartea acestor însemnări stringe şi

mai mult legăturile noastre de
suflet şi de minte şi o considerănz
ca o biruiflţă.
Cunosc Iugoslavia, că am văzut-o
de curînd la ea acasă. Dovezile de
gust şi valoare sînt nenumărate ~i
ar trebui înşirate ~i elt cu stilal
bravurei vecinilor noştri,
in arid,
in viaţă şi în capacităţile perso!Ulle
ieşite pe linia mondială întîia. La
ea, la lugoslaoia mi-a rămas din
ce in ce nzai sporită impresia de
curat şi definitiv cu care am trecut
Dunărea innapoi la Bucureşti.
Pe masa mea de lucru portretul
Mareşalului semnat cu o lumină
de cerneală e dovada preţuirei lite-
relor româneşti.
Singura 1nea părere de rău şi
culincă e că n-am ajuns pîrză la
valea Timocului, în apele căruia
se oglindesc fraţii no~tri români.

Tudor Arghezi
PREFATA

Din cele mai îndepărtate vremuri, popoarele şi-au iubit cintecul şi limba
părinţilor. Le-a plăcut să cinte în versuri alese faptele eroice, durerile, jertfa,
frumuseţea şi iubirea.
A fost un timp cînd la palatele domnitorilor, regilor sau lmpiraţilor,
inflorea o anumită poezie populară. Dar aceasti poezie a dispirut o dati
cu stăpînii asupritori şi jefuitori al popoarelor. Numai cîntecele care au circulat
printre cei mulţi şi simpli au supravieţuit peste veacuri, întrucît ele s-au
identificat cu aspiraţiile conştiinţei colective a maselor populare.
La palatele domnitorilor români, moldoveni şi munteni, au fost "dfeci",
sau cîrrtăl'eţi populari care-i urmau în rizboaie, le cintau cîntece de vitejie,
ori, servindu-le drept cronicari, le "puneau in cintec" faptele eroice de arme.
Guslarif t sîrbi puteau fi văzuţi la curţile domnitorilor romAni, cintind mal
cu seami cîntece de vitejie sau isprăvile hafducilor impotriva turcilor •.
Multe dintre faptele de arme ale domnitorilor romAni împotriva turcilor
asupritori au trecut prin Intermediul aezilor populari, la miazăzi de Dunăre,
găsind ecou in epica bulgară sau sîrbi.
De aceea, mai mult decît epica noastră, cea bulgară şi sirbi evocă In
balade istorice sau legende eroismul Basarabilor, al lui Vladislav (Vlaicu
Vodă), care poartă primul răz~i cu turcii pentru apărarea Diiului (Vidinului)
ta 1387, apoi luptele lui Radu, Dan 1, Mircea cel Mare, Radul beg (Radu cel
Mare), Mihai Viteazul, Iancu Huniade (Sibinlanfn Ianco) şi alţii.
lnvăţatul croat Juraj Krijanici ( 1617) vorbeşte despre înflorirea in
acea vreme a epicei croate şi sirbe, spunînd că la petreceri domnitorii aveau
în spatele lor ostaşi care cintau faptele de vitejie ale Crăişorului Marcu, Baba
Novac, Miloş Obilici, şi alţii 3.

t Ontăreti populari tn Serbia, Muntenegru, Dalmatia sau Bosnia, de obicei orbi,

care cintau dintr-un instrument numit "gusla". Cintecele preferate ale acestor barzi populari
erau cefe de vitejie, haiduceşti, istorice, leaende etc. Erau angajati la curţi şi uneori la
unii beai din . Bosnia şi Herţegovina.
' Zivancic M. 11 ija, Srbi i Rumuni povodom lqencle o zidanju Sb~, Beograd,
1937, p. 9
1 Dr. Vinko Vitezica, O naroclnom pesniltw uoplte. Antoloaiia narodne poezlje,
Beograd, 1937, p. 35.

7
 In lucrarea sa Cronica sloveno-sirbă, George Brancovici ( 1645-1711)
aminteşte de Paul Chinezul şi despre un voievod din Transilvania, probabil
Matei Corvin ( 1443-1490), care au sărbătorit victoria asupra turcilor de la
1485, jucind hore după cîntece lirice şi de vitejie 1 •
Poetul anonim bulgar descrie cu o simplitate monumentală oastea lui
Mihai Viteazul, care joacă hore şi intonează cîntece de vitejie.

Sub steagul voievodului Mihai, Pod bariaka Mihail voivoda,

Cîntec cîntă, toată oastea-1 ascultă, Pesen poi, sego voiska slusa,
Hora joacă, tot pămîntul se cutremură. Oro igra, se zemia treve 2 •
Bruno Karnautici din Zara 3, în poezia sa epică Asediul cetăţii Sighet
( 1584), menţionează că ostaşii înainte de a începe lupta cîntau cîntece de
vitejie, numite "bugarkine" (de la poezia vulgaro-vulgares ).
Obiceiul de a se glorifica de către barzii populari faptele de vitejie exista
şi în timpul răscoale lor sîrbeşti împotriva turcilor ( 1804 ), cînd se cinta mai
cu seamă eroismul unor căpetenii ale răsculaţilor.
Documentele existente menţionează o împrejurare in l:are Karageorge şi
1\\laden, capii răscoalei, refuză să-i trimită ajutor lui Hai duc Ve leu în Timoc,
pentru a lupta împotriva turcilor, întrucît : "cînd este pace, lui i se cîntă cîntece
şi cîte zece muzicanţi îi cîntă la masă ; să se ţină acum !" 4
1\tarclc folclorist sîrb \' uk Ştefan Karagici ( 1784-186-1) vorbeşte des~re
vestitul bard popular sîrb, guslarul Filip Vişnici ( 1809), precum şi despre un
oarecare 1\1ilia, care-i îmbărbătează pe răsculaţii sirbi, cîntîndu-le cîntece de
vitejie şi de haiducie. Pentru această îndrăzneală, primul este tăiat în bucăţi
de către turci.
Tot Karagici mai aminteşte despre un mare cîntăreţ popular, Podru-
govici Teşan, care ştia cel puţin o sută de balade, dar neputindu-le cinta le
recita frumos 5 , ceea ce este un lucru rar, ştiut fiind că aezii populari sînt
mai îndată înclinaţi să cinte, decît să declame .

•
Elementele comune cît şi relaţiile culturale dintre popoarele balcanice
sint o21indite cel mai fidel în folclor. Intre cîntecele, jocurile, portul şi obiceiu-
rile străvechi ale acestora există trăsături specifice, dar şi comune, care au

1 Dr. \'inko Vitezica, O narodnom pesniitvu uopite, Antologij~ n~rodne poezije,

Beograd, 1937, p. 35.
1 Zbomik N~rodno Umotvorenie, tom. IV, Sofia, pp. n-Tl.
3
Vinko Vitezica, op. cit., pp. LVI-LVII.
• lstorijski etnografski spisi Vuka Stevan~ K.r~sica, voi. r, iitije Aiduc Velka Petro-
Yica, p. 234.
' Vinko Vitezic~, op. cit., pp. LVI-l VII.

1
 contribuit la o anumită legătură şi .unitate între naţiuni.le din comunitat,ea
balcanică, mai cu seamă de-a lungul perioadei de dominaţie otomană.
Cu toate că nu există o lucrare care să îmbrăţişeze folclorul tuturor
popoarelor balcanice, şi nici un atlas, deşi acest lucru ar fi foarte util, este
evident că unele concordanţe tematice ale folclorului balcanic îşi au originea
in faptul că aceste naţiuni sint învecinate, iar. în timpul sclaviei turceşti au
purtat acelaşi jug, ducînd luptă comună de apărare a existenţei naţionale.
1n cadrul comunităţii balcanice, Dunărea a jucat un rol foarte important.
1ntre noi şi popoarele din sud, ea n-a fost un obstacol despărţitor, ci ne-a
apărat de invaziile popoarelor năvălitoare, iar după o perioadă de aşezare
în anumite vetre în Balcani, Dunărea a fost martora celor mai dese migra-
ţiuni, de la sud la nord, şi de la nord la sud, migraţiuni care au dăinuit
pînă în epoca contemporană. Consecinţa firească a acestor mişcări de popu-
laţii s-a răsfrint in folclor, conturîndu-se unele elemente comune, care ne
unesc şi ne leagă sufleteşte.
1n timp ce la popoarele din apus existau universităţi şi înflorea o cultură
~crisă, aci în Balcani, pe puntea dintre răsărit şi apus, pe care treceau în iureş
pustiitor popoarele năvălitoare, abia se năştea o cultură patriarhală nescrisă,
dar cu trăsături comune şi caracteristice.
Aceste trăsături comune ale unor culturi diferite aparţin mai mult sau
mai puţin tuturor popoarelor balcanice şi explică amintitele concordanţe tema-
tice din folclor. O primă trăsătură se poate uneori întîlni în dialectologia
muzicală. Se pot întîlni urme foarte vechi din ~,macamele" persiene, din "peo-
nele" cretane cu metrica greacă, din "usulete" turceşti, 1,az-zamanete" arabe,
ba chiar şi din "talele" indiene 1 , căci cine a trecut peste puntea răsăritului
a· lăsat urme, care s-au reflectat în folclor.
După Nicolae Iorga, doina noastră, în partea ei de duioşie, este amin-
tirea acelui "torelli", pe care lexicograful bizantin Hesychius îl defineşte strigăt
de plingere cu fluierul al tracilor 2 • Acest strigăt de duioşie, moştenit de la
traci, se găseşte la toate popoarele balcanice.
O asemănare .este şi între .doina~ noastră şi cîntecele de iubire ale sir-·
bilor, anun1ite "scvdalinke".
Poezia epică de mare întindere, ce eternizează evenimente istorice, se
putea auzi la raguzanii de pe Adriatică, cit şi la sîrbii, valahii şi bul2arii
din aceste părţi. Cîntecele se numeau "bugarştiţe", ceea ce este similar cu
cîntece populare, carmen vulgare, poesia vulgare, spre deosebire de poezia
latină 3 (poezia cultă).

• St. Giugev, MuziCk folklor u. Buprskoj. Knip o ~lcanu, tom. 11, Beograd
1937, p. 324.
2 Victor Dragoş Ursi,J, MuzicJ ti poezie, Revis~ Filannonicii, Buc., 1936, p. 8S
1 Vinko Vitezica, op. cit., p. UX .

9
 Elemente comune in folclorul popoarelor balcanice pot fi întîlnite in
dansuri, muzică şi in obiceiuri.
"Păpăruda" de la români, obicei cu dans şi cintec, ce invocl venirea
ploilor, se poate găsi intr-o formă asemănătoare la slavii din sud. Sirbii şi
bulgarii ii spun: "perperuda", "peperuga", "doda" sau "dodola".
Sub acest nume a trecut la albanezi "perperone", precum şi la greci t.
Noţiunea de "horă" la români, "horo" la bulgari, "colo" la sîrbi, "horas"
la greci şi "chorus" (latin) se referă la acelaşi dans în formă de cerc, care
se execută după o cîntare instrumentală sau vocală 1 •
Se pot cita dansuri asemănătoare ca "geamparalele" la romini, "ricenfţa"
la bulgari şi "tzanikos"-ul la greci. 3
Dansul popular românesc denumit "sîrba" ce se joacă în cerc, cu un
ritm foarte vioi, a trecut în ţară probabil prin intermediul timocenilor. Acest
joc este numit de către românii timoceni "ţopăita", iar sirbii şi bulgarii
numesc o horă asemănătoare "vlaşka". Specialiştii urmează a se pronunţa
dacă intre "sir ba'' ce se joacă la noi, "ţopăita" din Timoc şi "vlaşka" pe
care o joacă sîrbii şi bulgarii, este sau nu o identitate.
t n muzică întîlnim ritmuri asemănătoare, forme modale prepentatonice
şi melodii identice ca nişte adevărate variante 4 •
Colindele la români, ,,koleda" la sîrbi şi "kolada" sau "koleda" la
bulgari, împrumutate de la romani şi greci ( calendae ), pe lîngă denumiri
asemănătoare, au pînă şi obiceiul şi melodiile identice.
Aproape tuturor melodiilor le este caracteristic ritmul asimetric de 7, 9
şi pină la 25/16-imi. Această simetrie de măsuri cu timpi alungiţi subdivi-
zionar este o notă comună muzicii populare a întregului Balcan s.
O serie de simboluri şi motive identice pun pecetea uneori a unei concor-
danţe de gîndire a naţiunilor balcanice încă din perioadele cele mal obscure
ale istoriei : sacrificarea eroului pentru dreptate şi libertatea poporului, frăţia
de cruce, uciderea balaurului ca simbol al răului, personificarea ciumei, şar­
pele de casă, vîrcolacii, sacrificarea iubitei pentru construcţia de cetăţi sau
poduri, dezvoltarea epicei de vitejie şi haiducie, ca izvor de luptă împotriva
nedreptăţilor sociale şi naţionale, sint rezultatul legăturilor dintre păstorii
valahi (români) din Balcani şi celelalte popoare din Peninsula Balcanică.
Dimensiunile vieţii sufleteşti ale popoarelor balcanice sint mari şi necu-
noscute. Nu există alte popoare in lume, care să fi suferit mai mult jugul
1 Dr. Edmund Schneweis.. Opiti prezled u balkanski folklor, Knip o Balbnu, 1,
Beograd, 1936, p. 278.
2 Gh. Ciobanu, Despre legJturile folclorice ale popoarelor balcMtice, Rev. ele folclor,

.an. VII, nr. 3-4. Suc., 1962, p. 102.

s ldftn.
' ldem.
s Nicolae Ursu, Festivalul de folclor al 11rilor balanic:e ti din zona Mlrii A*iatic~
(august. 1962), Revista Scrisul bJnă&em, nr. 12, 1962, p. 75.

10
asupriril striine şi al stipinllor feudali, cum sint popoarele din Peninsula
Balcanici. De aceea, puţine sint popoarele lumii care au putut crea o eplci
atit de fecundi, borată mal cu seami In cintece eroice şi de haiducie.
Mirajul bopţlllor din Tara Româneasci punea in mişcare continui pe
ţiranii săraci din Peloponez, Epir, Tracia, Macedonia, Albania, precum şi pe
cei dln Serbia şi Bulgaria. Cei mai numeroşi erau ţăranii sirbi şi bularari,
care, conduşi de lăcomia "dragomanilor" lor, veneau alei in "pecealbă", si
se "procopsească", pe moşiile domnitorilor sirbi, cumpărate în Oltenia, Mun-
tenia sau în Moldova, cît şi pe acelea ale ciocoitor şi boierilor romlni. Erau
oişte oameni necăjiţi şi goi, mînaţi peste Dunăre de spera~ţa că vor scăpa
de sărăcie şi nevoi. La venirea în ţară, aduceau cu ei o parte din bogăţiile
spirituale specifice neamului lor, iar la întoarcere nu ezilau să ducă in vatra
pirinteasci ceva din cîntecul şi jocul romanesc. Aşa s-a născut din jocul
"ţopăita". "sirba" sau "vlaşka".
Cîntecul lui Rova din Epir, căpitanul grec de caravane care venea cu
marfi de la lanina in Ţara Românească, se cînta pină deunăzi pe melodia
romlne.ască Şapte văi şi-o vale-adîncă 1•
Plăcintarii,simigiii şi renumiţii brutari greci au adus in Macedonia, Epir
sau Tracia jocurile şi cîntecele noastre. Nu era de mirare că la 1905 se puteau
auzi cîntîndu-se încă în Epir cîntecele lui Barbu Lăutaru 2 •
Fire paşnică, poporul român, popor impilat dar care n-a asuprit alte
naţionalităţi sau popoare, prin lupta şi jertfele sale a contribuit la consoli-
darea unei prietenii milenare cu toate naţiunile balcanice, dar mal cu seami
cu sirbii şi bulgarii, vecinii imediaţi. Evenimente de mare importanţă istorică
ilustrează relaţiile de colaborare şi solidaritate ale acestor popoare. Aceste
relaţii milenare sînt oglindite în epica bulgară şi sîrbă.
Ca un protest faţă de regimul de asuprire feudalo-bizantin, vlahil şi
bulgarii, intre 1188-1280, se unesc şi întemeiază în Balcani un imperiu în
frunte cu fraţii români Asineştf. Este posibil ca balada tfmoceani lmpAratul
Costandin, una dintre cele mai vechi în literatura noastră populară, să facă
aluzie, într-o formă fantastică, chiar la aceste evenimente.
Eposul bulgar şi sirb preamăreşte, în zeci de balade istorice, faptele eroice
ale domnitorilor români, in care aceste popoare îşi puneau mari speranţe de
a-f salva de sub robia otomană.
Astfel V1aicu Vodă (VIadistav) este primul domnitor român care poarti
război cu turcii şi eliberează regiunea Timoculuf, cu Vidinul (Dilul), pîni la
riul Pec (Pecus) şi Niş, cedînd-o mai apoi cumnatului siu Stratimlr
( 1368-1369). Despre acest eveniment balada bulllară spune:

' C. N. Burileanu, Intre frunzJ verde ti doine, 1936, p. 86.

1 C. N. Burileanu, op. cit., pp. 95-96.

tt
 ~a Vidin, cetate albă, Na Vidinu gradu bielome
.!\colo era bătrînul Vladislav 1• Onde bijeşe staraţ Vladislav •

Urmărind dezrobirea, poetul anonim bulgar preferă ca domnitorul Dan 1

să ajungă ţar şi peste ţinuturile bulgăresti:

Las' să fie, las' să fie, ţar să fie, Dai gu, dai gu, ţar da bădi,
Ţar să fie în Ţara Românească, Ţar da bădi v, Vlaşca Zimia,
1n Ţara Românească şi Moldovenească, Vlaşka Zimia i Kara Bogdanska
Şi ţinuturile bulgăreşti. l Bă lgărska pukrainin.

Intr-o altă baladă, Smrt na Krali Marko i Voivoda Deiana Panova 1

(1\\oartea Cr~li)'orului ~\arcu şi a Voievodului Deian Panu), apare figura
eroului de la Călugăreni, a domnitorului Mihai Viteazul, ca dezrobitor şi pro-
tector al popoarelor din sudul Dunării, inrobite de turci :
Ştiţi despre răzmeriţa turcească ? Znaite li turskata razmirnfa ?
Vă amintiţi de robia bulgărească ? Pomnite li bugarskata robia '?
Veniseră turcii şi arabii, Nadoidoa Turţi i Arape,
Robiseră alba Bulgarie, Porobe Bela Bugaria,
Robiseră şi neagra Vlahie, Por9be i Kara Vlaşka,
Robiseră şi mica Sîrbie. Porobe i Mala Sirbia.
S-a răsculat neagra Romanie, Razbuti se Kara Romania,
Nea~ra Vlahie şi neagra Bogdanie, Kara Vlaşka i Kara Bogdanska,
Le conducea Mihail Viteazul Povedi gi h\ihail Vitiazno,
C.a să-şi dezrobească surorile şi fraţii, Da obrobat svoi sestri bratkiL
Să dezrobească alba Bulgarie. Da obrobat Bela· Bugaria·.

Cu toată interdicţia,
incepind din sec. XIII e.n., a cronicilor minăstirilor_
~irbeşti, cuprinse in 3aKOH Cp6.1e\t (Legea sîrbilor) şi 3aKOH B.laX0:\1 (Legea
valahilor) de a nu se căsători sîrbii· cu femeile valahe (românce), Cp6HH
;:ta ceHe )f(eHn y B.1acf)x3. popoarele noastre, ignorind aceste legi bisericeşti,
au trăit împreună, ceea ce a avut drept consecinţă firească unele asemănăti
. .
intre folclorul nostru si cel al natiuniior balcanice din miazăzi.
Const. Jirecek arată că aceste influenţe reciproce in cultura slovenilor
şi vlahilor sau latinilor, cum li se zicea la Raguza, în Dalmaţia, erau foarte
vechi, fiind mai puternice decit influenţa greacă." Legătura culturală dintre
cetăţile Adriatice de la Raguza, Spalatto, Zara etc. o făceau in spec;ial negus-

1
A~ Iordan, RtHations culturelles entre les Roumains et fes SIA"es du Sud. B~curesti.
1938, p. 19.
! Bogdan Petriceicu Hasdeu, Etimolosicuin Magnum Roman~e, tom. ·IV, Bucureşti
~8931 p. CCXLVf.
3
Dr. AlexJndar Soloviev, Selo i seljak u proilosti, in voi. Naie selo, Beograd,
1929, 37.
p. 1

• Const. Jire~ek, lstorija ~, 1, Viena, 1911. p. 151.

 torii raguzani, care ·aveau la· Bononia ·(Vid in) o . colonie precum şi un con•
sulat 1• Aceşti negustori de sare şi alte produse aduceau· de la Adriatică cîntece
şi duceau spre Raguza şi Zara alte cîntece.. Aşa ne explicăm asemănarea
fidelă a temei din balada sîrbească Mali Radoita 2 a lut V. Karaglcl, a cirel
~cţiune se desfăşoară la Zara, şi cea timoceană Rădoită, cu zonă de circu-
latie exclusivă iri Timoc.
'
· r· Amintirea trecutului istoric comun trăieşte încă in folclorul balcanic.
·

J\cest folclor viu, dinamic şi original s-a conservat datorită unor condiţii
social-istorice şi · politice specifice, care au ţinut trează cultura pâtriarhali
populară a acestor popoare tinere şi viguroase. "In timp ce originalitatea
cîntecelor cehe, slovace şi poloneze se pierde sub influenţa culturii apusene,
cum afirmă St. Giugev, cîntecele populare ale. slavilor din sud ascund urmele
muzicii moştenite de la toate culturile răsăritene." a
Cu cit asuprirea şi exploatarea milenară a popoarelor balcanice a fost
mai grea şi apăsătoare, cu atît suferinţele comune ne-au unit.

*
Peninsula Balcanică (cu cea. l milion Km. P.) a fost puntea dintre
risărit Şi apus, facilitînd popoarelor năvălitoare să păşească peste acest colţ
de pămînt pîrjolit, iar regiunea Timocului a fost pentru popoarele balcani~~
canalul viu, axat pe Dunăre, prin care s-a purtat, ca un du-te-vino, cîntecul
popular.
Străbă'tută de vechi drumuri comerciale sau militare - Via Claudia şi
Via Traiana - ce legau Roma şi Balcanii de Drubeta sau Dacia, pe această
punte a Timocului au curs neîncetat izvoarele folclorice, desprinse din mi-
reasma geniului popular al naţiunilor balcanice. In inima acestui ţinut,
împăratul Traian construieşte podul de peste Dunăre ce lega Costolul . ( Cas-
tello) de azi, cu Drubeta de la T. Severin.
Prin acest canal, vatră a poporului român, s-a alimentat ,·de-a lungul
veacurilor ·eposul român, sirb, bulgar, grec, albanez sau turc.
Cum se explică acest fenomen ? 1ntre popoarele din dreapta şi stînga
Dunării fiind legături milenare, ele au fost ·şi intre timoceni şi ·toate naţiunile
balcanice cu care au intrat în relaţii. Bătrînul fluviu i-a unit şi i-a legat pe
tinioceni; atit de oltenii sau bănăţenii din nord, cit şi de sirbii sau bulgarii
din sud
Bătrînii îşi amintesc şi azi că, pe vremea lui Cuza Vodă, turcii puneau
străji la Dunăre dintre pandurii numiţi "armatoli" sau "martulasi", care se
îngrijeau să nu treacă în sud "tîlhari şi hoţi", căci pe ambele ţărmuri ale
DUnării erau încă intovărăşiri la munca cimpului între rudele din Oltenia

1
Petar Popov, Vidinskiat Krai, Sofia, 1965, pp. 68-69.
2
Vuk Stefan Karagici, op. cif., tom~ fii, pp. 330--334.
1
St. Giugev, op. cit.; p. 324.

13
sau Banat şi cele din valea Timocului. Trecerea Dunirfi s-a ficut pe baă
de mici formalităţi, abia de la infringerea turcilor ( l877).
De altfel, oltenii, biniţenii sau timocenii şi azi işi amintesc de rudele-
dintr-o parte sau alta a Dunării.
Liutarfi din Oltenia şi Banat au pătruns pini departe In sud de Dunlre,.
cintind cintece epice sau lirice, iar timocenii au trecut fluviul la nord. Aceste
manifestări artistice s-au produs pînă in zilele noastre, în perioada celui de-al
doilea război mondial. 1n acest timp, s-au întîlnit foarte dese cazuri cinci
tarafuri de lăutari timoceni puteau fi intilnite in sudul Olteniei sau Banatului,
uneori la T. Severin, Craiova sau Bucureşti, fiind foarte căutaţi pentru reper-
toriile mari de poezie epică.
Ca urmare a acestor relaţii culturale, perpetuate de-a lungul veacurilor,
au pătruns în genul nostru epic sau liric unele poezii specifice tfmocene, sali'
imprumutate de la celelalte popoare sud-danubiene.
Aşa se explică existenţa în genul nostru epic a unor poezii PGPUlare
ce se găsesc in folclorul sîrb, bulgar, grec, albanez etc. Cităm cîteva exemple-
pentru a demonstra acest adevăr : Cîntecul bătrinesc Doieci n bolnavu sub
acest nume figurează în eposul timocean, Doncilă in eposul nord-danubian, ÎD
cel sirb, Bo1ani Doicin (Doiecin bolnavu), iar in epica bulgară sub numele
de Duicin. Balada circulă şi la albanezi, deci are o mare arie de răspîndire,.
ca şi 1"\\oştean bătrîn.
Balada Deli fr\arcu 1, fost căpitan de haiduci, venit din Dalmatia in
oastea lui Mihai Viteazul, are o arie de răspîndire aproape la toate popoarele-
balcanice şi probabil prin intermediul baladei timocene a pătruns şi în epica
noastră.
In epica bulgară 2 , Baba Novac nu apare singur, ci alături de alte per-
sonaje, pomenindu-se sub numele Debel Novac, Stari Novac şi Haidut Novac-
Se bucură de o circulaţie cu mult mai redusă decît in balada românească şi
cea sîrbească.
Cea mai întinsă arie de răspîndire la popoarele balcanice o att
baladele din ciclul Novăceştilor. Numai Ştefan Karagici, la timpul său, cule-
sese şapte balade din acest ciclu: Baba Novac, Gruia, Radivoi, Tatomir şi
altele. Prin intermediul poeziei populare timocene au trecut in nordul Dunirif,.
in epica noastră, aproape toate baladele din ciclul Novăceştilor. Din epica
timoceană am cules şapte balade din acelaşi ciclu, care au pătruns cu multe
veacuri inainte in poezia populară din Oltenia, Banat, Muntenia, Dobroeea•.
Este vorba de baladele : Baba Novac, Gruia lui Novac, Gruicea, lovită a lui
Novac, Baba Novac şi fata sălbatică, Novac şi fiul turcit
Cu toate că despre Baba Novac este vorba afit în epica sîrbă, cH şi ba
cea română, structura tematică diferă uneori, încît se pune Intrebarea daci.
1 O. Papazoglu, Monumentul lui Mihai Viteazul, Buc., 1866, p. 28.
' lvan Burin, a•lxarşko nt~rodno tvorcestvo, tom. 1, Sofia, 1963, p. 13.

14
este vorba despre acelaşi Novac. Nu putem Insi preciza daci este vorba de
Baba Novac, care haiduceşte patruzeci de ani in Bosnia: "U zelenoj gorl
Romaniji", "pe muntele verde al Romaniei", care este contemporan cu des-
potul sirb Gfuragi Brancovfcf, cisitorlt la 1414 cu blestemata lrena din nea-
mul Cantacuzfnilor greci, sau despre acel Novac, Discut, dupi opinia croni-
carului maghiar Szamoskozy 1, in satul Poreci de pe Dunire, ceva mal sus
de Porţile-de-Fier, şi care in mod necontestat a halduclt în valea Timoculul
şi i-a zdrobit pe turci la Cladova, cetatea timoceani Florentin sau la Vldfn,
spre marea bucurie şi laudi a lui Mihai Viteazul.
Despre acest Novac, consemnat de cronicarii lstvan Szamoskozy 2 şi Cfro
Spontoni ca fiind general in oastea lui Mihai Viteazul, poetul anonim tfmocean
confinni a fi din Timoc :
Baba Novac
Sare Dunirea-n ciumag.
Dincolo la Calafat,
Unde e un rob legat,
Ş-altu-n ţapă alinat.

N-am putut descoperi descrierea acestui general llustru al lui Mihai,

din momentul in care se lasă de haiducie şi devine cipitan de oaste. Acest
lucru nu existi nici în epica tfmoceani şi nici la celelalte popoare balcanice.
Istoriografia bulgară a il socoteşte a fi bulgar din părţile Vidinului, ceea ce
întăreşte ipoteza că eroul este mai indată român timocean, ţinindu-se seama
de struct..-a etnografică a raioanelor Poreci, Cladova, Craina şi Vidin.
Considerăm că istoricul sîrb Nestor Letopisaţ ar putea să greşeasci
atunci cind susţine in lucrarea sa Starina Novac, că vechiul Novac d'n
sec. XV, care haiduceşte in munţii Romania din Bosnia, este una şi aceeaşi
persoană cu Baba Novac, care la 5 febr. 1800 a fost jupuit şi ars de viu pe
rug la Cluj din ordinul Dietei nobililor clujeni şi al lui Basta, intrucit Novac
(comandant al cetăţii Lipova) uneltea, prin paşa din Timişoara, să-I readuci
pe Mihai Viteazul in domnie, intr-un moment în care "atletul creştinătăţii"
era pribeag, părăsit de toţi şi fără de ţară.
O baladi cu o mare zonă de răspindire in Balcani este şi Meşterul
Manole. La sirbi i se spune Zidanje Skadra 4 • O tematică asemănătoare există
in epica areacă legată de construirea podului de la Anta, iar la bulgari In
legături cu podul de pe riul Strumiţa. Aceeaşi temă poate fi întîlnită şi in
epica populară maghiară sub titlul Zi darul Kelemen s.

• 1. Crlciun, llaiM Novac, 1eneralul lui Mihai Viteazul, Cluj, 1936, p. 4.

1
Szamoskozy lstvan, TOrleneti maradrinyal, 1566-1603, 1542-1606... , Kiadta Szilagyi
5andor, II-IV Kotet, Budapest, 1876-1880.
1 Kratka bllgarska enţiklopedia, tom. 1 A. Sofia. 1963, p. 160.
4
llja M. 2ivancic, Srbi i •muni poyodom zidanje Sbdra, Beograd, 1937.
1
Mihai Pop, Balade populare mapi.are din L P. R. (prefat:J), Buc., 1960, p. 7.

15
 Cunoscuta baladă Chera Chetalina circulă sub aceeaşi denumire pe am-
bele ţărmuri ale Dunării, iar la sirbi sub titlul de Arap.
l~ădoi(ii din epica timoceană se găseşte atît in epica· sîrbă, cît şi în cea
bulgară. -
Trecfnd prin canalul viu tfmocean, pătrunde a'ii epica n·oastră balada
.-\ l capi 1 n1ic de turc, aidoma cu cîntecul bătrînesc sirbesc Kralevic Marco
( t'1an:u Crăişorul), aliatul turcilor, care a fost rănit de moarte de către Mircea
Cl'l Mare· în lupta de la Rovine, pentru trădarea cauzei comune a popoarelor
balcanice. 1ntr-o legendă timoceană, rănirea lui Marcu Crăişotu are loc la
f• Rovine", între oraşul Negotin, Coroglaşl, Geanova. şi Samarinovăţ, loc în
care domnitorul zideşte în grabă mÎnăstirea din Gevrin, despre care localnicii
spun şi azi, menţinînd o veche tradiţie, că "ar fi zburat într-o noapte din Ţara
Românt.~ască, din pricina păcatului faţă de Crăişorul .\\arcu", care şi-a dat
sfârşitul abia pe virful Carpaţilor timoceni. Legenda pare confirmată de o in-
scripţie găsită la podul de· la SÎrbovlaşi, pe care scria în cirilice : Zdie zamce
Kralj ~\arko, adică ;\ici z.:1ce 1\1arcu Crăişorul. Inscripţia a fost găsită de
Kanitz la 1878 şi se crede că Marcu C.răişorul a fost inmormintat in Geanova 1•
Cintecul Iancu Sibianu şi Ana din epica noastră se află in cea· sirbă
sub denumirea de Zenidba Sibjanina Janka, cu deosebire că Ana din balada
românească este din Belgrad, iar cea din balada sîrbă este Jana timişoreanca.
Popoarele vecine au creat o mulţime de balade istorice care în folclorul
nostru lipsesc. Ne referim la baladele : Radul beg, Mircea Voivoda i Krali
Şişman, Mihail \loivoda, Radul Voivoda i Dan Voivoda na Iov (Radul voievod
şi Dan voievod la vînătoare), Dan Voivoda krşciava tar Şişmanu diateto (Dan
voievodul botează pe fiul tarului Şişman), Dan ban stroit trkvi (Dan banul
construieşte biserici), Radul beg i bugarski Krali Şişman şi altele 2 •
Pătrunderea în balada timoceană a cîntecului Ţarul ~1urat şi Radul
\/oivoda a fost posibilă sub influenţa baladei bulgare aproape identice, Radul
beg i tar ~\ur:1d 3 •
~tihai Viteazul, Mircea cel Mare, ca şi Radul beg (Radu cel Mare)
apar in folclorul timocean în legende şi mai rar în epică. O explicaţie ar fi
că aceştia aveau construite dincolo de Dunăre mai multe ctitorii pe care. le_
susţineau cu bani şi sare. Pe valea Timocului Negru, Radul beg avea con-
struite zr·ce 1ninăstiri, iar ceardacul său din oraşul Zaiecear se putea vedea
pină acum 20 de ani (dacă nu şi azi).
1n forma în care apar domnitorii rornâni in epica sirbă sau bulgară, ei
nu se pot regăsi in epica noastră populară. •

1
Spomenica Timocke E~rhije, 1834--1934, Sremski K.lrlovici, 1934, p. 268.
:!AL Iordan, op. cii.
• lv..:n Burin, op. cit., 1, Sofia, 1961, pp. 552-554.

16
Bătrtni de peste 100 de ani din
comuna Gam:rirrad, judetul Timoc

Româo din Carpaţii Timocului În

port naţitloal românesc
 Romioce din comuna
Corbova, pla5a Cla~
dova, judeţul Craina·
Timoc

CintăretulGbenadi Florea, comuna

Staootîra. judeţul Vidio
 Pereche de tineri din comuna Cor-
bova. plasa Cladova, judt'ţul Timoc

Moară pe Timoc, comuna Zlocutea,

judeţul Timoc
Romlai diD Timoc
 Faptele pline de eroism ale domnitorilor români apar şi in poezia
populară maghiară. Ion lacobinus menţionează existenţa a două poeme ungu-
r~şti in care se vorbeşte despre vitejia lui Mihai Viteazul la Călugăreni 1 , ce
făcea să se cutremure osmanul sub paloşul dreptăţii şi al eroismului poporu-
lui român.
Cintecul bătrinesc Dinu şi Voichiţa, cu variantele sale Călătoria mortului
şi Fratele inviat se află inscris in folclorul grec, sîrb, bulgar, albanez, romAn
şi în literatura populară germană, prin Lenore de BUrger 1 •
Balada noastră ~'\oştean bătrîn, mult gustată de către timoceni, se intil-
neşte şi în folclorul albanez.
In volumul de faţă se pot intilni zeci de cintece bătrîneşti foarte vechi
şi unice în literatura noastră, exclusiv timocene, cum sint : Deli Marcu, din
ciclul Noviiceştilor (Gruicea şi altele), Chilidor, Ciocîrlanu1, Arian al tnic,
Ghiol Dumitru şi Soarele, Al copil mic de turc, Rădoifă, Petcana, Rădonia,
Naidin, Stăncuta s:1u lrrsitorile, care ne aminteşte de Oedip rege a lui Sofoclr,
Begu din Ada-Kale sau Stoian Bulibaşa, Dinu Mazîru, Stoian Voivoda, Raita
Cătana, Ţarul ftlurat şi Radul Voivoda, Pazvangia de la Oii, ln1păratul Cos-
tandin, Răscoala românilor îtnpotriva turcilor ( 1876), Cetatea Cozia, Stoian
Stîngă şi multe altt!le, care nu pot fi întîlnite decît destul de rar in epi~a
popoarelor vecine, fără a mai adăuga o mulţime de balade fantastice şi
nlitologice.
Aceste balade istorice, haiduceşti etc., deşi sînt local timocene, au cuprins
zone întinse, multe dintre ele putîndu-se găsi în folclorul din Banat, Oltenia,
Vlaşca, Teleorman.
Documentele si .
. folclorul atestă că la Portile-de-Fier haiducii duceau
impotriva boierilor, ciocoilor şi a tur~ilor o luptă co1nună. Sînt haiduci din
ţară, cunoscuţi in folclorul tin1occan, precum şi haiduci renumiţi din Timoc,
care haiducesc în Oltenia sau in Banat.

*
Aşezaţi la mijlocul drumului ce leagă nordul de sudul Ounărlf, poetii
populari timoceni au inlesnit influenţa reciprocă a unor culturi populart
arhaice diferite, au creat şi crează un folclor de o mare varietate.
Poezia populară timoceană conţine teme dintre care unele se repetă şt
pot fi întîlnite şi în folclorul din partea stingă a Dunării.
Aceste cintece născute in anumite condiţii sociale şi istorice oglindesc
suferinţele popoarelor balcanice şi ele apar ca un bun aproape comun al
tuturor acestor popoare.

1
Al. I<.Jrdan, Mitui Viteazul in folclorul balcanic, Bucureşti, 1936. p. 15.
2 O. Caracos.tea, O problem~ de lileratur~ com~rall ~i folclor, Bucureşti, 1929, p. 15.

17
 Dorul de libertate şi de dreptate este concretizat în minunate imagini
poetice, care secole de-a rindul au umplut de speranţă sufletele celor asupriţi.
Cu cîntecul popular, cei care n-au mai putut suporta asupririle au pornit
pe potecile munţilor sau codrilor, ca răzvrătiţi faţă de boierii care
legalizaseră ilegalitatea exploatării. Avem aici foarte multe balade în
care haiducia este glorificată de către poetul popular ; isprăvile îndrăzneţe
faţă de turci sau faţă de cei bogaţi fiind cîntate şi sprijinite de milioane de
oan1eni, care duceau aceeaşi viaţă de robie milenară.
Faptele de legendă ale haiduc ilor sînt cintate cu pasiune, talent şi simţ
artistic. După cun1 se ştie, haiducii dintr-o parte şi alta a Dunării purtau
luptă împotriva aceloraşi duşmani. Ei se întîlneau in codrii verzi primăvara,
la Sfîntu (lhcorghe, şi se despărţeau la căderea frunzei toamna, la Simedru.
Balada Cretu înfăţişează drama socială a ţărănimii noastre. Haiducul
justifică necesitatea deposedării celor bogaţi pe calea acţiunilor de silnici~.
întrucît ţăranii o-aveau pămînt, plug şi nici vite pentru arat. dar erau robi
la ciocoi şi legaţi de pămînt ( adscriptis glebae) :

N-am v~nit
la cine n-are.
Şi-am venit la cine-i are,
Să-i dea Creţu cui nu-i ar~ !
Să-şi cumpere boi şi vaci,
Ca să are şi-ai săraci !

Haiducul Neacşu şi frate-su Lupu treceau f5ră dificultate pe ambel~

maluri ale Dunării şi :

HaiJuccau la Severin,
Dar treceau şi-n Negotin,
Haiduceau mai în tot loc,
Da' treceau p~ste Tin1oc.
Oe prindeau vreun turc bogat.
11 luau de ceafă legat
Şi-1 tr~c'-~au Ounărt~a-n ţară,
Şi-idau de rninca papară.
Da' de prindeau \Te..~un ciocoi,
11 puneau de păştt~a după oi.
()e prindeau un gn:c cu barbă,
11 punt~au de păştea iarbă :
Tremurau ciocoi din ţară.
Pe turci îi băgau în boală.

In balada Ilaiducul \·~de~tnu, ~l~ se cintă şi in Banat pe Valea .-\lmăjuluf,

&e spune că pentru haiduci Dunăr\?a nu constituia nici un obstacol :

18
 Mai trecea şi-n Orşova,
De umplea cite-o chesa 1,
Pe-ai bogaţi ii jupuia,
Pe-ai săraci îi dăruia.

Soarta ţăranului român e cutremurătoare. Asuprit de cei de o leJle cu

dinsul, ca şi de cei străini de neamul său, nemaiputînd suporta birurile şi
nedreptăţile, apuca drumuri lungi pînă la Constantinopol pentru a se plinge
sultanului. lată tabloul vibrant din balada Tudorel, unde soţul îşi ia rămas
.
bun de la sotia sa iubită :

Voichiţa mea cea frumoasă,

Pe sub soare mai aleasă,
la să-mi faci o azmioară,
Frămîntată-o lăcrămioară ;
Coaptă-n sin la ţîţîşoară,
Dospită la inimioară,
Că eu, Voico, am să ană duc,
Pe lungi drumuri am s-apuc,
Tot din vad, în vad,
Până-ajung la Ţa1igrad.

1n cintecul Strigă-o fMtă din cetate, poetul anonim prezintă, într-un

dialog sugestiv, suferinţele popoarelor de pe cele două maluri ale Dunării,
care au cunoscut din zorii istoriei traiul robilor.
Tinerele fete se plâng una alteia, revoltate de asuprirea ciocoilor din
Ţara Românească sau a "başbuzucilor" şi a "fiarelor cercheze" din părţile
Diiului şi văii Tintocului, propunindu-şi o luptă comună în vederea eliberării :
Strigă-o fată din cetate,
Peste Dunăre departe ;
Strigă, mi se jeluieşte
De traiul ce mi-I trăieşte ...
Veniţi aicca cu toate,
Să scriem la boieri cart~,
Să ne facă direptate.
Să dăm jalbă la ciocoi,
Să dea drumu la flăcăi,
Să ne mărităm şi noi.

Un sentiment copleşitor de dor îl mistuie pe cel ce şi-a părăsit plaiurile

copilăriei,
fie din părţile timocene, fie pe cele din ţară :

• Pungă cu bani.

t9
 Dunărlcă apă lină,
Numai cu păcate plină,
Sica-11-ar Izvoarele,
Să trec cu picioarele :
Să-mi văd surioarele
Şi cîmpul cu florile.
Că de cind nu le-am văzut,
Pe mine carne-a scăzut.

Suferinţele
popoarelor balcanice au fost aceleaşi, sau aproape aceleaşi.
In cintecul bătrinesc Pazvangia de la Oii se consemneazA situaţia grea a
românilor, bulgarilor, sîrbilor, căci Pazvan Oglu de la Vidln se jura să nu
cruţe pe nimeni :

De-oi prinde român, bugar 1 •

Să-i injug la plug pe-un an ;
Da' de-oi prinde sirb haiduc,
Pietre de moară îmi duc.

Sint pregnant înfăţişate suferinţele popoarelor din sangiacul Vidlnului

şi din regiunea Timocului. Reproducem cit~va fragmente:

Ordia se rinduia,
Turcimea se pregătea :
Şi-o porneau din sat in sat,
După rumâni de vinat.
Ne luau griu, ne luau porumb,
Zbura pasărea din cuib.
Ne luau oi, ne luau şi mniele,
Pc cîmpul cu flori e jele.

.. . . . "

J\\uer'le ni le rob~a.
Lurnca goală răminea,
Cu urzici se arănca.
Boabe-o piuă îmi pisa,
La moară nu-mi cuteza :
Şi mincam la chisăliţă,
Nu era cine de viţă !

1 Bulgar.

20
 Tremura Crafna t şi Diiul,
Nu cinta pe Timoc puiul.

Fugea omu pe-unde poate,

Cu car cu două proţape.
1n păd uri se infunda,
Cu codri mi se-nfriţa.

Şi-mi ajunse vremea-o plai.

Făr'de cîntec, fir"de grai.
Şaptezeci de ani, mii frate,
N-a cintat cocoş pin sate.
Jerpeliră Dilul tot,
Mai cu seamă peste Timoc.
Da mai treceau la Craiova,
Pînă sus cătră Moldova.

•
Poezia populară tin1oceană e bogată in cÎntecele numite "frinturele" sau
"drăgostele", în doine, colinde, bocete, cîntece de leagăn.
1n privinţa circulaţiei "frinturelelor", sau "drăgostelelor" şi a cintecului
bătrînesc se poate spune că, in timp ce lirica este vie in fiecare cămin timo-
cean, balada mai trăieşte in fiecare comună doar la cîţiva barzi pasionaţi,
cu memorie capabilă de a putea refine intre 5000-15.000 de versuri, dintre
care mulţi sint neştiutori de carte.
Aria geografică din care s-au cules atît cîntecele bătrîneşti c.it şi cele
de iubire etc. este întinsă cam cit Oltenia. Dacă ne orfentim pe fluviul Dună­
rea, lungimea ar fi de cea. 300 km. Ea porneşte de la riul Morava (Margus)
şi se continuă spre cetatea Golumbăţului, a Baziaşului, Orşovei, T. Severin,
Cladovei şi Vidfnului din faţa Calafatului. Deci, teritoriul din care s-a cules
folclorul din acest volum este in vecinătatea Olteniei şi Banatului, limba
românească auzindu-se la miazăzi de Dunăre, pc o linie dreaptă de la T. Se-
verin spre Niş de cea. J00-150 km.
Limba română poate fi auziti in Timoc, pină acolo unde Încetează lanţul
muntos carpatic, ce se opr~şte in virful piramidal al Actanilor ( Ritani) :
pină aci am cules poezia noastră populară şi am auzit Miorita.

1
Provincie in n. e. Serbiei, cu capitala Negotin.

21
 Despre limba şi locuitorii acestei regiuni s-a scris mult. Cei mai numeroşi
sînt învăţaţii sîrbi, maghiari, germani, bulgari, ruşi, francezi, italieni şi români.
Printre lucrările importante, amintim pe aceea a savantului bulgar de la
universitatea din Sofia, Stoian Romanski Rumănite mejdu Timok i Morava
(Ron1ânii dintre Timoc şi ~'\orava), Sofia, 1926, şi pe aceea a academi-
cianului iugoslav Tihomir Georgevic, Kros nase Rumune (Printre românii
noştri), Beograd, l90ft, care ne pune la îndemînă material preţios şi în pri-
vinţa folclorului. C. Cvijic şi A. Belic scriu fiecare cîte o lucrare în 1918, la
Paris, despre românii din Serbia (Les Roumains de Serbie).
Poeţii populari timoceni sînt locuitorii bătrîni ai acestor meleaguri. Dar
cu toată vechimea lor, în mod ştiinţific este dificil să putem delimita după
vîrstă atit lirica şi mai cu seamă balada, epica. Presupunem însă că faţă de
tematica abordată unele datează de la începuturile epocii feudale (ne referim
la Impăratul Costandin, ciclul Novăceştilor, Rădoiţă, Radonia, Tanislav, Ţarul
.\\urad şi Radul Voivod a etc.).
La stratul vechi timocean s-a adăugat cu timpul un strat etnic nou, de o
dată mai recentă, prin migraţiunile din miazănoapte, din ţările romine.
Aceasta explică unele concordanţe din folclorul nord-danubian şi cel sud-
danubian.
Autenticitatea şi păstrarea nealterată a folclorului timocean se explică
prin aşezarea românilor timoceni în mase compacte şi foarte întinse.
Tihomir Georgcv ici este de părere că mulţi timoceni "au venit din Ţara
Românească sau Banat", ca urmare a legii din 5 august 1746, a domnitorului
fanariot Constantin Mavrocordat, cînd ţăranii români nemaiputînd suporta
exploatarea feudală îşi părăsesc vetrele strămoşeşti, trecînd în sudul Dunării 1•
1\\ulţi însă s-au reintors în ţările româneşti.
Cu .toate că la o vreme timocenii din părţile Diiului (Vidinutui) ajunseră
să plătească peste 28 de feluri de impozite (resumi), viaţa le era mai uşoară
la miazăzi de Dunăre, la turci, decît în ţara lor de baştină, căci colgiii turci
păreau mai blînzi decît moşierii români.
Dar şi aici suferinţele se înteţesc în timpul răzvrătitului paşă de la Vidin
(Oii) Pazvan Oglu, despre care istoricul sîrb 1\1. G. ~1ilicevici reproduce in
marea sa operă Knezevina Srbja un fragment scris în limba română dintr-o
baladă timoceană culeasă de la românii timoceni, "munteni" sau "ungureni" :

Pazvangia s-a jurat:

Unde-oi prinde babă slabă,
S-o pun să pască iarbă.

Tihomir Geor~evic, la verite sur les Roumains de Serbie, Pans, 1919, p 10

22
 Unde-oi prinde moş bătrin,
Să-I pun să roadă fin.
;\iduc Velcu s-a jurat,
Unde-o-I prinde,-1 va tăia.
Dacă timocenii n-au putut indura jugul boi~resc in ţară, nu s-au lăsat
sugrumaţi nici de iataganul otoman. Sprijiniţi de către Comitetul rus din
Bucureşti, se răscoală la 1876 împotriva turcilor de la Dii ( Vidin), dind peste
o mie de morţi. In cîntecul bătrînesc Răscoala împotriva turcilor de la 1876,
anonimul timocean o~Iindeşte setea de răzbunare şi de eliberare de sub
jugul turcesc :
Atunci dascălu Ciolacu,
Pe un cal roşu ca macu,
Pe cimpu-al din Bregova,
La timoceni cuvînta :
- Fraţi români, să vă luptaţi,
Frică la duşmani nu luaţi,
C-a venit ziua cea mare,
Să mîncăm la turc oscioar~.

Poezia epică timoceană cîntă toate războaiele de eliberare purtate de

sîrbi sau bulgari. Alături de popoarele vecine, timocenii au luptat cu eroism,
fiind elogiaţi de presa internaţională. Despre contribuţia lor la războiul din
1876 scrie şi i\1ihail Eminescu. 1 Românii timoceni s-au identificat în aspiraţii
cu popoarele din sud, ducînd aceeaşi luptă şi dind aceleaşi jerHe, sub zidurile
de la Adrianopole, Kaimaccialan, Salonic, Tracia.

*
In ceea ce priveşte gruparea geografică şi dialectală
a folclorului timo-
cean, menţionăm citeva consideraţii ale unor învăţaţi străini şi români. Acade-
micianul iugoslav Tihomir Georgevici, referindu-se la limba vorbită de către
românii timoceni, spune : "Toţi românii din regatul Serbiei vorbesc dialectele
limbii române" 2.
In mare, graiul vorbit se orientează după cum lanţul carpatic timocean
taie în două regiunea Timocului. In partea dinspre răsărit a munţilor, întoarsă
cu faţa spre Oltenia, se aude un grai identic cu cel al oltenilor. Inspre apus
de crestele munţilor, cu faţa spre Banat, se vorbeşte graiul bănăţean, "înflorit"
ici, colo mai cu seamă pe valea .i\toravei, cu neologisme sîrbeşti.

t Mihail Eminescu, Românii din Serbia {după o corespondentă din Hudapesta), 1n

Opere complecte, laşi, 1914.
2 Tihomir Georgevic, Kroz na~e Rumune, p. 35, Beograd, 1906.

23
 Pornind deci din faţa Calafatului, de la Oii (Vidin), pîni dincolo de
Cladova, din faţa Turnului-Severin şi Orşovei, şi de aci către miazăzi, pe o
linie de vreo 150 km., se întinde aria graiului oltenesc. Graiul oltenesc se
vorbeşte azi în Timoc intr-o fortnă arhaică.
Pe o linie sinuoasă dintre 1·. Severin şi Orşova, pornind din apropierea
Cladovei spre apus, pînă la Golumbăţ (la noi Baziaş) şi continuind spre
Morava şi dincolo de Morava, iar spre sud pînă la Paracin, cu sate răzleţe
ca Vlaşka, Spuska, Batinţ, Boşniana, sau la sud de oraşul Zăiceri, cu comu-
nele : Luca, Vlaşko Pole, Vlaşko Selo, Lubniţa, Baceviţa şi altele, se mai
poate auzi vorbindu-se subdialectul bănăţean cu tot mai multe cuvinte sîrbeşti.
Populaţia care vorbeşte graiul bănăţean, deşi mult mai numeroasă decît aceea
care vorbeşte graiul oltean, are un folclor mai puţin important, atît sub aspec-
tul calitativ, cît şi sub cel cantitativ.
Aria geografică în care se vorbeşte graiul bănăţean cuprinde judeţele:
J\\orava, Pojarevaţ ( Pasarovitz) şi parţial judeţele Timoc şi Craina, in timp
ce graiul oltean se vorbeşte în judeţele : Craina, Timoc (parţial) şi Vidin.
Graiul bănăţean este numit de către localnici "muntenesc" sau "ungu-
renesc". Printre locuitorii de aci pot fi întîlnite grupuri de min~ri "cărbu:1ari"
sau "ocnari", numiţi "bufeni". Aceştia au trecut Dunărea de la Bocşa, Reşiţa
sau Oraviţa şi se ocupă dincolo în Timoc cu mineritul, in localităţile : Maidan
Pec, Bor, Cuceaina, Rudna Glava etc. Cele cîteva comune de mineri de aci
vorbesc o limbă ce se aseamănă mai mult cu graiul oltean decît cu cel bănă­
ţean, intrucit "bafenii" sint emigranţi din Oltenia în Banat.
1n acelaşi timp, graiul dinspre răsărit de Carpaţii timoceni este numit
de către localnici "graiul ţărenilor", aidoma cu cel oltenesc. La el se pot
remarca unele particularităţi. Astfel, cei din faţa raionului Calafat se numesc
"vă le ni" sau "dunăreni" : cei din faţa raioanelor Vînju Mare şi parţial Turnu
Severin se numesc "cîmpeni", in timp ce la miazăzi de această zonă, incepind
cu dealurile meridionale sub-carpatice, se numesc "deleni" sau "pădureni".
In privinţa materialului cules in acest volum trebuie arătat că majori-
tatea pieselor sint culese de la răsărit de munţi, din judeţele : Craina, Timoc
şi \'idin. 1\\ai puţine balade şi frinturele am putut cult~ge din judeţele
~1orava şi Pojare\'aţ (Pasarovitz), unde, după cum ramarcă acad. Emil Petro-
l'ici, "doinel~ şi strigăturile sînt pe cale de a pieri. Balada se pare că a dispă­
rut de mult... 1n privinţa aceasta e o mare deosebire între românii dinspre
1\'torava şi între aceia dinspre Timoc, adică din Craina, unde lăutarii păstrează
pină astăzi cîntecele vt.~chi româneştih t.

In aceste judeţe, cu excepţia munţilor Homole, unde nu am cules, nici eu

şi nici alţi ccn:~tători, se găsesc prea puţine balade ; căci poezia, portul, jocul
şi obiceiurile, sub influenţa culturii scrise sîrbeşti, dispar treptat, treptat.

1 Emif Pctro\ ici, op. cit., rr . .58--59.

24
 Un fenomen interesant se observi totuşi la rominii "munteni" sau "un-
gureni" dinspre răsărit de munţi, din Craina şi Timoc, şi anume că aici epica
şi lirica sint foarte fecunde datorită legăturii strînse cu balada şi ctntecele
de iubire dinspre Timoc şi Oltenia .

•
Se spune ci pentru prima dată ctntecele populare ale românilor tlmocenl
ar fi fost culese de citre marele folclorist sirb Vuk Ştefan Karagfci
(1787-1884). Pe cind era vameş la Ctadova (1811-1813) Şi la Birza Palanca,
apoi ambasador, a cules poezii de pe valea Dunării şi a Timocului, culegere
dăruită lui Gheorghe Asachi (1788-1874) la 1823 1, in semn de prietcn!e, dar
mlstultl de fllclri, o dată cu Biblioteca naţională din Iaşi.
Primele poezii populare de la românii timoceni au fost publicate la Paris
in 1889, de către Emite Picot, in : Chants populaires des Routnai ns de Serbie.
Culegltor n-a fost insi Picot, ci doi tnvăţători ce aparţineau unor familii ro-
mâneşti, ImpreunA cu o tnviţătoare sirboaici. Aceştia "n-au tnvăţat niciodatA
altă limbă, decit cea sîrbească", zice Emite Picot, referindu-se la culegitoril
Gheorghe Dimitrievicl şi Svetozar Stoiadinovicf din oraşul Negolin. Materia-
lul adunat din gura poporului i s-a dat scriitorului francez de către ambasa-
dorul Serbiei la Paris, lingvistul sîrb Stoian Novacovicl, iar cu ajutorul
scriitorului Alexandru Odo~scu, Picot a reuşit să descifreze textele scrise
in limba română cu caractere chirilice şi să le traducă în limba franceză.
Gustav Weigand, in Der Banater Dia lekt. Leipzig, 1896, publică texte şi
din Timoc, comuna Techia.
C. Cosmescu publică un număr mic de Poezii populare de la românii din
Serbia, în Convorbiri literare, anul XXXIII, nr. 9, iar Ovid Densusianu,
1. A. Candrea şi Th. Speranţia, în Graiul nostru, vol. 11, Bucureşti, 1908, pu-
blică folclor din sudul Cazane lor Dunării.
1\1. G. Milicevici, istoricul sirb, a inclus la 1876, in grandioasa lui operă
Knezevina Srbija, un text în limba română - graiul muntenesc, din balada
Pazvan Oglu, reprodusă mai înainte (fragment).
In anul 1913, profesorii G. Giuglea şi G. Vilsan au făcut o excursie cu
studenţii in sudul Porţilor de Fier, în urma căreia au publicat volumul De la
românii din Serbia 2 • Volumul cuprinde mai multe cîntece epice din părţile
Cladovei ( Cljuci sau Cheia), de la românii "dunărinţi" sau ,,mărgininţi" din
Craina-sirbească.

1 Ion Muşlea, Despre folclorul literar rom1nesc, Kniga o Balkanu, Beograd, 1936.
tom. 1, p. 287.
2
G. Giuglea şi G. Vîslan, De la românii din Serbia, culegere de literatură popu-
lară, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1913.
 Cu prilejul cercetărilor pentru atlasul lingvistic român ( ..-\1. R., 11 ), aca-
demicianul Emil Petrovici publică Note de folclor de la românii din Valea
Mlavei 1, iar Ion Pătruţ, Folclor de la ron1elnii din Serbia, în acelaşi anuar.
1n mai 1943, apare prima n1ea culegere de Poezii populare de la românii
din \lalea Titnocului 2 •
Prima lucrare de folclor care se publică în limba română cu caractere
chirilice apare în capitala judeţului Timoc, la Zăiceri, în anul 1948, sub titlul
Cincicătoare partizănească. Cartea este editată de către Frontul popular al
raionului Zajecar, sub îngrijirea ing. Iancu lui Moană Simionovici din com.
Podgoraţ. Broşura aceasta de 28 pagini cuprinde balade populare din timpul
luptei de eliberare de sub jugul fascist.
Cîntece epice au fost publicate şi în ziarul românesc Vorba noastră, care
a apărut tot in oraşul Zăiceri, în anii 1945-1948, in grai muntenesc-ungure-
nesc, adică bănăţean.
In anul 1958, prof. Nicolae Ursu 3 publică : Cîntece din Valea Titnocului
cu notaţie muzicală şi text.
Editura de stat pentru lih:ratură ~i artă publică în 1960 folclor din Timoc
în volumul Flori alese din poezia populară. Aci sint cuprinse mai multe piese
din lirica timoceană, inedite, care apar şi în volumul de faţă.
In sfîrşit, se mai poate aminti volumul Tinerete fără bătrîneţe care
cuprinde şi basme populare din Timoc, culese de mine.
Clasificarea materialului epic din această colecţie s-a făcut după aceea
pc-econizată de Al. 1. Amzulescu (Balade populare rornâneşti, 1964).

*
Important este de semnalat în ce împrejurări se cîntă baladele şi doinele.
De obicei, cîntecul bătrînesc se cîntă intr-o atmosferă solemnă, la o invi-
taţie colectivă : nunti, botezuri, praznice, sărbători, petreceri, iar pentru cei
cărora le-au plăcut baladele, chiar şi cu prilejul înmormîntării sau pomenilor.
In aceleaşi ocazii se cîntă şi frînturelele (drăgostelele) şi doinele, cu
deosebirea că acestea se execută şi fără existenţa unui cadru solemn. Ele se
cîntă şi în grup dar şi singur, pentru o anumită destindere sufleteascA.
Baladele nu se pot cinta la o singură petrecere într-o zi. De obicei săr­
bătorila durează trei zile, ca şi nunţile, şi nici în aceste zile un lăutar nu-şi
poate epuiza repertoriul bogat de cîntece bătrîneşti, care uneori pot ajunge
de la patruzeci la optzeci, fiecare avînd de la l 00-200 pînă la 500-800 ver-
suri. Sima Prunaru ştie peste o sută de balade.

J Emil Pctrovici. Note de folclor de la românii din Valea Mlavei, Anuarul Arhivei de
Foldor, Buc... torn. VI, ·t9-f.1, pp. 43-75.
2 C. Sandu Tirnoc. Poezii populare de la românii din Valea Timocului, Editura Scri-

~ul Romc1nesc. Craiova_ 1943.

3 Nirolae Ursu. Cintece din Valea Timocului, in volumul Cintece şi jocuri din Valea
Alm•jului (Banat', Ed. ,\·1uzicală, Bucureşti, 1958, pp. 253-260.

26
 Recitativul epic se desfăşoară in mod liber, bardul popular, deşi adesea
fără ştiinţă de carte, parcă ar citi din cronici faptele de vitejie ale strămoşilor.
Nu îndrăgesc baladele scurte, preferă balade de dimensiuni, care du-
rează şi cite o oră pînă se deapănă.
Lăutarul care cîntă este secundat da cel puţin un ajutor care-I ţine isonul
sau "arăbacul" la vioară.
t n general toate baladele încep printr-o introducere ( taxin sau scopo),
pentru a trezi interesul masei de ascultători.
Introducerea uzuală este aceasta:
foaie verde colălie,
1-ascultaţl lume la mine,
Să vă spun o istorie,
Df ntr-a mea copilărie ;
Să vă spun un cintecel,
De cind eram mititel,
Istorie bătrînească,
Pentru ca să pomenească ! ...
Melopeea se continuă în acordul viorii într-un tempo viu ori monoton,
depănîndu-se într-o atmosferă de dulce incordare.
Formula tipică a încheierii este următoarea:
Istorie rumânească,
Cît e lumea s-o cetească;
La buni fraţi ca dumneavoastră
Pentru ca să pomenească!" ...
Balada se cîntă pe o singură voce, ca şi cîntecele de iubire. Nu existi
cîntarea polifonică, cu excepţia cîntecelor rituale funebre. Cintecele de dra-
goste se pot cînta şi în grup, dar pe o singură voce, de obicei de fete, mai
rar de băieţi.
Cîntarea antifonică la vicleim şi irozi a dispărut o dată cu acest obicei.
Baladele se cîntă, mai rar, şi de femei.
Atît baladele cît şi cîntecele de dragoste au melodii proprii, uneori co-
mune, cu excepţia descîntecelor care se recită.
Multe cîntece bătrîneşti de la românii din Timoc au dispărut din tradiţia
.
vie, dar cele înmănuncheate în acest volum aduc o contributie modestă la
cunoaşt~rea tezaurului lor spiritual.
Fiind aşezaţi la răscruce de drumuri, barzii anonimi timoceni au fost
cărăuşi ai cîntecului nostru pe ambele ţărmuri ale Dunării, de multe ori
impilaţi de colgiii turci şi de către ciocoi :

Aveau casa cucului,

Şi odihna vîntului.

17
 Izvorite din înţelepciunea unor minţi fără ştiinţi de carte, dar din su-
flete mari cîntecele barzilor populari din Tfmoc au darul de a merge la oameni
,,cu carte şi parte".
Creaţia populară cuprinsă în acest volum va răn1ine de-a pururi mărturia
geniului nostru popular creator.
1ubft de noi şi de urmaşii noştri, cintecul popular va străluci ca un
luceafăr, ce vfne din bezna trecutului îndepărtat. Conştient de triinfcla cîntecu-
lui, expresie milenară a vieţii celor ce I-au izvodit, poetul din Timoc contureazi
această convingere in grăitorul final :

Soarele merge şi apune,

Dar cintecul tot se spune !

CRfST&A SANDU TIMOC

C I N T E CE
B Ă T R 1 N E Ş T 1
ŞI DOINE
POEZIA
OBICEIURILOR
TRADIŢIONALE
t P ăduriţă deasă,
l\lîndra mînioasă
Cîntece de nuntă
Că Ionel o lasă.
Pădure, pădure,
Fetită de om sărac, P ădure-mpupită,
Ce . g..ăbişi la măritat, P ădure-nsovonită,
Ca ruja la scuturat ? Cu sovon de lînă,
Că ruja mai înfioare o dată, Cu Ionel de mină.
Da' tu nu te mai faci fată ;
Că vine primăvara,

.
Si o-are cine-o purta .
Văruicile tăie,
4

Pe coastă la viorele ; - Şi mă cere, maică, cere,

Da' tu ţeşi la păturele, Si mă cere-un negustori,
Să-nvălui pe neica-o ele.
Să-mi facă salbă de poli :
La mijlocu polilor,
Chipu negustorilor
2
Şi mă cere-un dărâbanţ,
Să-mi facă salbă de sfanţ :
Frunză verde măr uscat,
La mijlocu sfanţilor,
Fetiţă de om sărac,
Chipu dărăbanţilor.
Nu 2răbi la măritat,
Şi mă cere, muică, cere,
Ca frunza la scuturat !
Si mă cere-un vaporean.
Că frunza mai dă o dată,
-' Ba tu, maică, nu te duce !
Da' tu nu te mai faci fată !
Cind t-ă dragostea mai dulce
Fetiţă de om sărac,
la v~poru şi să duce;
Joci în horă-mboorat ;
lţi vine altu mai dulce.
Dă-te, fată furisită,
Da mă cere, maică, cere,
Joacă-n horă potolită,
, mă cere-un plugăraş !
Si
Că te măriti făr' de nuntă,
' Du-te, maică, minca-l-aş !
Si nu te culci nebătută
Că-ţi găseşti vr'un blăstamat,
De mănîncă nespălat
5
Şi să culcă ne-nchinat !

- Fata mamii cea frumoasă,

3 Prea frumoasă eşti,
Spune, spune muichii tel~.
Pădure, pădure, Cînd te-oi mărita,
Păduriţă rară, După ci ne, după cine,
Mîndra,-n pielea goală, Mama să te dea ?
Plînge, se omoară, Să te dau, să te dau
Că Ionel se-nsoară. După-un muncitor !
Pădure, pădure, -1\\uncitoru prea munceşte,

33
Ară pogonu-n lung şi-n lat,
1\tă arde soarele-o cap t
Nu mă duc, nu mă duc,
~\\amă, după el.
- Fata mamii cea frumoasă,
Prea frumoasă eşti,
Spune, spune, muichii tele,
Cind te-oi mărita,
După cine, după cine,
J\\ama să te dea ?
Să k dau, să ~ dau
După negustori !
-~ Negustori, negustori,
1\'\ulţi rămîn chiori.
Nu mă duc, nu mă duc,
Mamă, după el.
- fata mamii cea frumoasă,
Prea frumoasă eşti,
Spune-i, spune-i muichii tele,
Cînd te-oi mărita,
După cine, după cine,
i\1ama să te dea ?
Să te dau, să te dau
După bel ee iu !
- Beleciu bălăieşte,
Sara vine făr-de peşte :
Ţoalele ude pe el,
Nu mă duc, nu mă duc,
1\\amă, după el.
- Fata mamii cea frumoasă,
Prea frumoasă eşti,
Spune, spune mamii tele,
Cind te-oi mărita,
După cine, după cine,
1\\ama să te dea ?
Să te dau, să te dau
După dugăiaş,
Dugăiaş de la oraş ! .-\cc-mpunge, ace-mi fringc.
- Dugăiaşu-icu chirie.
Şi dă marfa-n veresie.
Nu mă duc, nu mă duc,
hlamă, după el.
- Fata mamii cea fru1noasă,
Prea frumoasă eşti,
Spune-i, spune-i muichii tele,
Cînd te-oi mărita,
După cine, după cine,
.\\ama să te dea?
Să te dau, să te dau
Dup-un cojocari!
- Cojocari, cojocari,
Face la pieptari !
. .
Cind il cati, cînd îl cati,
Şede făr-de bani !
Nu mă duc, nu mă duc.
Mamă, după el.
- Fata mamii cea frumoasă.
Prea frumoasă eşti,
Spune, spune, mamii tele,
Cînd te-oi mărita,
După cine, după cine,
1\'\ama să te dea 1
Să te dau, să te dau
După un cioban !
- Ciobanu ciobăneşte
Toată vara, şi păzăşte,
Toată vara tîr ! şi bir J
Cu cioarecii rupţi în tur !
Nu mă duc, nu mă duc.
.\\an1ă, după el !
- Fata mamii cea frumoasă,
Prea frumoasă eşti,
Spune, spune, mamii tele,
Cind te-oi mărita,
După cine, după cine,
l\\ama să te dea ?
Să te dau, să te dau
După-un croitor!
- Croitor croieşte,
Se laudă cind vorbeşte ;
1\\ămăliga nu-i ajunge.
Nu mă duc, nu mă duc,
:\\amă, după el.
- Fata mamii cea frumoasă.
Prea frumoasă eşti,
Spune, spune muichii tele,
Cînd te-oi mărita,
După cine, după cine,
Mama să te dea ?
Să te dau, să te dau
După lăutari ! Umple satu de miros.
- Dragostea de lăutari,
1\ur şi mărgăritari ! Că şi eu ţi-am fost ficior :
Cînd joacă la zile mari,
Poznariu e plin de bani.
Eu mă duc, eu mă duc,
Mamă după el !
l-auzi, mamă, cînii bat,
1mpeţitorii intră-n sat,
dighi, dfghi, da !
Taci, mamă, dăi, dăi, dăi,
<..:ă sint împeţitorii mei ..
Dă-le, mamă, ş-o cafea,
Ca să vie să mă ia :
l)ă-le, mamă, băutură,
Ca să nu mă eate-o gură ;
Cît un an din vară trece.
Şi am patruzeci şi zece.
.i\tă uitai într-o fîntînă,
Şi văzui că sînt bătrină :
Mă uitai într-o găleată,
Şi văzui că sint buzată ;
~\\ă uitai şi după uşă,
Şi văzui că sînt mătuşă.
7 Cu picioru mi-o călcai,
De trei ani mă duc, mă duc,
Şi tu, mamă, n-ai crezut :
Dar acuma ai să crezi,
Că-o trei ani nu mă mai vezi !
Rămîi, tată, sănătos,
Ca un busuioc frumos :
55
Rămii, mumă, sănătoasă,
Ca o garoafă frumoasă.
Cînd o bate peste faţă, ·
Umple satu de dulceaţă ;
Cind o bate pe dos,
PHnge-mă, mumă, cu dor,
Plînge-mă, mumă, cu milă,
Că şi eu ţi-am fost copilă.
Plîngeţi, fraţi, plîngeţi, surori,
Că- şi eu v-am plîns pe voi.
Fa mireasă dumneata,
Cine naiba te-a-nvăţat ?
Te-ai grăbit la măritat,
Ca ruja la scuturat!
Că ruja mai înfioare-o dată,
Da' tu nu te mai faci fată :
Cînd or cînta rac u-n lac,
Atunci şi giner'le băiat !. ..
Naică, văruicile tăie
Sui~-n deal la viorele,
Cu băieţii după ele ;
Tu stai-nchisă-n coşere
Şi-nli ţăşi la păturelc,
Să-nvălui giner'le-n ele.
Cit fusăi la muica fată,
Eram frumoasă, curati,
Ştiui floarea cum să poartă.
Da' dacă mă măritai,
Floricica lăpădai,
Şi-o vîndui şi pe mălai :
Copiii mă-mprejurară,
B irur'le mă înglotară.
Cit fusăi la muma fată,
h\încam pîine de săcară,
Cernută cu sită rară,
Şi-o mîncam cu drag pe-afară ;
Da~ dacă mă măritat~
Mîncai piine de-a aleasă.
c~rnută cu sită deasă,
Şi-o mîncai cu plîns pe masă.
Baş cînd e cina mai bună.
Poe ! cu pumnu peste gură.
Nu ştiu, mănînc or suspin
Sau bag in mine venin ;
Nu ştiu, mănînc sau ce fac,
Or otravă-o mine baJl !. ..
Că mila de la părinţi,
i-\minată vreme-o uiţi.
Da' mila de la bărbat,
Ca umbra de păr uscat :
Cînd te dai să te umbr~şti,
Şi mai rău te-năduşeşti.
Poteca de la maica,
De cind n-am dat p~ ca,
Răsări iarba pe ea ;
Să răsar şi pălămidă,
Cu maica nu mai sint rudă !
Taci, mireasă, nu mai plinge.
( 1n revărsatul zorilor, luni, Jupă ce prin1a noapte tinerii dorm împreună,
arzîndu-le la cap lun1înări şi avind la cap şi jugul boilor, ce simbolizează
speranţa că în viaţă şi muncă se vor potrivi ca boii la jug, lăutarii, însoţiţi
de toboşar, cîntă versurile:)
Zorile, zorilor.
Zorile, surorilor.
Ce grăbiţi,
Ce revărsaţi,
.h1ai staţi, nu vă revărsaţi,
Că sînt doi iubiţi culcaţi.
Zorilor, surorilor,
Nu grăbirăţi la vărsat,
Că dorm doi golumbi in pat :
Un golumb ş-o golumhiţă.
Şi să sărută·n guriţă :
Ea pe el şi el pe ea,
C-aşa este dragostea.
S-a culcat asară doi.
Da' să vă sculaţi azi trei.
C-ai să mergi la casa ta,
Şi ţ-ă traiu cu vătraiu.
Şi ţ-ă cina cu prăjina.
Plîngeţi ochi şi lăcrămaţi,
Că voi sînteţi vinovati :
Ce vedeţi nu mai lăsaţi,
Ce iubiti nu mai uitati.
t •
- fa mireasă dumneata.
U nie-o laşi pe mumă-ta 1
Cind vine dumineca
Cine foc i-o mătura?!
- Cocoşu cu aripa.
- Cine apă i-o aducea 1
Vadra-o cui să va usca !
1nfloriţi, flori, înfloriţi,
Că daichii nu-i trebuiţi J
Cînd mie-mi trebuirăţi,.
Voi atuncea împupirăţi ..•
1nfloriţi şi staţi ca gardu,
Că daichii i-a trecut veacu ;
1nfloriţi şi staţi ca perete.
Eu mi-am luat partea din fete.
Pîn' la anu,
Şi
ciobanu.
Cind o fi anu trei,
Să-I pună după oi.
Să să iubească sănătoşi,
Să facă copii frumoşi.
9
Joacă, soacră, pingă vatri,
Să-ţi dea nora turtă caldă ;
Joacă, soacră, tot mai tare,
Să-ţi dea lături din căldare.
Joacă, soacră, nu juca,
Doar cămaşa nu-i a ta,
Că ti-a dat-o noru-ta!
t
Azi ţi-o dă, miine ţi-o ia.
Şi rămli cu riza ta.
Bate vintu,-ţi ia opregu,
Ţi se vede trupu negru ;
Trupu negru şi curat,
De-un an nu te-al scăldat
10
Foaie verde, foaie lată,
Si plimbă socru pe grapă :
Foaie verde şi-un arţar,
Şi-i trasă de un măgar.
Şi-a pus socru cîrpa-n cap,
Da' cojocelul sub pat.
Rău soacra 1-a fermecat,
De se culcă tot sub pat;
Doarme şi tot sforăieşte,
Poate dracu mormăieşte '
- Fa nevastă, tu eşti dracu,
Toată noaptea-mi scirţăi patu !
- Mă bărbate, fermecate,
Nu face alte păcate !
Dedei trupu chinului,
Făcui banii birului :
Da' el să cutropea cu sacu,
Şi durmea pînă-1 lua dracu ! ...
Il
PAPARUDA
Păpărudă, rudă.
Ieşi afară de ne udă.
Cu găleata, lea ta,
Peste toată faţa :
Cu găleata plină,
Ploile şă vină :
Cu găleata rasă,
Ploile să varsi :
Cu ciubăru, băru.
Peste tot tinăru.
Crească grînefe
Cît prăji nile,
Crească oarzăa'le
r••• Cît rogoazăle,
Da' porumbur'le
Cit gardurile,
Boii trăgători,
Oameni muncitori.
12
ALIOŞ
Sîn Toadere,
Sîn Toaderc,
Las cosiţa capului
Cît coada calu 1ui.
Alioş ! Alioş !
La Ioana pe coş!
Să abatem pirău pin uşe,
Să se spele de cenuşe ;
Să-i facem leagăn de ntătasa,
S-o ia Conea acasă
Alioş! Alioş!
Cu Ioana în coş !
C-au rămas dănacii ne-nsuraţi,
Ca tulenii nemîncaţi :
Au rămas fete nemăritate.
Ca paile nemâncate.
Busuioc, busuiocel,
Cum ai ştiut de-ai crescut,
Aşa să ştii de scrisa mea !
Stea, steulica mea,
Toate stelele să stea,
Da' tu să nu mai stai.
Te duci in lungişi
Şi-n curmezişi,
1ncotro soarele răsare,
1 ncotro soarele apune, 14
Să te duci la scrisa mea :
De pocitură
Cu ciocu s-o ciocneşti,
Cu aripile s-o plesneşti
Şi la mine s-o porneşti. Pleacă (:iheorghe pe cale, pe cărare,

Dac-o fi din ţară, ( iras şi frumos.

Să vie pe stară : Pe ]a mijloc de calfl
Dac-o fi din ale, L-a-ntîlnit nouăzeci şi nouă
Vie pe podu din vale : De săgetături,
Dac-o fi din munte, Şi nouăzeci şi nouă

Să vie pe punte. De pocituri.

In vis să-1 visezi, Şi 1-a săgetat,

i\evea să-1 vezi : . .

Si 1-a cutitat
Pin creierii capului
In minte să-I ţii,
La ziuă mi-I spui. Şi faţa obrazului,
Ş-auzu urechilor,
Vederile ochilor,
1n rădăcinili măsălilor.
13
Şi Gheorghe a-n(·eput

DESCINTECf
De obrinteală
Intr-un cimp mare negru,
Latră un cine mare negru.
Piste l\\area Neagră,
S-aude zbierind o oaie neagră.
A ţipa
Şi a se văita.
Nima nu 1-a auzit,
Decit l\1aica Precesta din ceri
l..-a auzit şi 1-a văzut.
Pe scară de aur s-a coborit.
De mina dreaptă 1-a luat
Şi 1-a-ntrebat:

In pădure mare neagră. - Ce plingi, măi Gheor,;zhe,

Zbiară un cioban mare nrgru. Ce te vaiţi ? ...
Tăcu ciobanu de zbierat - Cum n-oi plînge !
Şi de fluierat. Cum nu m-oi văita !
Stătu şi oaia de zbierat, Că am plecat

Stătu şi cîinili de lătrat.

Pe cale, pe cărare,
Gras şi frumos.
Şi stătu şi obrintrala
Pe la mijloc de "ale
f)i la Trandafira.
,\\-au intilnit
Stătu dl,. junghiat
:\ouăzcci şi nouă
Şi incuţ itat. f)e săgetături,
Şi Trandafira rămasă :\ouăzeci şi nouă
Curată, sănătoasă, De inţăpături.
Cum :'laica Prl·cesta a lăsat-o, Şi m-a săgetat.
Ca strugur' li-n 'ie. . m-a cutitat
Si .
Ca .\laica Stănlăril'. Pin creierii capului,

38
In fata obrazului Dalac t.u-mp1fnituri '
'
Ş-auzu urechilor, Tu, dalacc, ieşi
In vcderili ochilor, Di la Trăilă din cap,
Şi-n rădăcinili măsălilor. Ieşi din gît,
- Nu plînJZe, măi GheorJlhe, Ieşi din carnea lui.
Nu te văita, 1eşi din piept,
Că eu grija ta oi purta, Ieşi din spate,
Şi la tine oi venea. Ieşi din picioare
Cu trestie-o apă ne-ncepută Şi din toate oasele lui.
Oi descinta Trăilă-ncepea:
Şi săgetăturili, - Ieşi cind îţi spun,
Şi cuţiturili, Nu te umfla,
Şi pociturili. Nu te pitea!
Cu mîna le-oi lua, Dalacu de la Trăită ieşi,
Piste nouă mări albe Sub o piatră se pitf,
Le-oi arunc a. Şi piatra plesni,
Şi Gheorghe a rămas Dalacu ieşi,
Curat şi luminat, Piatra plecă,
Ca auru strecurat, Dalacu plccă,
Cum maică-sa 1-a făcut, Iar Trăilă
Cum Domnu mi 1-a zidit. Rămase curat, luminat,
Cum maică-sa 1-a lă9at.
Ca strugur'li-n vie,
15
Ca Maica Stămărie.

De dalac
10
Tu, dalac
Din lac, D e "s o a r e s ă c"
Tu, dalac
Din soare, Mă sculai de dimineaţă,
Tu, dalac Olicăindu-mă şi tinguindu-mă,
Din mare, Şi perii din cap jumulindu-mi.
Tu, dalac Şi nima nu mă vedea,
Din vint, Maica Precista m-auzea,
Tu, dalac La mine-mi venea.
Din iarbă, De vorbă m-a-ntrebat,
Tu, dalac Cu mîna dreaptă m-a luat
Din pămint. Şi-n piriu lui Iordan m-a băgat,
Tu. dalac Şi-n fîntîna lui Adam.
Din mincare, Ba m-a luat şi m-a scăldat,
Dalac cu izbitură, ~-a spălat de soare săc,
Dalac cu umflătură, De izbi tură,

39
De boala pămîntului
Şi de-nti1nitură,
Că arc nouă surori
Şi ia nouă dureri.
Sărea aşchia de topor tăietor,
Şi de voinic muncitor.
Să sară şi ce e-n trupul Ghcrghinii.
Cu nouă surori,
Cu nouă dureri,
Veni oastea soarelui,
Ca la gindul dorului.
~\ai rămascră opt sori.
V ani altu soarf',
Şi la altu dor,
1\\ai rămaseră ~apte,
:\\ai rămascră şase.
i\\ai rămascră cinci.
L\\ai rărnaseră patru.
1\\ai rămascră trei.
1\\ai rămascră doi.
1\\ai răn1asă unu.
Şi de unu nu mi-c leac.
Ci de la nouăzeci şi nouă de părţi,
Da' mai vîrtos
De la lriitos.
Leac de la limba mea,
Leac de la mina mea,
Leac de la l\laica Precista.
Că ce zic de mine,
E şi de la Dumnezeu,
Şi de la h1aica Precista ;
Să fie descîntecul meu de folos.
Da' C.herghina să rămînă
Curată, luntinată,
Cu leac din nouăzeci şi nouă
[ u sint tare descintătoare,
Şi dcscînt în fuga mare,
Făr' de nici o supărare,
4\\aica Prccista ziditoarc,
Da' cu o descintătoare.
Soare sui,
Soare prcsui.
Soare cafcliu,
Soare turungiu,
Soare de nouăzeci şi nouă de feluri,
Soare de nouăzeci şi nouă de
neamuri,
Să ieşi cu izbitură
Şi cu plinitură,
Şi cu boalili văzduhului
Şi ale răsăritului,
Şi te du la apus
Să dai cu capu in fus!
Şi te du la răsărit
Să dai cu capu-n cuţit,
Soare săc, şi să apui,
La Gherghina~n cap să nu te
mai pui.
Şi din creierii capului,
Din zgirciul nasului
Şi din faţa obrazului,
Din piept şi din şale,
De unde-i pasă mai tare,
Să ieşi cit mai tare,
In fuga mai mare.
Iar Gherghina
Zambila
Să rămînă curată,
Luminată,
Ca stcaua-11 ceri,
Ca strugur'li-n vie,
Ca .~taica Stămărie.
17
de De fzdat
părti.
La cap pe comănac,
La inimă de vidră,
lzdat nebotezat.
Coco~u făcu oul roşu,
(îospodi Camina sărea,
Făcu strepez.
Gospodi Camina,
4C
Cine n-are cruce Fereasti,
Să nu vină la cruce, fereasta astupată !
Cine n-are cruce Şi pc coş intra,
Să nu fugă de cruce. Pe Pătru-1 găsea
Cine n-are cruce Culcat, înţepturat,
Să nu treacă peste cruce. Cruce nefăcută.
Fugi, sabie diavolească, 1i punea o labă-n piept,
Că vine sabia diavoleascl, Una în spinare,
Cu cinci săbii ascuţite, 11 strîngea, îl cuprindea,
Cite cinci sint rămăşiţe, Cu coada nările-i astupa,
Să taie pe necuratu, 1i da străgniţă, vrăgniţă,
Să taie pe blăstăma tu. Umflături şi gîmfături.
Fugi din capu omului, Pătru se văita,
Ieşi din inima lui, Se văicărea,
Din trupu voinicului, Stămăria 1-auza,
Că nu este locul tău, Pe scară de ar2int
Şi este al crucii mele, Se scobora,
Şi-al tămîii ! Pe scaun de aur şedea,
Plezneşte, drace,. Şi pe Pătru-1 intreba :
Că n-ai ce-i face ! - Ce zbieri, Petre, ce te văicăreşti 1
Ieşi, drace, că n-ai ce-i face ! Nu pot să stau in aşternutur'li mele,
Eu te-oi biciui, De văicăturile tele !
Cu crucea te voi boteza, :\tunci Pătru-i răspundea :
Cu cutitu te voi tăia, - ~\aică Stămărie,
'
Cu tămîia te voi tămiia : Cum să nu zbier,
Tămîia o să-ţi miroasă, Să nu mă văicăresc,
Pe voinic să-I laşi Că a plecat i zdatu
Curat in casă. Cu izciătoanea,
Curat şi luminat, A apucat cu apucătoanea,
Cum Maica Precista La uşemi-au venit
L-a lăsat. Şi mi s-au oprit.
Uşa a fost încuiată,
Da' fereasta astupată ;
18 Atunci pe coş a intrat,
De izdat Şi m-a găsit culcat,
Pe cruce nefăcute,
;\ plecat izdatu Şi-mi punea o labă-n piept.
Cu iz:dătoanea. Şi alta-n spinare,
:\ apucat Imi da străgniţă, vrăgn iţă,
Cu apucătoanea Umflături şi gîmfături.
La uşa lui Pătru : De aia eu zbier şi mă văicăresc.
Uşa, Şi mă tinguiesc.
uşe încuiată, Atunci Stămăria-i zicea :

41
- ;\lcrgaţi curind la Floarea Pin ronu nasului,
descîntătoarr, Pin gogoşile ochilor.
Că ea-ţi \'a dcscinta, Pin cap,
Cu rnina-ti va lua, Pc su' cap,
Cu mina ei a direaptă, Pin git,
Cu limba ci curată. Pe su' git,
Floarea alerga Pin urechi,
Cu nouă cuţite Pe su' urechi.
Bine ascuţite, Pin dinţi,
Cu nouă fus~ tăil·toare, Pe su' dinţi,
Cu fuscle-1 înţepa, Pin limbă,
Il străpungea, Pe su' limbă.
Cu cuţitele-( taia. Pin măsele,
Il zdrumica, Pe sub măsele,
1 n coada mărilor il It~ păd a. Pin turtili măsălilor,
Pătru să rămînă Pin gît,
Curat, luminat. Pe su' gît,
Cum i\1aica Doannului Pin grumaji,
L-a lăsat ! Pe su' grumaji,
Pin umăr,
Pe su' umăr,
19 Pin miini,
Pe su' mii ni,
De vivor Pin cite,
Pe su' cîte,
A plecat Ion pc cale, Pin pălmi,
pe cărare, Pe su' pălmi,
Pe drumu-al mare, Pin deşte,
Spre răsărit de soare. Pe su' deşte,
Să-ntilni cu vivoru-n cale, Pin unghii.
Cu vivor, Pc su' unghii,
cu vivorniţa, Pin şele,
Cu soare săc, Pe su' şelc.
cu soriţa, Pin piept.
Cu brînca, Pe su' piept,
cu brinculiţa, Pin ficaţi,
Cu ţapa. Pe su' ficaţi,
cu ţăpuliţa, Pin inimă.
Cu nouăzeci de ţepi inţepată, Pe su' inimă,
Cu nouăzeci de fieroanie-nfierată. Pin burtă,
Şi mi-I infiera, Pe su' burtă,
Şi mi-I înţăpa. Pin pîntice,
Pin creierii capului, P~ su' pîntice,

42
Pin picioare, Cu ţapa,
Pe su' picioare, Cu ţăpuliţa,
Pin genunchi, Cu nouăzeci şi nouă de ţăpe-nţăpată,
Pe su' genunchi, Cu QOUăzeci de fiară-nfierată,
Pin pulpe, Cu nouăzeci de cuţite ascuţite,
Pe su' pulpe, Şi mă luară
Pin călcăie, Şi m3-nfierară,
Pe su' călcăie, Şi mă-nţepară
Pin tălpi, Pin creierii capului,
Pe su' tălpi. Pin ro nu nasului.
Pin deşte, Pin gogoşile ochilor,
Pe su' deşte, Pin umerii obrajilor,
Pin unghii. Pin fălci,
Pe su' unghii, Pe su' fălci,
Pin şele, Pin dinţi,
Pin piele, Pe su' dinţi,
Pin miini. Pin măsele,
Pin picioare, Pe su' măsele,
Pin toate oasele goale. Pin limbă,
Ion se văita, Pe su' limbă,
Se văicărea, Pin barbă,
~\laica Precesta-1 auza, Pe su' barbă,
Din ceri se scobora, Pin git,
Pe scară de fier se scobora. Pe su' git,
Pe scaun de aur s-aşeza, Pin umeri,
Şi din gură-1 întreba: Pe su' umeri,
- Ce zbieri, Ioane, Pin grumazi,
Ce te văicăreşti Pe su' grumazi,
De nu pot sta-n aşternuturile mele Pin mîini,
De văicăturile tele ? ... Pe su' mîini,
Ion Începea de-i spunea : Pin coate,
- Cum să nu zbier, Pe su' coate,
iă nu mă văicăresc '? Pin pălmi,
Cînd am plecat pc cale, Pe su' pălmi,
Pe cărare, Pin deşte,
Pe drumu-al mare. Pe su' deşte,
1ntr-al răsărit de soare, Pin unghii,
;\\-am intilnit cu vivoru-n cale, Pe su' unghii,
Cu vivorniţa, Pin şele,
Cu soare săc, Pe su' şele,
Cu soriţa, Pin piept,
Cu brînca, Pe su' piept,
Cu brincuţa, Pin ficaţi,

43
Pe su' fll.ati. Unde fata mare cositia nu-mpleteşte.
'
Pin inimă, Iar loii uidea
Pe su' inimă, Curat, luminat,
Pin burtă, Ca argintu strecurat.
Pe su' burtă, Ca strugur'li-n vie,
Pin pîntece, Ca Maica Stămirie,.
Pe su' pîntece, Leacul de la min' să-i fie '
Pin urmă,
Pe su' urmă,
20
Pin denume,
Pe su' denun•~. De spămintat
Pin călcăie,
Pe su' călcăi~. Cruce-o casă,
Pin tălpi, Cruce-n masă,
Pe su' tălpi, Cruce-n patru cornuri de casi.
Pin dcşte, Nu e casă şi-i biserică.
Pe su' deşte, Da-n biserică cine şede ?
Pin unghii, Sfintu Ion cu ţoalili scurte,
Pe su' unghii, Cu săbiile crunte.
Pin şele, 11 păzeşte pe Ioniţi,
Pin piele, Il străjuieşte
de la cap
Pin miini, Pînă 1a picioare.
Pin picioare, De ale, de a lume,
Pin toate oasele goale. De Muma-Pădurii,
De-aia zbier şi ma văicăresc. De tata-l săcurii,
De nu poţi să stai in aşternuturile De frici, de năluci.
tele De coltate,
De văităturile mele. '
De zimbate.
Atunci htaica Domnului De urite,
Că-i spunea :
De despletite ;
- Alergaţi la Brinduşa De zmei,
descintătoar~a, De zmeoaice,
Că ea v-a dese i nta. De ale,
Cu mîna boala v-a lua, :\leoaice;
Cu mina ei direaptă, De draci,
Cu limba ei curată. De drăcoa ne,
Ion la Brinduşa alerga. De surji,
Brînduşa îl lua şi-i tlescinta. De şchinpi,
1n ai ne albe-1 îmbrăca. De muţi,
1 n coadili mărilor il trimetea. De surzi.
t n muntii
. ai cărunt' i, Să-i muţească,
Unde popa nu ceteşte, Să-i zămorluiască,
Unde săcure nu bocăneşte, Să-i împietrească,

44
Să-I Înmărmureasci, be ta strină,
Treabă cu loniţă să nu aibă, De la vecină,
Că pe el il păzeşte, De la cumnata,
Il străjuieşte, De la surata.
De la prinz păn' la amiază, De la tata,
De la amiaz' păn' la chindie, De la mumă-sa,
De la chindie păn' la cină, Ce-or fi năprătit,
De la cină pin' la cîntători. S-or fi năcăjit,
De la cintitori păn' la vărsat de zori, Pe capu lui Trăită
Şi din vărsat de zori L-or fi trimes.
Pănă-n răsărit de soare, Neinşirate,
Din răsărit de soare, Nesălcate,
Pănă lumea să pomeneste. Neusturoiate,
Il păzeşte şi-1 strejuieşte. Nepipărate,
.
Da' lonită să rămînă
Curat, luminat,
Nesărate,
Netimîiate,
Ca steaua-o ceri. Eu le trimet sărate
Ca strugur'li-n vie, Şi-npipirate,
Ca Maica Stimărie, Şi usturoiate,
Ca zina ce s-a făcut Şi tămiiate,
Ca Maica Domnului cind s-a născut. Şi-ntirîtate.
Cu o mină eu le-ntorc,
Cu două eu le destorc:
21 Cu două le trimet.
Cu două le-ntorc:
De-ntorsură Cu trei le trimet,
Cu trei le-ntorc :
N u-ntorc astă apă, Cu patru le trimet,
Nici nărocu l-at bolnav, Cu patru le-:ntorc :
Nici adusu lui, Cu cinci le trimet,
Nici cuprinsul lui. Cu cinci le-ntorc ;
Şi-ntorc năprătiturili. Cu şase le trimet,
Năcăjiturili, Cu şase eu le-ntorc :
Aruncă turili, Cu şapte eu le trimet,
Trimesăturili, Cu şapte eu le-ntorc :
Făcă turii i, Cu opt eu le trimet,
Urăciunili Cu opt eu le întorc;
Ci-or fi năcă jit, Cu nouăzeci şi nouă eu le-ntorsii,
Ci-or fi năprătit Le poprivii
Pe capu lui Trăilă. De pe capu 1-al bolnav le zgurnii
Pe sanga lui, 1n car le pusăi,
Pe viaţa lui. 1n uşa Domnului le trimesăi ;
De-or fi trimeasă Din uşe in casă,

45
[)in casă pc masă, Ţapa din chindie,
1)(."' pc masă in strachină, Ţapa de la vremea cinii,
l)in strachină-n linJlură ; Ţapa de la cîntători,
f)in lingură le luă Ţapa de la vărsat de zori.
Şi It"' n1încă Trăilă, Ţapă boiască,
Să uidească Ţapă oiască,
Curat, lun1inat, Ţapă porcească,
Ca steaua-n Cl·ri, Ţapă cinească,
Ca roua-n cimpic, Ţapă găinească,
Ca strugur'li-n vie, Ţapă căprească,
Ca .\laica Stămărit..•. Ţapă şerpească,
Ţapă guşterească,
Ţapă sîrbească,
Ţapă turcească,
22
Ţapă ungurească,
De ţapă Ţapă talienească,
Ţapă bulgărească,

Ţapă albă, Ţapă rumânească,

Ţapă neagră, Ţapă rusească,

Vişinie, turunjie, Nouăzeci şi nouă de feluri de ţăpe,

\'inătă pară, Ieşiţide la Ioniţa din cap !
Ţapă verde; Din cap,
Nu-nţăpa, De su' cap,
~u cuţita, Din cap,
Nu săg~ta, Din spate,
Nu detuna. Din oasăle toate,
Ieşi ţapă la ~ap~i. Din cap,
Cu ţapa te-nţăp, Din picioare,
o~ rădăcină t~ săc. Din toate oştioarete goale ;
Ţapa ţăpilor, .
Pe Ionita s-o uriti, .
Sora ciurnilor, S-o părăsiţi,
~u-nţăpa, Treabă cu ea să nu aveţi.

Nu cuţita, Ţapa ţăpilor,

Nu săg~ta, Sora ciumilor,

:\ u fulgera, 1\u-nţăpa,

Că cu ţapa te-nţăp, Nu cuţita,

l)c răuăc i nă te săc. Nu săgeta,
Ţapa din culcan-., ~u spulbera,
Ţapa din scularc, Ţapă de la sfinţit,
Ţapa din mincarl~. Aşa ţi-am amintit.
Ţapa din ieşit de svar~. :\şa să te duci,
Ţapa ue la prinz. Căili s-apuci,
Ţapa din amiaz, Si
' .
la lonita să vie

46
Oameni albi şi buni, Cu nouă altăraşe,
Oi blînde ca florile, 1n care-mi şedea
.\toi ca bumbacu, Sînta Maica Precesta.
La loniţa să-i aducă leacu. Da' de lucru ce lucra ?
Leacu să-i dea, Scria carte mică,
Boala să-i ia. Carte mare,
1nţăpăturile, La sfintu lristos,
Toate durerile Că e mai milos.
Să ducă-n coadili mărilor, Plecă Sînta Maică Mărie
Unde glas nu grăieşte, Cu Sînta Maica Precesta.
Fata mare cosiţa nu-mpleteşte, Plecară-n genunchi,
Cocoş nu cocoşeşte, Pe munţi ascuţiţi,
Săcure nu bocăneşte. Pe simcele,
:\colo s-a-nţăpat, Pe simcelate,
S-a-nfiora t, Pe săcuri îmbărborate,
1\colo s-a-necat. Pe acoane impungătoare.
Bolnava loniţa, Cînd coatele ridica,
~tinea-i-aş guriţa, Singele prîşnea,
Să rămînă curată, Grînili-nverzea ;
Luminată, Cînd genunchii ridica,
Ca steaua-n ceri, Sîngele prîşnea,
Ca roua-n cîmpie, Codru înverzea.
Ca strugur'li-n vie, 1ntîlniră pe Sinta Miercure-n drum.
Ca Maica Stămărie, Bună ziua, Sîntă htiercure !
Leacu de la mine sA-i fie ! - Mulţam dumitale !
- Nu 1-oi fi văzut pe fluleţu meu,
Botezătoriul tău?
- Şi
de l-am văzut,
23
Nu l-am cunoscut !
De răzăpit - Amuncă-i a vedea,
Da' lesne-a cunoştea !
.•\ plecat un om mare, Că e calu lui
Cu o săcure mare, Negru murguleţ.
La un paltin mare, Cu pi nteni de zmeu leţ,
Să scoată o aşchie mare, Şi cu falcă de zmăoaică,
Să facă o biserică mare, Chinguliţa-i de şerpoaică,
Cu nouă uşi, In gură încleştate,
Cu nouă site, 1n cozi innoda te ;
Cu nouă prag uri, Friuleţul lui,

Cu nouă prăguleţe, Cu aur aurit,

Cu nouă fereşti, 1\turguleţ chitit :
Cu nouă fereştioare, Puşculiţa lui,
Cu nouă a 1tare, Tunuleţ de vară,

47
Săbîoara lui, Nu l-am cunoscut t
Fulgere de sară. ... Iar plccă Sînta Maică Mărie
Şi Miercurea-mi pleca Cu Sînta Maica Precesta.
l)a' Sînta Măria uidca. Şi-ngenunchi,
Şi iar pleca Sînta 1\\aică i\\ărie, Pe munţi ascuţiţi,
Cu Sînta Maica Preccsta. Pe săc uri îmbărborate,
1nain ta şi-ngenunchia, Pe simccle însimcelate,
Pe munţi ascuţiţi, Pc acoane-mpungătoare,
Pe săcuri imbărborate, Cind coatili ridica,
Pe simcele insimcclate, Sîngele prişnea,
Pe acoane-mpungătoarl·. Grînele-nverzea:
Cind coatili ridica. Cînd genunchii ridica,
Singele prişnca, Sîngele prîşnea,
Grinele-nverzca ; Codrii inverzea.
Cînd genunchii ridica, Iar pe cale pleca.
Singele prîşnea, lntîlniră pe Sînta Dumineca.
Codrii înverzea. - Bună ziua, Sînta Dumineca !
Să-ntîlniră cu Sînta Vincr":a Nu l-ai văzut pe fiuleţu meu,
Şi-n cale-i ziseră : Botezătoriul tău ?
- Bună ziua, Sînta Vineri ! - Şi de 1-oi fi văzut,
- .t\\ulţam, Sintă }\\ărie, Nu l-am cunoscut !
Cu Sînta ~\laica Precesta! - Amuncă-i a vedea,
- Da' nu 1-oi fi vă7.tlt pc fiuleţu meu, Da lesne-a cunoştea :
Botezătoriu tău? Că e calul lui,
- Şi de 1-oi fi văzut, Negru murguleţ,
Nu l-am cunoscut ! Cu pinteni de zmeuleţ,
- Amuncă-i a vedea, Şi cu falca de zmcoaică,
Da lesne-a cuno~tea : Chinguliţa-i de şerpoaică,
Că e calul lui, 1n gură-ncleştate,
Negru murguleţ, 1n cozi înnoda te ;
Cu pinteni de zmeul~ţ, Frîuleţul lui,
Şi cu falcă de zmeoaică, Cu aur aurit,
Chinguliţa-i de şerpoaică, 1\lurguleţ chitit ;
In gură-nclcştate, Puşculiţa lui,
1n cozi innodat~ ; Tunuleţ de vară ;
Friulcţul lui, Săbioara lui,
Cu aur aurit, Fulgere de sară.
~\\urguleţ chitit ; - Eu nu l-am văzut,
Puşculiţa lui, Nu l-am cunoscut.
Tunuleţ de vară, ... Iar plecă Sînta Marie
Săbioara lui, Cu Sînta Maica Precesta. ·
fulgere de sară. Şi-ngenunchi,
-- Eu nu l-am văzut, Pe munti ascutiti,
• t •

48
Pe săcuri îmbărborate,
Pe simcele însimcelate,
.
Pe fiuletu meu,
Botezătoriu tău ?
Pe acoane-mpungătoare. - De 1-oi fi văzut,
Cînd coatili ridica, Nu l-am cunoscut!
Singele prişnea, - Amuncă-1 a vedea,
Grinele-nverzea : Da' lesne-a cunoştea :
Cînd genunchii ridica, Că e calul lui,
Sîngele prişnea, Negru murguleţ,
Codrii înverzea. Cu pinteni de zmeuleţ,
Dumineca zicea : Şi cu falca de zmeoaică,
- Duceţi-vă la lacul lui Iordan Chinguliţa-1 de şerpoaică,
De spălaţi faţă, 1n gură încleştate,
De spălati braţă : 1n cozi înnoda te:
Spălaţi umerii obrajilor Frîuleţul lui,
Şi sîngele genunchilor. Cu aur aurit,
Să vă uitaţi in soare, Murguleţ chitit;
Vedeţi o mogindeaţă mare; Puşculiţa lui,
Nu e mogindeaţă, Tunuleţ de vară,
Numa e Sîntu Gheorghe. Săbioara lui,
1ntrebaţi pe el, Fulgere de sară.
Că zboară pe cer : - Eu nu l-am văzut,
Poate-o fi văzut, Nu l-am cunoscut.
L-o fi cunoscut. S-a-ntors la puişorii el şi-a zts :
Da' Sînta Maica Măria, - Aide, şoarecii malchii,
Cu Sinta Maica Prccesta Ai puieţăi, ai să trecem drumu.
Iar au plecat in coate şi-n genunchi Că trecu roata carului,
Pe munti ..
., ascutiti, Imi călcă un brotăcel,
Pe săcuri îmbărborate, Şi nu mă vait după el.
Pe simcele însimcelate, Da' voi plîngeţi cu lăcrămi pe obraji,
Pe acoane-mpungătoare. Şi-aveţi mare năcaz.
Cind coatili ridica, Da' crăcăneii mei,
Singele prîşnea, Brotăceii mei,
Grînili-nverzea ; Aşa crăcănaţi,
Cind genunchH ridica,
Sîngele prîşnea,
.
Si la oichi umflati,
Aşa boboşaţi,
.
Codrii înverzea. Sint copiii mei,
1ntilniră o broschiţă-r. drum. Nu pling după el !
- Bună ziua, broschiţă ! - Iacă ris cu plîns,
- Atulţam dumitale, Fire-ai tu de ris,
Sintă Maică Mărie, Că te-oi blăstăma,
Cu Sîntă Maică Precestă ! Nu te-oi impuţa
Da' Sinta .Maica Precesta a zis : Chiar de vei murea!
- Da' nu 1-oi fi văzut ... Şi iară-mi plecară,

49
Pe drum făr' de
La lacul Iordan,
Merseri un an.
Faţa şi-o spălară,
Da' braţăle iară,
Pe umeri de obraji,
Roşii ca nişte fragl,
Să uitară-o soare,
Văzură o mogindeaţă mare.
Nu e mogindeală,
Ci c Sintu <.Jheorghe.
- Bună ziua, Sinte Gheorghe!
- Mulţam dumitale,
Sintă Maică ~tărie
Şi Sintă Maică Precestă
- Nu 1-oi fi văzut
Botezătoriu tău '?
- Şi de l-am văzut,
Nu l-am cunoscut !
- i\muncă-i a vedea,
Lesne-a cunoştea :
Că e calul lui,
Negru murguleţ,
Cu pinteni de zmeuleţ,
Şi cu falca de zmeoaică,
Chinguliţa-i de şerpoaică,
In gură-nclcştate,
1n cozi înnoda te ;
Friuleţul lui,
Cu aur aurit,
1\\urguleţ chitit ;
Puşculiţa lui,
Tunuleţ de vară :
Săbioara lui,
Fulgere de sară.
- Eu nu l-am văzut,
Nu l-am cunoscut.
... ŞI iar au plecat
Pe drum părăsit,
Pe fiu au găsit.
Să fie prostit,
De la mine
cară, Şi de la tine,
Cu suflet uşurat,
De Domnu iertat.
24
De moroi
Am luat o căpistere
Ca fagur'li de miere.
Ce ciocănesc, ce bocăncsc ?
Nu ciocănesc, nu bocănesc,
Inima lui Marioara plămădesc.
! Am 1uat o căpistere,
pe fiuleţu meu, Ca faguri'li de miere,
Ca mierea-n stupină,
Ca mara-n măr,
Ca catu-n erghelie,
Ca mătasea roşie,
Ca busuiocu-n vărzărie,
Şi leac îi dau
Un fir roşu
Şi o para,
Leacu de-aci-ţi era.
25
De-ntors cuţitu
Cine striga-n gura podului ?
Tirfa care-a pus cutitu
Să-I omoare pe Ion.
Dar ea 1-a pus c-o mină,
Eu it intorc cu două ;
Ea 1-a pus cu două,
Eu il întorc cu trei ;
Ea 1-a pus cu trei,
Eu il intorc cu patru:
Ea 1-a pus cu patru,
Eu il intorc cu cinci:
Ea 1-a pus cu şase,
50
Eu îl întorc cu şapte :
Ea l-a pus cu opt,
Eu il intorc cu nouă,
Şi cu miinile amindouă.
Sic frincolac,
Şi-t arunc in cap de olac,
Il trimet in capul eul 1-a minat.
După el să se ducă,
De vie-n gură să-i intre,
Dinţii să-i negrcască,
Oichii să-i inpăinjenească,
Cu moartea apropiască,
Iar floarea să rămînă
Curată, luminată,
Ca strugur'li-n vie,
Ca maica Stămărie.
26
l) e g i 1 c 1
Gîlcilor,
motofelcilor şi
Apucarăţi potecile
Ca să nu păziţi gîştele,
Şi puserăţ i să
le păzească
Un orb, un surd şi-un mut.
Şi "·eniră lupii,
Orbu ii văzu,
Surdu i-auzi,
i\1utu mi-i strigă,
Lupii nu le mincară,
Şi le morfecară,
De vîrf s-aplecară,
Din rădăcini se uscară,
De la gitu lui loniţă scăpară.
Ş-a rămas curat, luminat,
Ca argintu strecurat.
27
O e-n t i 1n 1te
(Se desctntl dnd cii boala peste om pe
drum, pe neaşteptate.)
Amin, amin, Sintă Maici Marie,
Leac să-i fie lui Trăllă,
Din limba mea, din gura mea :
Descintecu de la mine,
Da' leacu de la tine.
Pleacă Trăită pe cale, pe cărare,
Pe-al cel drum mai mare 1
Cind pe drum, pe cărare,
1ntilni un bou roşu-n drum :
Boul ceru loc şi conac,
Da' Trăilă nu i-a dat.
De coarne-1 cură,
Sus, mai sus îl ridică,
De pămînt îl trinti.
Oascle-i fărămă,
Singele-i vărsă,
Creierii-i turbură.
Sta Trăită-o drum şi se plingea:
Sînta Maica Maria auzea,
Se dubăra pe scară de argint,
umflatelor, Şedea pe scaun de aur :
De ce te plingi tu, Trăilă ?
- Pling că stau plecat pe cale, pe
cărare,
Pe cel drum mai mare.
Cînd pe cale, pe cărare,
Pe cel drum mai mare,
1ntîlnii boul roşu-n drum.
In coarne mă luă,
Sus, mai sus mă ridică,
De pămint mă trinti :
Singele-mi vărsă.
Creierii-mi turbură.
- la taci, tu, nu te plîngea,
Că ţi-oi aducea pe Vana,
Pe Vana vrăjitoarea şi lecuitoarea,
Jţi va descinta, şi-ţi va trecea.
51
Vei uldi curat, luminat, Nu te chirăi,
Ca de Sinta Maria lăsat. N umaf du-te la Cătărina descînţă­
Ca steaua pe cer, toarea.
Tarc ca de oţel : Ea cu limba va descinta,
Ca roua pe pământ, Cu busuiocut va scotea
Ca argintu curat, Toate vinturi,
Ca strugur'lc-n vie, Toate cuvinturi,
Ca J\\aica Stămărie ! Toate alele,
Toate boalele,
Toate făcături,
Toate năgăzături,
28
Toate năprăcituri ;
1) e - n t i 1 n i t e Toate ale,
Toate boale,
1\ plecat Iancu Toate moroanie,
Pc cale. pc cărare, Toate strigoanie.
S-a-ntilnit cu vintur'le-n cale ; Iancu rămasă curat, luminat
Cu vînt vinăt. Ca argintu strecurat.
Cu vint negru,
Cu vint roşu,
Cu vint de nouăzeci şi nouă de 29
feluri ;
Cu vinturi cu daturi, De dureri de cap
Cu paturi,
Cu ale, cu boale: Păsărică dalbă, codalbă,
Cu vinturi, Cu coada-n ceri,
Cu intilnituri, Sburată,-n piatră picată.
Cu deochitori, Cum a crăpatpiatra,
1n cale-ntilni, r\şa să crape durerile din cap,
De pămint il trinti. Din creierii tăi.
Iancu s-a văitat, De te-o fi deochiat de fire
S-a chirăit. bărbătească,
~\taka Pr~cesta a auzit : Foalele să-i crape ;
- Ce te vaiţi, lancule, Dacă o fi deochiat de fată,
Ce te chirăi? Cosiţa să-i pice,
- ~\ă vait, mă chirăi, Să mire lumea Şi ţara
C-am plecat pe cale, pe cărar(', De ăla care s-a mirat,
1\\-am intilnit cu vintur'le-n cale : Şi Trăilă să rămină
1n cale m-au intilnit, Curat,
De pămint m-au trintit, luminat,
Singele mi-a tulburat, Ca roua pe cimp picată pină-n zori.
1nima mi-a mincat. Descintecul de la mine,
- Nu te văita, lancule, Şi de la Sinta ~\i:ric leacul.

51
30 Inima de urzici,
Inima de măr,
De deochi Inima de varzi,
Piinea-n cipistcre,
Amin, amin, Sintă _Marie, Faguru de miere,
Să-i fie leac lui Trăili din limba Cum să plămădeşte,
mea; Cum să grămădeşte,
Din gura, din descintecu de la mine, Aşa să plimădească
Iar leacu si-i fie de la tine. Inima lui Trăită;
Care 1-a deochiat pe Trăilă, a crăpat, Să rămînă
curat, luminat,
Care 1-a rîvnit, a plesnit. Ca argintu strecurat.
Dacă e azi deochiat de fată mare,
Să-i pice cosiţa de boala mare : 2) 1n par (se spune de trei ori)
Eu s-o presăr cu sare,
Să rîdă lumea şi ţara de ea. Păsărică albă,
De 1-o fi deochiat muiere, Cu coada albă,
Să-i crapă ţîţele, 1n cer zbură,
Să-I cure laptele, Pe piatră pică,
Eu s-o presăr cu sare. Pică şi crăpă ;
Dacă 1-o fi deochiat om, Crăpa-i-ar ochii
Să-i crape beşica, La nouă moroni
Să-i cure ca apa, Cu nouă moroni,
Eu să presar cu sare, La nouă moroaice
Să rîdă lumea şi ţara de el. Cu nouă strigoi,
Trăită să rămînă curat, luminat, La nouă strigoaice
Ca de Sinta Măria lăsat. Cu nouă rimnitori,
Ca steaua pe cer, La nouă rimnitoare
Ca roua pe pămînt, Cu nouă deochetori,
Ca argintu-al curat, La nouă deochetoare,
Leac de la mine să-i fie ! Care-o fi rimnit
La Trăită.
De va fi rimnit din om,
31 Crape-i boaştele,
Cure-i ţuţuroaiele :
De rimne
De va fi rimnit din muiere,
1) Se spune de trei ori pe ,,lo~ri" (lo~d) Crape-i ţiţăle,
Cură-i laptele ;
- Ce ciocăneşti ?
De va fi rimnit din fată mare,
Ce bocăneşti ?
- Nu ciocănesc, Crape-i ţiţăle,
Nu bocănesc, Cadă-i cosiţele,

Şi inima la alt bolnav plămădesc. Fie de- miratu lumii ;

Cum să plămădeşte 1\\iră-se lumea şi ţara

SJ
Cum s-a mirat ea de Trăilă, 32
Da• el să rămină curat, luminat.
Sudina din ele
lestă-o fată vinătă,
Cu cosită vânătă, Sudina din ele,
'
S-a dus la apă vânătă, lmpung pe ele,
Peşte vinăt prindea, 1n capul lui Trăită.
1n oală vînătă-I punea, Cu limba le-am descintat,
La foc vânăt fierbea. Cu mîna le-am luvat,
In strachină vinătă turna, 1n munţi cărunţi ţi le-am trimes,
Pe masă vînătă punea, Unde cocoş nu cîntă,
Linguri vinete ducea, Fată cu cosiţă nu iubeşte,
Mălai vînăt punea.
Ca 1 nu rinchează.
Oameni vineţi chema, Sudina din ele,
Care minca,-n mare sărea, Cu acul le-mpunsei,
Care gusta, pe loc tnurea. Cu cuţitul le tăiai,
Crăpa-i-ar ochii
Limba le-am descintat.
L-ai nouă moroni. Rămii curat, luminat,
l...a nouă moroaicc, Ca de la Maica Precesta lăsat.
Cu nouă strigoaict',
Cu nouă rimnitori,
Cu nouă strigoni,
33
La nouă strigoanc.
De va fi rimnit, De rastu din ele
.t\1 bolnav din om,
~u tai pragu,
Crape-i boaştel~.
Nu tai rastu
Cură-i ţuţuroaich.....
l)in burta lui Trăită.
L\1iră-se lumea şi ţara de el,
Nu tai rădăcina lemnului,
Cum s-a mirat el de Trăită. Tai rastu
De va fi rimnit de muiere, ()in burta lui Trăită.
Crape-i ţiţele, Sc:tr'le răsări,
Cure-i laptele ; Rastul a pierit,
Să se nlire lumea şi ţara de ca, Cu săcurea l-am tăiat.
Cum s-a mirat ca de bolnav. Cum să taie lemnele pe butuc ori
De va fi rimnit din fată mare, pe prag,
Cra()('-i ţiţelt', ..
\sa să se taie rastu
Din burta lui Trăilă.
Cadă-i cosiţt?lt',
Iară Îl tăiai,
Să rămină cheal:l,
Soar'le a răsărit,
Să se mire lumea şi ţara,
Cit unghia-uidit :
Cum s-a mirat ea de Trăilă. De rămase curat, luminat,
()a' Trăită să rămînă curat, luminat, Ca strugur'le-n vie,
Ca argintu al strecurat. Ca J\\aica Stămărie,
34 Cu vinele-ncrustate,
Cu săbiile ciuntate.
Dc M u rn a - 1> ă dur i1 Păzea şi-1 străjuia
De toate lrlcile,
Muma mumilor, De toate nălucile :
l\1uma-pădurilor, De zmeu cu zmeoanea,
Eu te strig, De moroniu cu moroanea,
Tu să-mi răspunzi: De strigoniu cu strîgoanea.
Eu i1i dau, 11 păzea, il strijufa,
Tu să-mi dai : Pină-n zăvrinit de soare :
Eu îţi dau plînsul copilului, Din zăvrinit de soare,
Plinsul lui Florică, Pînă la şina mică :
Tu să-mi dai odina ta, De la şina mică,
Ca să doarmă Florică, Pină la şina mare,
Să doarmă fără
de frică ! De la şlna mare,
Să doarmă ca lemnul, Pînă la mijloc de noapte,
Să tacă ca ulmul : De la mijloc de noapte,
Cum dorm plisăr~lele in lemn, Pînă la cocoşi,
..\şa să doarmă inima in el. De la cocoşi pină-n zori,
Să nu mai plîngă, Din zori pînă-o răsărit de soart,
Să nu să frîngă, Din răsărit pină-mi urca pe ceri.
Să rămînă curat, luminat, 11 păza
Ca argi ntu stree urat, şi-1 străjuia
Ca roada din cimp, De toate fricile,
Ca mumă-sa care 1-a făcut. De toate nălucile,
De toate năprăţiturile :
De zmeu cu zm~oanea,
35 De muma-pădurii,
Cu păduroanea,
De ~1uma-Pădurii De dracu cu drăcoanea,
Moroniu cu moroanea,
Cruşea mare, Il păzea,
Cruşea mică, îl străjuia,
Cruşea-n casă, Şi Trăită să ri:mînă curat, luminat.
Cruşea-n masă,
A plecat Trăită pe cale, pe cărare,
Cruşea-n corn !
Pină la Sinta Maică Măria ajungea.
Nu e casă,
Şi e cetate, Pe scară de aur se suia :
Cu uşile-nferegate.
- Bună ziua, Sinta Maică Mirle 1
Da-n casă şine şede ? Am venit să mă rog de tine,
Şede Ion cu Sîntiion. Ca de o maică bă trină,
De păzit ce păzea ? Să-mi· scoţi toate fricile,
Păzea pe Trăită şi-1 străjuia, Toate nălucile:

55
Zmău cu zmăoanea, 3G
Muma-pădurli cu păduroanea,
De-n tors ătură
Dracu cu drăcoanea,
Zmeu cu zmcoanea ;
Muma-pădurii cu păduroanea, A plecat lovan,
Dracu cu drăcoanea, Pe cale, pe cărare,
Moroniu cu moroanea, S-a-ntîlnit cu făcăturile-n cale.
Să mi-i scoţi din cap,
Cu făcături, cu trimisături,
De su', cap, Cu năgăzături, cu năprăciturl ;
Din sprincene, De n-o fi din făcături, trimisături,
De su' sprincene, De va fi din Dumnezeu,
Din gene, 1\\ilă să-i aducă,

De su' gene, Leacul să-i aducă.

Din barbă, De va fi din şoimane,
De SU barbă,
9 Leacul să-i aducă mila,
Să-i intoarcă.
Din piept,
De su' piept, De va fi din săteană,
Din burtă, Din comşie.
De su' burtă, Ea le-a dat c-o mină,
Eu le-ntorc cu două :
Din genunchi,
Ea le-a dat cu două,
De su' genunchi,
Eu le-ntorc cu trei :
Din pulpi, Ea le-a dat cu trei,
De su' pulpi, Eu le-ntorc cu patru;
Din tălpi, Ea le-a dat cu patru,
De su' tălpi. Eu le-ntorc cu cinci :
Să-mi staţi Ea le-a dat cu cinci,
Şi să trăiţi Eu le-nt ore cu şase :
In coadele n1ărilor. Ea le-a dat cu şase,
1n urmile ciutelor, Eu le-ntorc cu şapte :
lfnde păcuraru nu clJcteşte, Ea le-a dat cu şapte,
lJ nde fata mare Eu le-ntorc cu opt :
Cosiţa nu-1npletc~te. Ea le-a dat cu opt,
.-\colo le aşteaptă Eu lc-ntorc cu nouă ;
Trei fete de-mpăraţi, Ea le-a dat cu nouă.
Cu masă-ncinsă, Eu le-ntorc cu zece :
Cu pare pline, Ea le-a dat nesărat~.
:\colo să beţi, ~epipărate, neusturoiate :
,\colo să mincaţi, Netămiiate, neinzodiate,
Trăilă să rămînă Nemăsurate, neinnodate.
Curat, luminat, Eu scot de la lovan.
Ca argintu strecurat. Din mini, din picioar~.

56
Din patruzeci şi patru oscfoare. Da' şuta pulu ei,
Din zgirciu nasului, Eu îmi ling puiu meu.
Din faţa obrazului,
Din inimă, din ficaţi, (Se linge fruntea bolnavului şi se ~rce :)
1i scot şi trimet
Toate făcături, De-or fi deochiat
Toate năgăzături, De vrunu spurcat,
Toate trimesituri. Să-i crape beşica,
li scot Şi trimet. Să-i cure apili ;
Cu sare sărate, Da' de-o fi de-o fată mare.
Cu piparcă pipărate, Să-i pice păru
Cu usturoi usturoiate. 1n ziua de post,
Cu tămîie tămiiate, Să rîdă lumea şi ţara :
Cu marmură mărmurate, Da' de-a fi din muiere,
Cu sîrmă-nfăşurate. Să-i crape ţiţete,
Scot şi trimet Să-i moară copilu de foame,
1n capu cui a făcut, Să rîdă lumea şi ţara de ea.
1n inimă, în ficat, Să se ridă şi să se dezmierde.
Leac să-i fie, Da' nu de-al bolnav,
Sintă Maică Mărie ! Că e mic, că e mare,
lovan să rămînă Că e slab, că e gras,
Curat, luminat, Că e negru, că e alb,
Ca argintu stre~urat. Că e urit, că e frumos.
Da' să se mire
De al ciine roşu,
37 Ce merge pe drum,
Tn coadă răzimind.
De deochi Şi de-al moş,
Ce şede după casă,
Fugi, vint turbat, Şi-n mină sapa lată
De 1-al deochiat, L-al mijloc de sat,
Fugi din cap. Ciinii nu se bat,
Vîntule turbat, Nouă ciini cu nouă lupi.

Ciine de-al spurcat ! Pe singe de om.

Fugi de la Ilie De aia să ridă lu1nea,
Să se dezmierde,
La cel ce 1-a deochiat.
Da' nu de Remus !
Cine 1-a rîmnit, Să rămină copilu
.\la-a şi plesnit. Curat, luminat,
Vaca neagră Ca steaua-n ceri,
lşi linge viţelu, Ca roua pe flori,
Da' oaia-şi linge mielu. Ca Maica Stămărie,
Capra-şi linge iedu. Leacu de la min' si-i fie 1

57
38 Şi s-au miniat,
Leacu lui Stana I-au luvat,
De deochl J>istc patru maluri de pământ I-au
trecut.
Care 1-a deoc ltiat Eu alerg pin toate ierbuşoarete.
Pe Trăila, a crăpat, Pin toate frunzişoarele,
Care 1-a văzut, Pin toate ogăşelele.
A plesnit! Leacu lui Stana să-I aduc,
De-o fi deuchiat In paru cu miere să-I apuc.
De-o fată mare, Iar Stana rlminea
Pice-i cosiţa Curată ca o stea,
l}e boala mare~ Cum maică-sa o a lăsat,
Eu s-o prăsăr ~u sare Ca argintu strecurat.
Să ridă lumea şi ţara de ea. (Se descintă de 44 ori.)
De 1-o fi deoc hiat muiere,
Să-i crape ţiţclc,
Să-i cure lapci1t.', 40
Eu să presăr cu sar~.
Descîntec de găsit
Să ducă la vale.
vitele furate
De 1-o fi (1...-oc hiat 001,
Să-i crape ouăle,
Timocule, Timocule,
Să cure apele,
Vin c-un bit de-alun,
Eu să presăr cu sare,
Şi cu un cal bun.
Să rîdă hnnea şi ţara dt.~ l'l.
Vin cu săcui din lină de capră.
Trăilă să rămină
De nouă unghii de mare.
Curat, lurninat,
In săcui cu nouă boabe dt' orz.
Ca stt.·aua-n ceri.
Cu nouă boabe de griu.
Ca roua pt.~ c in1pic,
Cu nouă frînghii de mătase,
Ca i\1aica Stămărie.
Cit viţa de groase.
Leacul de la mine să-i fie !
Vin şi cu o para de argint,
Din locu ce-am gindit.
Calu l-am infruat
39 Şi l-am înşeuat,
Cu friu de argint,
De mierea mare Cum nici n-aţi gîndit.
sau milostivnici Bitul de alun,
Să-mi fii un cal bun.
:\ plecat Stana :\pă. te plesnesc,
Pe cale~ p~ cărare, Cu bîtu te loves~.
Pe urumu-al mar(', Cite picături vor sare,
:\-ntilnit milostivnicili-n cale. Dracii-o lumea mare.
Ele au găzit, Să porniţi,
Ele-au spurcat Lumea s-o ocoliţi,

58
Boli lui Triili să-I găsiţi. 41
De-o fi hotii la moarl,
8 o~ et
Acolo să fie ale oară:
Da de-o fi hoţii la crîşmă bind,
Să-i găseascl pe astal dormind. Scoală, Mito, scoall,
Tartorilor, eu vă dau bit de alun, Baş la muica ta
Da' vă dau şi un cal bun, ŞI la tatăl tău,
1mbrăcat cu aur şi argint, De nu-ţi pare rău,
Ce nu este pe pămînt. Miţo, de el să te despărţăsti ? ..•
Vă dau nouă coşuri dt! or7., Scoală, Mlţo, scoală
Să hrăniţi bine calul. Să vorbeşti cu noi,
Vă dau nouă cuptoare ~u pîine, Cu vărulcele tale !
Iar de cină vă dau şi-un cocoş, Să vorbeşti, Miţo,
cu ele,
Da' de amiază Scoal-te, Miţo, scoal-te.
Vă dau un minz, Şi hal prin obor,
Da' de prinz .
De nu t-ă mar dor ,·
Un berbec. Şi pin grădină,
Repede să alergaţi, Că ţi-o fi mai milă 1
Fuga să-i căutaţi, Scoală, Miţo, scoală.
Pe hoţi să-i găsiţi, Şi la familie,
r\ci să-i aduceţi. Soar'le pe chindir,
La Trăilă acasă, Scoal-te, Miţo, scoal-te,
Că bou-al bălţat, Da' cum poţi tu să rabzi
De hoţi e furat. Culcată să stai,
Hoţii să-i îndemni, Noi să te strigam,
La mine să-i chemi Tu să nu vorbeşti ?
Că de bună voie, Nici să ne priveşti,
i\1i-or veni de voie. Nimic nu grăieşti r
Drept la păgubaş, Cum poţi, Miţo, să rabzi.
Le-oi face măgii, Cu ochii să nu priveşti.
De-o fi vai de ei. Cu gura să nu vorbeşti?
Că gendari i-or prinde, Scoal-te, Miţo, scoal-te,
1n turmă-i închide : Scoal' şi nu te da,
Şi-or merge-o robie, Roagă-te, Miţo, roagă,
Viaţa pe vecie. De stăpînii mai mari.
Dacă hoţu doarme in pădure. Mi s-o-nmilui,
Găsiţi a lor urme. .
Drumu să-ti mai d~a •
Să te mai intorci,
.
:\duceţi-i cu boi cu tot,
Pină la apă la Timoc, Să ne vezi pe toţi.
Aici unde am descintat, Roagă-te, Miţo, roagă,
Şi cu măgii am dat : Şi de mama ta,
Boii-aici să fie, Şi de mătuş-ta,
.
Cu hotii să vie ! Să se roage şi ei

59
De stăpînii-ai mari, (La mormint se cinll :)
Drumu să-ţi mai dea !
Da' cum poţi, 1\'\iţo, să stai, Ce casă fricoasă,
Da n-auzi pe mumă-ta, Zo, e fioroasă :
Pînă te strigă, fa ? Da c şi miloasă,
Dadii ce nu te răspunzi. Pe nima nu lasă.
Cu ca de ce nu vorbeşti,
Şi cu ochii s-o priveşti ? ('Cind se lasă In mormint se clntJ :)
Da' cum Miţo, nu ţ-ă jele
Scoal-te, Miţo, scoal-te,
De toate rudele tăi~,
Să te-ntorci cu nof,
De tatăl tău şi de maică-ta?
Scoal-te, Miţo, scoal-te, Nu te despărţi,
Nu sta culcată pe spat~, :\ici nu uldl :
Hai cu noi să vorbeşti C-ai să putrezeşti,
Şi să ne priveşti. N-ai să mai iubeşti. ..
CINTECB
BATRINEŞTI
1. FANTASTICE ŞI si-ţi fiu mireasă,
A Inimii aleasă,
Soare friţioare,
S-alergi peste mare,
42
Ţăr'li le-oi umbla
M..EANA COSINZEANA ŞI le-oi covirşea,
AU Iar tu mi-oi căta,
SOARELE ŞI LUNA Indată mi-oi afla
Protivnici ţie,
Să-mi semene mie,
Verde de c icoare.
Si-ţi placă şi ţie.
1ntr-al buaz de mare.
Mie mi să pare Zece ani te duci,
Că soar'li răsare
Zece mi te-ntorci;
Cu rază de foc, Pe ceri, pe pămint,
Să oprea in loc. .
Să-ti tii legămînt.
'
Ş-o iei in fătiş,
La argeaua mică,
Războaill-mi pică ; Făţiş, c urmeziş,

La argeaua mare, Că ai să găseşti,

Războaili-ndoaie.
Alta si-ndrăgeşti !
Pe Ileana o vedea, Soare de-auza,
Razăli-ntărea,
El se minia,
Pe natră s-oprea, Raze intărea,

Aşa imi grăia : Pe ceri se rotea,

- Cosinzeană Leană. Pămint pirjolea,

Leană şi lleană,
De sus tot privea,
Ţasă, numai ţasă, El ca să-şi găsească,
Pinză de mătasă, 1 se potrivească,
Lui Soare cămaşA : Să-i fie mireasă,
Mindră, luminoasă.
Fir şi ibrişir,
Lui Soare peşchir : Mi-o luă in cruciş,
Fir şi cu betea, Da' şi-n cunneziş,
Lui Soare giubea. Se-ntoarse făţiş,
- Soare frăţioare, Baş in curmeziş.

Zău, cit eşti de mare, Şi-mi mearsă o mie,

Dai lumii ocol, Trecu de pustie:

Nu-ţi mai mor de dor, Nimic nu găsea,
De-aşa frăţior. Se-ntoarse-n argea.
De ce să rivneşti, Pe Ileana o vedea,
Pe sora-ţi pofteşti ? Razăli-ntărea :
Soare luminos, Din piept imi ofta,
Rău eşti păcătos ! Pe soră .o poftea.
Dar dacă doreşti Din ochi o sorbea,
Să te căs'toreşti Din gură-i vorbea:

63
- lleană, lleană,
Mîndră Cosinzeană,
Cum de te-nduraşi
1ni ma-mi sec aşi,
De te arătaşi !
Ţasă, numai ţasă,
Pînză de mătasă,
Lui Soare cămaşă :
Fir şi ibrişir,
Lui Soare peşc hir :
Fir şi cu belea,
Lui Soare giubea.
Lumea-am covirşit,
Pc-alta am povirnit ;
N-am găsit ca tine
Frumoasă soţie.
lleană, ne luăm,
Vreau ne cununăm ;
Că de-oi sta în loc,
O să ard de tot !
Lumea o să piară,
O să ardă-n pară ;
Şi ne-o blestema,
De nu nc-on1 vedea!
- Soare luminos,
Zo, eşti păcătos:
Cum poţi să rîvneşti,
Pe soră-ţi pofteşti t
Oar dacă doreşti
Baş te căs•tor-..·şti,
Şi să-ţi fiu mireasă.
.L\ inimii aleasă,
Raze să-ndoieşti,
Să le năvăJcşti,
Şi tu să porneşti,
i\\ie-mi ispră\'eşti,
Un pod să zideşti,
Cu raze-I chitcşti.
Şi-mi fă peste mare,
Pod cu nouă picioare:
Pe inima goală,
Fă-nli un pod de ceară.
Să tc-astimperi iară.
64
Da' pe podu-al mare,
Pin vie-o răzoare,
Pe răzor de vii,
Ciutui cu lămâi,
Pruni cu zărzălii,
i\1ai multe năramză,
Ce sint cu miroasă
Şi plac la mireasă 1
Şi să te grăbeşti,
Tot să isprăveşti,
Cind zor'li să varsA,
Podu să sclipeascA,
Inima să-mi crească
Şi să te iubească l
Soare de-auza,
Vesel el pleca.
Pe rază de foc
Se opri in loc,
O dată striga,
1dolii venea,
Podu i-1 făcea.
Cu nouă răzoare,
Făcu vie mare,
Pe răzor de vii,
Gutui şi lămîi,
Poame timpurii,
Pe la Stă Mării,
Şi multe năramză
Ce sînt cu miroasă
Şi plac la mireasa.
Da'-n gură de-argea,
Cine-mi răsărea ?
Pe natră se lasă
Rază luminoasă,
Soarele fălos,
Ce e păcătos.
Raze strălucea,
Da' tare-mi ofta,
Pămint se mişca,
Apoi imi vorbea,
Aşa ii grăia :
- Tot ce-ai porincit,
Iacă-am isprăvit:
Da • tu te-al gătat,
Pentru cununat ?
- Soare frăţior,
N u-11 mai mor de dor :
Cum poţi să pofteşti,
Pe sora-ţi rivneşti ?
Dar dacă doreşti
Baş te căs 'toreşti ;
Ca să-ţi fiu mireasă.
A inimii aleasă,
Raze să-ntăreştl,
Pămînt să-mi topeşti,
Da' -n cîmpu-al cţa flori
Să găseşti osciori
L-ai mei friţiori.
Da' în Nădolii,
'N tr-ale ţări pustii,
U ode pămintu imi fierl>t'.
Iarba nu se vede,
S-aduci troaca la părin1i,
Ce de vacuri sînt uidiţi :
1n războaie mi-au picat,
Cind cu idoli s-au luptat.
Tu să te grăbeşti.
Tot să isprăveşti,
Din pămînt faci un cuptor
Cu flăcări pînă la cer.
Soare păcătos,
Zo, e luminos,
Raze-şi întărea,
De sus imi privea
Pe un cîmp cu flori:
Rînduri de osciori,
L-ai lui frăţiori.
Para o-ntărea.
Roaţili-şi
Şi-ajungea-o
iuţea
pustii,
'N tr-ale Nădolii.
Pămîntul topea,
De troacă nu da !
La idoli striga,
Troaca i-o găsea :
65
Idoli de-ml vedea,
Pe loc îi topea ;
Da' troaca o lua,
Pe drum lung pleca.
De dor tot ofta.
Setea-1 apuca,
Razăll-ndoia
Şi mi le-nsutea.
Mărili sorbea :
Pămînt s-aprindea,
Da' soru-sa uidea.
Se oprea-o arRea,
Raze împingea :
Natra-i lumina.
Din gură-1 grăia :
- Ileană, Ileană.
Frumoasă lleană,
· Tot ce-ai porîncit.
Iacă-am isprăvit.
.. Ce mă rog de tine,
.t\i la mănăstire
Să ne cununăm,
Amindoi ne luăm.
Să dea rod pămîntul,
Să-mplinească gîndul ;
Că mult m-ai chinuit
De cind te-am iubit!
- Soare luminos,
Iar eşti păcătos;
Cum poţi să rivneşti,
Sora să-ţi pofteşti ?
Că doar sînt pe lume
Şi alte llene,
llene Cosinziene.
Baş dacă doreşti
Să te căs'toreşti,
.
Să-ti fiu
Soarelui
eu mireasă.
aleasă,
Tu să mi te duci,
Iar drumuri s-apuci
Şi mie să-mi faci,
Mindre scări să-nalţi,
Scări mari, de oţel.
Le lipeştide cer.
Scările lucrate,
1n aur suflate :
Sus să ne suim,
Să ne căs'torim.
Să ne spovedim,
Bine de poftim ;
ŞI la moş Adam,
C-aştcaptă di-un an.
E 1 c-o să ne spună
De e de cunună
Şi de e păcat
Pentru cununat.
Soare de vedea,
Raze întărea,
Fieru îl topea,
Oţel îl făcea,
ldolii-i chema.
Noaptea îmi lucra
Scările de-oţe 1,
Le lipea de cer,
Cu aur le sufla,
Scările lumina,
Noaptea ca ziua!
Adam se mira,
Din poartă privea ;
Ceru deşchidea,
Că Soare-mi venea.
Se-ncepeau suia,
Da' anii trecea :
Cind fu-n cap de scări,
1\dam cu ocări :
- Ce v-aţi apucat
Voi de cununat !
Soare, ce rivneşti,
Pe soru-ta pofteşti ? !
Păcate o să te-ajungă,
Trupu-o să-ţi pătrundă
Şi-o să arzi de viu,
Prea de timpuriu !
ltea na de-auzea,
1ncepea a plîngea :
Din ,·îrfu la scări,
S-arunca în mări.
Soaril i pe toc
Luă ărpii de foc :
1\'\ări le- ne hega,
Pc Ileana vedea
Subt o rădinea.
Soarili-i zimbea,
lleana-i plîngea,
1n car de foc se puneau,
Şi la scări îmi ajun2eau :
Da' Ileana plingea,
Pe scări nu poftea.
Soar'li o-mpingea,
Iacă-mi ajungea
1 n vîrfu la cer,
Unde toate-mi pier.
Soare de vedea,
La Adam mergea,
Şi i se ruga,
·"şa îi spunea :
- Iacă, am venit
Pentru căs'torit.
Ori mor, ori trăiesc;
Pe Ileana o doresc,
Că mult o iubesc
Şi tare-o poftesc !
:\dam de-1 vedea,
1n iad îl ducea
Şi-1 plimba pe rînd.
Cazane fierbînd;
Voinici mulţi ţipînd,
Da' viermii mîncînd.
- Soare luminos,
Nu fi păcătos,
Lasă-ţi poftili
Şi-ncuie lacăţiti,
Că iadu te-aşteaptă,
! Pentru a ta faptă !
- Baş să mă topesc,
Pe Ileana o poftesc :
Şi să ard de viu,
De Ileana ştiu !
- Soare frăţioare,
Mine-I sărbătoare, - Soare-i luminos.
Uite ce lucrăm, Da'-i ŞI păcătos ;
Şi cum judecăm : De se va-nsura,
Mîne-n zori de zi, Multi sori c-o făcea.
'
Cum ne-om pomeni, N-o mal fi noaptea.
Pe cer înstelat, Plugari or munci
Mergi la judecat ! Şi s-or prăpădi :
La Legea-a Bătrână, Ei vor osteni,
Ce este mai bună: N-or mai odini!
Multe-a cunoscut Noi să-i logodim,
Şi multe-a văzut. Şi să-i osind im ;
Da' Legea Bătrînă, De cer să s-aline,
Fără dinţi în gură, Să le mergă bine.
După-un nor s-a dat, Pămînt să-nflorească,
Und' s-a luminat, Ierburi iar să crească,
Sta şi se-ncălzea ; Ei călătorească,
De frig dîrdîia, Ceru covîrşească ;
Nima n-o găsea. Da' nu să-ntîlnească,
Adam cel bătrîn, Şi să se iubească 1
Ce-i dete in gînd t Dar în zori de zi,
Albina o trimeasă, Luna s-o sfîrşi :
Că e mai aleasă ; Soar'li-o lumina,
Cind pe lîngă-un foc, Luna o căuta.
Moşu ghiomotoc, Şi-or călători
Legea a Bătrînă Cit lumea ori fi r
Cu frigu se-ngînă.
Albina-i zicea,
Frumos ii grăia:
43
-Tu, Lege Bătrînă,
N-ai un dinte-o gură; CORBUL
Adam m-a mînat
Şi mi te-a rugat Corb, pasăre neagră,
Ca să vii la sfat. Lighioană-ntreagă,
Să vă sfătuiţi E1 unde-mi pui a ?
Şi să vă gîndiţi, 1ntr-un ciongar nalt,
Că Soare frumos Nalt şi minunat ;
Tare-i păcătos ; De coaje curat,
V rea sora nevastă, Cu sîrmă legat.
Zidire de casă 1 Acolo puia,
Şi mi-1 lua de mînă. In luna lui Undreat
Da' Legea Bătrînă Cuibaru făcea,
Lui Adam ii spunea, Da'-n Cărindar pui scotea.
Bine-i cuvînta : Da' cu ce mi-i ară nea ?
Cu viţeiide la vaci,
Cu minjii de la iepe,
Cu mieii de la oi.
Ciobanii-mi plingea,
Că de stoacă-i sărăcea:
- O ! Doamne, puterea ta,
De tine ne-am ruga,
Dă-i, Doamne, dă-i
O ploaie caldă,
Pămintu să moaie.
Vintu de-o bătea,
Ciongaru-o cădea :
Cuibaru s-o fărâma,
.
Puii toti i-o omora !
Dumnezeu mi-asculta,
O ploaie caldă-mi da,
Pămîntul muia,
Vintu mi-abătea.
Ciongaru scotea,
Puii omora.
Corbu, zo,-mi sălta,
La-mpărat mergea :
- Mă-mpărate, luminate,
Facă-ţi Domnu multă parte
De mîndră, de sănătate !
Eu mult m-am trudit,
Cuibari mi-am făcut
In ciongar inalt şi minunat.
De coajă curat:
Cu sîrmă legat,
Acolo-am puiat.
Ciobani m-a blăstămat,
Dumnezeu a ascultat :
O ploaie caldă a dat.
Vintu mi-a bătut,
Ciongari mi-a doborît.
Puii a omorît.
La tine-am venit,
Spune-mi ce să-mi spui r
lmpăratu-mi vorbea:
- Vino-n partea mea,
Pui de ţ-oi scotea,
Nima n-o dira.
68
44
COLCEAC-PAŞA
Foaie verde lernn cinesc,
Colceag-paşa ceai turcesc,
Culceag-paşa cel bătrîn,
Da' peste lume stăpîn,
Barba-i bate bratăli, .
.
Mustătile umerii.
Citi împărati pe pămînt,
t
. '
E 1 cu toti că s-a bătut,
Pe rînd mi i-a prăpădit,
Da' pe toţi i-a pridldit.
Mai la urma urmilor,
La furşitul zilelor,
Iacă s-a aridicat,
Parcă naiba 1-a-nvăţat.
Să războiască cu greu,
Făr-a-i ştie de fel feliu.
Cu Criveţu, mare putere,
Cine-i împotrivă piere.
Colceag-paşa ridicat,
Multă oştire adunat,
Cită-i frunza, cîtă-i iarba.
Numai turcii cu gîlceava ;
Cîtă-i iarbă pe pămint,
i-\tîta-i oştire de turc :
Şi de ciini de arnăuţi,
De muscali pe cai de-ai iuţi,
Şi cercheji pe cai de-ai breji.
Toată oştire-aduna,
Ordia o rînduia,
Şi cu toţii că pleca,
Pe grea cale apuca.
La capul pământului,
La fîntîna gerului,
Gerului, Crivăţ turbat ;
Toată viaţa-a măturat,
Cătră soare s-a-nturnat.
O dată
cind mi-a suflat,
De tot mi 1-a-ntunecat ;
Razăli i le-a-ngheţat,
Sus pe ceri le-a alinat.
Pe cimpu lui vint Crlvit
Stă oştire făr-de-nviţ:
Geru-n inimi se-nfige.
Toată oştirea îmi plinge.
Da' cum stau cedirill,
Parci răsar stelili.
Iacă sara se făcea,
Da' atunc 1 ce vreme era 1
In postul Simpetrului.
In toiul zipucului,
Cind e mai tare zăpuc,
Coace oul in năsip.
Iacă, sara se făcea,
Dumnezeu din ceri privea.
La Geru Criveţu spunea :
- Gerule, Criveţule,
Mare puternicule!
Să te dobori pe pămînt,
Mer«l tu la fîntîna ta
Că te-aşteaptă oştirea.
Să moi barba în finflnâ,
Si te-aşezi pe o furtună.
O dată si imi stropeşti,
Lumea ca să o trezeşti,
Ca viforu s-o porneşti,
1n oştire să loveşti.
Ei să dea cu tunuri grele,
Tu fă-ţi vint tumte din stele:
Şi să baţi tu a pustiu,
Da' să baţi şi a morţiu ;
In oştire să izbeşti,
Pe toată o prăpădeşti :
Pe Colceag singur să-I laşi.
Ca un mare pigubaşi !
Oştirea-i steiurl de piatră,
Dari sabia precurmată ;
Să-nveţe a se lupta,
Cu marea puterea ta.
Să-I întrebi de sănătate,
Mai are cu cine să bate 1
Şi cum soare scăpăta,
Geru pe vint scobora
Şi se băga in fiptipi,
,,
Să-Ibati o săptimini.
Mofa barba in fintini,
Cu ochii tot si cuprindă.
Numa o dată ci-mi sufla,
Toată oştlrea-ngheţa.
Colceag-paşa, de vedea,
Din gură le cuvînta :
- Soldaţi, nu vi spăriaţl,
Suliţăli le tăiaţi,
Multe lemne adunaţi,
Focuri mari si aţiţaţi,
Pin' la zlui să scăpaţi 1
Voinicii daci vedea,
Fuga lemne aduna,
Suliţă li le tăia :
Le tăia şi le spărgea,
Focuri mari imi aprlndea.
Da' Dumnezeu ca un sfint,
Vedea ce e pe pămînt,
Da o ploaie cu un vint,
Focur'li de le stingea,
Nici unu nu s-aprindea 1
Colceag-paşa se pripea,
Aşa din gură zicea :
- Voi, voi, voi, oştirea mea.
Ascultaţi la mine-ncoa,
Pe toţi murgii să-i tăiaţi,
Burţill le lepădaţi :
Toţi in coşuri vă băgaţi,
Pin' la ziuă să scăpaţi.
Că bate vintu-al turbat,
1nghiaţă pin' la ficat !
Oştirea dacă-auza,
Toţi murgii mi-i tăia,
Burţili le lepăda,
Ş i-n coşuri că să biga.
Dar Dumneziu ca un sUnt,
Ştia ce e pe pămînt.
1ntărea geru şi vintu.
Peste oştire morrnintu.
Criveţu barba-o fîntînă muia,
Numa o dată imi stropea,
Toată oştirea-n~heţa,
Li se scurgea viaţa : - Gerule, Crivăţule,
Pe pustiul de zăpadă Şi tu, puternicule,
Zăcea oştirea grămadă. Am făcut eu mari păcate.
Da' cînd zor'li se vărsa,. N-am scăpare de la moarte.
Crivăţu iar scobora, Cine războaie îmi face,
La Colceag-paşa mergea, Numai ca mine imi pate.
Aşa cu el tăinuia: Omorîi oştirea toată,
- Colccag-paşa dumneata. Făr-de pic de judecata,
Pentru de mindria ta, Copiii săraci m-o blăstăma.
lţi omorişi oştirea, Da' văduve mi-o plîngea;
Nu-ţi stăpînişi, bătrîne, firea t Că-n răsărit, pin pustii,
Cu şapte cojoace te strucaşi. Le făcui mare orgii.
Alte şapte le-mbrăcaşi, Ce n-avui eu minte, frate,
Şi aşa tu îmi scăpaşi ! Să trăiesc ca lumea-n pace !
Da' să ştii că eşti trufaşi ' Dar acuma s-a sfîrşit,
Da' Criveţu, vînt turbat, Tu, Crivăţe, m-ai bătut. ..
Cu putere mi-a suflat, Bine vorba n-o sfîrşea.
Toiag de gheaţă a luat, ~\ititel cuţit trăgea,
Şi-mi pornea la colindat. 1n inimă-1 înfigea,
Cu mustăţi grele de brumă, Piste oştire cădea.
Cu izvoare de furtună, De se duse pomina,
1n postu Sîmpetrului, Ca la el la nimenea,
1n toiul zăpucului. Şi iar se va pomeni,
La Colceag mi se ducea Cit soare pe ceri va fi 1
Şi din gură îi zicea :
- Colceag-paşa, om bătrîne,
N-ai minte nici cît un ciine.
45
Unde, bre, mi te trezeşti.
Cu Crivăţ te războieşti, CELE TREI SURORI
Colceag-paşa, nu gîndeşti.
Ce-ai de gînd să mai urzeşti ? ... Vcrde di-un spanac,
Că oastea ţi-ai prăpădit, Plecat, a plecat,
Da' tu, ciine, ai uidit : Cale pe cărare,
.t\i uidit să pătimeşti, Tot pe drumu-al mare,
Grele păcate-mi plăteşti. Pe Streneac în vale,
Că nici impăraţii nu scapă Pe poteaca strîmtă.
De-ale lor grele păcate. Cu iarbă-nvălită,
Cind o să vă treziţi, cumnate ? ... Leana şi cu Stana,
Colceag-paşa de-auza, Şi cu Sînziana.
Dinţii-n gură-i dirdiia. Ele mi-a plecat
Lăcrimile-i îngheţa, Şi s-a depărtat,
Limba-n gură se strîngea. .~\lte trei surori,
Abia mai putea grăia : 1n vărsat de zor~,

70
Si culeagă flori.
De joi dimineaţă,
Pe rouă, pe ceaţă.
Cu roua-n picioare,
Cu ceaţa-n spinare.
Ele că mergea
Şi se rătăcea,
lncepea plingea.
Sora cea mai mare,
Cu grija-o spinare,
Din guri zicea,
Aşa le grăia :
- Tăceţi, daică, tăceţi,
De nu mai plîngeţi !
Bine-om asculta,
Ceva-om auza :
Or cîine-alătrînd,
Or oaie zbierind,
Cioban fluierind.
Ele mi-asculta,
Nimic n-auza;
Doar cucu cînta,
Pin crengi imi zbura,
Singur pin pădure
Că e strin pe lume.
Ele de-a uza,
Leana ii zicea,
Leana cea mai mare,
Cu grija-n spinare:
- Cuculeţule, porumbelule!
Păsărelule, frumuşelule !
Las' nu mai cînta,
Vin la daica-ncoa.
Fă-ţi codiţa scară,
Scoate-ne la ţară
Ori la potecioarl,
Să-ţi fiu surioară,
Să te-ascult pe vară !
Cucu de-auzea,
Aşa-i răspundea:
- Leană dumneata,
Cind vine vara,
Cite floricele.
71
Surorile mele.
Ce să fac cu ele 1
Atuncea Stănuţa,
Mi ndră şi drăguţa,
Stana mijlocare,
Din gură rugare :
- Cucuteţule, porumbelule '
Păsărelule, frumuşelute !
Taci, nu mai cînta,
Nu mă oftica,
Vin la daica-ncoa,
Fă-ţi codiţa scară,
Scoate-ne ta ţară
Sau ta potecioară,
Să-ţj fiu surioară,
Să te-ascult pe vară f
Cucu de-auzea,
Mai tare cînta,
In samă n-o băga.
Atunci de vedea,
lncepea se ruga,
lana Sinziana,
Mindra copilana :
- Cuculeţule, porumbetule '
Păsărelute, frumuşelule f
Ce mă rog de tine,
Fă-mi atîta bine,
Vino pin' la mine,
fă-ţi codiţa scară,
Scoate-ne la ţară
Sau la potecioară,
Sint sora mai mică
Şi mai frumuşică,
Să-ţi fiu ibomnică,
lnimioara-ţi pică !
Cucu de-auza,
De loc că-mi tăcea
Şi nu mai cinta,
lncepea-a zbura,
Tot înţelegea.
Tot din pom in pom,
Merge ca un om,
Şi din cring in cring,
Zbura aşa blind.
Şi din creangă-o creangă.
Pină la poteacă.
După cum mergeau,
Şi de conac dau,
Leana şi cu Stana,
Mica Sinziana,
Frumoasa bălana.
Cu vedriţă-n cobeliţă,
Deşchidea ele portiţă,
La apă mergeau,
Măre,-mi chioteau.
Da' baş la clşmea,
Cucu de-mi vedea,
1nainte-i ieşea
Mindra Sinziiana,
Frumoasă la geană,
Sora cea mai mică,
Ce-i mai frumuşică,
Inima-ţi despică.
Cucu ce-mi făcea,
Iacă îmi zbura,
Vezi la mindra sa.
Pe umăr ii sta,
In gură-o săruta,
Greoanie-nli pleca :
Ce n-am mai văzut,
Nici s-a pomenit.
Făcea copil mic,
Frumos şi voinic.
Copilu-mi creştea,
1\'umă-sa-mi murea,
Copil răminea,
Iar singur pe lume.
Cu cucu-n pădure.
46
IOVAN JORCOVAN
Verde di-un spanac,
Plecat, mi-a plecat,
Sus, pe Cer~a-n sus~
72
lovan lorgovan,
Călare pe cal,
Ca un căpitan.
Ogarii-n plăvaz,
De mi-i de miraz :
Da' Vidra-nainte,
Că mai ţine minte.
Cerna, zo,-mi urla.
Da' lovan zicea:
- 1nceată, Cernă,-nceată.
Trec din piatră-o piatră :
Stai, nu mai urla,
Brazi nu le2ina.
' .
Că eu tie-ti dau.
La zi un cap de om.
Să te-apuce somn,
Na ică, să te-n graşi,
Pe mine mă laşi '
Cerna d-auza,
Talazi inceta,
Sta, nu mai urla,
Ape domolea.
Ogari i-mi că ta.
Jalnic fluiera
Fintîna de piatră,
De şarpe-ncuiată.
lovan de vedea,
După ogar se lua,
Fintina-mi găsa :
Da' la cea fîntînă
Cu apă puţină,
Plingea fata Lină :
Că şarpe-i de vini.
Zo, mi-e premenită,
De moarte-i gătită.
lovan îi zicea,
Din gură-i grăia :
- Fată dumneata.
Stai, nu mai plingea.
Dă-te mai incoa,
Să-mi caţi cităva.
Fata de-auza,
De-aci se scula,
La lovan mergea, Da' fata-mi gribea,
In cap îi cita: La lovan striga :
Soare răsirea, - lovane, lovane,
La prînz ajungea, Mire, lorgovane,
Da' lovan durmea Vino tu la mine
Cu capul pe flori, Să te învăţ bine.
Fără de fiori. La groapa adîncă
laci, de la vale, Stau oasăli brincă,
Balauru-n cale, La valea cu tel,
Vine, se grăbeşte, Flori, iorgovenef,
La fată-o iuţeşte. 1mi este un stei
Fata de-mi vedea, Cu puii de zmei :
Lacrimi podidea Acolo de vrei,
Şi-mf plîngea cu foc Cel cap tu să-I lei.
Că n-a avut noroc. lovan de-auza,
Licrămile curgeau, Cu fata-mi pleca,
Pe lovan ardeau Drumu 1-1 tăia,
De mi~t deşteptau. La steiul inalt,
Fata rău plîngea, De ceri alinat,
Lui lovan grăia : De vîrf aplecat.
- lovane, lovane, Balaur vedea,
Măre, lorgovane, Pămînt dudăia,
Şarpe mf-a ieşit, Ogaşe-mi gemea :
La mine-a venit, Văiuri răsuna,
Că sint de pierit ! Codrii tremura.
lovan de vedea, Da' lovan grăbea,
Catu-ncăleca, Neam nu se temea,
Pe dincolo da, Ca vîntu-mi zbura,
Şf, zo,-mi alerga, Pin nori s-ascundea,
Cu nori se-ntrecea : O dată-1 lovea,
Sabia-mi trăgea, Capu i-1 tăia !
El se pregătea. Da' şarpe-i grăia
Şarpili-mi ieşea, Ş-aşa-1 blăstăma :
Trei capete-avea. - lovane, lovane,
lovan s-avinta, Cîne lorgovane :
Două le tăia, Zo, mă omorîşi,
.
Cu unu uidea,
Foc şi scrum vărsa :
Pămînt impuţişi.
C-am să mă răzbun !
Pămintu ardea, Pe calul tău bun
Codrii s-aprindea. Eu voi slobozi,
Şarpe că-mi scăpa, Şi n-oi îmblînzi,
Cu un cap fugea, Musca de-a măruntă,
Rău se-ntărita, Pestriţă pe burti,

73
Mijloc otrăvită, Apă milodată,
Baş bună de vită. Cum ai fost vrodată,
Da' lovan grăia, Că eu ci-oi şinsti
Voinic nu temea: Şi ci-oi dărui
- ./\tăi ciine de şarpe, C-o furcă argintată,
De-acu nu ai parte. Fuior invăluiată,
Mănînci fete mari, Singură va toarşie,
De-o mie de ani. Singură dăstoarşie.
i\'tusca de-oi vedea. Şierna cind audza,
Pin sate oi pleca, Şi mai rău mujea.
Lumea-oi învăţa, 1o van pro striga :
Vite or ungea, - Şiată-n, Şiernă,-nşiată,
Fumuri mari vor face, Apă milodată,
De vite n-au parte. Cum ai fost vrodată,
Aşa că-mi făcea, Că ieu ci-oi şinsti
Dunărea trecea, Şi ci-oi dărui
Şerpe rămînea, Cu mulţi bani aur,
Verde de-o lătniie, Ochii dă balaur,
In partea la Nemtie. Şi cu solzi dă ştucă.
De s-o pomeni, Dunărea să-i ducă.
Cit lumea o fi. Şierna cind audza.
Frumos inşieta,
lovan şie făcia-rie 1
Calu-ncăleca,
47
Din codru tuna-rie,
IOVAN IORGOVAN O-avea şie-mi vedjea-rie
Pustini şierpie marie
Sus pră Şierna-n sus, O fată ţinia-rie.
i\tolţ voinişi s-or dus Cu coada ţinia-rie,
Şi toţi
a răspuns, Cu gura muşca-rfe.
l\1a unu-a rămas, Fata să plindjea,
lovan lorgovan. lovan cind vedjea,
Brad de buzdugan, i\tila 1-apuca,
Cu-a lui doi căţăi, Sabia şi-o scocia-rie,
Roşii, sprînşieniei, La şierpie pleca-rie.
Şi-un cal porumbac, Şierpie cind viedia-rie
Cum i-a fost mai drag. Fata slobodza,
Căţăii lătra-rie. Livezi înverdza,
Calu şi-1
juca-rie. 1o van alerga
Şierna d-asculta-rie, Cu-a lui cal călare,
Că Şierna mujea, Şerpili-1 vedjea,
lovănel striga : Capul intorşia-rie,
- Şiată-n, Şiernă.-nşiată, Nouă lhnbi scocea-rie,

74
Cu toacie vorbfa-rfe:
- lo9ane, lovane.
Mă rog io dă cinie,
Să-m măi faşi ua binie.
Mă rog viu mă lasă,
Şi cie du acasă ;
Fata n-am muşcat-o.
Dar n-am vătămat-o.
Dă vii mori,
Şi mai rău ţi-a fi.
Căpăţîna mia,
la si va-mpuţi,
Viermii va făşia,
Musca slobodza,
Stoaca-i dă şăgia.
Toţi caii din plug,
Şi boii din jug,
Toată primăvară,
Cînd stoaca-i pră-afară.
lovan cind audza,
La şierpie spunea :
- Audzi, şierpie 1narie,
lo ti-oi mai tăia-rie,
Nu ti-oi mai lăsa.
Sfietu-ai invăţa-rie
lo cu mincea mia,
fumuri va făşia,
Cătran va lua-rie,
Stoaca va undja-rie,
Da musca pieria-rie.
S toaca va scăparie,
Dar io ci-oi tăia,
Nu ci-oi mai lăsa.
Că tu ai mincat
.~ mîndră dă fată,
Gura ta-i spurcată,
Dumnedziu ele bată !
Sabia şi-o trăgia-rie,
Pră şierpie-1 curta-rie,
Capu lui fujia-rie.
Şierna sinjiera,
Capu lui fugea,
Da-n Dunăre-şi da-rie.
75
Dunirea-1 primea-rle
Şi mi-I pitula-rle
Sus la Birniţa,
Da-n pieşciera mar~,
Undje să-mpuţa-rie
Şi viermie-1 făşia-rie.
Musca slobodza,
Stoaci dă şedjea
Toată primăvara.
Cînd stoaca-1 p-afară,
lovan şie vedea '?
Sabia scocia-rie,
1n Dunăre-o spăla-rie,
'Napoi să-ntorşia-rie,
La fată miergia-rie.
Fata il vedjea,
Şi cind il vedjea
La lovan striga:
- lovane, Iovane,
Mă rog io dă cinie
Să-mi mai faşi un binie,
Scoacie-mă la ţară,
La drumu al dă cară,
Să dau dă fraţi iară.
Dă fraţi, dă surori,
Dă grăgini cu flori.
. .
Eu tie t-oi fi
Mică ibomnică,
Dă vac, dă veşie,
Lumea să ni-e şcie
Că noi ni-s soţie.
lovan că-m găta,
La fată merdjea,
Dă-n braţ-o luva-rie
Şi mi-o săruta-rie.
Fata-aşa striga-rie :
- Stai, lovane, stai,
Noi să ne-ntrebăm
D-ai cui ni-s copii,
Din şie viţă-am fi?
Că din departie
C-am avut un fracie
Baş cum sămina,
Baş cu dumneata.
lovan ii spunea :
- Să-ţi spun io cu dor,
D-a cui mi-s fişior,
Se fu că nu-mi eşti sor.
Că io mi-s copil,
Copil de-mpărat
Qă la Scăpătat.
Taică-miu m-a dat
Să-nvăţ la zănat,
Şi-acum mi-s soldat.
Fata cind audza,
Din gură striga-rie :
- Şi io mi-s feciţă,
Noi am supt o ţiţă.
lo din zi dă zori,
Am plecat la flori,
Flori n-am nim~rit,
Uite-am rătăşit.
Şierpie m-a-nghiţit.
lovan cind viedja,
'Nşiepia să plindja :
Rugăşiuni făşia,
Prin atîta rău,
Sus la Dumnedzău :
- Doamne ca un sfint,
Unu-i pră pămînt,
Ne va fi păcat
Că ne-am sărutat.
Că noi ni-s fraţi
D-o muică scăldaţi.
Acu am aflat.
In codru-ntîmpinat.
Dumnedzău audza,
Pră ei îi prostea.
48
vorNEA
Cind oi ~ice de-o cicoare,
La \·ale, frate, la vale.
Nu ştiu tare mi se-n pare,
76
Mi se vede-o casA mar~.
Da' la ea cine-mi şedea 1
O nevastă tinerea,
Măritată de iarna,
Şi nevasta că-mi avea.
Ea mi-a avea un copilaş.
De botez îl boteza,
Mindru nume ii punea.
Pe el Voinea că-I chema.
Da' nevasta, sărmana,
Intr-un timp de primăvară.
Cind mindrele se omoară
Culegînd la tămiioară,
Ea de noapte se scula,
Căldarea pe foc punea
Şi pe Voinea mi-I scălda,
Şi-n luică mi-I aşeza.
Iar afară cînd ieşea,
De surcele surcela.
Să-mi gătească şi oala.
Voinea-n sobă rău ţipa.
Şi nevasta-1 au7.a.
Cam pe fugă mi-alerga
Şi de scaun să-mpiedeca.
Şi prea tare c-o durea,
Din gură ea blăstăma :
- Voine,-al maichii copilaş.
Aşa tare, zo, ţipaşi,
Pe mine mă spăimintaşll
Luliu, maică, culcă-mi-te.
Pui de şerpe sugă-mi-te ;
Cum mă sugi, maică, pe mine.
Aşa şerpele pe tine!
Da' şerpele asculta,
De la gura omului,
Din dogoarea focului.
Copil creşte, şerpe creşte.
Cit creşte copil o lună,
Şerpele-ntr-o săptămină.
Voinea voinic se făcea.
De-al ce-ncinge sabia
Şi-mi calcă călcătura.
Nouă ai cind se-mpUoea,
Intr-un tfmp de primăvară,
Cam pe vremea la cosit.
Iote Voinea s-a gindit
Ci el tafci nu mi-avut.
Şi livadea-1 de cosit.
Voinea coasa-o ciocănea.
La dărjali-o aşeza,
Calu din grajd il scotea :
Şaua pe el că punea,
Lua arma şi se-ncingea,
La briu cu patru pistoale,
ŞI cu fiinta la spinare ;
1n subţioari o sibioară,
Să plece la locu-al lun.r.
Să s-apuce de cosit.
Şerpele îl auza,
De trei ori casa-ncingea,
Capu pe prag it punea,
Limbile le-ascuţa,
Mi-I adăsta pe Voinea.
Dari Voinea copilaş
Pe Negru-l încăleca,
Coasi-n spinare că lua
ŞI la llvade-mf pleca.
Da' şerpele de colea,
Cîine-o coadă s-a răzmat,
Se zăuita peste sat :
Cind în coadă se răzma,
O dată se opintea,
Şi şerpele ci sărea
Colea-o vale, la Periş,
La coveiu drumului,
Ce.J. pasă voinicul:li.
Dară Voinea copila~.
Pe sub perişor trecea
Ş-o frunză de pir rupea,
Şi la buzi-o aşternea.
Tăbăra de şuiera :
Da' şerpele asculta
ŞI din guri-aşa zi~~a:
- laci-mi vine doru meu,
laci vine si-1 inghit :
Mama lui 1-a diruit
77
De cind era copil mic!
Şerpele mi s-atîrna,
Cam de virfu piJ·uruf,
La coveiu drumului,
Unde-I pasi volnlcului.
Trecea Voinea şuferînd.
Cînd pe sub pir imi trecea,
Şerpele se repezea,
Sta de pe cal si-1 fa.
Oară Voinea copilaş,
El din gură-aşa zicea :
- Oi, mi şerpe dumneata,
Or al de gind să mă-nghiţl,
Or ai de gind si mă spăfmintl ?
Dari şerpe-adivira :
- Lele, Voineo copilaş,
N-am de gînd si te spăimint,
Am de gind si te înghit :
Maică-ta te-a dăruit
De cînd erai copil mic,
Cind oi creşte să te-nghit!
Da' Voinea dacă-auza,
El din gură-aşa zicea:
Lasă, Doamne, zău, să-i ffe,
Păcatu la muma să-i fie ;
Ouşmana m-a blestemat,
Şi şerpele-a-ascultat !
Ea de dar m-a dăruit,
De cînd am fost copil mic.
De pe cal se dubăra,
Se făcea se deşcingea,
Şi mai bine se strîngea.
Şerpele o dat' sufla,
Şi pe şele-1 dubăra ;
De la picioare că-I lua,
Il lua şerpe,-1 înghfţa ;
Pin' la brîu il inghlţa,
Şi de-aci nu mal putea.
Da' de ce el nu putea ?
De arme şi de pistoale,
Şi de soaţă săbioari,
Ce-mi taie la oştioari !
Şerpele, zo, mi-I sugea !...
tind la vale se uita,
Tare-mi vine de la vale,
Vine voinicel călare,
Un voinicel iortoman,
Pe-un cal n~gru dobrogean.
Oa' Voinea cind îl vedea,
El din gură-aşa zicea :
- Lele, vere, mă lovane,
[)a' ce stai şi mă priveşti,
Or nu vezi cum năcăjcsc ?•.•
Du-te, vcre, te-oi ducea,
Pe cîmpu cu colălie,
Unde fir de iarbă nu e,
Să-i dai focu cimpului,
Pc cinci părţi cu lemne verzi,
Da' de şapte cu uscatt.•.
Pe şerpe 1-o dogorea,
Din gură m-o lepăda !
Da' şerpele de-auza,
Şi el din gură striga :
- J\1ăi voinice dumneata,
Bată-ţi suru, cată-ţi drumu,
Că ăsta e daru meu ;
1\\umă-sa 1-a dăruit,
De cind era copil mic,
Cind o creşte, să-I înR"hit !
Iacă acuşa a crescut,
Şi vremea lui a venit,
Eu pe el ca să-I inghit.
Da' văru-su, cel lovan,
Ce voinicu-i iortoman,
Pe-un cal negru dobrogean.
El pe Negru-nsuligea,
La cimpu cu colălie,
lJnde fir de iarbă nu c,
Numai albă colălie.
Şi da el foc cimpului,
Pe cinci părţi cu len1nc v~rzi,
Da' pc şapte cu uscate.
Ardea cimpu nu se poate !. ..
Focu la coadă-ajungea,
Şerpele cind imi \·edea,
O dată se opintca,
78
Pe Voinea ml-1 lăpida,
După lovancea se lua.
lovancea dacă vedea,
Cu girbaciu-n Negru da:
Negru cînd se opintea,
Şapte otară sărea !
Capu-ndărăt 1-învîrtea.
La copita calului,
V ăzu capu şerpelui !
Da' lovan dacă vedea,
Tot la fugă tot fugea
Şi din gură-1 întreba:
- Ai, bre şerpe dun1neata,
i\i de gind să mă spăiminţi,
Or ai de gind să mă-na-hiţi ?
Dar şerpele-aşa zicea :
- Mă lovane iortomane,
N-am de gind să te spăimînt,
Da' am de gind să te înghit :
Că-mi lăsai eu doru meu,
Ş-acuşi să-nghit capu tău!
Da' lovan dacă-auza,
Cu gîrbaciu-n Ne2ru da,
Nouă otară sărea,
Capu-ndărăt )-învîrtea ;
Sus la coada calului,
Văzu capul şerpelui !
1ne-o-dată că sărea.
Nouă otară sărea,
Din poiană cîtăva,
Capu-ndărăt 1-învirtea :
Sus la şaua calului,
\'ăzu capu şerpelui.
lovan din gură zicea:
- Ai, bre şerpe dumneata,
.-\i cu mine să mergem
Colea-n capu cringului.
La coveiu drumului,
1n pripitu soarelui.
Că e bine şerpelui.
De ţoale m-oi dezbrăca.
1n pielea goală-oi uidea,
Şi mai mă ung şi cu unt.
Să-ţi alunec eu pe gît,
Să nu mi necăjeşti mult !
Şerpe le cînd a uza,
Mi se dusă el colea,
Colea-o capu crîngului,
1n pripitu soarelui,
Unde-i bine şerpelui.
Da voinicu iortoman,
Se făcea se dezbrăca,
Şi mai bine se strîngea :
Şerpele că-mi cucăia
Şi ochii că-i închidea.
Da' voinicu iortoman,
Ardică o săbioară
Şi-1lovi pe pielea goală ;
Peste cap şi-n lung ii da,
Şerpe-n două că spărgea.
Şerpe cu coada bătea.
Voi nicu tot reteza,
Numa bucături făcea:
lua o furcă ş-o strîngea,
Nouă plaste astringea !
Lină verde de-o secară,
1n toată plasta şapte ~ară.
Care pe drum imi trecea.
Plaste de şerpe vedea.
Frigurile morţii-i prindea.
lortoman se-ntorcea
Şi la Voinea sl ducea ;
El pe Voinea că mi-I lua
Ş-acasă mi-I aducta.
Sus la stîne alerga,
Nouă stîne le mulgea,
Nouă ciubăre de lapte lua ;
Jgheabu de piatră-1 umplea,
Şi pe Voinea mi-I scălda.
Mi-I scălda şi-n lapte dulce.
Să-I scalde şi-n ce mi-o vrea r
Şerpele 1-a otrăvit,
Că e puişoru mic :
Mumă-sa t-a blăstămat.
Nu e puiu de sculat .
Şerpele l-a-nveninat !
79
Iacă Voinea că-mi pierea.
lortomanu aşa-mi grăia :
- Vino, mătuşică, vino,
Te-ai libărat de picat,
Pe Voinea la şerpe-ai dat.
Tu singură ai uidit,
Cu cine că oi trăia ?
Că n-ai nici un puişor,
Să-ţi treacă ţie de dor.
Şerpele 1-a-nvenfnat,
T-ai făcut cu el păcat 1
Săbioara ardica,
Capu de la trup ii 1ua,
Mindru leagăn le făcea,
Pe amindoi ii îngropa.
1i băga-o negru pămînt,
Şi să uita ca un gind.
Aşa-i blăstămu de mumă,
E şi ca sămnu de ciumă:
Da' blăstămu al de tată,
Şi ca sămnu al de piatră.
lortomanu de colea,
El de grijă le purta :
Lină verde tămiioară,
Le făcu ş-o pomeioară,
Doamne, de se pomenea 1
Doamne, şi s-o pomeni,
Cit soare pe ceri o fi J
Soar'le merge şi apune
Oară Voinea tot se spune.
49
SCORPIA
1ntr-o sfîntă duminica,
Dară trei fraţi ce-mi lucra 1
Ei de noapte se scula ..
Pe miini, pe ochi se spăla.
Şi ei, frate, se vorbea :
Lină verde de-o cucută,
La vinat ca să se ducă
ŞI-şi lua drumu şi pleca.
La vinat mi se ducea.
Puţină mincare-şi lua.
1mi umbla cît imi umbla.
Soarele amiaz că-mi venea,
Da' nimica nu vina.
Foamea, frate, i-ajungea,
Şi masa că le-o punea,
Şi la masă că-mi şedea.
Oară fratele-al mai mare,
Numa-atita că-mi vorbea,
La-al mai mic îi spunea :
Măi frate-meu dumneta,
Noi vom lua şi-om prinza.
Şi vo sete ne-o jungea ;
Troaca-n mînă oi lua,
La fintină te-oi ducea,
Apă nouă ne-oi ducea,
Cit apă noi vom bea !
Dar ăl mai mic de-auza,
Troaca-n mină mi-o lua,
La fîntînă se ducea.
Acolo cind ajungea,
Pe procletu mi-I găsa,
Acolo că mi-aştepta
Doar or ven~a cineva!
Cind pe copil mi-I vedea .
.\şa din gură-m' vorbea :
- l\1ăi copile dumneata,
Eu de tine m-aş ruga,
1n fin tină te-oi băga,
Şeiplicu meu 1-oi găsa!
1n fîntînă mă uitai,
Şi şeiplicu mi-I necai ;
Da-n şeiplic ce-mi avusăl '?
Numai poli şi gălbiori
Ce sint la purtat uşori,
La cheltuit sint cu spori.
Vezi, copilu de-auzea,
Gîndea că aşa mi-era,
1n fintină se băga,
Scorpia acolo-mi-era.
Cum, Doamne, că mi-I vedea,
80
Pe copil se ref)ezâ
Şi deodată-1 înghiţa ! ...
Dară frăţiorii lui
Aştepta cît aştepta,
Frate-su nu mai venea.
Al mai mare că vor~a,
La ăl mijlociu spunea
Şi din gură că zicea:
- Măi frate-meu dumneta,
T-oi lua drumu ş-oi pleca,
Fratele nostru 1-oi lua ;
Prea mult el s-a zăbovit,
De la noi n-a mal venit !
Da' fratele lui de-auza,
De la masă se scula
Şi-şi lua drumu şi pleca,
La fîntînă se ducea,
Pe fratele nu-l găsa,
Peste proclet că-mi da,
Da' din gură că zicea :
- Măi băiete dumneta,
Da' ce-mi caţi tu pe-aleea ?
Da' copilu d-auza,
Toată taina-i spunea:
- Fratele meu nu l-ai văzut ;
El aicea mi-a venit !
Da' procletul de-auzea,
Iar din gură că zicea
De cînd aici mi-am venit,
Fratele tău nu l-am văzut,
E 1 pe-aicea n-a trecut !
i\\-aş ruga de dumneta,
Un bine mare mi-oi făcea :
In fîntînă te-oi băga
Şi-un şeiplic mi-oi găsa.
1n fîntînă m-am uitat,
Şeiplicul că mi-a căzut :
Da' eu-n şei plic mi-am avut
Numai poli şi gălbiori.
Ce sint la purtat uşori.
Şi la cheltuit cu spori.
Da' nu mi-ar fi de gălbiori,
Pe cum ~ste de tipii,
Tot tăpilde pe moşii !...
De şeipllcu1-ol găsi,
Toţi gălbiorfi f-oi luva,
Mie tipiile mi-oi da.
Al mijlociu de-mi auza,
Gîndea că e aşa.
1n fîntînă se băga,
Scorpia mi-I aştepta,
Pe copil mi-I aştepta
Şi îndată-1 îmbuca.
Aci procletu-mi şedea.
Multă lume mi-o-nşeta,
Tot la s~orpie mi-o da ...
Dară fratele-il mal mare,
Aştepta cît mi-aştepta.
Nici un frate nu-l venea ;
1şi lua drumu şi pleca,
După ei mi se ducea.
La fîntînă de-ajungea,
Iar pe procletu găsa,
Şi lui, Doamne, îi spunea,
Tot aşa că-I învăţa.
Al mai mare d-auza,
Parcă-i spunea inima :
El acasă se ducea
Şi frumos mi se arma,
Săbioara mi-o-ncingea.
La fîntînă se ducea
Ş i-n fîntînă se băga.
Scorpia cînd mi-I vedea,
A treilea se repeza :
Atunci fratele-ăl mai mare,
Cînd aşa el că-mi vedea,
Sabia el mf-o-ntindea
Şi pe gură 1-o băga,
Pe scorpie el o tăia.
Aceea mi-omora,
Şi cu ea se opintea,
Afară că o scotea :
Pe burtă că mi-o tăia,
Fraţii încă vii găsa
Şi cu lapte îl spăla,
Şi din ea că îl scotea,
81
Toţi trei, zo, si tăinuia.
Pe proclitu ml-1 căta,
Da' nu putea a-1 găsa.
Ei acasă mi-ajun2ea
Şi la lume le spunea
Toată taina cum era.
Cînd lumea mi-auza,
Tot cu bani mi-i dăruia,
Tare mi se-mbogăţa,
Doamne, de se pomenea.
50
ANTOFICA A LUI VIOARA
Foaie verde sălcioară,
La cătunu lui Vioară,
Colea, spre soare-răsare,
Mare masă mi-e întinsă,
De mulţi. boieri mi-e cuprinsi.
Iar la masă cine şede 1
Cei cincizeci de năvodarl,
Cei cinzeci de vătaşi mari.
Şi la masă ce mîna?
Numai cigă şi păstrungă,
Caracudă gălbloară,
Că e dulce la mîncare
Şi uşoară la purtare :
Şi nisetru de-al mărunt,
Că de-ala prindea mai mult.
Bine bea şi petrecea,
De nimica grije n-avea :
Cînd la vale se uita,
Ei, vezi Doamne, ce vedea 1
Tare vine şi sosea
Antofică-a tu Vioară,
Călare pe-un pui de zmeu,
De nima nencălecat,
De din vremuri neumblat.
Acolo că-mi ajungea,
Ta-su că mi-I intreba,
Aşa bine că-I părea,
Şi la masă mi-1 poftea :
Bea bine şi petrecea,
De nimica nu-ngrijea.
Antofică ce grăia,
Lu ta-său că-i spunea :
- Tată, tăiculeţu meu,
N-ai vrea, tată, ca să-mi dai
Cei cincizeci de năvodari,
Cei cincizeci de vătaşi mari,
Şi cincizeci de lopătari,
Că eu, tati, să vinez
Pe Vldros, peşte frumos ?
Dar Vioară ce grăia :
- Antofică, fiul meu,
Toate in apă să vinezi,
Pe Vidros să nu vinezi :
Că e peşte bătăios,
1ntoarce luntrea pe dos :
Cit e din cer pînă-o pămînt,
Atit e Vidros de lung !
Antofică ce făcea?
Dacă vedea şi vedea,
Chei pe mină că lua
Şi beciu că descuia ;
Scotea vin, scotea rachiu,
De omoară omu de viu,
Scotea vin de Drăgăşani
Nebeut de nouă ani ;
Pe taică-su îmbăta,
Năvoadele că lua,
Lua cincizeci de năvodari
Şi cincizeci de lopătari,
Şi cincizeci de vătaşi mari.
Cu năvoadele pleca
Şi pe mare că pornea,
Şi marea că turbura ;
Dete-o tură, dete două,
Dete pînă in nouă.
Şi ci ce prindea?
Pe Vidros că mi-I prind~a.
1n faţa apei că-I scotea !
Iară Vidros ce-mi făcea ?
In năvod cind se vedea,
82
E1 din gură-aşa zicea :
- Antofică dumneata,
Taie tu năvoadele,
Mai lungeşte-ţi zilele !
Dar Vidros ce-mi făcea ?
O dată că se-nvîrtea,
Năvoadile le rupea,
L untrilc pe dos le da,
Tot în apă rămînea.
Dar Antofică ce făcea 1
Năvoadile le cîrpea,
Dete-o tură, dete două,
Dete, neică, pînă-n trei,
Prinsă puiu Iudei.
Antofică mi-I legă
De piscul caicului,
1n paza voinicului.
Şi el tare ci-I bătea,
Mi-I b_ătea şi mi-I ciznea
Cu sfircut girbaciului,
Pe cărarea capului,
Ca el, mări, ca să spuie
De Vidros, peşte frumos.
Ţipa puiu cît putea,
Acest lucru nu ştia!
Antofică ce făcea 1
La o parte se uita,
Ochişorii ş-arunca,
Pe mare ce-mi vedea ?
Muma copilului venea,
Puişoru şi-1 vedea,
Că-I vedea şi-1 năcăja.
Şi ea din gură grăia :
- Antofici-a lu Vioară,
Da' ştii, frate, ta tăi tău
Nouă ani că mi-a vinat,
Pe mine nu m-a stricat 1
Ce-mi baţi puiu şi-1 cizneştJ,
Ca el, frate, ca să spuic
Lucru care nu-l ştie 1
Antofică ce făcea ?
La năvodari poruncea :
- Trăgeţi-1 voi acuma !
Dară mamă-sa-t zicea!
- Antofici dumneata,
Eu ţie ţi-i spunea
Unde Vidros imi trăieşte :
Marea unde borboseşte,
Acolo VJdros trăieşte 1
Antofică de-auzea,
Lua nivoadile şi pleca,
Odată că le-ntindea,
Dete o tură, c!ete doui,
Dete, neiel, pini-n nouă.
Şi pe cine că prindea?
Pe Vidros, peşte frumos 1
In faţa apei că sta,
Dari Vidros ce-mi făcea 1
In năvoade se vedea_
Şi din gură-aşa grăia:
- Antofică dumneata,
Taie tu năvoadile,
Mai lungeşte-ţi zilele,
Că e Vidros bătăios,
Intoarce luntrile pe dos!
Antofică ce făcea ?
La năvodari poruncea:
- Trageţi-1 voi acuma,
Pe Vidros că l-am prins,
L-oi duce la-mpărăţie
Şi-mi va da vo domnie 1
Dară Vidros ce-mi făcea ?
O dată că se umfla,
Năvoadile le rupea,
Luntrile pe dos le da,
Apoi la fund că se ducea.
Antofică rămînea
Pe scindurile tunbil.
Iară Vidros ce făcea 1
1n faţa apei că ieşea,
Dupi el că mi se lua,
Să vezi el cum in jura !
Cu coada că ml-1 lovea,
Ochii din cap îi sărea,
Şi la fund că se ducea.
Dară Vidros ce-mi făcea ?
83
Mită de et ci-l ved~,
Şi-ndicăt ci se-ntorcea,
Şi pe Antofică ml-1 lua,
Pe-o scîndură că-I punea,
O dată se opintea,
La margine 1-arunca :
Dar Antoffci ce făcea ?
Aşa din gură zicea :
- Si fiu eu lege de c1ine,
De n-oi mînca carne din tine 1
Şi Vidros că auzea,
Şi marea că turbura,
Pe-Antofică-1 apuca,
Tot în mare că-I biga :
Şi el acolo răminea,
Lele, de s-o pomenea 1
51
BABA NOVAC
ŞI FATA SALBATICA
Foaie verde de-un spanac,
La muntele-al dărămat,
La ceardacu lui Novac,
Lui Novac, Baba Novac,
Sare Dunărea-n ciumag.
Unde Dunirea coteşte,
El cu pasu mi-o păşeşte,
Da' de nima nu grijeşte,
Pe turci, zo, ml-1 prăpădeşte 1
La ceardacu lui Novac,
Mîndră masă mi-este-ntfnsă,
De voinici mi-este cuprinsi,
De buzdugane incinsi.
Da-n capu mesii cine şede 1
Al Novac, Baba Novac,
Cu barba albi de-un veac :
Cînd se uită, te despici,
Cînd priveşte, te-narozeşte,
Ridică sprincenele
Să-şi vadă bocalele.
t>a' dincolo de Novac,
Stau şi din bocale trag
Baş frate-su Rădoiţă,
Cu nepotu-su Niţă,
Şi cu fiu-su Gruiţă,
Frumos ca o garofiţă,
Tinerel ca un bujor,
1i mor fetele de dor f
Cu paharu îl sluja,
Zămătoc că le ducea
Al Gruiţă, copil mic,
Zo, nu e bun de nimic ;
Da' Novac Baba-i zicea :
- Măi Gruiţă, fiu iubit,
Ce stai, taică, aşa trist ?
Ori ţoale ai ponosit,
Ori fetele te-a urit,
Sau că banH-ai isprăvit 1
Da Gruiţă-i răspundea
Şi din gură aşa-i grăia :
- Fiindcă, taică, mă-ntrebaşi,
Cu direptu spune-ţ-aş :
Tată, n-am îmbătrinit,
Banii nu i-am cheltuit,
Fetele nu m-au urît,
Ţoale nu am ponosit.
Da' stau, taică, şi gîndesc
La fata ce o iubesc,
Că eu vreau să mă cas 'torc se !
Da' Novac de-mi auzea,
Fruntea el îşi descreţea,
La fiu-su imi zimbea
Şi din gură-i cuvînta:
- Bine, bine, măi Gruiţă,
Mi te-nsori cu o fetită,
'
Mi te-nsori cu Dumnezeu,
Numa, o să-ţi pară rău ! 1n grajd de piatră îmi intra,
ŞI pleca şi-mi colfnda,
fată pe plac nu găsea.
- Unde-i fată pentru tine,
Nu sint cuscrii buni de mine;
Unde-s cuscrii buni de mine,
.L\coJo nu-i fată de tine ...
84
Taică, nu eşti de-nsurat,
Fetele din sat te bat :
Te bat şi mi te trintesc,
Şi mi te batjocoresc !
Da' Gruiţă-i răspundea
Şi din inimă ofta :
- Mă prind că nu e-n lume fată,
Care pe Gruiţă să-I bată 1
Da' Novac ii cuvînta,
Ca un tată-l sfătuia :
- Intră, taică,-n grajd de piatră,
Caută vun pui de iapă,
S-alegi bine, să-I rosteşti,
De drum lung să te găteşti,
Cu arme să te-narmezi,
Cu calu să te-ncutezi ;
C-ai să mergi, taică, să n1ergf,
Unde soarele răsare,
Unde drumu e mai mare,
Unde moartea stă in cale
De-aşteaptă pe orişicare,
Ce-n cap minte nu are.
La coadele mărilor,
Mărilor bătrînelor,
Mi-este salcă aplecată,
Ce-mi stă cu burta pe apă.
Baş la mare, într-un cring,
h\i-este-o fată de păgîn :
De sălbatic moş bătrîn,
Ce nu-ţi trece nici prin gînd !
Du-te, taică, de-o găseşte,
Şi de-ţi place, mi-o-mpeţeşte ;
Să-mi aduci noră frumoasă,
.
Si tie mireasă-aleasă.
~
Atunci Grufa de-auzea,
Şi mai iute se ducea ;
Un cal breaz îşi alegea,
Tot pe breazu fudulul,
Ca el nu e niciunul :
Ce e bun de fudulie,
Da' e slab de vitejie.
<iruiţă bine-1 rostea,
Apoi îl încăleca ;
Spre răsărit îmi pleca,
De voios nu mai putea !
Multe zile-a drumuit,
Da' nici lume n-a-ntîlnit;
Drumuia pe plaiu ţării,
Pin' ce da de malul mării.
La o salcie pitită,
Vedea-o fată-adurmită ;
Dormea-o umbră de rechită,
Cu flori mîndre mi-e chitită.
Pe breazu îl priponea.
De fată s-apropia,
Ş-aveau ochii ce-mi vedea !
Pe loc mi se spăimînta,
lndărăt mi se trăgea,
Ş-aşa din gură zicea :
- Lele, muiculiţa mea,
Ce nu eşti şi tu aleea !
Să-ţi vezi nora, s-o priveşti,
Şi pe loc ca s-o plesneştl.
Va să zică asta-i fata,
Pe care mi-o-ales-o tata !
De cînd, maică, m-ai făcut,
Aşa fată n-am văzut;
Stau în loc şi mă gîndesc,
Cum să nu o pomenesc.
Da' de-oi fugi, e ruşine
Pentru de-un voinic ca mine !
Tata atunci are drept să zică
Că mie încă mi-e frică,
Că fetele încă mă bat,
Şi că nu sînt de-nsurat.
Da' eu o s-o pomenesc,
Şi de-o fi ca s-o peţesc
Harem s-arit bărbăţie,
Fiindcă-i vorba de căs'torie !
... Gruiţă o pomenea,
Năprasnica se-ntindea,
Cască Şi mi se lungeşte,
Da' Gruiţă mi-o priveşte,
Inima-o piept, zo,-i zvîcneşte !
l"'a ~olu capuluf
IS
E cît roata carului ;
Ochfl-i sînt talerele,
Vederile ca cepele,
Mîinile cît furcile,
Picioarele ca grinzile,
Iar unghiile cît secer'le ;
.
fata-i ca fundu de căldare -
N-are-n lume-asemănare ...
Şi cum fata se scula,
La Gruiţă-mi alerga
Şi la luptă să lua ;
Pe Gruiţă-1 cuprindea,
Ochii-n cap i se umfla,
Puterile-1 părăsea.
Zo,-1 pirîia oasele-o spate,
Ca un sac cu nuci uscate.
Da' Gruiţă de-mi vedea,
La namilă îi grăia :
- Stai o ţîră, te opreşte,
Calul mi se prăpădeşte.
Murgu mi s-a-mpiedecat
Şi mi se dă peste cap.
Atunci fata mi-I lăsa,
.
Da' Gruită ce-mi făcea?
P icioru-n scară punea,
Pe murgu se arunca ;
Fugea cu ţăruş cu tot,
Ca un voinice} fricos,
Şi s-aşternea vintului,
Ca şi gîndu drumului :
1ndărăt nu se uita,
Baş ca viforu zbura ..•
Dară lui Novac al bătrîn,
Lingura-i căzu din senin,
Şi din gură-aşa-mi grăia :
- Semnu ce mi s-a făcut,
Dă de lucru şi gîndit!
L-or fi omorît pe-al meu Grulţă,
Ori că i-ar fi rupt ala vreo costlţă !
Tn grajd de piatră imi intra,
Pe murgu mi-I pregltea,
Buzduganu-n mînă lua,
Da' paloşu-l incingea,
 Pe murgu-1 incillca.
Pe drumu-al mare lua,
Cu Gruiţi se-ntilnea.
Da' Gruiţă, zo,-mi fugea,
Pe tată-su nu-l vedea,
Calu 1 s-a-ntirîtat,
Voinlcu s-a spăimîntat.
Novac al bătrîn striga :
- Stăi, Gruiţă, nu fugea,
Te-am minat ca să peţeşti,
Da' tu, taică, mi-o tuleşti !. ..
Da" Grulţă-i răspundea:
- Ce făcuşi, tată, cu mine,
Că mă mînaşl la pieire :
Nu m-ai minat să mă-nsor,
Ci m-ai mînat ca să mor !
De-ar fi toată fata-aşa,
Dracii s-ar mai însura :
Nu-i o fată s-o-mpeţeşti,
Ci-I ca s-o ocoleşti,
Să fugi şi să n-o-ntilneşti.
Da' bătrinu se rîdea,
Din gură-1 cuvînta :
- Ai cu taica ind~"răt,
Să vezi lupta piept la piept,
Să te zăuiţi tu la tata,
Pin" se va lupta cu fata !
Da' Gruiţă de-auzea,
lndărăt mi se-ntorcea:
Găsea fata adormită,
Subt o umbră de răchită.
Novac la ea se ducea,
Cu picioru o-mboldea.
Fata mi se speria,
Da' la lupti s-apuca ;
Namila se năcăja,
Pe Novac il apuca,
It apuca de mijloc,
Si-1 arunce in potoc.
Zo,-1 pirăie oasele
Parc-ar frînge crecile.
Da' Novac se opintea,
Puterile-şi aduna,
86
La sălbatică spunea:
- Te luptaşf tu cu copiii,
Dar ac uşa cu bătrînii :
Să-ţi arăt la bătrineaţl,
Cine-am fost la tinereată !
'
Sălbatica se-ntirîta,
Pe Novac 1-aridica,
1n pămînt că-I împlinta,
Ca stană de piatră uidea.
Novac dacă imi vedea,
O dată se opintea,
fata-n sus aridica
Şi-o-nvirtea bătrînu-n vint,
Pin-o izbea de pămint.
Pînă-n briu că o -mplînta,
Sălbatica, zo, ţipa,
Codrii se cutremura,
Brazii-n munţi se legăna,
Mările se-nvifora,
Soarele pe ceri s-oprea,
Da' lui Novac nu-i păsa !
Scoase paloşu din teacă,
Şi-mi trase numai o dată :
Capu se răstogolea,
Sălbatica blăstăma
Şi din dinţi,
zo, mai scrîşnea ! ...
Gruiţă se speria
Şi-ncepea a tremura,
Cîţiva paşi îndărăt da,
Da' tată-su se rîdea:
- Mă Gruiţă, copil 111ic,
1ncă nu eşti de iubit :
Te spăimînţi tu de-o muiere,
1ncă nu eşti în putere!
Te uitai, taică, la mine,
Nu vedeai că nu e bine?
[u n-am venit s-o tulesc,
Ci-am venit să biruiesc,
De nuntă să mă gătesc.
Nu ţi-amspus, taică, ţi-am spus,
Că tu nu eşti dc-nsurat,
Dacă fetele te bat ? ! ...
Palma bici că o făcea,
Peste laţi il izbea,
Singele il podldea:
Gruiţă aşa grăia:
- Mii tăicuţi dumneata,
Om mai viteaz ca tine,
Zo, ci nu este pe lume!
De-ar fi orice fatl-aşa,
Tartoru s-ar însura !...
De-aş fi-adus in bătătură
O aşa mare sp...cătură,
Nuntaşii ar fi uitat cărarea,
Pe ciini i-ar fi-apucat turbarea.
De cind maica m-a făcut,
Aşa fată n-am văzut:
Ală mare şi urîtă,
Trece pofta de iubiti 1
Gruiţă se liniştea.
De-nsurat nu se-ngrljea,
Cu Novac se veselea,
Pină vremea îi venea.
Mînuia el armele,
.
Le-nvăta soroacele •
Şi trăia pe ţară-o pace,
N-are sălbatica ce-i face.
1storie rumâneasci,
Pentru ca să pomenească,
La buni fraţi ca dumneavoastră 1
52
CEAL COP!L DE TURC
Sus la munţii Mamului,
La umbrifa fagului,
Merge un copil de turc,
De trei zile e născut,
Numa-o dati ţîţă-a supt,
Numa-o dată e scăldat,
Numa-o dati legănat.
Da' copUu îmi avea
Topor de nouăzeci oca,
Ce-nvăţase a da cu el,
17
Zo, era, zău, frumuşel.
Nouă pene că-mi avea,
La topor alăturea,
Toati pana noul oca,
Nima nu-l mai ridica.
Da-mpăratu de-1 afla,
Viteji după el mina.
Da' copilu ce-mi făcea,
Toporu-n mini ci-I lua
Şi în foc îl infigea,
Sub un fag ~• se culca.
Cind sufletu el trăgea,
Crengile pe el cădea,
Cind sufletu sloboza,
Crengile de fag rupea.
Cu norii le mesteca,
Da' vitejii de-mi vedea,
Rău, miri, se spăimînta,
La-mpăratu ci fugea,
Şi la-mpiratu · spunea :
- lmpărate, luminate,
Cum le ştii pe lume toate,
Mai mult pentru Dumnezeu
ŞI pentru binili teu,
Aşa viteaz n-am văzut,
De cind maica m-a făcut !
Da-mpăratu de-auza,
Alţi viteji îmi alegea
Şi la copil trimetea,
Cu binişoru si-1 ia.
Dar vitejii se ducea,
Din departe el striga :
- Măl copile dumneata,
Vino pin' la nof incoa,
la să mergi pin' la-mpăratu,
Să te porţi cum ţi-e purtatu.
Să-i mănînci dulceţurli,
ŞI să-i beai cafclfli !
Da' copitu de-auza,
Topor pe umăr că lua,
La-mpăratu se ducea.
1mpăratul de-1 vedea,
Friguri de moarte-I prindea,
Aşa din gură-i zicea :
- Eu te-am chemat pin' la mine,
Spune cin' te-a făcut pe tine,
Că vreau eu să-ţi dăruiesc
Paloşul meu împărătesc !
Da' copilu de-auza,
Aşa din gură-i grăia :
- Muma mea că m-a născut
Şi pe mine m-a făcut,
Pintre nori şi pintre vint,
Sînt, vezi, un copilaş mic,
Dor de ţiţă mi-a venit,
Cat pe muma pe pămînt.
1mpăratu de-a uza,
Fuga viteji trimetea,
Pe mun1ă-sa o-aducea,
Da' cind copil o vedea,
La mumă-sa alerga,
i\1uma lui îngenunchea,
Ţiţa pe spinare-i da,
Da' copilu imi sugea.
Sugea nouă vedre şi-o oca,
Tumte atunci se sătura.
1ară copil u-i vorbea :
- J\1ă-mpărate luminate,
Cum le ştii pe lume toate,
1\1ai mult pentru Dumnezeu
Şi pentru binili tcu,
M-ai adus pe mine-aici
Fără de copii de-ai mtc 1.
Că eu vreau ca să mă joc,
Cu copiii la nlijloc.
Pin-atunci-oi trimetea
La sfârşitul mărilor,
lJ nde-i casa sorilor ;
Calu mie să-mi aduci,
Pe lungi drumuri s-o-apuci.
1ntr-ale livezi verzi.
1ntr-a le ape reci,
Rău ai să petr('ci.
lmpăratu de-auza.
Fuga vitejii-i mina,
Jar vitejii se ducea,
88
ŞI ctnd calu mi-i vedea,
Mînca foc şi rîncheza,
Pămînt se cutremura.
N ima nu-l putea prindea,
Iacă voinicii se-ntorceau,
La-mpăratu că-i spunea,
De frică nu mai putea:
- Aşa cal noi n-am văzut
De cînd maica ne-a făcut,
Că s-amestecă în vînt,
Abia ajunge la pămînt !
Da' copilu de-auza.
Topor pe mînă lua
Şi după cal se ducea .
Da' calu de mi-I vedea
Şi de copil îmi fugea,
Din munte-o munte sărea.
Da' copilu de-mi vedea,
Cu toporul după cap,
Alerga el după at
Şi-i aruncă frîna-n cap.
El pe cal se-ncăleca,
La-mpăratu se ducea,
Şi la poartă că-mi striga :
- Mă-mpărate, luminate,
Cum le ştii pe 1urne toate,
Mai mult pentru Dumnezeu,
Şi pentru binili teu,
Eu îţi spun adevărat,
Sabia s-a-nverşunat,
Calu mi s-a-ntăritat,
Ochi-n cap s-a turburat :
Ca la un ciine turbat,
;\du-mi viteaz să mă bat r
1mpăratu de-a uza,
Pe viteaz Marcu-1 ducea.
Viteaz Marcu de-mi venea,
La copilaş îi spunea :
- Copil mic al de turc,
Da' ţie ţi s-a urit,
Pe lumea albă trăind,
Spune măi, copile, mie,
Cum vreai să te lupţi cu mine ?
Vreal la luptă să ne luăm,
Sau la cai să ne-ntrecem ?
Cari pe care ne-om trecea,
Aluia cap i s-o tăia.
Arămaşu că făcea
Şi la-ntrecere se lua,
Da' copilul întrecea,
Cu sabia flutura,
Gata capu ca să-i ia,
Şi mumă-sa alerga,
Iar din gură-i cuvînta :
- Stai, muică, copilu meu,
C-ala e fratili teu,
Dintr-o mumă, dintr-un tată,
De cînd trecut Dunărea lată !
Atunci copilu s-oprea,
Şi mumă-sa-1 povestea,
Taina bine-o pricepea,
Fraţi de cruce se găsea,
Şi bea ei, se veselea,
Nici o grije nu-mi avea.
1storie rumâneascli,
Din bătrîni să povestească
La buni fraţi ca dumneavoastră.
53
LIBEGIOARELE
Ascultaţi,lume, la mine,
Să vă spun o istorie.
Eu sint un voinic umblat,
Multe drumuri am călcat,
Şi le-am călcat şi pe dungă,
Frate, numai să-mi ajungă ;
Şi pe dungă şi pe lat,
Multe ţări cutreierat,
Oraş frumos dar n-am văzut,
Tot pe unde am trecut,
Oraş frumos ca Vitleimu,
Vitleimu, Rusalimu.
89
Acolo e mal frumos,
Că-i mormîntu lui Cristos.
Mi-este un trandafir frumos,
Şi dacă-oi vrea si-1 miroşi,
El şi-apleacă floarea-o jos.
Da-n mijlocu oraşului
Este-o mîndră mănăstire,
Pe dinuntru jugrăvită,
Dinafară-i poleită
Cu aur şi cu argint,
Varsă raze pe pămint.
Parcă soare-a răsărit,
De n-am văzut de cind sînt !
J\1ănăstirea că-mi avea,
Trei turnuleţe avea,
Trei libegioare venea
Şi pe turnuri se punea,
Da-ncepea de mal cinta,
Toată lumea alerga
Şi la ele asculta.
Mai la urmă îmi venea
Trei feciori, coconi de domni,
Şi dacă a fost toţi bogaţi,
Nu le-a păsat de-ai săraci.
Au crescut tot in avere,
De Durnnezău nu le păsa :
Da' cind îmi sosea,
Naiba-i învăţa,
Fuga-acasă-mi da,
Puştili le lua,
La mănăstire venea,
Puştili la ochi punea,
1n libigioare să dea.
Libigioar'li de vedea,
Aşa din gură-mi grăia:
- Trei feciori, coconi de domni,
Staţi, cu puştlli nu daţi,
Că puştilf nu iau foc,
Iar voi n-aţi avut noroc.
Noi nu sintem libigioare,
Şi sintem trei zile mari,
Trei zile din săptămînă :
Cu ce vă sintem de vină ?
A df ntii e VInerea,
A doua e Simbăta,
Da' a de trei Dumlneca.
Numa-atita că zicea,
Piste ei că imi zbura,
Stei de pfatră-i prefăcea,
Toată lu111ea se mira.
Da' ele mi se ducea,
1ndărăt nu se-ntorcea,
Şi-mi zburau in Nădolii,
Se pierdeau in ţări pustii.
La trei ani şi jumătate
Le stau osălf-nşirate :
Libigioar'li iar venea,
Pe turnuri iar imi şedea,
Jar incepeau de cinta,
Da' lumea le asculta.
Libigioar'li ce făcea ?
Piste oase îmi zbura
Şi aşa le cuvînta :
- Voi feciori, coconi de domni,
Bine că aţi fost bogaţi
Şi de frică nu ştiaţi.
Voi prea bine aţi trăit,
De-ai săraci nu v-aţi grijft.
Da' trei ani aţi pătimit,
Că trei ani şi jumătate
V -au stat oasăli-nşirate,
Dari-acuma vă sculaţi,
.'\lte drumuri apu~aţi !
L-af părinţi să le criciţl
Că nu sintem ce gindiţi,
Sintem trei zile mari
Şi-mpietrim împăraţi tari.
Părinţii să povestească,
Lumea ne sărbătorească:
Si ţină postur'li toate,
Să aibe grlje de fapte.
Că o să vă dăm bucate,
Să aibă şi săracii parte.
Lum('a să nu se tujeasci
90
Că coplluşi cu tati
Să mină pin judecati,
Ce n-a mal fost nlcfodatl r
Rău mult fac oamlnlf,
Mal cu foc mulerilf,
Cheţelili le-mpunge cu aclll
ŞI trage cu brigllll,
Mituri cu mitur'lf,
lşf spală cămeşill,
lmpunge cu acilf,
Baş in sfinta vinerea,
Şi sfinta dumineca,
Fără miii şi păcat,
Nu-nţăleg că e picat f
Da-I tref feciori, coconf de domni,
Toţi acasi se ducea,
Pe pirinţf il ingrijea,
De drag el nu mal putea.
Mare cinste ridicarA,
L-ale mindre lfbegioari.
Părinţii lor de-mi vedea,
Lăutarli mf-f tocmea,
Mindru cintec le făcea,
S-audă toati lumea,
Şi le plătea cit cerea.
Multă lume-i pomenea,
Şi de-acum pină-n vecie,
Bună pace să vă fie !
TREI FECIORI,
COCONI DE DOMNI
De cind muma m-a făcut,
Tirg frumos ci n-am văz~
Tîrg frumos ca-n Tirnova ! ...
Da' de ce mi-era frumos?
1n mijlocu tîrgului
Mi-este-o mici mînăstire :
Da' deasupra mînistirii,
Mi-este trei cruci de-argint,
Ce-mi lumini-n lung şf-n lat, RUSCA ŞI MIU
Ce n-am vlzut de cind sint !
Dar asupra crucllor
S trlgă,-mbirbiteazi,
Mi-este trei limbe de nalbe :
De trei ori oftează,
Da citiva mai la vale,
1n gură de tirg,
Trei feciori, cuconf de domni.
Cea fată de frine,
Ei, frate, mf-a-ngenuncheat,
Mica Rusculită,
Armele la ochi a luat;
Albă la pieliţă,
Şedeau cu armele-o braţi,
Neagră la codiţă
Din cit el ca să-mi pocneasci t
Şi la abdeluţă.
la vezi, limbile de nalbi,
Striga,-mbărbăta :
Cînd aşa ele-mi vedea,
- Cine s-o afla
Numa-atita ci-mi vorbea:
Şi s-o-adevira,
- Voi, feciori, coconi de domni,
Pe mine mă ia,
la staţi, voi si nu-mf pocniţl,
Mindri copiliţi,
Nu sintem nof ce gîndiţi 1
Vreau să-i fiu leliţi 1
Nu sintem cruci de argint,
Nlma nu s-afla,
Da nici limbe tot de nalbe,
Doar Miu copilu,
Şi sintem zine de-ale mari.
Cela-1 şi znopllu.
A dintii mi-e Vinerea,
Flciorel de Motru,
Mi-este ziua tarcului :
Oţelaş de codru :
A doua e Sîmbăta,
Ficiorel de sirb,
E ziua ovreiului : Marghiolaş de tîrg :
A de trei Du mi nlca, Negustor de boi,
Mi-e ziua creştinului. Fată de ciocoi :
Numa-atîta-mi vorbea, Drăgălaş de fete,
In slava cerului zbura. Jubeţ de neveste.
Une, naică, se ducea 1 El mi se afla,
Doamne, jos in Nădolii, La Rusca venea,
Doamne,-ntr-ale ţări pustii. Din gură-1 spunea :
O fintină că-mi vedea - Mică Rusculfţi,
Şi jos mi să dubăra ; lote ce-ai poftit,
Toate trei mi se spăla, La tine-am venit.
Şi apa ele-o lisa. Amîndoi ne luăm,
la vezi, apă lecuită, Să ne cununăm
Pentru lumea pătlmită. Sus la mănăstire,
Ci ne pătimit mi-era. De pornini-n lume !
La fintină că mergea, Rusca sta, grăia :
Cu apă se spăla ; - Tu mie să-mi faci
1ndată să-nzdrăvenea, Un pod peste mare,
Doamne, de s-o pomenea. Cu nouă picioare :

91
Dar un pod de ceară, Tirnuţa că
lua,
Pe inima goală. Struguri culegea,
1ntr-o noapte 1-oi făcea, La Rusca venea
Peste pod oi sămăna Ş-apoi să ruga:
1\cea vie mare, - Şi na, Ruscă, na,
Cu nouă răzoare, Că ce-ai porîncit,
Pe răzor de vii, Lucru-am isprăvit.
Tu mi-oi sămăna lote c-am venit,
Pruni şi zărzălii, Da' tu te-al gătit ?
Poame timpurii, Amindoi ne luăm,
Ce se coc întÎi, Nuntă să făcem,
Intre Stă-Mării. Să ne cununăm
Mai multe năramze, Sus Ia mînăstire,
Că sint cu miroase : De pomină-o lume !
La boieri pe masă, Da' Rusca grăia:
Ruschii i să lasă. - Miule, copile,
Miu d-auza, 1ncă una-mi faci,
Soar'li scăpăta, Ş-atuncea să-mi placi f
Toiegelu-şi lua, Tu să mi te duci,
Iaca şi-mi pleca, Daichii ca să-i faci
La mare-ajungea, Punte peste munte,
Din toiag bătea, La mijloc de punte,
ldolii-astringea, O lină fîntînă,
Ceara o topea, Cu apşoară bună,
Podu i-1 făcea. Bună şi sălcie,
Pe mijloc de pod C-aşa-mi place mie :
Făcu o vie mare, Şi troc de-aurel,
Cu nouă răzoare: Să bem noi cu el.
Pe răzor de vii, 1ntr-o noapte-oi făcea,
Gutui şi lămii, Apă că mi-oi lua,
Pruni şi zărzălii, La mine-oi venea,
Poame timpurii, Ş-atunci m-oi ruga.
Ce se coace-ntîi, Miu de-auza,
Intre Stă-Mării, Soar'le apunea,
Să iai in săcui, Luna răsărea ;
Să dai la copii. Toiegelu-şi lua,
Şi ce fel de viţă ? Apoi şi pleca,
Viţă de-a plă viţă, La munte-ajungea,
Strugurei cu ţiţă : Din toiag bătea,
StruguraşJ de-al nof, ldolii-i venea
De fei de-amîndoi. Ş-apoi povestea.
Soar'le răsărea, ldolii-i făcea
Struguri se cocea ; Punte peste munte ;

92
Pe mijloc de punte,
O lină fîntînă,
Cu apşoară bună,
Bună şi sălcie;
Troc de aurel,
Să bea ei cu el.
Zor'le se vărsa,
J\pă-n troc că lua,
ta Rusca pleca.
Şi cum ajungea,
Din gură-i vorbea :
- Şi na, Rusca, na,
Că ce-ai porincit,
Lucru-am isprăvit,
Da' tu te-ai gătit?
1ote, am venit r
Amîndoi ne luăm,
Nuntă să făcem,
Să ne cununăm
Sus la mînăstire,
De pomină-o lume !
Rusca-i sta grăia:
- lncă una-mi laci,
Ş-atuncea să-mi placi.
Tu să mi te duci,
Mie să-mi aduci
Doi luceferei,
Şi cu luna trei,
Să mă joc cu ei,
Că sînt frumuşel.
Miu de-auza,
Soar'le apunea,
Luna răsărea :
Toiegelu-şi lua
Ş-apoi că pleca.
El mi-or cubăra
Luna şi c-o stea,
Doi luceferef,
Să joace cu ei,
Că sînt frumuşel.
1n cale-I-ntilnea,
1nda, soru-sa,
Ş-apoi 1-intreba:
93
- Miule, copile,
Unde mi-ai plecat,
Capu ţi-al mîncat !
Baş eu te-aş mînca,
Şi eu n-aş putea
De mîndreaţa ta.
Da ştii, daică, ştii,
Că vine toamna,
Cules de porumb.
Şi nevestele,
Dafcă, s-o scula,
Legume-o gătea ;
Pe ceri s-o uita,
Luna n-o vedea,
Luna şi c-o stea,
Ş-ai luceferei,
Ce sint frumuşel.
Negur'le-o cădea,
Nevestele-o privea,
Luna n-o vedea,
De tine-o afla !...
Daici, tu le-al luat
Cea lumină tare,
Cea lumină mare,
Şi te-or blăstăma,
Zău, toată lumea !
Daică, si te duel,
La Rusca să tragi,
Palma bici s-o faci,
Peste ochi să-i tragi ;
Ochii f-o sărea,
Din gură-oi vorbea :
- Şi na, Ruscă, na,
Doi luceferei,
Joacă-te cu ei.
Şi cu ochii tăi,
Dari luna trei,
Este capul tău,
Ş-al lui Dumnezeu.
Miu de-auza,
'Ndărăt se-ntorcea,
La Rusca venea,
Lîngă ea se da,
Palma bici făcea, f' ăcu-o vie mare,
Peste ochi ii da ; · Cu nouă răzoare ;
Ochii că-i săr~a Şi mi-a sămănat,
1n poală-i prijinea, Pe răzori de vii,
Miu-i sta, vorbea : Gutui şi lămîi,
- Şi na, Ruscă, na, Prunl şi zărzăliJ,
Daru de la mine, Poame timpurii,
Să-ţi fie mai bine ! Ce se cocea-ntîi,
Doi luceferei, 'Ntre S'tă-Mării:
Aştea-s ochii tăi, Mal multe naramze,
Dară luna trei, Că sînt cu miroase
Este capu tău, La boieri pe masă.
Ş-a lui Dumnezeu ! Şi mi-a sămănat
Rusca rău ţipa, Tot viţă plăviţă,
Ală că era. Struguri de-al cu ţîţi;
Ochii din poală lua Struguraşl de-al moi,
Şi iar i-aşeza De nof de-amîndoi.
Sus, pe scăfirlie, Toate le-a făcut,
Să vadă mai bine. Şi nu mi-a plăcut :
Şi mi se scula, Şi iar l-am mînat,
1 n judeca tă-I lua, Să-mi cadă pe plac.
Sus la mama Eva, El mie să-mi facă
Şi la moş Adam ; Punte peste munte :
Pe la Sintu Ion, La mijloc de punte,
Că-i om bătrin, O lină fîntînă,
Din \Teme demult, Cu apşoară bună,
Mai multe-a văzut Bună şi sălcie,
Şi mi-a petrecut. C-aşa-mi place mie,
Dar mama Eva, Troc de aurel.
Pe Rusca-o chema, Iar nu mi-a plăcut,
ŞI ea c-o-ntreba, Şi iar l-am minat,
Rusca sta, spunea: Să-mi cadă pe plac.
- Mamă Evo, dea, El mi-o cobăra
Pe Miu l-am luat, Luna şi c-o stea,
Să-mi fie bărbat : Doi luceferei,
Şi eu l-am minat, Să mă joc cu ei.
Să-mi cadă pe plac : El că mi-a plecat,
Şi i-am pori ne it, 1n cale s-a supărat.
Toate-a isprăvit. La mine-a plecat,
El că mi-a făcut Palma bici a dat :
Un pod peste mare, Pe ochi negri m-a lovit,
Cu nouă picioare ; Ochii din cap mi-a sărit,
Pe mijloc de pod, Buştean nerru am uldit.

94
Daci-am vbut ce-am vlzut, La Sintu Ion se suia.
Eu la tine am venit: Sintu Ion cînd il privea,
Amîndoi ne judecăm, El pe Rusca o chema,
Aici, la mama Eva Pe ochi negri o spila,
Şi la moşu Adam, ŞI pe Miu iar aşa,
Şi la Sîntu Ion, Ş-apoi din guri spunea :
Că e mai bătrîn, - Voi amindoi si vi luaţi,
Din vreme demult, Mergeţi şi vi cununaţi,
Mai multe-a văzut Colea sus, la ministfre,
Şi mi-a petrecut. Să fiţi de pomfni-n lume 1
Dar moşu Adam, Dari Miu de-auza,
Pe Mfu-1 chema : 'Şi lua pe Rusca şi pleca.
E1 il judeca, Mergind amîndoi pe cale,
Miu, zo,-i spunea : Mergea Rusca înainte,
- Moş Adame, măi, Miu-o urmi pe punte.
Rusca ce-a făcut, Pe cirare rari,
Ce mi-a porincit, Pe rari dumbravă,
Toate-am isprăvit, Rusca sta, vorbea:
1ar nu i-am plăcut ! "Doamne, sfintule,
Ea cînd m-a minat Eu că mf-am văzut
Ca să-i cad pe plac, Ginere-nainte,
1acă, mi-a cerut, Mireasă pe unui,
Eu f-oi dubăra Merg si se cunune,
Luna şi c-o stea, Sus la ministire,
Doi luceferef, De pomină-o lume 1
Să joace cu ei, Da eu am plecat,
Că sînt frumuşei 1 Mireasa-nainte,
'N cale m-a-ntilnit Ginere pe urmă,
1oda, sora mea, Merg si se cunune,
Bună vorbă-a dat: Sus la ministfre,
Că s-afli timp de toamnă, De pomini-n lume 1"
Culesul de porumb : Miu de-auza,
Neveste s-o scula, 'Nainte trecea :
Oala la foc o punea, Rusca de colea,
Luna pe ceri n-o vedea Gîndu rău purta,
Şi m-o blistima. Brinci in vale-f da,
Eu m-am supirat, Pe-o sădinea :
Palma bici am ridicat, Miu riu cidea,
Peste ochii negri l-am dat. 'N vale se oprea,
Ochii din cap i-a sărit, Colea pi-un lugaci,
Buştean negru mi-a uidil La un curpinacf.
Moş Adam daci-auza, Nu putea ieşea,
Judecata ci le lua, Rău, zo, chirăia,

95
Şi iar asculta. - Mlule copile,
Miu auza Ce ceri de la mine
Un pui scîncind, Să-ţi dau eu pe lume,
Corbu chirăind, Să-ti dau de la mine ?
•
C-a căzut din cuib. Miu sta, vorbea :
Miu se ducea, - Corb, pasăre •eagră,
Puişoru lua, L ighioană-ntreag!l,
La cuib se-nălţa ; Eu cer de la tine
1n cuib că vedea, Să mă scoţi la lume!
Şerpele-a venit, Corbu d-auza,
S-a suit la cuib, Arpile-ntindea:
Puiu a zburat, - Să te sui pe mine,
Arpia ş-a frînt, Să te tii mai bine,
'
Căzut pe pămînt. Să zbor eu cu tine,
Miu de colea, Să te scot la lume.
Piatră-o mină lua, Miu d-auza,
1n şerpe că da, Sus pe corb şedea,
Şerpele-omora, De gîtu lui ţinea.
Pui u-n cuib punea. Sălta corbu şi zbura,
Corbu cînd vedea, La lume albă-1 scotea,
Puiu-l piuia, Şi-i arăta o potecea.
Mumă-să-i spunea : Poteca-o vale mergea,
- lo-te, maica mea, 1ntr-un sat mic cubăra ;
Eu şezind pe cuib, Asta sat ii mititel,
Şerpele-a venit, Numai cu trei căşi în el.
Cit nu m-a-nghiţit t El pe Rusca o găsea,
Şi eu am zburat, 1\lesteca mămăliga ;
Mumă, m-am lovit, Şi oala cum ş-o gătea,
Arpia mi-am frint, Se duse Miu la ea,
Căzui la pămînt. Puse mina-n subţioară,
Miu m-auzit, Trase sabie soţioară :
La mine-a venit Capu de la trup îi lua,
Să mă pună-n cuib : Carnea bucături făcea,
Şi-n cuib a găsit Carnea la vulturi o da 1
Acel şerpe mare, Şi de-acia cum pleca,
Ce mă-nghite tare. Cobori la Craiova,
Piatră-o mînă-a luat, Altă leliţă găsa ;
Şerpe-a omorit, Mai bună şi mai frumoasi,
Iar m-a pus în cuib. Nu ca Rusca o păguboasă.
Corbu de-auza, i\lindri lăutari tocmea,
Arpii intindea, Mîndră nuntă că-şi făcea ;
La Miu dubăra, Făcea nuntă boierească,
Ş-apof I-ntreba : Ca pentru să pomenească,

96
Colea-o fara Rumlneasci
Toată lumea s-o cetească !
Şi trila pe ţară-n pace,
Ci n-are nima ce-i face.
58
P!TCANA
Cind oi zice de-o cicoare,
La vale, frate, la vale,
Dincotro soare răsare,
1\'\i se vede-o casi mare,
Cw fereştile-n brumale,
De se-nvîrtesc după soare !
Da la ea cine-mi şedea 1
Un cinstitu de-mpărat,
De bogat e minunat !
Şi are-mpăratul, are
Tot o mică de băştea :
Cu nouăzeci de pluguri o-ara.
Cu nouăzeci de grape o-grăpa.
Intr-o zi el mi-o ara
1ntr-o zi mi se coc ea' ;
Cînd oi zice matostat,
Se făcu grîu de secerat.
1mpăratu ce făcea?
Mîna cărţi,
1n toate părţi,
Cin' pe lume s-o afla,
S-o afla, o-adevăra,
Să-mi secere băşteaua.
O secera ş-o treiera,
Grîu în ambari 1-o băga,
Să-şi dea-mpărăţia ;
Şi nima nu se afla ...
O nevastă tinerea,
Măritată de iarna,
Numai ea mi se afla.
Fuga la-mpăratu da,
Cu-mpăratu se vorbea :
- lmpărate luminate,
Eu îţi secer băşteaua,
97.
Să-mi dai împiriţia !
Da-mpăratu sta zicea :
- Bre Petcano dumneata,
Băşteaua oi secera-o,
Oi secera ş-oi treiera,
Griu-o ambari J-oi ducea,
Atunci iU dau impirăţia.
Petcana figăduia :
1ntr-o zi 1-o secera,
O secera ş-o treiera,
Griu in ambari o-aducea,
Să-i ia-mpărăţia.
- Si fie chiria ta,
Da' si nu fie a mea 1
Mîna cu-mpăratu da,
Ş-amindoi se rămăşea,
Mîndră-nţelegere făcea:
- De n-oi firşf porunca ta,
Capu de la trup mi-oi lua :
De t-of firşi poru nea,
Să-mi dai împărăţia,
Şi cu toată avuţia !
Astăzi mi-e dumineca,
De mine, sînta lunea,
Petcana mi se scula,
Căldarea pe foc punea,
Copilaşu şi-1 scălda,
Mina vacile la văcari
Şi caii pe la stăvari :
Da' şi porc ii la porcari,
Şi oile la ciobani.
Petcana mi se-ntorcea,
Copilu-l incroşna,
Secera-o mină că lua,
Şi da fuga la băştea.
Cind ajunge la băştea,
Nici copil nu descroşna,
Cu secera se-nvirtea
Şi legăturile făcea,
Nouă crîstăţe-astrîngea.
Copilaş descroşna
ŞIla umbră il punea,
Pe mejghina plugului,
La umbrita grîului,
La tulpina părului.
Tăbăra de secera,
Secera, nu se-nglumea,
Dinţii-n gură că-i negrea,
Păru-n cap i se pislea.
Neveste pe drum trecea,
Şi bună ziua că-i da.
Petcana nu mulţămea,
Sărmana, că n-auza,
De zor mi se zoreşte.
Lină verde foi de praz,
Cind veni soar'le-n amneaz,
Ea băşteaua secera.
De zor mare ce mi-a dat,
Petcana mi s-a uitat,
Griu de legături n-a lăsat!
N-are cu ce-mi lega,
Dete fuga la ceşm~a,
Cu paporă pingă ea :
Ea paporă că tăia
Şi legăturile făcea.
Cînd tăbăra de lega,
Ea băşteaua o lega,
N-are cu cfne-astrîngea,
Tot Petcana sîngurea!
Şi stogur'le că-mi făcea,
Nouăzeci de stoguri mari.
Iacă soar'le povimea,
Fuga la-mpiratu da,
La-mpăratul se ruga
Şi din gură-aşa zicea :
- lmpărate luminate,
Să-mi dai nouăzeci de cară,
Să-ţi aduc znopii din 1ară.
Şi-mpăratu car'le-1 da,
Petcana znopii-ncirca :
La arie-i-aducea,
Aria cioplită nu era.
Lua o sapă ş-o cazma,
Şi tîrşăşte aria.
N-are cine-i mătura,
Sintru Gornesc că bura,
98
Şi-1 mătura aria.
Znopii-n arie-aşezind,
Da' caii n-a mal venit :
Fuga la-mpăratu da,
La-mpăratu se ruga :
- Dă-mi, împărate, cu bine,
Nouăzeci de cai cu bine.
Znopii ţi i-oi treiera,
Că se duce soarele
Ş-oi să-mi pierzi tu zilele.
lmpăratu e-mpărat,
Mină lucru la inat,
Nouăzeci de cai îi da:
Şi-i da mînji nenvăţaţi,
De la iepe adunaţi.
Petcana caii că-i lua,
Cinci la juguri injuga,
Şase slobozi că lăsa.
Nici cu biciu o-atingea,
Numai din gură zbiera,
Dară caii treiera.
Petcana ce se gindea ?
Pînă caii-o treiera,
Să nu şadă degeaba.
De la-mpăratu cerea,
Mai cerea vro nouă line ;
Nouă fuse i-o torc ea,
Să nu şadă degeaba.
lară-mpăratu că-i da,
Nouă lini de-ale podoase,
Nespălate, nedărăcite,
Cum sint de pe oaie luate.
Petcana le scărpina
Şi pe furcă le băga :
Pînă caii treiera,
Nouă fuse le umplea.
Grîu de-ntors că venea,
N -are cu cine-mi torcea ;
Dar Petcana singurea,
Griu-o arie-ntorcea.
Ştiu lumea cind torcea
De trei ori, de patru ori,
Da' Petcana de doui ori.
Al treilea cind îmi torcea,
Toate pa ile le scotea,
Numai bob de griu uidea.
Numa-o dată îl grinea,
Şi la străjeri 1-astringea,
Tăbăra şi-1 vîntura.
După ce mi-I vintura,
Fuga la-mpăratu da.
_._ Dă-mi, impirate, cu bine,
Nouăzeci de cergi mai bune,
Să-mi încerghez carăle,
lţi vin acas' cu griur'le !
Jacă-mpăratu că-I da,
Nouăzeci de cergi ii da:
Petcana carăle-ncerga,
ŞI punea de le-ncirca:
Cu sinu şi cu poala,
Şi pe toate le-ncărca :
Nouă fuse-n car punea,
La-mpăratu că pleca.
Cind la poartă ajungea,
Ea din gură-aşa striga:
- Vino,-mpăr~te, cu bine,
De deşchide uşile,
Să merg eu cu carăle !
lmpăratu ce făcea?
Uşile le deşchidea,
Cu carăle că-mi venea,
Iar Petcana se ruga :
- Mă-mpărate dumneata,
Deşchide ambarăle,
Să-mi golesc eu carăle.
1mpăra tu de-a uza,
Deşchfsă ambarăle,
De-i goli ea carăle.
Iar Petcana sta grăia :
- Şi na,-mpărate, cu bine,
Iacă, nouă fuse pline 1
1mpiratu că te lua, ·
Da Petcana sta zicea :
- lmpărate luminate,
Soar'le n-a mai şezut,
AmbaJ·ite t-am umplut,
"
tmpărăţfa-am dobîndit 1
Da-mpăratu se ruga :
Oi, Petcano dumneata,
Amîndoi ne-am rimişit
Şi porinca mi-ai firşit.
Aşa, ce mă rog de tine,
Să mi laşi numa desară
Să-mi cinez cu-mpiriteasa :
Mine-o prinz la mine-mi vii,
Şi-mpăriţia să-ţi Jaf.
Iacă Petcana pleca.
Venea ei de la ciobani
Şi caii de la stivari,
Vacile de la vicari.
Petcana le prijunea,
La locu lor le-nchidea,
Pe toate le număra,
Numa-o vaci nu era.
Să vezi, vaca a murgeana,
Numa ea că nu era:
Iar Petcana că pleca,
Api-n vedriţă să ia.
Şi-n cale mi se-ntîlnea
Cu vaca murgeană.
Murgeana cind o vedea,
Coarne-o pămînt-mproptea
Şi tăbăra de răgea,
Da' Petcana sta zicea :
- Fa murgeano, vaca mea,
De cînd eu te-am cumpărat,
Tu aşa n-ai mai lucrat
O-aşa ce te-al imbăiat ?
Or vicariu te-a bătut.
Or bine nu te-a păscut ?
Apă rece n-ai beut,
Or viţelu t-ai pierdut!
Dacă vaca murgeana,
Ea din gură-aşa zicea :
- Petcano, stăpîna mea,
Văcariu nu m-a bitut,
Da' prea bine m-a piscot,
Apă rece am beut,
Eu in casă c-am venit,
 Şi tărîţăle-ammîncat ~
Şi viţelu meu cu mine,
Copilu nu ţ-ă cu tine !
Petcana cind auza,
Cind amintea-şi aducea
Că copilu 1-a uitat,
Acolo,-n băştea culcat,
Pe mejghina plugului,
La tulpina părului,
Pe vedre se minia
Şi de pămînt le trintea,
Da' pe fugă să punea.
Cînd ajunse la băştea,
Din departe năzărea
Că şerpele a venit,
Copilaşu i 1-a supt.
Cind la copil ajungea,
Şi pe şerpe îl vedea,
Copilu-n gură-1 ţinea.
Mina pe şerpe punea,
Copilu din gură-i lua,
Pe şerpe de pământ il da,
Şerpe-n patru se spărgea,
Şi din gură aşa-i zicea :
- Liu, liu, muichii, pui dorit,
Ştiu bine că n-ai murit,
Fără
'
Copilaşu
.
tită-ai-adurmit.
de-ar răspunde,
Şi nu mai are de unde ...
Petcana dacă vedea,
Ea din gură-aşa zicea :
- Liu, tiu, copilaşu meu,
Eu degeaba m-am trudit,
1mpărăţia-am dobindit,
Fără tine am uidit ! ...
Doar atîta că zicea,
Pe la bri u s-apipia ;
Mititel briceag trăgea,
Singură să junghia,
Peste copilaş cădea.
Mîne-n prinz împăratu punea,
Patru făgiraşi mina
S-aduci pe Petcana,
100
Să-i dea-mpărăţia.
Făgăraşii o căta,
O căta şi n-o găsa.
Pe cine ei că găsa?
Pe-al Petcanii, un bărbat,
Că e mare blăstămat,
Ce-ntărită cînii-n sat.
Făgăraşii că venea,
Pe-al ei bărbat il prindea,
11 bătea şi-1 năcăja.
De Petcana-1 întreba.
El sărmanu şi de-ar spune,
Da' nu ştie el de unde,
Făgăraşii că venea,
Lu-mpăratu-i povestea.
Jmpăratu adăsta,
Şi Petcana nu era !
Plugur'le şi le pornea,
Să se ducă la băştea :
Cînd ajunsă la băştea,
O găsea pe Petcana,
Cu copilu lîngă ea.
1mpăra tu-aşa zicea :
- lote-aşa, Petcano,-aşa,
Gindeai să te rîzi de mine,
D-acuşi eu mă rid de tine!
Iar aşa nu o lăsa,
~\îndru pamet îi făcea,
O făcea pe Petcana,
Cu copilu lîngă ea,
1n mijlocu la băştea,
1\\ăre, de se pomenea.
57
RADONIA
Lină verde bob năut,
Da-mpăratu ce-a făcut,
1n cafenea mi se băga
Şi la astat că-mi şedea.
Puţinei de-mi zăbovea,
Iacă un voinic venea,
In cafenea se biga,
De poruncea o cafea,
Măsurati, de-o oca.
Da' împăratu de-1 vedea,
El din gură că-mi zicea :
- Măi băiete dumneata,
De ce-mi eşti tu, frate, aşa,
Tu de-ţi bei cafeaua ta,
Măsurată de-o oca ? ...
De-mpărat, sint împărat,
Da' de astea de ochi nu mi-a dat!
Iar impiratu se gîndea,
Numa atit ci-m' vorbea :
- Cine, Doamne, s-o afla,
In adevăr s~ adevăra,
Lină verde de-o cucută,
Doamne, el ca să se ducă,
1n două ceasuri să se ducă,
Intr-alte două să se întoarcă,
La capu pămîntului,
In dugaia turcului,
Şi el ca să-mi tirguiască
Tot sculumuri de mătasă,
Ce-mi ţîne-n păreţi in casă !
N ima-n lume nu s-afla,
Numa iaca Rădonia
De la astat se scula,
Da' din gură că-mi vorbea :
- Mă împărate dumneata,
Eu, doamne, că m-oi ducea
In capu pămîntului,
La dugaia turcului,
Eu aşa că m-oi ducea ;
1n două ceasuri de-aş venea,
Capu tău ţi 1-oi tăia !
Da' împăratu de-a uza,
Şi el mi se spăimînta,
Da' din gură că-mi zicea :
- Da' ce-or mai fi şi aia !
El ş-aşa nu să-nvoia,
La rămaş ei se lua,
Ş-aşa mi se vorbea:
De Rădonia va venea,
101
Capu lui doamne si-1 ia,
El de impărat va uldea!
De Rădonia n-or venea,
Casa lui s-o aprlndea,
Şi moşia să i-o fa.
Numa atît ci-mi vorbea,
Aşa rămaşi ci-mi făcea.
Da' Rădonfa ce-mi făcea '?
1n grajd de piatră se băga,
Pe Vinătu-1 scotea
Şi pe el încăleca,
Şi ca vintu-mi fugea ;
E 1 intr-un ceas mi-ajungea,
lntr-alălalt că venea.
Da' impăratu de-1 vedea,
Iar din guri ci-mi zicea :
- De cind mama m-a făcut,
De ăştia n-am mal văzut J
In căfenea mi se băga,
Cu Rădonia se vorbea
Să-I mai lase cîtăva :
Capu lui să nu f-1 fa.
Ce-or cerea aia f-or da,
Numa capu si nu-i ia.
Multă blagă-i îmbuna,
Să -1 mai lase cîtă va.
Da' Rădonia de-1 vedea,
Il mai lăsa cîtăva ;
El nimica nu-l făcea,
Numai împirăţia-1 lua,
Da' Rădonia ce-mi făcea?
lşi lua drumul şf pleca,
fările le stăpînea,
Doamne, de se pomenea,
C-aşa i-a fost facerea.
58
STOIAN VOIVODA
Foaie verde leuştean,
La muntele lui Artani,
La casele lui Stoian,
Voivoda Diian,
Stoian se căsătorea,
Mindră nevastă-şi lua.
Multă vreme nu trecea,
Uite Stoian că murea,
Nevasta grea ii răminea,
Pin' la anu şi năştea.
Frumos copilaş făcea,
N urne le i le punea
Cum pe ta-su mi-I chema,
Să vezi, Stoian Voivoda.
Iote copilu creştea,
De-nsurat mi se făcea :
Atunci copflu vorbea :
- Lele, muiculiţa mea,
Tu pe mine m-ai crescut,
De-nsurat că m-am făcut,
la să te duci in peţit,
Să-mi găseşti soţie-n lume :
Nici urită, nici frumoasă,
Cu sprinceana neagră trasă,
1 i semene de voivodeasă !
Mumă-sa cind auza.
1ote-npetit că pleca,
Satele le ocolea,
Oraşe le iar aşa :
Da' lua lumea-o lungiş
Se-ntorcea în curmezi~
Aşa fată nu-i găsa,
Zo, plîngea şi se vilta.
1 ndărăt mi se-ntorcea,
Intr-un sat mi s-abătea,
C-o fată se intilnea,
Bună calea işt da,
Nici urită, nici frumoasă,
Cu sprinceana ·neagră trasă,
li semăna de voivodeasă.
Uite baba de-o vedea,
Pe fată în loc oprea
Şf pornea de o-ntreba :
- Dulce fată cu maica,
Acas' este mumi-ta ?
lote fata că-I spunea :
102
- Acasă e baş a~uma r
Uite baba de-auza,
Acas' la fată pleca.
Acasă cind ajungea,
Pe mama fetl-o găsa,
Cu ta-su la masă sta :
Baba la ei se ducea
ŞI bună ziua le da.
Muma fetii-1 multimea
'
Şi la masă o poftea,
Baba din gură vorbea :
- Eu n-am venit si m4ninc.
Da' mi-am venit in pe1it,
Voi fetiţa că mi-oţi da,
După Stofan-Voivoda,
Ca să fie nora mea !
Tatăl fetii de-auza,
Pe fată că o chema,
Şi pe fată o-ntreba,
Vrea să duci cu baba,
După Stofan-Voivoda?
Fetiţa de-a uza,
lote fata se-nvola
Ca să plece cu baba,
După Stoian-Volvoda.
Atunci baba iar vorbea :
- Da' cum vă cheamă fata?
Tatăl fetii iar vorbea :
- Nouă ne cheami fata,
Să vezi, Sanda Roxanda.
Baba pe fată o lua,
Cu ea acasă pleca,
Şi iar acasă-ajungea ;
Dar Stoian-Voivoda,
Pe fată cind o vedea,
Să vezi bine ce ficea ~
De nuntă se apuca,
Bună nuntă că ficea :
Nunta că o petrecea,
Toţi vecinii se mira,
Pe ei năcaz că prindea,
Cum ar face şi-ar locra,
Pe ei de i-or inciiera.
Da' Roxanda ce lucra i
1ntr-o sintă duminica,
Mai de noapte se scula,
Vadra-o cobiliţă lua
Şi la apă ci pleca,
Vecinele întîlnea.
Pe Roxanda intreba:
- Ai, Roxando fată, fa,
Cum trăieşti cu soacră ..ta?
Da' Roxanda le spunea :
- Cum trăiesc cu soacră-mea ?
Domnu e mai bun de-aşa r
Da' vecinele-i zicea :
- Ai, Ruxando fată, da,
Da' de ce vorbeşti aşa 1
Că bîrfeşte soacră-ta ! De cînd la Une-am venit,
Povesteşte pin măla
C-a brodit o noră rea.
Cum nu are nimenea :
Aşa noră ce-a brodit,
Mai bine să fi mwit r
Roxanda cind auza,
Vedre-n cobftiti lua
'
Şi acasă că pleca
Vedrele le lepăda,
Mătura in mînă lua
Şi prin casi mătura
Soacră-sa d-acas' pleca,
Prin vecini ci se ducea :
Vecinele de-o vedea,
Pe babă că o-ntreba :
- Ai, mituşe dumneata,
Cum trăieşti cu noru-ta?
Ufte baba le vorbea :
- Cum trăiesc cu noru-mea 1
Domnu e maf bun de-aşa 1
Vecinele de-auza,
Pe babă o supăra,
Aşa babii il zicea:
- m, mătuşe dumneata,
Da' de ce vorbeşti aşa?
Povesteşte noru-ta
Că ea daci-ar fi ştiut.
La tine n-ar fi venit;
Aşa soacră ce-a gislt,
Mai bine să fi murit t
Uite, baba de-auza,
Rău ea mi se supăra
Şi acasă ci venea,
Cu Roxanda se certa,
Că de ce vorbeşte aşa.
Ea Roxandii că -f zicea :
- Ai, Roxandi fati, fa,
De ce vorbeşti prin mila
Că nu e bună soacră-ta 1
- Da tu, soacră-mea,
De ~ vorbeşti prin mila.
Nu e bună noru-ta?
Ce rău mare ţi-am făcut,
De pin mă la ai vorbit
C-aşa noră ce-ai brodit,
M-al bine si fi murit?!
Numa-atîta că-mi vorbea
Şi la ceartă mi se lua.
Stoian acas' nu era,
Că la plug mi se ducea :
Mi se ducea ta arat,
La locul din deal de sat.
Ele acas' rămînea
Şi la ceartă că se lua,
Se certa cit se certa,
Da' Roxanda ce lucra ?
Vadra-n cobiliţă lua,
Iar la api că-mi pleca,
Soacră-sa acas' uidea
Şi la poartă ci ieşea.
Ea pe drum se zăuita,·
Avea, Doamne, ce vedea r
Tare venea de la vale,
Să vezi, vo trei 7.ăvrăcioalce :
Ele veneau de la vale.
Cu triiştile la spinare,
Da' de bucate sint goale.
In dreptul babii ajunl[ea9
Baba pe loc le oprea
Şi pornea de le-ntreha :
- D-ale, voi, lăiaţelor,
Şi voi, zăvrăcfoaicelor
Ce prin lume imi umblaţi,
Multe praguri îmi călcaţi.
N-oţi şti, soro, ceva,
Ca să-i faceţi noru-mea,
Să plece din casa rnt'a ·?
l..ăiaţăle de-auza,
.'\şa babii că-i zicea :
- Aoleo, mamă bătrînă,
Ce porţi briul de lină,
La ce pin lume umblăm
Şi pragurf multe călcăm,
Dacă nu ştim ce să facem ? !
Ce să-i facem noru-ta.
Să plece din casa ta !
Nouă, mamă, că ne-oi da
O pristelcuţă frumoasă
Şi cămaşe de mătase,
Care o fi mai frumoasă,
C-o zăvelcuţă aleasă,
Plece noru-ta din casă '
Şi în urmă să ne-aduci
Un troc alinat pin nuci,
Plece noru-ta de-aici.
Şi iar, mamă, te-oi ducea,
La vale intr-o vîlcea,
La trei fintini oi mergea,
Nouă guri de apă-oi lua,
Da-n troacă mi le-oi punea.
C-o să-i facem noru-ta.
Părăsească casa ta.
Uite, baba de-auza,
Pe lăiaţe că le lua ;
1n curte mi le băga,
Troacă nouă le-aducea.
La trei fintini imi mergea,
Nouă guri de apă-mi lua,
1n troacă mi le punea ;
Lăfaţele de vedea.
Chesăloaiele trăgea,
Din chesăloale scotea
104
O căpăţină de năpîrcă,
Făcea Roxandii de ducă.
Uitl', baba ce lucra,
1n casă ea îmi tuna,
Lada că o deschidea,
.
La· lăiată că le da
O pristelcuţă frumoasă,
C-o cămaşă de mătasă,
Care era mai frumoasă :
Şi-o zăvelcuţă aleasă,
Mi le dete la lăiată.,
Pe tăiaţi mi le lua,
La 'ambar că le ducea,
Trăştile de băieri lua
Şi în grîu le scufunda,
Pînă-o băieri le umplea !
Lăiaţăle ce-mi făcea,
Cu trăistile se opintea,
Abia le putea ducea
De-ncărcate ce era!
Iar pe babă o-nvăţa :
- N-auzi, mamă, ce-oi făcea,
Desară cind o-nsăra,
Troaca in mină oi lua
Şi cu ea mi te-oi ducea,
Unde doarme noru-ta.
Unde-of vedea căci ula,
Să nu laşi, măicuţă, troaca,
Unde oi vedea cîrpuţa,
Acolo să laşi trochiţa.
Lăiaţele imi pleca,
Cu Roxanda să-ntîlnea,
De la apă ea venea, -
.
Pe Roxanda o-nvăta :
- Ai, Roxando, fată fa,
Desară cînd te-of culca,
Din locul tiu te-oi schimba !
Ş-aşa le rămase vorba.
Roxanda cînd auza,
Acasă mi se ducea :
Vedrele le leplda,
Toată ziua că şedea,
1o te sara că -nsăra,
Stolan de la plug venea 1
Da' Roxanda de-1 vedea.
1ute masa i-o punea.
Stoian şedea şi mînca
După ce se sătura,
Se ducea şi se culca
Cu Roxanda-alăturea
Da' năpîrca ce lucra~
Adăsta pînă-adurmia.
Cu mîna-i apfpfa :
Unde îmi vedea cirpuţa.
.
Acolo lăsa trochita.
Ruxanda că o vedea,
Pe soacră-sa o piza
Pînă afară imi Ieşea :
Iute troaca mi-o lua,
La Stoian ci o punea.
Uite Stoian cum durmea,
O sete mi-I incinta :
Peste noapte se scula,
Cita apă ca să bea,
Troaca la cap o găsea
Şi la gură mi-o punea,
Apă din troacă si bea:
Mare ală se făcea,
Pin ţoale se-ncolăcea !
Roxanda cînd n vedea,
Doamne, mi se spăimînta '
1n curte a far' ieşea,
Unde pornea de zbiera :
- Veniţi, lume, veniţi, ţară,
Cu ba roasă, cu topoară,
C-a puiat la mlne-n ţoală,
Mi-a puiat o mare ali 1
Uite, Stoian de-auza,
E 1 din ţoale că pleca,
Afară-n curte ieşea,
Pin e-unol mi se ducea.
Găinete-1 ciocănea.
El aşa dacă-mi vedea,
1n coadă că se-nălţa,
Sama peste sat ci lua
Şi de-acia ci pleca
105
1n cimpul cu colille,
Unde fir de iarbă nu e.
Uite Stofan ce-a lucrat,
Unde el că mi-a arat,
Plugu-n brazdă 1-a lăsatu,
Da' Roxanda ce făcea,
Ea Ia loc că se ducea,
Avea, Doamne, ce vedea:
Plugu-n brazdă-nţepenit
Stoian dintr-un deal privind !
Şi la Roxanda striga:
- Ai, Roxando, soaţa mea,
Acasă mi te-oi ducea,
Vacile că le-oi mulgea,
Lapte-n oală tu mi-oi lua ;
La mine 1-oi aducea,
Ci nu mai pot, mufca mea 1
Roxanda cind auzea,
Acasă mi să ducea,
Vacile că le mulgea,
Lapte-n oală că punea
Şi la loc mi se ducea,
Oala-o brazdă o punea.
Dară Stoian-Voivoda,
Ca şerpoaica şuiera,
La oală mi se ducea,
Laptele că mi-I minca,
Roxanda acas' pleca.
Cînd Stoian de-acas' pleca,
Un copilaş mic avea,
Cu Roxanda răminea ;
Copilaşu, zo, creştea,
De nouă ani ajungea,
Şi pe zece povirnea:
Obrejenia venea,
Cind şerpii mi se-ngropa.
lote, şerpoaica mi-I lua,
Şi cu el mi se ducea
La-mpăratul şerpilor,
Şerpilor, năpircilor.
Da-mpăratul şerpilor,
Pe Stoian cum il vedea,
1odată mi-1 cunoştea
Că nu e şarpe de-al curat.
Şi e voinic fermecat.
Iute pe Stoian il lua
Şi afară că-I scotea :
Multă vreme nu trecea,
Farmecele că-nceta,
Iar in om se prefăcea.
Fluieru din brîu trăgea,
Unde pornea de cinta,
Oamini din sat 1-asculta :
Pe fluier il cunoştea
Că e Stoian-Voivoda,
Ş-aşa din gură vorbea:
- Asta care cinta-aşa
Este Stoian-Voi voda,
Numai el cîntă frumos,
De-mi pică frunzele jos 1
Unde oamenii vorbea,
Acia mi se brodea,
Foaie verde leuştean.
Tot copilul lui Stoian
Pe fugi mi se-ncura,
De la poartă că striga :
- Mumă, mufchiliţa mea,
Auzi, vorbeşte lumea
Că omu ce cîntă frumos
E tatăl meu ce-l fălos.
Da' mumă-sa de-auza,
Aşa din gură vorbea :
- Muică, tăiculiţa-1 tău.
S-a dus, muichiliţă, zău.
Lui poate f-or aducea.
Să vezi, vîntu perişoru,
Muică, şi cioara oştioru ! ...
Nici vorba n-o isprăvea,
1o te S toi an ajungea
Şi pe poartă îmi tuna,
Drept de mumă-sa-ntreba :
- :\i, Roxando, soaţa mea,
Unde este muma mea?
Sint trei zile acuma.
De cind n3pustii, numa.
Da Roxanda de-auza,
106
Aşa din gurăvorbea :
- Măi Stoiene, soaţa mea,
Sînt nouă ani împliniţi,
De cind tu ne năpustişf.
Mumă-ta te-a fermeca~
Nouă ani de mi-ai zburat.
S toi an dacă a uza,
Roxandii aşa-i grăia :
- Dacă este treaba-aşa,
1i răpun eu viaţa !
- Sînt trei zile acumi,
De cind muri a ta mumă.
- Mai bine că a murit,
Că păcat aş fi făcut !
Stoian mi se-nveselea,
1n obor la oi sărea,
Un berbece junghia,
Rudele şi le chema.
Bine bea, bine ~~nea,
Cu fluierul, zo,-mi cinta
Mîndru mi se-nveselea,
Cu nevasta rămînea,
Copilaşul şi-1 creştea
De-1 făcură de-nsurat,
C-o fată de măritat.
Şi trăiau pe ţară-n pace,
N-au duşmanii ce-i mai face :
Doamne, de se pomenea,
Pi nă soar'le-o- apunea !
59
CIOCIRLANUL
O nevastă tinerea,
i\1ăritată de toamna,
Urît ceas i se-ntîmpla,
Birbăţelu ci-I murea,
Ea greoane-mi rinlÎnea.
Puţină vreme-i trecea,
Un copilaş îmi năştea,
Nume Pătru că-i punea.
1n margini de flllgrad
.
1mi este un situlet mare.
Da-n satu ăla imi era
Tot o mici ciştforea,
In casa ala cine-mi .şedea 1
Şede-o mîndri văduvea,
Numa-un copilaş mi-avea 1
Creştea copilu,-ml creştea,
Pin' de-nsurat se făcea,
Douăzeci de ani avea.
Vezi, copila ce-mi făcea ?
E1 de-acasi ci-mi pleca,
Unde maici-sa-I ducea,
Baş la balta zinelor,
Zinelor mălestrelor
Acolo ci-mi aştepta
De-or venea cineva.
Puţinei ci-mi zibovea,
Iaca zînele-ml venea ;
La balti cind ajungea,
De cămăşi se dezbrăca
Şi-ncepu a se scilda.
Da' Pătrutl ce-mi făcea?
'
Cămăşile la zine-ml lua,
Şi pe fugă se punea.
Da' zînele mi-I vedea,
După Pătruţ ci strfaa,
A mal mare ci-mi vorbea :
- Mii Pătruţi, Petrlşor,
Ce-mi eşti prididit de dor,
Ia să-mi dai cămaşa mea,
Că ţ-om da pe sora mea,
Pe sora mea lneluşa,
Să-ţi fie nevasta ta:
Pe sora mea a mal mici,
T-o dau ţie de nevasti !
Da Pătruţi d-auzea,
t ndati mi se-ntorcea,
Cămişl la două le da,
L-a mal mică 1-o oprea.
Da'ale doui ce-mi făcea?
1n cămăşi mi se-mbrăca,
In slava cerului zbura:
107
Da'a mal mici rămînea,
Ea din apă-mi striga :
- Măf Pătruţă, Petrişor,
Ce eşti prăpădit de dor,
la să-mi dai cămaşa mea.
Că ţi-oi fi nevasta ta 1
Ia vezi, Pătru de-auzea.
lndărăt mi se-ntorcea,
Cămaşa la zînă-ml dătea
Dară zina cind vedea.
In cămaşă se-mbrăca,
Cu Pătruţă ci-mf pleca,
De mini se lua.
Ctnd acasă-mi ajungea,
Ei de nuntă s-apuca.
Mergea şi se cununa,
Cum face toată lumea.
Un an de zile-mi trecea,
Un copilaş imi năştea,
Stea in frunte ci-mi avea,
Toate sobele lumina.
Zi de Paşti, Doamne-mi, venea,
la vezi zina ce-mi zicea :
- Mii Pitruţi, Petrişor,
Ce eşti pridldlt de dor,
De-un an de zile-am venit :
Eu nu m-am mal primenit,
Nici faţa nu mi-am văzut.
Eu mă rog de dumneata,
la să-mi dai oglinda
Si-mi văd şi eu faţa mea.
Dară mama tu Pătruţă,
Ea, frate, cind auzea,
Parcă inima-1 spunea,
Numai atit că-I spunea:
- Măl Pătruţă dumneata,
Oglinda la zină-oi da,
La faţă cind s-o vedea,
Făr'de zîni-oi rămînea 1
Da' Pătruţă o-asculta
Ce-i spunea muma sa.
Oglinda la zină-a dat,
Ea vezi zina ce-mi ficea !
Ea frumos se premenea,
Cum îi cerea inima.
Copilu-n luică-1 punea,
In bătătură feş~a,
Oglinda-o mină mi-o lua
Şi-n oglindă se uita,
Ş i-n slava ceri ului zbura,
Şi pc sus ea că-mi vorbea :
- Măi Pătruţă dumneata,
f)e vrun dor te-or prididea,
După mine voi venea,
Pe mine m-oi căuta
Unde cîntă paiele
Ş-unde joacă trestia,
Acolo e casa mea.
Mă duc pe la sora mea,
Mi-a venit un dor de ca.
Dar Pătruţă-mi răminea,
Cu muma lui se vorbea,
Se vorbea, se tăinuia,
Da' din gură că-mi zicea :
- Muică, muiculiţa mea,
Zo, mă rog, muică, de tine ;
Dacă vrei, să-mi faci un bine,
Să-mi faci o turtă de pîine,
Mă duc după zînă-n lume !
1\lama lui cînd mi-auza,
Turtă de pîine-i făcea,
Da' Pătruţă mi-o lua,
Şi-şi lua drumu şi pleca,
Ziua, noaptea-mi drumuia:
Nişte diavoli că-mi găsea,
Pe lîngă foc că-mi şedea.
Da' tare mi să bătea,
Schintei din ei lăpăda,
Da' Pătruţă-i întreba :
- De ce voi că vă băteţi ?
Pe-unde-am fost,
Pe-unde-am venit,
Eu ca voi că n-am văzut!
}\1 mai mare că-mi vorbea :
- l\1ă Pătruţă dumneata,
Noi un tată am avut,
108
Baş acuma ne-a murrt;
Noi ca fraţii ne-am iubit,
Am început, am împărţit,
Pintre noi că mi-a trecut
O mindră de pălărie,
Ş-o mîndră de iepîngea,
Ş-un mindru de papucel,
C-un mîndru de toiegel,
1\l ce-mi faci cruce de el.
Pălăria-mi preţuia :
Cînd in cap că mi-o punea,
Nima nu ne putea vedea,
lepîngeaua iar aşa.
Papucelu-mi preţuia :
La mare cînd ajungea,
Urmă cu el vor făcea,
Numai din gînd va gîndea,
Toată marea va-ngheţa.
Toiegelu-mi preţuia:
1n care-I va intindea,
Numai din gind voi gîndea,
Stei din piatră s-or făcea.
Da' Pătrută de-auza:
t
- Dacă este taina aşa,
Toiegelu să mi-I daţi,
Vă luaţi drumu să-mi plecaţi,
1n dealu-ăla veţi suia,
Şi la mine v-oţi uita.
Cînd eu vă voi comanda,
\'oi la mine v-o ţi venea : -
Care mai intii va ajungea,
-~Ja stvaru 1-oţi lua,
Iar ca fraţi oţi rămînea !
.t-\tunci ei de rămînea,
1 ntr-un deal mi se suia,
Tot intr-un rind mi se punea.
Da' Pătruţă ce-mi făcea,
Toiegelu-n mînă lua,
Şi in ei că mi-I întindea,
Numai în gînd că-mi gîndea,
S tei de piatră se făc~a,
Toată lumea mi-o-ngheţa,
Care pe cum se brodea,
Aşa, Doamne.-1 îngheţa !
1şi lua drumu şi pleca,
1ntr-un oraş se băga,
h1i-avea, Doamne, ce-mi vedea,
Nişte ţigani că-mi găsea,
Cu baroase ridicate
Şi cu mîinile-ngheţate;
Cum ei, frate, s-a brodit,
.'\şa pe ei i-a-amorţit.
El de aicca-mi pleca,
La-mpăratu se ducea,
La-tnpăratu păsărilor,
Păsărilor măiestrelor.
Cînd în d vor se băga,
1'1i-avea, Doamne, ce vedea,
Da el, Doamne, ce-mi găsea ?
Baş fata-mpăratului,
La astat cum a şezut,
Piera-n mină că mi-a avut.
Oară Pătr~r~ cind vedea,
De milă ce-i era,
Toiegelu mi-I trăgea :
Cruce în el că-mi făcea,
Tot oraşu dezmorţa.
1ncepu oraşu a lucra,
Da' fata cînd mi-I vedea,
Ea din gură că-mi zicea :
- Măi Pătruţă dumneata,
Ce putere-mi a vuseşi
Tot oraşu dezmorţeşti ?
.t\tunci fata de-1 vedea,
La-mpăratul se ducea
Şi din gură-aşa zicea :
- Măi tăicuţă dumneata,
Vezi Pătruţă mi-a venit,
El pe noi ne-a dezrnorţit.
Da' impăratu de-auzea,
Cu Pătrută , se vorbea :
- 1\\ăi Pătruţă dumneata,
Ce să-ţi dau eu acuma,
Să-ţi dau împărăţia !
Da' Pătruţă de-auzea
Numa-atita că zicea:
- Ce-mi trebuie impăriţia,
Dacă n-am eu zina mea,
Ce m-am cununat cu ea 1
la să te-ntreb eu ceva,
Dacă tu, că voi ştia :
Unde-mi cîntă paiele,
Ş-unde-mi joacă trestia,
r\colo mi-e zina mea !
Da-mpăratu de-auza,
1n grădină că-mi ieşea,
Deştiu-n gură mi-I punea,
Cind o dată-mi şuiera,
Ca toată şiurligaia,
Ce-mi cinta primăvara,
Toate păsările-mi venea!
Da-mpăratu ce-mi făcea '?
Pe toate-o rînd le punea,
Ciocirlanu nu mi-era !
El pe toate le-ntreba,
Nici una nu ştia ;
Puţinei zăbovea,
Iacă ciocirlanu venea.
El pe sus, Doamne,-mi zbura,
Da' din gură că-mi zicea:
- 1\'\ă împărate dumneata,
Ştiurli ! ştiurli ! ce-am venit,
Cîtăva m-am zăbovit !
Numa atit că-mi vorbea
Şi pe jos că-mi dobora,
Şi-n rind mi se punea,
Da' împăratu-l întreba :
- Ciocirlane dumneata,
la să te-ntreb eu ceva ?
Dacă tu că vei ştia :
Unde-mi cîntă paiele,
Şi unde-mi joacă trestia ?
Ciocirlanu că-mi zicea :
- Eu cîtăva m-am zăbovit,
Baş pi-acolo mi-am trecut,
Şi zînele le-am văzut ;
Oră mare-n bătătură,
Cinta zina din tambură.
Da' împăratu de-auza,
Iar din gură că zicea :
- Dacă-mi este, taică-aşa,
Pe Pătruţă 1-oi lua
Ş-acolo 1-oi aducea.
N uma atit imi vorbea,
Pe Pătruţă mi-I chema,
Ş-amîndoi ci că pleca.
Da' mergea ci cit mergea,
Cînd la mare-mi ajungea,
Ciocirlanu îmi zicea:
- J\1ă Pătruţă dumneata,
Ce să facem acuma ?
Da' Pătruţă ce-mi făcea,
Papucelu mi-I lua,
Urmă cu el că-mi făcea,
Numai din gînd că-mi gîndea,
Toată marea mi-o-ngheţa,
Ciocirlanu iar zicea :
- i\\ă Pătruţă dumneata,
Suie-te-n spinarea mea !
Pătruţă cind mi-auzea,
1 n spinare .se suia,
Şi pe mare-mi zbura.
Cind marea mi-o trecea,
Puţinei că-mi odinea
Şi-şi lua drumu şi pleca,
Acas la zîne-mi mergea.
1n bătătură că-mi şedea,
la vezi zine ce-mi făcea ?
Soba lor şi-o mătura,
A mai mare că-mi era,
Gunoi afar' lăpăda.
Pe Pătruţă mi-I vedea,
Da' bine mi-I cunoştea,
Pălărie-o cap avea,
Ea-n sobă mi să băga
Şi soru-sa-i spunea,
Ea din gură că-mi spunea:
- Da n-auzi tu, sora mea,
Eu afară că-mi ieşii,
Pe Pătruţă mi-I văzul,
Dar bine mi-I cunoscui,
J\lare dor 1-a prididit,
110
De la tine mi-a venft !
Da' zînele de-auza,
Ieşea şi mijlocarea,
Şi ea că mi-I vedea
Şi-n sobi mi se băga,
La soră-sa-i spunea :
- Eu afară că feşif,
Pe Pătruţă mi-I vizui,
Cîtăva mi-I cunoscui 1
A mai mică de-auzea,
Şi ea afară că-mi ieşea,
Pe Pătrută mi-I vedea
'
Şi-n sobă mi-I băga.
Cind in sobă se băga,
Vezi, Pătrută ce făcea ?
'
Drept la copil trăgea,
Adurmit că mi-I găsea,
De pe somn mi-I pomenea.
Vezi, copilu ce-mi făcea?
Cind pe Pătru mi-I vedea,
1n braţele lui sărea
Şi din gură-aşa zicea :
- lată, mumă, tatăl meu,
Dăruit de Dumnezeu,
Mare dor 1-a prididft,
De la noi că mi-a venit !
Atunci Pătru de-auzea,
Pălăria-o lăpăda
Şi faţa lui şi-o arăta.
Ea vezi zina de vedea,
Frumos de prinz că-mi făcea,
Punea masa şi-mi prinzea,
Şi-şi lua drumu şi pleca.
Ea vezi zina ce-mi făcea ?
Pe Pătruţi mi-I lua,
Şi pe copil iar aşa,
1n spinare mi-I lua,
Şi pe sus, Doamne, zbura,
Ciocirlanu cind vedea,
După el mi se lua,
El mai tare că-mi zbura,
Ea vezi zina cind vedea,
Ea din gură că-mi zicea :
- Clocirlane dumneata, Cea piatră de fată,
la nu mai zbura tu-aşa, Stă nemăritată,
Că eu am mal greu in spinare, Anii i-a venit,
Şi nu pot să fug mai tare! Şi toţi s-a-mplinit ;
Amîndoi ei că-mi zbura, La faţă zbircită,
Cind marea cînd mi-o trecea, Mult este urîtă.
lar la-mpăratul venea. 1ntr-o joi dimineaţă,
Da-mpăratul de-i vedea, Fata se scula
Frumos căruţ le făcea, Ş-apoi că spunea :
Ea vezi căruţ de-argint, - Cinstite-mpărate,
Da-n virfu căruţului Mare luminate,
1mi este o piatră nestemată, Vezi, tată, nu vezi,
De-mi lumina lumea toată. Vremea mi-a venit,
Şi-n căruţ că n1i-i punea, Zău, de căs'torit !
Drumu-acasă că le da. Anii s-a-rnplinit,
.
Da' Pătrută ce făcea ?
Cind acasă ajungea,
Prea mult am fetit ;
Anii s-a făcut,
E1 o carte că scria, Patruzeci de ani,
La impăratu trimetea Şed la tine fetind :
Ca să-i dea-mpărăţia.
Da-mpăratu ce făcea
.
Fata s-a zbîrcit
Şi-mi şede urît !
Cind cartea mi-o primea ? V ăruic ile mele
Vedea-n carte ce scria, Mi s-a măritat :
Singurel se iscălea, La oră cind iasă,
1mpărăţia i-o da, De mînă că duce
C-aşa le-a fost facerea, Copilaş de mină,
Doamne, de se pomenea. Cîte unu-o luică,
Alţii i se joacă !
Mie mi-e urît,
60 Pe lume trăind !
Du-te, taică, du-te,
ARIAN AL MIC Colea-o Brăşova,
Tată, să-mi aduci
Verde de-o cicoare, Patruzeci de inşi,
Colea-n vad pe vale, Tineri şi voinici.
C:olea-n vadu-al mare, Care sînt dos la dos,
·rare mi se-m pare, Bine copţi la os ;
Este-o casă mare, Ce sint buni de mină
Cu fereşti în soare, Şi mai strînşi la vini.
Cu nouă uştioare. Eu mi-oi alegea
La ea cine-mi şede 1 Doar un băieţel,
Bunul de-mpărat, Ţie ginerel,
C-o fată de măritat. Mie bărbăţel,

111
Mă cunun cu el ! Din gură vorbeşte,
1mpăratul dc-auza, Ochii lăcrămeşte.
Calu-ncălcca, - Tată, taică-al meu,
1n Brăşova
pleca, De ce nu-mi lisaşf
Şi iar culcgea Mie-un voinicel,
Patruzăci de inşi, Mîndru tinerel,
Tineri şi voinici, Mă cunun cu el !
Ce sint dos la dos, Nuntă să făcem,
Şi mai LOpţi la os : Să ne cununăm !
Ce sint buni de mină Pe toţi ii necaşi,
~i mai strînşi la vînă. Mie nu-mi lăsaşi
1mpăratu aducea, Dor un voi nicel
Şi iar să gîndea Să trăiesc cu el !
Ctun iar alegea, Du-te, tată, du-te,
Pioneri ii lua, 1\1ie să-mi aduci
.
Lopcti că le da ·'
Pioncri săpa
Dragă băieţel,
i\\ie bărbăţel,
Tot o groapă lungă Ţie ginercl.
Şi mult i-adincă, 'Mpăra t de vedea,
Băieţi ce mănîncă ; Calu-ncăleca
De-o sută de paşi lungă, Şi iar imi pleca,
l)e optzeci de largă, 'N vale-n Craiova :
Nouăzeci de-adîncă. Şi iar i-aducea
lmpăratu striga: Patruzeci de inşi,
- Voinici dumneavoastră, Tineri şi voinici.
Care-mi săriţi groapa, '1\tpăratu venea,
.~\la să-mi ia fata ! La gropi ii ducea
Lin băiat striga: Şi iar le spunea :
- Voinicilor ! - Care-mi sare groapa,
Groapa mult i-adincă, Ala să-mi ia fata.
.
Pe toti ne mănîncă :
Toţi o să sărim,
Fetiţa plîngea,
Din gură zicea :
Şi-n groapă uidim, - Lasă, tată, lasă,
Fetiţa nu-i luăm ! Nu mi-i prăpădea,
1mpăratu a uza, Eu mi-oi alegea
Mare ordin da, Dragă băieţel,
Voinici c-alerga Să trăiesc cu el.
Să sară groapa, C-am îmbătrînit
Şi-n groapă cădea, La ti ne feti nd,
Toţi se prăpădea, Faţa s-a zbîrcit
Unu nu uidea. Şi-mi şede urit !
Fetiţa rău plingea 1mpăratu nu vrea,
Cu lacrimi de singe : Voinici-i cerea,

112
Să-i sari groapa :
Şi-n groapă cădea,
Unu nu-i uidea ! ...
fata iar plîngea
Şi iar se ruga:
- Du-te, tată, du-te,
Mie să-mi aduci
Dragă băieţel,
Să trăiesc cu el,
Că, zo, mi-e urit
La tine fetind:
La faţă zbirc ită,
Zo, sînt eu urîti r
'Mpăratu de-auzea,
Cal u-ncăleca,
Şi iar să ducea,
'N vale-n Moldova,
Şi iar mi-alegea
Patruzeci de inşi,
Tineri şi voinici,
Cu căciule lungi,
Lungi şi stogoşate,
La o parte date.
F etiţa-i vedea,
Din ochi lăcrăma,
Din gură zicea :
- Lasă, tată, lasă,
Voinici să trăiască,
Să nu putrezească 1
Eu mi-oi alegea
Dor un băieţel,
Bun şi tinerel,
Să trăiesc cu el:
Traiu să-mi trăiesc,
Vac să văcuiesc,
1n lume să trăiesc !
Destul am fetit
Ş-am îmbătrînit
lmpăratu nu vrea,
La groapă-i ducea :
Groapa 1-o sărea.
.
Fetita si-1 fa 1
Ordin că le da,
113
Voinici fuga da:
La groapă-alerga
Să-i sară groapa.
Groapa e adîncă,
Pe toţi îi mănînci :
Şi-n groapă cădea,
Unu nu uidea r•••
Fetiţa rău plînge
Cu lacrămi de singe.
Mai la urmă vine
Voinic tinerel,
Conu Bujorel,
Voinicel frumos,
Din Tara-de-Jos.
Aşa om frumos,
'N lume n-a mai fost !
La-mpărat venea
ŞI el întreba :
- Cinstite-mpărate,
Mare luminate,
Vreai să-ţi sar eu groapa,
Să-mi dai mie fata 1
1mpăratu de-auza,
Mult să-mbucura.
fetiţa-1 vedea,
Din gură zicea :
- Lasă-1, tată, lasă-1,
Lasă-1 pe ăsta
Să nu sară groapa ;
Piere şi ista,
Şi rămîn aşa 1
Băiatu striga:
- Lasă,fat&, lasă,
Să-ţi săr eu groapa :
Groapa mi-oi sărea,
Eşti nevasta mea !
Voinic de colea,
La groapă-mi venea,
Groapa o vedea,
lndirăt se da,
Paşii număra:
Patru cînd zicea,
Cînd se oplotea,
E1 sări groapa ! El cum odinea,
'Mpărat de colea, Ş-apoi se iubea,
Voinicelu lua, De pământ se da,
Acasă-1 ducea, Cocoş se făcea :
Fetiţa i-o da, Din pene bătea,
1n casă intra. Vultur se făcea ;
.o\stăzi vinerea, Fata-n ghiare lua
Bandele cînta, Şi zbura cu ea.
Ei să-nveselea : 'i\\păratu adăsta
Oară sîmbăta, Să vină fata,
Băiatu durmea, Cu ea ar pleca,
Nu se pomenea. De s-ar cununa,
'Mpăratu striga Sus, la mînăstire,
Să se pomenească, De pomină-n lume.
Să se-nveselească : lmpărat vedea,
De nunt'-a gătit, Fata nu era:
Giner'li-a durmit. Nici băiat frumos,
Băiatul strigînd : Din Ţara-de-Jos,
- Cinstite-mpărate, Roşu ca bujoru,
Vreau mă-nveselesc, '1\\păratu-i duce doru,
Da să odinesc. Adăsta cît adăsta,
Eu am drumuit Mîna sluga după ea:
Şi-am ostenit. Iacă sluga o căta,
Că eu am plecat O căta şi n-o găsa.
Din Ţara-de-Jos ! La-mpăratu că venea,
'1\\păratu lăsa, Şi din gură aşa-i spunea :
Toată ziua sta, - ~\ă-mpărate luminate,
Tot îmi odinea : Toată băşteaua-am cătat,
Da' dumineca, Şi de fată
n-am mai dat t
Bandele cînta, lmpăratu de vedea,
Toti craii venea Călăraşii că şi-i lua,
Să-f vadă nunta. Şi trimeasă după ea.
Băiat se scula, Călăraşii o cătară.
Fetiţa c-o lua Şi pe fată nu aflară ;
Şi pleca cu ea, lară-ndărăt se-ntorcea,
Colea pin băştea La-mpărat că-i spunea.
De-şi făcu cercare, f)a-mpăratu de-auza,
Cu fata plimbare. Şi el calu-ncăleca ;
Unde se oprea, Plecă şi el după ea,
Ei de se iubea? O căta şi n-o găsa.
'N mijloc de băştea, 1\li-o căta vro nouă ai,
1...-al cel nuc uscat, Prăpădea \'ro nouă cai.
De vîri aplecat. Toţi caii i-a omorît,

114
Fetiţa n-a mal găsit! ...
Mai la urmă că venea,
1ntr-un sat mic cobăra :
Mult e satu mititel,
Numai cu trei căşi in el.
Cind în sat îmi dubăra,
Şi în cale intilnea,
1ntilni babă bătrînă,
Cu urcioraşu pe mînă,
J\1i se duce la fîntînă.
lmpăratu de vedea,
Bună-ziua babii-i da,
Da' şi baba-i mulţămea.
lmpăratu intrebind:
- Mamă slabă şi bătrînă,
Cu urcioraşu pe mină,
De mi te duci la fîntînă,
N-ai auzit ş-ai aflat
De-acea fată de-mpărat ?
Nu ştiu care mi-a furat
Şi cu fata a plecat,
Ş-am plecat şi eu s-o cat !
Oară baba sta grăia :
- Mă voinice dumneata,
Eu aşa n-am auzit
Pe-astă negru de pămînt,
Nici de fată de-mpărat,
Care pe ea a furat.
Şi cu fata a plecat.
1mpăra tu-aşa zicea :
- Mamă slabă şi bătrînă,
Eu sînt bunul de-mpărat,
Ce-am plecat fata să-mi cat.
Vorbă dulce că mi-ai dat,
Şi mi-ai răspuns la-ntrebat;
Belchem Domnu s-o milea
Să găsesc eu fata mea !
Atunci baba răspundea :
- Oi cinstite, mă-mpărate,
Ştii,-mpărate, da' nu ştii
C-am şi eu trei fecioref,
Şi că-s trei vînătorei,
Care-mi vînează pe ceri.
115
O fi plecat ei la vînat,
Belchem de fetiţă a dat 1
lmpăratu sta grăia:
- Mamă slabă şi bătrână,
Destul ti-e vorbita bună :
t t
1ntreabă feciorii tăi,
Belchem au fost la vinat,
Şi peste fata-mi c-o dat.
Baba dacă auza,
Ea acasă se ducea,
Fecioru-al mare-i venea.
De cămaşe-1 primenea,
1i da prinzu şi mînca.
După ce se sătura,
Mumă-sa, zo,-1 întreba :
- Apoi, fiul meu al mare,
Pe unde-ai fost la vînat,
.
Muică, de ochi nu t-a dat
Fetiţa lu împărat ?
Băieţelu sta grăia :
- Mamă, muiculiţa mea,
la aşteaptă cîtăva,
Că acuşi la tine vine,
Vine frate-miu Sorilă.
Cămăşuica că i-oi da,
Bine 1-oi împremenea
Şi de prînz că i-oi punea :
Tumte atunci 1-oi întreba.
Că el merge şi mai mult,
Mai departe, sus, în vint.
Belchem el o fi văzut
Fetiţa de împărat,
Pe ea zmeii mi-a furat.
Puţinei cînd zăbovea,
Iacă Sorilă venea :
Mumă-sa mi-I prijunea,
Cămăşuica pe el da.
li punea masa, mînca.
După ce se sătura,
Mumă-sa mi-I intreba :
- Măi Sorile voinicele,
Cînd ai plecat la vînat,
Cu norii te-ai mestecat,
 De ochi, muică, nu ţ-o dat,
Ci zmeU lui i-o furat
Fetiţa lui de-mpărat,
Nu ştie unde-a plecat.
1mpăratu mi-a plecat,
Ş-a plecat el să o eate,
Nu ştie unde-i : departe ? ...
Iar Sorilă că-I spunea :
- Eu, mumă, am învinat,
Cu norii m-am mestecat,
Şi de fetiţă n-am dat.
la aşteaptă cîtăva,
C-acuşi, mumă, o venea
Fratele meu al mai mic,
Mai mic el şi mai voinic.
Merge mai pe sus in vint,
Sus pe la vintu-al turbat,
El de fată o fi dat.
Puţinei cînd zăbovea,
Iacă Arian venea ;
Arian după ce minca,
Mumă-sa il întreba :
- Arian al meu
Ş-al lui Dumnezeu,
lote, muică, să te-ntreb...
Tu departe-ai învînat,
Sus, pe la vîntu-al turbat,
De ochi, maică, nu t-a dat t
Fetiţa lui de-mpărat ?
Arian dacă-auza,
El din gură-aşa zicea :
- Mumă, mulcuUţa mea,
Asară trecui
La casa de zmei ;
Fetiţa văzui,
Zmeii mi-o sugea :
Zece sug la deşte,
Da' doi sug la ţîţă:
Fata, zo,-a-slăbit,
Rău mi-a-ngălbenit ! ...
Baba de-auza,
La-mpăratu se ducea.
tmpăratu, de-i spunea,
116
La Arian că venea :
ŞI el cum îl întreba,
Arian îi povestea.
1mpăratu, zo, plîngea
Şi iară mi se ruga:
- Ariane dumneata,
Poţi să-mi aduci tu fata,
Să-ţi dau eu împărăţia
Ş-a mea toată avuţia 1
Arian dacă-auza,
El din gură-aşa zicea :
- lmpărate dumneata,
T-aduc eu ţie fata,
Dacă tu oi putea
Palatur'li să-ngrădeşti
Cu să ngfre de argint,
Pari de aur în pămînt,
Eu fetiţa să-ţi aduc!
tmpăratu de-auza,
El acasă se ducea,
Palatur'le le-ngrădea
Cu săngire de argint,
Pari de aur în pămînt :
Pe toate le-ngrădea.
Da' Arian se scula,
Arcur'le-n mină lua,
Şi unde sălta zbura :
Sus, la vînturi se ducea,
Sus, la vintu al turbat
De vinat că-mi vina,
Lină verde otrăţăl,
Imi vînează un vlţăl.
Viţălu il junghia,
Ficaţii din el scotea,
Şi-i scoasă şi inima.
Făcea foc şi le frigea,
Bucătur'le că le lua,
ŞI la zmei mi se ducea.
Tăman zmeii adunnea ...
Deştele cum le trăgea,
In gură le da bucăţa,
O bucată de ficat,
Să le fie somn curat.
Ţîţişoar'le le trigea,
1n gură inima punea,
Să doarmă ei cît o vrea,
Pină scapă cu fata.
Iaca zmeil adurmiră,
Arian cu fata fugiră.
Coboriri la palat.
Cind la palat ajungea,
Pămintu, zo,-ntuneca,
Da cerlu, zo, îmi gemea,
Că zmeii s-a pomenit
Şi fata nu mi-a găsit:
Atît mi s-a năcăjft,
Că duboară la pămînt,
Iar fata si o găsească,
Cu sînge din ea s-arăneasci 1
Arian îi cunoştea
Că vin zmeii Jar la ea,
La-mpăratu că-I spunea :
- Oi cinstite, mă-mpărate,
1ote zmefl s-a pomenit ;
Că văd ceriu-ntunecat
Şi pimintu leginat,
Ei la fati a plecat!
Ştii,-mpirate, da'nu ştii,
1ntăreşte-ţl puterile,
C-o să-ţi piardă zilele.
Tu fetita că of lua
'
Şi cu ea te-of cobira,
Colea jos, la măgăza :
Cu fata te-oi pitula,
Pînă cu zmeii m-oi bitea.
lmpăratu de-auza,
lşt lua fata şi pleca,
Se blga la mlgăza.
Iacă zmefl că venea,
Şf negur'le cădea,
Şi la patat că grăbea.
1n săngire-mpledecară,
Toţi pe burtă că căzură :
Dari zmeu cel frumos,
Băiat din Tara-de-Jos,
Inainte alerga,
117
Ca si fure far fata.
Arian al mic,
Ceai mal bun voinic,
De genunche-ngenunchla,
Şi cu gida cind trisnea,
Pe zmeu n potrivea
Baş la capu pieptului,
La casa sufletului,
Unde-I pasi zmeulull
Şi grimadi-1 dubira,
Carnea piftfl se făcea:
Arian cu glda da,
Vro doispre'ce omora,
Pămintu se lumina t
laci-mpiratu ieşea,
ŞI ieşi el cu fata.
Pe Arian il lua,
Ginere-1 făcea,
Şi-1 dete-mpiriţia,
Şi cu toată avuţia ;
Şi-mpirat ci rămînea,
Doamne,. de se pomenea.
tU
CUCONU PATRAŞCU
Foaie verde de-un trifoi,
De la nof ta voi
Nu-i un pas or doi :
Nici atîta cale,
Num-un deal ş-o vale,
Ş-o poiană mare.
La mijloc de poiană
Mi-e un lemn inconjurat,
Cu virfu uscat,
Cu arme-ncărcat.
Da' jos la tulpină,
J\ti-o lină fintini,
Cu apă silcie,
Cum imi place mie,
Mie şi cu ţie 1
Da-n dos de fîntînă,
Mi-este un pat încuiat,
Cu scinduri de brad,
Furcile de fag.
De furca de pat,
Murgu mi-e legat.
Da-n pat cine doarme?
Domnu Dumitraşcu,
Coconu Pătraşcu 1
E 1 mi s-a culcat,
Somnu 1-a furat,
In vis a visat,
Un vis adevărat.
Murgu ce-mi făcea ?
La vale-mi privea,
Pe-o rară dumbravă,
Cu tufa rătundă,
Ş-avea ce-mi vedea:
Mulţi voinici sosea,
La ei mi-alerga:
Săbii strălucind,
Pistoale trosnind.
Voinici tomnătici,
Cu căciuli inalte,
'Nalte, stogoşate,
Lăsate pe spate,
Cam la str ei năta te !
La ei mi-alerga,
Pe el să mi-I taie,
Pe murgu să i-1 ia:
~\1urgu să i-1 facă
Săcăgiu de apă:
~1urgu să le-aducă
Berea şi mincarea,
Pe unde 1-e umblarea.
1\1urgu de vedea,
O dat' rincheza,
Patu dirdăia,
Şi mf-1 deştepta.
Domnu Dumitraşcu,
Coconu Pătraşcu,
Din gură vorbea :
- 1\\urgulcţu m~u,
118
Bat'-te Dumnezeu !
De ce rînchezaşi,
De mă deşteptaşi,
Somnu mi-I stricaşi ?
Visu mi-ai smintit,
Şi m-ai omorît !
Că eu, zo, visam
Că mă logodeam
C-o fată de crai,
De peste un plai,
;\ lui pop' Miai.
Să dea Dumnezeu,
Cum oi zice eu ;
Bine nu ţ-aş zice,
Lupii te mănînce !
l\1urgu de-auza,
Din gură vorbea :
- Stăpînioru meu,
Dat de Dumnezău,
Verde de-o lalea,
Nu mă blăstăma !
Nimic n-am stricat,
De te-am deşteptat.
Tu mi te-ai culcat,
Somnu te-a furat
Şi tu mi-ai visat
Vis adevărat,
Nu te-ai deşteptat
Eu ce-am făcut?
La vale-am privit,
Pe-o rară dumbravă,
Cu o ttffă rătundă,
Şi eu mi-am văzut
i\\ulţi voinici sosind,
La noi alergînd,
Săbii strălucind.
Voinici tomnătici,
Cu căciuli inalte ;
'Nalte, stogoşate,
Chip de strinătate !
Pe tine să te taie,
Pe mine să mă facă
Săcăgiu de apă.
Şi eu să le-aduc
Berea Şi mincarea,
Pe unde 1-e umblarea.
Domnu Dumitraşcu,
Coconu Pătraşcu,
Aşa de-auza,
La va le-mi privea,
Voinici el vedea:
Fiori îl cuprindea,
Da' murgu vorbea:
- Stăpinioru meu,
Dat de Dumnezeu,
Nu te spăimînta,
la priveşte-ncoa:
Arme să-ţi aduci,
Pe mi ne să le pui,
Şi te-oi -ncăleca,
La ochi te-oi lega;
Cu ti ne-oi fugea,
Eu tl~-oi scăpa
De su' tara ra.
t
Domnu Dumitraşcu,
Aşa de-a uza,
Arme-şi aduna,
Pe murg le punea
Şi-1 încăleca,
La ochi se lega,
Cu biciu bătea,
.t\1urgu, zo, fugea,
Pe el mi-1 scăpa,
De la ceai voinici.
Cînd acas-ajungea,
Trei zile trecea,
Aminte-şi aducea ;
Visu ce-a visat,
Zo, mi-e-adevărat !
J\1urgu-ncăleca,
Şi el că-mi pleca
La fata de crai,
De peste un plai,
..-\ lui pop' ~tiai.
Fata logodea,
119
De nuntă se pregătea,
Murgu-mpodobea,
Mireasa mi-o lua,
ŞI se cununa:
V crde de-o lalea,
De se pomenea !
62
Al COPIL IOVAN
La vale,
la vale,
Dinspre sfintul soare,
Baş ta casa mare,
Cu fereşti în soare,
1n ea cine-mi şede ?
O babă bătrîni,
Cu briul de lină,
Şi ea că mi-avut
Pe-al copil lovan,
Ce-i pierdut de-un an.
Ea mi se gindea,
După el pleca.
Copilul căta,
Nu-l putea găsa.
Voinic intilnea,
Pe el 1-intreba :
- Voinice, voinice,
Pe-unde mi-ai venit,
Da' n-oi fi văzut,
Oi fi auzit,
Pe-unde mi-ai umblat,
De ochi nu ţi-a dat
Al copil 1o van ?
L-am pierdut de-un an 1•••
El cind mi-auza,
Din gură-mi zicea :
- Iar tu să te duci,
Duboară mai tare,
La Dunăre-o vale,
Că ea e mai mare
ŞI mai umblătoare.
Ea 1-o fi văzut,
Or fi au2ft!
Ea cind mi-auza,
1n va le-mi dubăra,
1 n margine-mi şedea,
Din gură vorbea :
- Dunăre, Dunăre,
Pe cum eş·ti de mare,
Să-mi fii vorbitoare ;
Să te-ntreb ceva
De tu voi ştia !
De n-oi fi văzut,
Of fi auzit
De-al copil 1ovan,
Ce-i pierdut de-un an.
Dunărea auza,
Aşa-i răspundea :
- Eu nu l-am văzut,
Şi dac-a trecut,
Nu l-am cunoscut.
Iar tu să te duel
La soru-mea Ceaţa,
Că ea e mai mare ;
Pe pămint se-ntinde,
Cîmpii le cuprinde 1
Ea cînd mi-auzea,
La Ceaţă-mi mergea,
Bună ziua-1 da,
Ceaţa-f mulţumea,
Din gură-1 zicea :
- Eu mi l-am văzut,
Pe-aici mi-a trecut,
Şi-mi este rănit,
Cu pfcioru frint !
Iar tu si te duci,
Jos in Nădotif,
1ntr-aJe ţări pustii,
La răchita-naltă,
De virf aplecată,
Pe mare lăsată,
Cu burta pe apă.
120
Ea cind auza,
lşi lua drumu. şi pleca,
In margine-mi uidea,
Din guri zicea:
- Fă-mă, Doamne, fă-mă,
O corboafcă neagri,
Pe sus ca să-mi zbor,
Pin' la-1 meu fecior !
Domnu ca un sfint,
Mare-i pe pămînt,
El tot mf-a văzut,
Aripi că-i mai da,
Pe sus că-mi zbura,
Acolo-mi mergea,
Copilu-şf găsea.
Copilu-o vedea,
Nu mi-o cunoştea,
Zo, mi-o dudăfa,
Ş! mi-o uşuia.
Muma lui zicea :
- Nu mi dudăf,
Nu mă uşui,
Nu-s corboaică neagră,
ŞI-ţi sint mumă dragă 1
Copilu-auzea,
Aşa-I răspundea:
- Nu eşti muma mea!
De-al fi muma mea,
La mine-al venea,
Pe mfn' m-al luva
ŞI m-al trimetea
La oraşe mari,
După leacuri tari.
Muma de-auza,
Jos se dubăra,
Copilu-şf luva,
Cu el se ducea
Prin lume-n lungfş,
Da' şi-n curmeziş,
La oraşe mari,
După leacuri tari.
Leacuri cumpira,
Copilul lega
ŞI ml-1 zvldula,
De se pomenea.
63
VOICA CEA FRUMOASA
Mugur de pe mare,
Mie mi sl-m pare? ..•
Pe-o guri de vale,
Mi-o căscloarl mare,
Cu noul uscfoare,
Cu nouă umblare,
Cu pereti In soare !
'
In casă cine şede?
Cea maici bătrini,
Cu briul de lînă,
lnfelurat cu strml,
Cu pir de cimllă,
Cu doi dinţi in gură.
Şi ea că-mi avea
Nouă feclaref,
Pufşori de zmei ;
Cu Vofchfţa zece,
Care-I şi intrece.
s\tai mare care este?
Sfetfl Costandln,
Legăior dintii,
Ci-I cu barbi neagră
ŞI cu mintea-ntreagă,
E om de ispravă !
Bine petrecea,
Mult ci imi trecea,
La vodă venea
Grecii negustorii,
Dalbfi-mpeţftorff.
Tot din nouă ţări,
Peste nouă mări,
Cele ţări pustii,
De Din Nidolil.
121
Pe Vofca cerea,
Mumă-sa n-o da,
Din guri grila :
- Sfetfl Costandln,
o~ făcut din plin,
Maici, maica mea,
Dl pe Vofchlţa,
Fecloruţa ta,
Vremea f-a venit,
De căsătorit.
Că eu ţi-oi aduce-o
Iarna de trei ori,
Vara de cinci ori,
Ci sint sărbitorl.
Ea il asculta,
Pe Vofca mi-o da,
Cfuma ci venea,
Casa le lovea,
Toţi că îmi murea,
Maica rimtnea.
Da' ea ce făcea ?
t ntr-o sfinti joia,
Ciobu-n mîni-1 lua,
Şi ea ci-mi pleca,
Tot din sb1p în stîlp,
Din mormînt in mormint,
Pe toţi pomenea,
Pe toţi că-ngrijea.
1ntr-un loc ci sta,
Din gură grila :
- Măl Costandin,
Din şi Costandfn,
Nici nu te tămîi,
Nici nu te comînd
Ca pe toţi la rind.
Fieru şi oţelu,
El si putrezească,
Să mucegăfască,
Dar trupşorul tiu
Să nu putrezească,
Pin tu mi-oi aduce
Pe Vofchiţa dulce ! ...
Blăstăm 1-ajungea,
Dumnezeu că vrea :
Deschi(h.·a uşa,
Şi na-o pe Voica !
Sorioara ta,
f'ccioriţa mea,
Şi-a rupt inima.
i\1ă-sa de-auza,
()in gură zicea :
- Fugi, ciumo, de-aic~a,
Te ia somodiva,
Nu mă ispitiţi,
Că m-ai ispitit,
Pin' m-ai isprăvit,
Şi de azi p(' mîine,
~1ă ia şi pe mine.
Costandin zicea :
- \'oica, sora mea,
Strigă, Voică,-aşa :
Uşa se deschidă,
Că eu plec, mă duc,
Locu să-mi apuc,
Calul priponesc,
Trupu putrezesc,
Veac să văcuiesc !
Voica ce-mi făcea ?
Striga ce striga,
Vedea ce vedea,
La el se trăgea,
Pe f~reastră-1 arunca :
Uşa deschidea,
A1umă-sa o vedea.
In braţt,. mi-o lua,
f)in gură-i zicea:
- \'oică, \'oica mea,
Fetişoara mea,
Bine c-ai venit,
Pin' n-am adurmit!
Stea că să făcea,
Pe cer va mergea,
De s-o pomeni,
Cit lumea o fi !. ..
122
64
DASCALU PASCALU
Verde de-o c icoare,
La vale, la vale,
'Ntr-al buaz de mare,
Tare mi să-m pare,
Mică corăbioară ;
De vînturi bătută
Rău e nămolită.
In ea cine şede?
Patruzeci de inşi,
Patruzeci şi cinci,
Cincizeci fără cinci,
Cu căciul'le lungi,
Lungi şi stogoşate,
La o parte da te,
Chip de strinătate.
Pe ei cine-i purta,
Pe mar~ mergea ?
Dascălu Păscalu,
Gheorghiţă Băcalu.
Cu burta pe cîrmă,
Cu pravila-n mină ;
Din cîrmă cirmeşte,
Pravila ceteşte,
Lăcrămile-i pică,
Slove le le strică :
Cu marama şterg~,
Slovele le drege ;
Cu condeiu trage,
~tai bine le face.
Dascălu Păscalu,
Din cîrmă cîrmind,
Cu voinici vorbind :
- .1\\ă voi, fraţilor,
Aici intr-o mare,
'Ntr-a neagră vultoare,
Pe noi n~ loveşte
Trei furtuni de vară,
Trei de primăvară,
Trei de iarnă goală.
Furtuna dintîi, Ci dascălu a venit,
N-are dpătii ; A venit din agelic,
Dar a de mijloc, Bărbaţii lor n-a venit:
Ce moarte cu foc ! Toate veniră plingind
Dar a de pe urmă, Şi de bărbaţi intrebind :
Bună şi nebună, - Dascăle Păscale,
Cap să ne răpuni ! Gheorghiţă Băcale,
Dascălu Păscalu Cu burta pe cîrmă,
Iar le povesteşte : Cu pravila -o mînă,
- Pe noi ne lovtşte Tu că mi-ai venit,
Chiar Sfintu Gorniac ! Da' bărbaţii noşti,
Cu vîntu-al turbat, Unde ei s-a dus,
Suflă-amestecat, De n-a mai ajuns·~
Şi ne-o răstornat Dascălu Păscalu,
'Ntr-al mijloc de mare, Gheorghiţi Băcalu,
1ntr-a neagră vuitoare 1 Din gură zicea :
Dascălu Păscalu, - Nevestelor, acasă vă duceti,
Cu burta pe cirml Copiii vi-i creşteţi,
Şi pravila-n mină. Că bărbaţii voşti,
Ei cum ajungea,
. . Ei că mi-a plecat
L-at mijloc de mare, Pe Morava sus,
'N tr-a neagră vultoare, Cu şaica s-a dus,
Vîntu Gorniac De-aia n-a mai ajuns !
Şi cu al turbat, Neveste-mi pleca,
Sufla-amestecat. lată că-mi venea
Mările-mbulza, Cîrd de fete mari,
Talazu-ardica C-al de 2ospodari,
Şi mi-i răstorna, Şi ele-ntreba:
Voinicii-neca! - Dascăle Păscale,
Dascălu uidea, Gheorghiţă Băcale,
Pe apă-notînd, Da' părinţii noşti
)notează iut', Unde ei s-a dus,
El mi-este pierdut•.. De n-a mai ajuns ?
Nu ştia nici drum Fetiţe-mi pleca,
Pe unde-a venit, La el că-mi venea
Şi unde-a trecut. Cîrd de copilaşi,
La soare privind, Mici şi mărunţăi,
Pe mare-notind, Şi toţi el plingind,
Unde soar'le scăplta, De toţi intrebind:
1ntr-acolo înota. Dascălu spunind :
Ş-am zis verde trei măsline, - Copilaşii mei,
Ieşi dascilu pe lume. Sinteţi mărunţei,
Toate neveste-auza Iacă ce vă spun :

123
Cu mina fa piept, Dr~pt mfe si-mi spui
Vreau si vă spun drept! Vorba a dintii :
Pe părinţii voştf, Pana al furat-o,
Vîntur' le-a burat, Au ai cumpărat-o,
Corabia-a răstornat, Au Domnu ţ-a dat-o,
Pe toţi i-a-necat, Şi atunci tu al luat-o ?
Da' eu am scăpat. - Pana n-am filrat-o,
Copii de-auza, Nici n-am cumpărat-o;
Tăbăra plîngea. Dar Domnu mi-a dat-o,
Dascălu Păscalu, Şi eu c-am cercat-o.
Gheorghiţă Băcalu, M-am împodobit aşa,
El dacă vedea, C-am s-o iau pe soru-ta,
lşcoli deschidea, Să ne cununăm pe mare,
Copii învăţa. Cu soru-ta a mare.
Care minte-avea, Soar'le de-auzea,
Dascăli, popi ieşea, Sta şi se rîdea,
Se călugărea ; Din guri-i grăia :
Care nu-nvăţa, - De vei lua pe soru-mea,
Plugari rămînea. Va fi bucuria ta ;
De nu vei lua pe sora mare,
lţi arunc eu pana-n mare !

65
GtnOL DUMI'TRU ŞI SOARELE
La margine de pămînt,
Unde sti şi ceriu frint,
Ghiol Dumitru se scula,
Pe ochi negri se spăla,
Frumos mi se-mpremenea,
Şf-ml tuna în cafenea.
Da' cind soar'le răsărea
1n uşă la cafenea,
Pe Ghiol Dumitru-1 zărea,
Şi din gură aşa-I spunea:
- Ghlol Dumitru dumneata,
Ce te-ai împodobit aşa,
Parci in pofida mea '?
Văd că la căciulă-ai pus
Pene de păun ce nu-s,
Pene din păunărie,
La voi toţi cu bucurie,
Da' nouă cu veselie.
Amîndoi se rămişea,
1mi lua cîte-o cafea.
Soar'le se suia pe cert,
Da' Ghiol Dumitru pe pfcerf :
Ghiol Dumitru se ducea
La cea mîndră de băştea,
Unde-avea treizeci de tfsl,
De trei cirlani e cuprinsa.
Singurei mi se umbrea,
Singurei se adăpa,
Singurei se arănea ;
~1încau orz şi-ovăz de preţ
Ca să-şi facă părul creţ
Pentru tirgu-al din Cerneţl.
Pe ei bine mi-i prindea,
1n grajd de piatră-1 închidea ;
G hiol Durnitru-1 ingrijea,
De drum lung se pregătea.
Ghiol Dumitru-ncăleca,
1n şea mi se a vin ta :
Pe Vinătu rotatu,
Dăruit de-mpiratu.

124
t n valur'le mării
sirea,
1\1area rău se-nfuria :
Apele şi le umfla,
Nu putea de-a-nota.
Ghiol Dumitru se-ntrista,
Floarea lui se-ntuneca,
1ncepea se scutura,
Da' Dumitru-mi tren1ura.
Soar'le din slăvi privea,
De Dumitru se· rîdea -
Şi dete-o căldură mare,
Scoase ciinii din răcoare.
Ghiol Dumitru se-nturna,
Altu cal încăleca :
Pe Roşu-1 pregătea,
Şapte vizlri 1-aducea.
Sărea cu Roşu-o mare,
Şi grăbeau ei tot mai tare :
Nu puteau marea trecea,
Iar îndărăt se-ntorcea :
Ghiol Dumitru se-ntrista,
Floarea 1 se-ntuneca.
Ceru se însenina,
Soar'le de sus privea.
1n grajd de piatră tuna,
1ncălica pe Galbina,
In valuri se arunca.
Da' Galbina, zo, mi-I purta 1
Cînd fu la apus de soare,
lată-i la margini de mare.
Galbina sta necheza,
Inainte-mi cuteza:
Cind întîia stea s-aprinde,
1n coade de mări mi-ajunge.
El sta şi se uita,
Vedea hora cum juca :
Dar în horă imi zărea,
1mi zărea, se veselea
Sora soarelui
Şi-a pirnîntului,
A luceafărului.
Lingă lună se prindea,
Pe lună, zo, mi-o-avirtea:
125
Călcîile f s-aprindeaU.
Pînă la cocoşi jucau,
Apoi de aci ci-mi plecau,
Pe Galbina o-ncilecau :
De sărutat se sărutau,
Şi pe mare îmi grăbeau.
lată Soare că răsare,
Da erau încă pe mare,
Soare rău se minia,
1n ceaţă-i acoperea ;
Drumurile se-nchidea,
Da' Galbina tot grăbea.
După trei zile şi trei nopţi,
1i crezură că sînt morţi :
Ghiol Dumitru s-a-necat,
Da' soru-mea poate-a scăpat !
Cita raze întărea,
Ceţur'le mi se pierdea :
Ceriu se însenina,
Pămîntu se lumina,
Cind la margini ajun2ea.
Soar'le o rază-ntindea,
Şi pe rază se suia,
Şi pe cer mi se oprea :
Soar'le de-a-ncura venea,
Pe toţi sorii îi pornea,
Mare nuntă se făcea,
Fu şi Sfînta Vinerea.
Soar'le atunci zicea :
- Ghiol Dumitru dumneata,
Cutroape tu floarea ta,
Că-ntuneca raza mea,
Pin'la nuntă oi şedea.
Şi-ncepea se veselea,
Cite-o mare cu vin bea
Pînă ce se ameţea ;
Apoi iar se mînia,
Pe lună o arunca,
Pe virf de cer o anina,
Să lumineze noaptea,
Cind lumea s-o odinea.
Lui Ghiol Dumitru brinci U cta,
Din creştet de cer se prăbuşa
1n mare apă se prefăcea,
Doamne, de se pomenea.
1storie românească
La buni fraţi ca dumneavoastră.
66
FAT-FRUMOS
Pe cîmpu cu colălie,
lJnde pic de iarbă nu e,
Frunză verde matostat,
1ntr-o vale,-n mindru sat,
Şede Stancu om sărac.
De sărac este sărac,
De n-are soţie-n sat,
N-are boi de înjugat,
Sămînţă de semăr.at :
Şi-ntr-un bordci el stă culcat,
Cu trei feciori de insurat.
Feciorii lui i-au crescut,
Aproape c-au îmbătrînit,
Da' nu s-au mai căs'torit,
Sărăcia i-a lovit.
Da' Dumitru Fât-Frumos,
Care-n lume n-a mai fost,
C-al mai mare sta vorbea,
Şi lui ta-su îi grăia :
- Măi tată, tăicuţul meu,
Să-ţi ajute Dumnezeu,
Ori, tată, m-ai blăstămat,
Ori ursoaica m-a ursat,
De noi nu ne-am insurat !
Că eu mi-am îmbătrînit,
Nici vorbă de căs'torit!
Oară Stancu om sărac,
De sărac este sărac,
De n-avea soţie-o sat,
El din guri-aşa zicea,
La copii le povest~a :
- Taică, nu v-am blăstămat,
: Ursoaica nu v-a ursat
Voi de nu v-aţi insurat,
Ci fincă sint eu sărac.
Foaie verde de-o cicoare,
Fincă-mi este sărbătoare,
Lină verde peliniţă,
Pune mina pe poliţă,
Trei suliţi, taică, să luaţi,
Şi în ceri să le-aruncaţi :
Unde suliţe-o cădea,
Miresele veţi vedea !
Fraţii-ndată se grăbiră,
Şi suliţili le găsiră,
Vinili şi lc-ncordau,
Suliţili aruncau :
Cu norii se mestecau,
;\ treia zi îmi cădeau !
Fratelui cel mijlocaş
Căzu suliţa-n ogaş ;
Intr-un sat cu lume-aleasă
lşi găsi şi el mireasă.
Da' la cel mai mititel,
1i cădea-ntr-un ogăşel ;
Lîngă-o argea întunecoasă,
lşi găsi şi el mireasă.
Da' Dumitru sta plîngea,
Pe mari ginduri se punea,
Suliţa nu şi-o găsea.
Nu ştia unde era.
Şi pe cal se-ncăleca,
După suliţă-mi pleca :
i\\ergea Negru-mboiestrînd,
Din ochi negri lăcrărnînd,
Tot de suliţă-ntrebind.
Şi mergînd pe căi pustfi,
Peste munţi, peste cîmpii,
Frunză verde foi de fîn,
Se-ntîlni c-un moş bătrîn
1ncovoiat ca o salcă,
Ce stă plecată pe apă,
Barba albă ajungind,
De pămînt el tîrăind.
126
Da' Dumitru Făt-Frumos,
Care-o lume n-a mal fos~
Lăcrămile îşi ştergea
Şi din gură-i
zicea :
- Bună calea, moşule!
- Mulţumescu-ţi, fiule !
1\\ăi Dumitre Făt-Frumos,
Care-n lume n-ai mai fost,
Ce mergi pe Negru plîngînd,
Din ochi negri lăcrămind?
- Măi moşule dumneata,
Sint copil de om sărac,
Şi-am plecat soaţă să-mi cat.
Cu suliţa-o ceri am dat,
Şi nu ştiu unde-a picat !
- Măi Dumitre dumneata,
Eu ţi-am dat de suliţă,
Ling-o frunză de viţă,
1n coadile mărilor.
Pe urma cărărilor:
1n răsăritul soarelui,
La capul pămîntului.
1nfiptă în stei de piatră,
Cu aur mi-este suflată.
La groapa cu apa verde,
Pînă-n fund că i se vede ;
La cea salcă cocoşată,
Ce-mi stă cu burta pe apă,
Unde vintu aburează,
Şi inima-ţi luminează 1 Şi cum el se tînguia.
Făt-Frumos cînd auza,
Zo, tăbăra de plîngea,
Iar din gură aşa-mi \-orbea :
- Vai, sărac de maica-mea,
Piatra este scrisa mea !
Cu piatra să mă-nsoţesc,
Pe pămînt să vecuiesc !
Şi dacă aşa vedea,
Mina calul cit putea,
Cu norii se mesteca,
Pe cale lungă-mi pleca.
Merse-o lună, merse două,
127
Se făcură pin•ta noui.
La coadili mărilor ajungea
Şi sărmanul tot plîngea.
Cind, la salca-a cocoşată,
Ce stă cu burta pe apă,
Pe un stei de piatră sacă.
Ieşi o broască boboşată ;
Iar suliţa-nfiptă-n piatră ...
Făt-Frumos, dacă vedea,
Şi mai rău că îmi plingea
Şi din inimă-mi ofta ;
Dară broască ocăfa,
Lîngă el, zo,-mi ţopăia.
Mergea calu-mboiestrind,
Iară Dumitru plingind :
Broasca ştia ţopăia,
Citeodată a ocăia.
Iacă calu-i ostănea,
Se oprea lîngă-o ceşmea;
Aci sta şi odinea.
Da' broasca-i ajungea.
Făt-Frumos se odinea,
Lăcrămile-1 podidea,
Cind văzu broasca rîioasă,
1n cea noapte-ntuneccasă.
-Oi, sărac de maica mea,
Boboşata-i soaţa mea :
Ce ursoaică m-a ursat,
Cu broasca să fiu in sat !
Broasca aşa-i răspundea :
Făt-Frumos, tu nu plîngea,
Ai răbdare, vei vedea !
- Am să fiu de ris pe lume,
Cînd oi fi în sat cu tine.
Că sînt fecior voinice),
Şi la faţă-s frumuşel.
Iar tu o biată boboşată,
De picioare răşchiată.
Şi de necaz imi pornea,
Mina calul cît putea.
Pin păduri, pin nădolii,
Pintr-ale ţări şi pustii,
(iindea urmele să-şi piardă,
Altă soartă să-şi aleagă.
Fugea calul ca năluca,
[)ară broasca tot pe-a fuga.
Şi de sat se apropiară,
1n ogradă se băgară.
Da"tată-su, de-1 vedea,
1 ncepca ue-l infrunta :
Mîna pe topor punea,
Şi după el că-mi fugea.
Da'broasca se pitula,
Subt o piatră se culca.
Făt-Frumos tot imi plîngea,
Că pe broască o ura :
1n coşere se ducea,
Cu paie îşi aşternea
Ş-adurmi un vis adînc,
Iară vacile mi-I ling.
Da' broasca dacă \'edea,
Făt-Frumos că adurmea,
De trei ori îmi ocăia,
S-o-audă Salomia.
Care-odată şi venea,
Fincă este mumă-sa :
Boboşata-i povestea,
Şi apoi aşa-i spunea:
- Mumă, muichiliţa ntea,
Făt-Frumos e soaţa mea :
Pin-ce zorili se varsă,
Tu fă-mi palate aleasă.
Cu argint pi la fereşti,
Da zidur'li poleieşti.
Cind soarele-o răsărea,
Palatele-o strălucea,
Făt-Frumos să le poftească,
Pe mine-o să mă iubească !
Salomia de-auza,
Pf-un ciutac s-aridica,
N uma-o-dată ocăia,
Broaşte toate aduna.
Din fundul pămîntului
Ieşi muma iadutui,
Şi-ncepeau ca să lucreze,
128
Zidirea să-nalnteze :
Cind zoriU se vărsau,
.t\lindre palate îmi sclipeau.
Răsărea soare frumos,
Se scula şi Făt-Frumos.
Cînd palatele-mi vedea,
Sta in loc, mi se gîndea:
- Doamne, ce minune mare,
Palate strălucitoare,
Broasca-mi umblă cu măghii,
De face pa la te-n pustii !
Şi cum broasca ţopăia,
Iar palatele sclipea ;
Făt-Frumos şedea-ntristat,
Cu broasca este ursat.
Dacă-mi vedea ce-mi vedea,
Cu boboşata-mi uidea;
Uşile le deşchideau,
Palatili se luminau.
Dară broasca boboşata
Se sui pe o scară-naltă,
De trei ori că-mi sărea,
De trei ori rostogolea.
Cojile le deschidea,
.t\\indră fată rămînea.
Era atît de frumoasă,
Ca o sînzîiană-aleasă.
Da' Dumitru Făt-Frumos
Care-o lume n-a mai fost,
htireasa şi-o săruta,
Tare mult se bucura.
Da tată-su se mira,
De nu-i venea a credea.
Făt-Frumos se fericea,
Şi de nima nu grijea.
lacă-mpăratu-auzea,
Multă oaste-mi trimetea:
De porîncit îi porîncea,
La fel palate i-o făcea:
"Să-mi faci palate frumoasă,
C-ale tăie mai aleasi,
Şi in jurul de palate
Să ridici ziduri inalte.
lmprejurut palatelor,
.
Frumusetea florilor,
Mirosul naramzelor.
Numai cu meri infloriţi
Şi cu aur poleiţi.
Cînd soare va răsărea,
Palatele or strălucea,
Că la soare te-oi uita,
Da' la palate ba !
Dar dacă nu vei făcea,
lmpăratu te-o tăia,
Şi capu ţi-o arunca
In balta cu apă rece,
Ochii să-ţi mînce-un peşte !
Făt-Frumos dacă auza,
Zo,-mi tăbăra de-mi plîngea,
.
Broschita se zăuita
Şi din gură îi vorbea :
- Măi Dumitre făt-Frumos,
Ce-mi tui in palat plingind,
Ieşi afară suspinînd,
Din ochi negri lăcrămind :
Tu ţi-ai pus ceva în gînd !
Că dacă ţi s-a urît,
Că sint broască pe pămînt,
Tu dă-mi drumu să mă duc :
Pe cărare oi să apuc,
La muica o să mă duc.
- Broschiţă, a mea soţie
Şi-a mea mare avuţie,
Iacă, stau mereu plingind,
Din ochi negri lăcrămind,
Şi din inimă oftind,
Că arsîtu de-mpărat
Nu ştiu cum de mi-a aflat
De cele mindre palate
Şi de oameni neumblate.
Cu oastea c-a venit,
Mîndră vorbă a cricit :
Cică să-i facem palate
Şi mai mindre şi mai-nalte.
1mpre jurul palatelor,
frumusetea florilor,
129
Numai cu merf inflorltf,
Da' cu aur poleiţi.
Cind soare va răsărea,
Palate or strălucea.
- Taci, Dumitre, nu plîngea,
la nu te mai speria 1
Cit trăieşte muica-n pace,
N-are-mpăratu ce-ţi face 1
Făt-Frumos e ostănit,
Pe-un scaun a adurmit.
Da' broschiţa de vedea,
P.in inel mi se uita,
Mi se uita-n curmeziş
Da' se uita in cruciş :
Şi-o vedea pe Salomia,
Şi-o chema să vie-acla.
Şi-ncepea a se văita :
- 1\\uică, muichiliţa mea,
Am dat de-o mare belea :
Că-mpăratul mi-a aflat,
Mîndră cartie a scriat :
Slove negre-nlăcrimate,
Ca să-i facem lui palate.
Mai mindre şi mai frumoasă,
Piste lume mai aleasă :
.
Numai cu meri infloriti
Şi cu aur poleiţi.
Cînd soare va răsărea,
Palatele-or strălucea ;
Iar dacă nu-i va zidea,
Capu lui Dumitru-o lua.
Mumă-sa dacă-auza,
Sta in loc şi se gîndea :
Sărea pe virf de ciutac
Şi strigă o dată: oac!
Tatăl iadului o auzea,
Broaştili le astrîngea :
Şi-ntr-o noaptea ii zideau,
Mindre palate-i făceau.
Frumoase şi luminoase,
Piste lume mai aleasă.
1mpăratu cind vedea,
Sta pe loc şi se gîndea,
Şi alt ordin lui ii da,
Poate capu 1-o tăia,
Din gură aşa-i zicea:
- i\\ăi Dumitre Făt-Frumos,
Care-n lume n-ai mai fost,
Tu să mergi pe lumea-ailaltă,
Ce de lume nu-i umblată,
Aduci ţoalili lui taica-1 ~eu,
Ce era viteaz ca un zmeu ;
Ţoale de la cununie,
Pe lume iară să vie ;
Ţoale cu care a luptat
Şi-a murit acum un vac,
Pe cîmpul cu colălie,
Unde fir de iarbă nu e.
Că de nu le-oi aducea,
Ordinu n-oi isprăvea,
Capu de la trup ţi-oi lua,
1ntr-un par 1-oi alina !
Făt-Frumos imi asculta,
Trupu i se cutremura,
1ncepea iar de plîngea,
Da' broschiţa-1 mîngîia: ·
- Taci, Dumitre, nu plîngea,
Nu ştii tu puterea mea !
Nici pe-a tălpii iadului,
Nici pe-a mumii dracului.
O dată ca îmi ţipa,
Salomia-i auzea,
Şi indată se ducea
Drept la talpa iadului,
Şi la muma dracului.
Porneau draci să scormonească,
Mindre ţoale să-i găsească ;
Da' broaştili intr-ajutor,
Cătau cu mai mare zor.
Şi-n inimă de pămînt,
Iacă ţoale le-a găsit :
1ntr-o lacră fermecată,
Parcă acuşe-s îmbrăcate.
Pe o culme de delureţ,
Ieşi-un tartore glumeţ,
L-ntilni pe Făt-Frumos
130
Care îmi cinta milos :
- Iacă ţoale-mpirăteşti,
Cu capu ca si uideşti :
Ţoalele-s neponosite,
In pămînt neputrezite.
Şi aşa cum el vorbea,
Tartoru că şi pierea :
Dat Dumitru rămînea,
Ţoale mindre strălucea.
Pe Roşu se-ncăleca,
La-mpăratu imi pleca :
Şi-i da ţoale de ~ununie,
1ni ma la loc să-i vie.
Şi-i da ţoale de viteaz
lngropate de un veac
Pe cîmpul cu colălie,
Unde fir de iarbă nu e.
Da-mpăratu-i rău ca dracu,
Se gîndea să-i piardă capu.
Şi zicea cu glas milos :
- Măi Dumitre Făt-Frumos,
Care-n lume n-ai mai fost,
Iară, vere, te-oi ducea,
Sabia lui tata-oi aducea.
Că pe cîmpul cel cu mac
A pierdut-o acum un veac ;
Şi pe cimpul cu bujori,
Unde te cuprind fiori,
Din mîini sabia-scăpat
Şi-n robie-a fost luat.
Cu broschiţa-ai să te duci,
Piste văi şi piste lunci :
Piste mări şi piste ţări,
~ti-aduci sabia pînă-o zori !
Făt-Frumos sta, se gîndea,
Cu broschiţa-alăturea ;
Făt-Frumos mult o iubea,
De frumoasă ce era.
Pe Salomia mi-o striga,
Şi pe-a fuga ajungea;
Cum ii spuse taina toată,
Să sui pi-un dimb de apă.
De trei ori imi strigă roată,
Da • o dată pfste a pl.
Şi-aşa tare ce striga,
Talpa iadului se mişca ;
Draci şi broaşte s-astrîngeau,
Şi pori nea o primeau.
Da' în zori de dimineaţă,
Cam pe rouă, cam pe ceaţă,
La margine de pămînt
Unde nu mai bate vînt,
Găsiră sabia înfiptă,
1ntr-a calului copită.
Un tartore-n ghiare-o lua,
Lui Făt-Frumos 1--o aducea.
Iar pe Roşu-ncăleca,
Şi în zori că imi pleca :
1i da sabie de-mpărat,
Ce in lupte i-a picat.
Da-mpăratu, porc de cîine,
Cu alte porînci imi vine :
- Măi Dumitre Făt-Frumos,
Şi călare şi pe jos,
Eu ţie ţi-oi porincea,
lţi dau ţie-mpărăţia
Şi cu toati avuţia,
Tu să-mi dai broschiţa ta,
Ce te-ai cununat cu ea 1
- lmpărate, luminate,
S-ai mertic de sănătate,
Şi-n război de multă parte,
Şi de-mpărăţia toată.
1mpărate, cum gîndeşti,
C-o broască te căs 'toreşti ?
N-o vezi că e boboşată, ~
La picioare-i răşchiată,
Pintru-o broască-aşa rîioasă,
Să dai o-mpărăţie frumoasă ? ! ...
Lasă-mi o zi să gîndesc,
Că nu vreau să mă pripesc ;
Judecata-a di pe wmă,
E,-mpărate, a mai bună.
1mpărate, nu uita,
1ncă o taină ţi-oi spunea :
Ştii, împărate, nu ştii,
131
Să pui ţoalill alea-n cui :
Altfel o si putrezească,
Că sint din lume drăcească.
Şi tat-tu le-a blistămat,
Cind in robie a picat,
Că cine le va purta,
Casa pe el va pica :
Da cin' le va ţine-n cui,
Va creşte-mpăriţia lui.
Impăratu-l împărat,
N-are minte cît un at:
Toalile-n cui le punea
Şi frumos mi se culca,
Da' palatu s-aprfndea,
Pe-mpărat îl cuprindea :
Şi arse-mpăratu-n foc,
Că-i Făt-Frumos cu noroc.
Şi-mi uidea el împirat.
Piste lume adăviraţ
Cu broschiţa cea frumoasă
Ca o sînzîiană-aleasi;
Stăpînea-mpirăţia-n pace,
Că n-au împăraţii ce-i face.
Istorie rumâneascl,
La buni fraţi ca dumneavoastri ;
Pentru ca să pomenească,
Toată lumea s-o ceteasci.
67
GRUICEA COPIL MIC
Colo jos la scăpăta t,
La-mpărat la Tarigrad,
Mare masă mi-este-ntinsă,
Cu albe făclii aprinsă.
Da' la ea cine-mi şedea ?
Vezi, cistftul de-mpirat,
C-o fată de măritat.
Că-mpăratul e bogat,
Nu găsa ginere pe plac;
Şi-a dat veste la-mpăraţi
 Să se strîngă la (jalaţi,
Să-şi aleagă ginerel
Şi voinic şi frumuşel.
Şi-acolo mi s-astringea,
lmpăraţi se tăinuia,
Vo şaptezeci de Împăraţi,
Dinspre răsărit chemaţi.
Şi toţi mi se lăuda,
Că fata el o va lua.
1mpăraţi se sfătuiră
S-o ia Filip Măgerină ;
Că e fecior mal frumos
Şi la vorbă mai sfătos.
Da-mpăratul, zo, nu vrea,
Din gură aşa-mi vorbea:
- Toţi împăraţii au venit
La fata mea în peţit.
Oară unu n-a putut,
Craliu Marcu al de mult,
Şi cu (jruicea copil mic,
Care e cel mai voinic.
E din ţară letinească,
Dintr-a Ţară Românească.
Şi toţi mi se tăinuiau,
Tot de ()ruicea imi vorbeau.
Craliu 1\\arcu mi-a Vl'nit,
Pi-un cal negru pitic,
De \'ro cinci sute ai,
De striga turcu vai !
Iacă ()ruicea ajungea,
Calul la iesle-1 lega,
Fuga-n casă alerga,
In coada mesii-mi şedea.
Toată lumea il privea,
La mireasă îi plăcea !
Că este frumos şi-nalt,
Şi vorbeşte răspicat.
De trii palme-i lat in frunte,
Da' nu prea vorbeşt~ multe.
Iar căutătura lui,
Parcă-ar fi a lupului.
Cind se uită pe sub gene,
Şi-mpăratu mi se tt~m'-...
132
Mustăţile-s ca la rac,
El le-noadă după cap.
Lat e-n spate, gros la os,
La putere e vinos
Şi la faţă e frumos.
Ş-apoi ochişorii lui,
Baş ca pana corbului.
Mireasa cum îl vedea,
Le da vin şi-i ospăta.
Le da cîte-un par de vin,
Că sînt ostăniţi de drum.
Craliu .~arcu al de mult,
Vinu cum el mi-I sorbea,
Un galbin in par punea,
Da' şi Gruicea tot aşa.
Cînd paru-l intindea,
De mină el mi-o prindea,
Numa-o-dată o strîngea,
Oasăli de-i indrepta.
Mireasa rău se văita
Şi mai mult se bucura.
Da' din capul cel de masă,
S-auzi o vorbă-aleasă :
- Voi şaptezeci de-mpăraţi,
Voi de treabă vă cătati,.
Asta-i Gruicca copil mic,
Şi nu ştie el nimic.
Da' Filipu cel fălos,
El îmi zise minios:
- Nu este mireasa mea,
Ce nu m-am iubit cu ea,
Ci este a lui Gruicea-1 mic,
Findcă nu 'tie nimic.
Iar Gruicea dacă auza,
Oin sobă afar ieşea,
Pe vatră mi se juca,
Ulceluşe că-mi făcea,
Baş de uşe le trîntea.
Craliu Marcu de-1 vedea,
.~\şa la-mpărat \'orbea :
- Gruicea este copil mic,
Şi dacă nu ştie ntmu::,
Că la stină l-am crescut
Şi pe munte e niscut.
Că Gruicea-1 meu îmi mănîncă,
După o masănu se culcă,
Că mănîncă la mincare,
Cu lapte nouă ciubare;
De-şi uda numa-o măsa,
Da-mpăratu să mira.
El din gură aşa-i vorbea :
- Ai bre Marcu, Crale Marcu,
Eu lui Gruicea-1 tău ii dau
Nouă coptoare de piine
Şi vro nouă buţi de vin,
Toate pline cu pelin.
De va bea, de va minca,
1\tunci să ia fata mea
Cu toată împărălia
Şi cu toată avuţia.
J\\arcu pe Gruicea mi-I lua,
La coptoare-1 aducea,
Şi-mi tăbăra de minca,
Şi deloc nu se sătura,
Şi pe tugle-mi tăbăra,
Coptoare le-mi surupa.
lmpăratu se mira
Şi de Gruicea se ruga :
- Ai, bre Gruiceo, copil mic,
Văd că n-ai ştiut nimic:
Nu-mi rodea coptoarele,
N-am unde coc piinile,
Oştile să le-arlnesc,
1mpărăţia-mi păzesc.
De vreai fata mea s-o iai,
,<\rdovele să-mi beai.
Nouăzeci de ardovele,
Tot cu zămătoc în ele.
Ardoavele de-oi golea,
fata mea atunci oi lua
Cu toată-mpărăţia.
Gruicea-atîta aştepta :
Gura la boc cind punea,
Şi ardovu mi-I golea.
Pe toate el le bea,
Şi nici că se sătura.
Pe dăogi se tăbăra
Cu dinţii de le rodea.
1mpăratu se mira
Şi lui Gruicea îl grăia :
- Ai, bre Gruiceo, copil mic,
Iar văd că nu ştii nimic,
Lasă-mi, bre, ardoavili,
Nu-rni spărgea dăoglli 1
Iar la masă s-aşeza,
La-mpăraţi le povestea
Şi cu toţi se minuna.
Da-mpăraţii aşa ziceau
Şi de cale pregăteau :
- Noi să bem şi să mîncăm,
Şi de cale ne cătăm ;
Că mireasa nici un pic,
O luă Gruicea copil mic!
- Mă-mpăraţi şi luminaţi,
Staţi puţin de nu plecaţi,
Şi tu Filip Măgerină,
Mai goleşte-o oală plină,
Că mai am eu una grea,
Pe asta n-o va putea !
Taica-1 meu cînd mi-a perit,
Piste Marea Neagră-avut
Un pui de măr de argint :
Pe-o parte e pirguit,
Da' pe alta-mbobocit,
Pe cea1antă e roşit,
Da' pe alta mi-a-mpupit.
Da mărul că e păzit
De trei zîne fete mari,
1ar Gruicea va aducea,
Patru mere să aducă,
In patru ceasuri să se-ntoarcă,
Atunci ia el mireasa
Şi-ntreaga mea-mpărăţle.
Craliu h\arcu de-auzea,
Lui Gruicea ii povestea :
- Aide Gruiceo, copil mic,
Ai să-I iai pe Şargu meu,
E bătrin şi e de mult,
htai tnulte că a văzut,
ŞI si mergi tot înainte,
Ca un voinlcel cuminte.
Gruicea-n şea se arunca,
Din fugi se-ncăleca ;
Pusă capu în pămînt,
Da' coada-i şuiera-n vint.
Pe Marea Neagră o trecea,
1a că la măr ajungea.
Dară zînili durmea.
Gruicea, voinfcel frumos,
Ca să-i fie de folos,
Măru cu totu mi-I lua ;
Cînd de ţărm apropia,
Zinili se deştepta !
După Gruicea-ml alerga
Şi pe Grufcea mi-I prindea,
De trei pirţf îl ocolea,
Alta pe Şargu-1 ţinea,
Una de coadă-1 trăgea,
1nspre fund a-1 scufunda.
Pe Grufţă mi-I trăgea
De pe Şargu jos si-t dea,
Da' Şargu nu se lăsa,
Din gură aşa-i vorbea :
- Gruicea, stăpîioru meu,
Nu vezi ce chinuesc eu ?
Că zînili m-au cuprins,
Piste mijloc m-au incins.
Una de dirlogi mă ţine,
Alta te-mpinge pe tine ;
Una de coadă mă trage,
Vrea in mare să ne bage.
Da' fii tu mai cuminţel,
Scoate pe cel mic mămuzel
Şi-nţapă-mă tu cu el,
Din botiţ pin' la codiţ,
Scoate fîşie de opinci.
Cu fişia le-oi lega,
Pe zine le-oi cuprindea,
Sîngele meu o curgea,
Piste zîne-oi arunca.
Atunci lacat oi închide,
Toate zine vei cuprinde.
134
ŞI legate ca-ntr-un snop,
Le duel la-mplrat cu tot.
Da' Grufcea dacă-auza,
Mîna pe mamuz punea,
Din botiţ pin' la codiţ
Scoase fîşie de opincl.
Şi cu un săngir de-argint
Prinsă zînele de git.
Şargu şuiera in vint,
Marea gemea pe pămînt :
Zînele se văicăreau,
Da' voinicii se grăbeau.
Cinci minute mai uidea,
Da' şi Gruicea-mi ajungea.
Răzma mărul de palat,
Pe zîne le legă la gard.
Da-mpăratu de vedea,
Şi mal mult se minuna,
Mîna cu Gruicea că da,
1-o da şi pe fiică-sa.
D-ai şaptezeci de-mpăraţi,
. .
Plecară toti mîniati :
Numai Gruicea îmi uidea,
Cu mireasa-alăturea.
Şi Craii 1\1arcu mai rămasă,
De-mi făcură-o nuntă aleasă;
O lună şi-o săptămîni,
Să le fie voia bună.
După ce se ospătari,
Pe munţi cărunţi îmi plecară ;
Chiar pe munţii Bîrsăneşti,
Unde-i frumos să trăieşti.
Da' Crali Marcu s-a-mbătat,
Că e tati mi-a uitat ;
Şi -o cerea pe noru-sa,
El cu Gruicea se lupta.
Şi-ntr-o poiană rotată,
1nvîrti buzdugan o dată,
Pe Gruicea rău mi-I lovi,
Capu se rostogoli.
Da' noru-sa rău plîngea,
Că socru-su mi-o cerea,
Iară Gruicea, copil mic,
Din mîna lui ta-su-a pierit.
ŞI cerniti cum era,
Pe toţi munţii covîrşea ;
Şi din stei de platri sacă,
S-aruncă-n adinc de-odată.
Craliu Marcu de-mi vedea,
Atunci sama el îşi da :
Şi-mi cădea-ntr-o boală grea,
S tel de piatră se făcea.
68
URSITOAREA
Lină verde dl-un spanac,
'N margine de fallgrad,
Mi-este un situleţ mic,
De mic îmi este pitit.
Da-n sătuleţ că-mi şedea
O nevastă tinerea,
Măritată de iarna.
Ceasu bun i să brodea,
Un copilaş că-mi năştea.
Veste la moaşe-sa-i da,
Copilu de mi-I moşea,
Pe cum ne nouă legea.
La trii zile cînd venea,
Ursitoarili-mi punea.
Piste noapte ce ieria?
Ve z nevasta ce-mi visa,
Cam aievea că-i venea,
Trei fămei la ea venea,
Da mai mare că-mi zicea :
"Copilu-ăsta de-o creştea,
El să moară împuşcat,
A mijloaci spinzurat."
Da mai mică că-mi zicea :
"Copilu cînd va creştea,
El s-o ia pe mumi-sa,
Să-i fie vezi lui nevastă,
135
Să tune la ea in casi."
Da nevasta de-auza,
Cînd ziua mi si făcea,
Lui bărbatu-su-1 spunea,
Toată taina cum ieria.
Birbatu-su de-auza,
Puşca la ochi şi-o luva,
Zău, sta in el si pocnească,
Frate, si mi-I prăpădească.
Da nevasta de-auza,
Aşa din gură vorbea :
- Mii omule, nu aşa,
Da ştii noi ce si-i facem,
1ntr-un butoi să-I băgăm,
Tumba pe Dunăre-i dăm,
Grije de el să o-avem.
Da bărbat-su de-auza,
In podrum mi si biga,
Şi-un butoi că mi-alegea,
De doui ciubere-avea.
Nurna fundu i-1 scotea,
~~ copilu mi-I luva,
Nici nu-l mai infăşia,
Şi-n butoi că mi-I băga,
F undu la loc i-1 punea,
Tumba pe Dunăre-i da.
Mergea butoiu, mergea,
Tot tril zile şi tril nopţi.
Aproape di-un situleţ,
Acolo si nimerea,
Nişte şlepuri ocfinea,
Da şleparii de-mi vedea,
Deloc în barcă sărea,
Şi butoiu mi-I prindea,
Şi pe şlep că mi-I punea.
Cînd fundu, vezi, i-t scotea,
Avea, Doamne, ce-mi vedea,
lncă copitu zîlea .
Iar şleparii mi-I luva,
Tot cu lapte mi-I creştea :
Creştea azi şi creştea mîine,
 De şaptesprece ani de zile.
Atunci şleparil zicea :
- Măf băiete dumneata,
Ascultă la noi incoa,
Să ştii că noi te-am găsit,
Vezi, aşa s-a nimerit,
1ntr-un butoi lăpădat,
Şi pe Dunăre-aruncat.
Pînă ac uma te-am cre se ut,
Precum şi noi am putut.
Dar acuşi să mi te duci,
Pe drumuri JlOI, vrzi, s-apuci.
Slugă unieva te puni,
Singur să te arăncşti,
Pe lume ca să trăieşti.
Da băiatu de-auza,
Zo-ncepea de îmi plîngea,
Pe nima-n lume n-avea.
Şi din sat în sat umbla,
1n sa tu lui ajungea,
Cu tată-su să-ntilnea,
Da ta-su nu-1 cunoştea,
Nici băiatu iar aşa,
Tată-su mi-I întreba :
- Măi băiete cu naica,
Da ce umbll tu aşa ?
Iar băiatu că-i spunea :
- l\1ăi unchiule dumneata,
Cat şi eu să mă-arănesc,
U ni~va ca să si ugăresc :
Pe lume ca să trăiesc,
Ţoale ca să-mi dobîndesc.
Da tată-su de-auza :
- Dacă-mi este taina-aşa,
Aideţi pin' la casa mea,
Frumos noi să ne tocmim
Şi bine ne omenim.
Cit îmi ceri atit plătesc,
Numai via mi-o păzăşti.
Cineva cind o venea,
Pină cocoşi o cinta,
Şi in vie mi-o tuna,
Tu dt'loc 1-oi împuşca,
J36
Nimic nu voi răspundea.
Puşca-n mină că i-o da,
Şi la vie mi-I mîna :
Păza azi şi păza miine,
Păza o lună de zile.
Cina lui cind i-aducea,
Tot cu lumină venea,
f)a-ntr-o zi să zăbovea,
Cita treabă că-mi avea,
Cina lui cind i-o ducea,
Pănă cocoşf nu cinta,
Băiatul de mi-I vedea,
Vorba di la el ştia,
Puşca la oichi mi-o luva,
Numa-o dată că trăgea,
Pe burtă mi-I cobora.
Cin' ziua mi să făcea,
Vedea gazda lui eria.
1n sat în vale-mi cubăra,
La mumă-sa că-i spunea :
- Găzdăriţă dumneata,
Astă-noapte s-a-ntîmplat,
Pe gazdă l-am împuşcat :
La mine nu s-a ivit,
Cînd in vie s-a băgat !
Da nevasta de-auza,
Pe bărbatu-su mi-I lua
Şi frumos că-I ingropa.
Două săptămîni trecea,
Atunci femeia-i zicea :
- .i\\ăi băiete dumneata,
Pînă-acuş mi-ai fost argat,
Dar acuş să-mi fii bărbat !
Da băiatu de-auza,
El de drag nu mai putea,
Că prea sărac că-mi eria :
Şi n-avea pe nimenea,
Pe acia-mi răminea.
Iar cind sara să-nsăra,
Zău grăbea de să culca,
Domnu sfintu-i indemna,
Da nevasta ii vorbea :
- ~tăi băiete dunineata,
 la stai noi să ne-ntrebăm
Să vedem de-ai cui sîntem,
Că prea bine sămănăm !
Iar băiatu că-i grăia:
- Nevastă, nevasta mea,
Eu, frate, că mi-ş sînt,
Nişte şlepari că m-a prins,
Pe Dunăre cum am mers,
1ntr-un butoi lăpădat,
Pe Dunăre aruncat.
Ei pe mine m-au găsit
Şi frumos ei m-au crescut.
Da mumă-sa de-auza,
Din gură aşa-i zicea :
- Vai de mine ce păcat,
Cu muma te-ai cununat !
Picioarili ţi s-a strimbat,
Muica nu te-a-nfăşiat :
Da-n butoi mi te-a băgat.
Bine, muică, ne-am găsit,
Domnu sfîntu ne-a păzit.
De nu ne-am pîngărit !
Şi-acia că-mi rămînea,
De-mi vedea de mumă-sa,
Stăpînea averea toată,
Curaţi pe lumea ailaltă :
Doamne, de s ..o pomenea,
Pînă soar'li o mergea.
69
DELI MARCU
Cind oi zice de-o cicoare,
La vale, frate, la vale,
Colea pe-o gură de vale,
.t\'\i se vede-o casă mare,
Lingă casă-o poieniţă...
Da' colea pe poieniţă,
A1indră masă-mi este-ntinsă,
De mindri boieri cuprinsi.
Da' la ea cine-mi şedea ?
137
Sîn Petru cu soru-sa,
Cu soru-sa Măria.
Măria, Sintă Măria,
Cu peţitori lîngă
ea,
Că se mărită şi ea.
Ei bea şi se ve se lea,
Cu Sin Petru-alăturea,
D-a lu Pătru nevestea,
Nima duşmană ca ea,
Ea la masă că venea
Şi din gură-aşa zicea :
- Lele Petre, măl Sîn Petre,
Beai, mănînci cu soru-ta,
Şi-mpeţitorii-alăturea,
Nu mai vii la casa ta!
Da' Sîn Petru-aşa-I zicea :
- Aoleu, nevasta mea,
la lasă-mă o ţîră-o pace,
Să-mi petrec cu sora,
Să nu rîdă lumea !
Da' duşmana de-auza,
Ea acasă se ducea
Şi-n grădină că sărea.
In grădină,
la stupină,
Nouă stupi injunghia ;
Tirnile pe apă da,
Alte nouă-i rămînea.
Iar la Pătru alerga,
Şi din gură-aşa-i vorbea:
- Lele Petre, măi Sin Petre,
Beai, mănînci cu sora ta,
Ş-o vorbă ce o vorbeai,
Tot soru-ta i-o spuneai,
La mine nu te uitai.
Dănacii surorii-ta,
La noi, Petre, a venit
Şi-n grădină a sărit.
In grădină,
la stupină,
Nouă stupi a-njunghiat,
Tirnite pe apă-a dat :
Alte nouă a lăsat,
Nu ţ-o fi, Petre, păcat ?
Da' Sin Petru sta grăia:
- Aoleu, nevasta mea,
Las' să faci ei ce-o vrea,
Că dacă mi-e ţara-n pace,
Stupină la loc om face,
N-au duşmanii ce ne face !
Duşmana cind auza,
lară-ndirit se-ntorcea
Şi in grajd de piatră intra,
Nouă cai a junghiat,
Alţii nouă i-a tăiat.
Iar la masă alerga
Şi iar la Pătru-i spunea :
Lele Petre, măi Sin Petre !
N-ascultaşl de vorba mea,
Că e bună, nu e rea.
Dănacii surorii tăie,
La noi, Petre, a venit
Şi-o grajd de piatră a intrat,
Nouă cai a-njunghiat,
Alţii nouă a lăsat !
Da' Sîn Petru aşa-i spunea :
Aoleu, nevasta mea,
Las' să facă ei ce-o vrea,
Că dacă n-e ţara-n pace,
Noi caii la loc om face,
N-au duşmanii ce ne face !
Duşmana cind auza,
Ea acasă se ducea :
Căldarea pe foc punea,
Copilaşu şi-1 scălda.
Şi-n lufcă mi-I aşeza,
La pragu căşii-1 punea ;
Cu tuica mi-I legăna,
Da' cu cuţitu-l tăia.
Ea la gît îl junghia,
1n leagăn il legăna,
Da' singele, zo, cw-a.
Pragu căşli-1 sângera,
Duşmana, ca val de ea,
Iar la Pătru alerga,
Şi din gură-i spunea:
138
- Aoleo, Petre, gazdă mare !
Beai, mănînci cu soru-ta,
Şi o vorbi ce-o vorbeai,
Tot soru-ta i-o spuneai,
La mine nu te uitai 1
Dănacfi soru-ta
Iar la noi ci a venit,
Copilu 1-a junghiat
Şi la gît ci l-a tăiat :
Pragu clşll-a sîngerat,
Făcu mal mare păcat! ...
Sin Petru cînd auza,
Pe soru-sa o pornea,
Şi peţitorii cu ea.
Cind acasă se ducea,
Pin grădină se băga,
Găsa stupii junghiaţi,
Tirnile pe apă daţi,
Alte nouă i-a lăsat.
1n grajd de piatră se băga,
Şi-n grajd de piatră găsa,
Găsa nouă cal junghiaţi,
Sta sub iesle ei culcati.,
Sin Petru iar mai mergea,
ln pragu căşif mergea;
Găsa pragu sîngerat,
Copilu la git tăiat.
Sin Petru dacă vedea,
Lua calu, încăleca,
Sabie la git atîrna,
După soru-sa alerga.
Măria pe drum mergea,
Capu-ndărăt învîrtea,
Pe Sîn Petru îl vedea,
Ea din gură-aşa vorbea :
- Lele, Doamne sfîntule,
Şi tu puternicule !
De ce aleargă nana-aşa ?
Or c-am uitat eu ceva,
Ş-aleargă nana să-mi dea ? ...
Sîn Petru aleargă călare,
Da' Măria pe picioare,
Şi n-o ajunge el călare.
Da' Sin Petru ce ficea?
Mina calu cit putea;
i\1ăria dacă vedea,
Ea-n cale mf se oprea.
Da' Sîn Petru ajungea,
Domnu sfintu se uita,
Lui Arampie-i spunea :
- Măi Sfinte Arample,
Aleargă, măre,-n fugă mare,
Du-te la pămtnt mal tare,
Că Sîn Petru miniat,
Iacă sabia-a-ardicat
Să taie pe soru-sa,
Pe soru-sa Maria.
Şi n-a stricat nimica,
Şi dreaptă ca vai de ea,
Ş f-i răpune viaţa ! Apa prin ele mergea,
Da' Sîntu Arampie,
Cum coboară la pămînt,
Coboară jos ca un sfint,
Da' Sîn Petru e mai iut'
El cum trasă sabia,
O tăie pe Măria,
Şi-i luă capu de la trup.
Dară Domnu ca un sfînt,
Cînd se uită pe pămînt,
Să vezi iară ce-a făcut ;
Duşmana de cumnată,
Lăsă pe Măria moartă.
Da' Domnul, dacă vedea,
Lui Arampie-i spunea:
J\1ăi Sfinte Arampie,
Trupu Mării 1-of lua,
Să-I faci mîndră de ceşmea ;
Ţiţăle Mării-oi lua,
Două ţuţure-oi făcea,
Apă prin ele-o trecea.
Căsicioara oi semăna-o,
Să răsară o pădure ;
Cine pe drum o venea,
La umbra ei s-o umbrea.
Ceşmeaua că oi făcea-o,
Să o faci lîngă pădure :
tJ9
Să mai faci ş-o ministire,
Să fie de pomenire.
Şi cu api lecuiti,
De la Dumnezeu rtndlti :
Cine bolnav o venea,
Să bea apă din ceşmea,
Lecuit că o pleca.
De botez oi boteza-o,
Să-i puf numele Bela
Bela Sfinta Gora.
Da' Sfinta Arampie,
Cum Dumnezeu porincea,
Aşa Arampie ficea.
Pe Măria că o lua,
li făcu trupu ceşmea,
Da' ţiţăle două ţuţure.
Şi cosiţa-o pădure.
Care pe drum drumuia,
La umbrfţă se umbrea,
Şi bea apă din ceşmea.
Că e apa lecuită,
De la Dumnezeu rindftă.
De botez o boteza,
Mindru nume că-i punea,
1i puse Bela Sfeta Gora.
Şi făcu o mînăstire,
Să fie de pomenire.
Iacă Arampie pleca,
Sus la Dumnezeu mergea,
Lui Dumnezeu ii spunea :
- Lele, Doamne sfintule,
Şi tu putemicule,
Porinca ce-ai porincit,
Tot lucru am isprăvit.
Mînăstirea am furşit,
Şi ceşmeaua-am lecuit,
Las' să fie voia ta,
Care bolnav o venea,
Să bea apă din ceşmea :
Să bea, să se lecuiască,
In dalbă lume să triiasci.
Da' Domnu cind auza,
Cu totu că mulţămea ;
Unde sta şi se gîndea,
Pe duşmană-o blăstăma :
Să cadă-ntr-o boală grea,
A lui Pătru nevestea,
Să zacă, să putrezească,
Pe-o parte se sfoiegească,
Numai oase să-i uidească.
Ea de boală va zăcea,
N fel mai mult nici mal puţin,
Numa şapte săptămîni.
Şi căzu in boală grea,
Şi zăcea, nu se-nglumea,
Pe o parte putreza :
Da pe una sfoiegea,
N uma oase le-i uidea.
Şi zăcînd pe aşternut,
lote duşmana-a-auzit ;
S-a aflat o mînăstire,
Pomenire piste lume.
Ş-are apă lecuită,
De la domnu sfint rindită ;
Pe minăstire o cheamă
Numai Bela Sfeta (1ora.
Da' duşmana sta zi~ea:
- Alde, Petre, să mergem,
Să mergem la Sfeta (iora,
La cea mai mîndră mînăstire,
r\colo mă spovedesc,
Apă beau, mă lecuiesc,
Da' Sin Petru de-auza,
Trăsura c-o Învîrtea,
Patru cai la ea-njuga,
Bici de foc in mină lua.
El caii cind ii pornea,
Nu vrea caii-n jug să dea,
Cu bici d~ foc îi bătea;
Caii cind se opintea,
Cu păcătoasa pleca.
Roţile se scufunda,
Nici pămintu n-o răbda.
Pe iarbăverde trecind,
Păcătoasa sta, zicea :
- Lele Petre, gazda mea,
Pe iarbă verde trecurăm :
Ş-o văzul in foc arzind,
ŞI culcată la pămînt ! ...
Pe su' pomi cind îmi trecea,
Frunza de pin pomi cădea,
Şi Sin Petru cînd vedea,
Şi el mi se minuna:
- Ce să fie, Doamne, asta !
Frunza-o codru-ngălbeneşte
Parcă focu-o dogoreşte,
Şi cădea pe pămint,
Şi asta minune de mult !
i\1ina caii cit putea,
De mînăstire-apropia,
Domnu de sus se uita ;
Pe Arampie-1 striga,
Şi din gură-aşa-i spunea :
- Măi sfintu Arampie,
Vezi Sin Petru a plecat
Şi duce păcătoasa;
Să bea apă din ceşmea,
Şi să lecuie-acuma.
Tu, Arampie, să te duci
Şi să-i săci izvoarele,
Şi toate pîraiele :
Şi pămintu o crăpa,
Pic de apă n-o uidea,
Să nu bea păcătoasa,
Că piri pe cumnat'sa,
De-i răpuse viaţa !
oa• sintu Arampie,
El aşa cind auza,
Se slobozi la pămînt,
Şi ca vîntu vivorît,
Şi-i săcă izvoarăle
Şi toate pîraiele.
Păcătoasa ajungea,
Nu găsi apă să bea;
Să bea, să se lecuiască,
Iar pe lume si trăiască.
Sîn Petru dacă vedea
Pe Domnu să mînia ;
Se-ntorcea cu păcătoasa,
Iar acasă o lăsa.
Buciumu-n mină că lua,
Şi Sîn Petru se ducea :
1n coadele mărilor,
Tabăra de buciurna,
Toate ciumile-astrîngea
Iacă ciumile-mi venea :
Un'le cu copii in braţă,
Un'le cu copii in luică,
La Sîn Petru că venea
Şi din gură-1 întreba :
- Lele Petre, măi Sin Petre,
Aşa tare-ai buci umat :
Toate ciume-ai adunat,
Şi la tine mi-am plecat.
Da' Sin Petru sta, zicea :
Lele ciumă, neagră ciuml,
Să plecaţi toate pin lume,
Să luaţi suflet de la lume,
Să-mi fac şi eu mînăstire,
Să-mi fie de pomenire,
Tot cu suflet de la lume !
Iacă ciumile-mi plecară,
Toată lumea-mi slgetarl,
Suflet la lume luară.
La Sin Petru le-aducea,
Sufletele le zidea 1
Să facă el mînăstire,
l\1ină5tire-pomenire.
Cind la grindiş ajungea,
Nu putea, nu isprăvea,
Sta Sîn Petru se gîndea.
Da.' ciumile-1 intreba :
- Măi Sin Petre, gazdă bună,
De ce stai şi te gîndeşti,
Mînăstirea n-o furşeşti !
Da' Sin Petru-aşa zicea :
- Eu prea mare-am-nceput.
141
Numal zidur'le-am zidit,
Coperişu nu mi-a ajuns.
Dari ciuma, neagră ciumi,
Ea din gură-aşa zicea :
- Lele Petre, măi Sin Petre,
Mai este, Petre, mal este
Un Marcu Dili Marcu,
Da' mai are, Marcu are
Patruzeci de ficiorel,
Şi ca nişte golumbei.
Şi mai are, Marcu are,
Patruzeci de nurori are,
Şi patruzeci fete mari,
Parcă sint de gospodari.
Şi nouă turme de oi,
Cu nouă cirezi de boi.
Cu nouă stavruri de cal,
Cu nouă arii de porci :
La Marcu nu cutezim
1n curtea lui să tunăm.
Că mai are, Marcu are
Vro trei cîini de sîmbătă,
Stau pe la porţi legaţi ;
Şi sînt ciinii turbaţi,
Cu săngire de argint,
Le-a bătut pari în pămînt.
Da' Sin Petru de-auza,
El din gură-aşa zicea:
- Lele ciumă, neagră ciumă,
Voi la turme vă duceti,
'
Şi ca lupii să urlaţi,
Ca vulpile alătraţi :
Ca iepurii să miorcăniţi,
Turmele să spăimîntaţi.
Marcu din somn o-auza,
Ciinii şi i-o dezlega
Şi la turme-o alerga:
Voi in casă v-oţi băga,
Sufletele că le-aţi lua,
Le-aduceţi la mine-ncoa r
Să-mi furş~sc eu mînăstire,
Să-mi fie de pomenire 1
Ciumele dacă-auza,
La turme mi se ducea,
Ele ca lupii urla,
Ca vulpile alătra,
Ca iepurii miorcăia,
Şi la turme cînd sărea,
Turmele se spăimînta :
Clopote le, zo, cînta,
~1arcu din somn auza.
Şi cinii şi-i dezlega,
Şi la turme alerga ;
Dacă ciuma cind venea,
La Marcu-o casă tuna.
Patruzeci de ficiorei,
Baş ca nişte golumbei,
Şi patruzeci nurorele,
Frumoase ca viorele,
Cu patruzeci fete mari,
Pe toţi ii prăpădea ;
Numai Marcu rămînea,
Turmele tot ocolea.
Oară ciuma de colea,
Sufletele le-aducea,
Sin Petru de le lucra.
Tot la coperiş punea,
Mînăstirea isprăvea,
Numai uşă că n-avea!
Iacă 1\tarcu cind venea,
El la uşă ciocănea,
Şi nima nu-l auza.
El din gură-aşa zicea :
Lele, Doamne sfintule,
Aveam o noră mai mare,
Trăgea cizma din picioare:
Da' aveam una mai mică~
Deschidea uşa de frică !...
Crez ciumele-a venit
Şi pe toţi i-a prăpădit ! ...
.4\1arcu cind se minia,
Cu cizma-o uşă că da,
Din ţîţînă o scotea.
Cind in casă se băga,
142
Ş-avea Domnu ce vedea :
Toate suflete-a-omorit,
El singurel c-a uldit.
N-are Marcu ce lucra,
t n vatră de foc ieşea,
Ţigla din vatră scotea,
Sabie din teagă trăgea ;
De plăsăle o-ngropa,
Cu burta mi se lăsa,
Sabia prin el trecea,
Singurel aşa murea.
Da' ciuma se zăuita
Şi din gură-aşa zicea :
- Stai Marcule, nu năcăja,
Să dau eu cu gida ntea.
Ea cu gida cînd îmi da,
Deloc sufletu că-i lua,
Sufletu lui Marcu-i lua,
La Sîn Petru 1-aducea.
Da' Sîn Petru cum îl lua,
11 făcu uşă la mînăstire,
Să fie de pomenire.
Iar Sin Petru sta grăia:
- lote, Doamne, ce-am făcut.
l\1i-am făcut eu mînăstire,
Ca să-mi fie pomenire !
Şi uşa că o-nchidea,
Şi-şi lua drumu şi pleca.
1\lulte turme rămînea,
Şi de foame că zbiera ;
Domnu shntu se uita.
In vale-o luncă dubăra,
Două ierbe că rupt!a,
Pe oi le blagoslovea,
Din ierbuţă ş-aţîţa,
Un dănac ş-o fată mare,
Să-i fie pămîntu-n plhnbare,
Drumu la turme le da,
Pe cimpu verde păştea,
Şi iar 1wnea că fi cea z
De stăpînea pimintu-n pace,
Că n-are Sin Petru ce-i face.
70 Cine-o cale mie-a stat,
1n pimint s-a ingropat :
JARUL MURAD
Stai şi nu fii tu nebun,
ŞI RADU VOIVODA
Ci-ţi prefac tara in scrum 1
- Deie-ţi domnu sinătate,
Ascultaţi, fraţilor,la mine,
Si luptim pe direptate ;
Să vă cint o istorie,
Ci rumlnu e voinic,
Să vi cint un cîntecel,
Nu se teme de pierit !
De cind eram mitiutel.
Oştile mi si-nfrunta.
Pe cimpul Solunului,
Singe mult mi se virsa :
Da şi cu-al Stambululul,
Cînd fu soarele-o chindie
Multi ordle mi-e intinsi,
Sîngele pin-la călcile.
De viziri mi-este cuprinsi.
Da cînd fu la scăpitat,
Da-n fruntea vizirilor,
Radu-n luptă cu Murat :
Mare fală-agalllor,
Cam pe la mijloc de noapte,
Ţarul Murat cel bătrîn.
Pierde oastea jumătate.
N-are barbă ca un spin,
Da cînd fu pe la cocoş,
Oastea, vezi, şi-o rindufa,
Vine-o babă cocoloş,
Pe creştini zo mi-i robea,
Şi lui Radu aşa-i spunea,
Multe războaie-mi făcea,
Pin-la Dii el mi-ajunflea. Frumos bine-1 sfătula :
- Radule, miria-ta,
Pe Sîrbia-o pustia,
Ascultă la mfne-ncoa:
Bugăria iar aşa :
O dorea pe Vlahia, Sulfte-n pămînt înfigeţf,
Şi cu crengi si le cuprindeti ;
Da şi pe Moldavia.
Caii turcilor s-o-nffge,
Cînd la Dunăre mi-ajunge,
ŞI corajul tu le-oi frînge.
Pontoanele mi le-ntinde,
Multe suliţe-nfigea,
Radul Voievod 1-aştepta,
Cu vîrfu pin rimurea :
Din guri-aşa-i cuvînta :
ŞI cum Murat ml-alerea,
- .
Ce catf tu,
Aci pe moşia mea?
măria-ta,
Caii-o suliţi să-nfigea.
Ţarul Murat cel filos,
N-ai destulă-mpărăţie,
Dă rivneşti şi la Vlahie,
1mi pleca cu capu-n jos :
Vreal pe noi să ne robeşti, Şi fugea cit imi putea,

Copii, neveste răpeşti ; Abia Dunărea-o trecea.

Să ni-i duci în Jaligrad, Cum si facă, cum să dreagă,
Făr-de milă şi păcat ? Pe Radu el si mi-I piardă '?
Biruri grele să ne-njugi, Şi cum sta şi se gîndea,
Numai asta n-ai s-ajungi! Iacă-o cartie-1 scria :
Decit roble turcească, - Radule, viteaz mare,
Noi vrem moarte vitejeasci ! .
Nu-ti fie cu supărare :
- Măi Radule, fii cuminte, Vino pîn'la Taligrad,
Cu-a mea oaste nu te prinde 1 1n sarai te fac-mpirat 1

143
Talfgradu jumătate,
J)a-mpărăţia a tria parte ;
Ţi le dăruiesc pe toate,
Da fă-ţi cale-n astă parte !
- Ţar J\1urate, împărate,
S-ai mertic de sănătate :
Cit e-n lume direptate,
Nu ne temem nici de moarte r
Nu e Radul voievod
Un fricos şi un neghiob,
S-ajungă la turci un rob !
Păstrează-ţi tu Ţăligradu,
Lasă-n pace tu pe Radu,
Rămii cu a ta-mpărăţie,
Noi stăpîni pe cea Vlahit~,
Da prieteni cu Sirhie
Şi cu toată B ugărie !
Lui Murat al mînios,
li pică cartia jos ;
Şi-J trim~asă el pe Ali,
Cu multe frumoase daruri_
Pe Radu să-I dă:uiască,
Fuga să-mpriet~nească.
Şi-ntr-o joi de dimineaţă,
F ăr-de rouă, f ăr-de ceaţă,
Pe cimpul cu colălfe,
Vine viteazul i\lie.
Da Radu de mi-I vedea,
Aşa din cerdac vorbea :
- Bre Ali, voinic viteaz,
De-ai venit cu vrun năcaz,
Noi in săbii ne-om lupta,
Luptă direaptă-om purta.
De-ai venit cu voie bună,
Aide in palate imi tună
Să bem vin de Odobeşti.
Eşti la Radu-n Bucureşti.
Să facem o veselie,
S-audă la-mpărlţie,
Să trăim, frate, pe pace.
C-aşa e pe direptate.
Da turcu, arap viteaz,
Pitula al său necaz,
144
Şi lui Radu aşa-I
vorbea :
- Ascultă la vorba mea,
N -am venit să ne luptăm,
Şi-am venit ne-ospătăm :
Nu sÎnt eu voinic in stare,
Te ştiu că tu eşti mai tare !
Şi-ncepea de chefula,
Da paare cin-le umplea 1
Episcop venit din Dii,
Le da vin de mermeziu :
Le da Şi de Odobeşti,
Numai voia le-o-mplineşti 1
El pe Radu-1 îmbăta,
Pe subt masă imi câdea.
Dară Ali ce-mi făcea ?
i\'i-1 lega, mi-I ferega,
El pe cal mi-1 arunca
Şi-1 trecea chiar Dunărea.
Mi-ajungea la Ţaligrad,
Ţaligradu mare grad.
Murat ţaru de-1 vedea,
Da ordinu a-1 tăia :
- Voi cinci sute de gelaţf,
(jcaba ciorba mi-o mîncaţi :
Pe Radu de nu-l tăiaţi,
Capu-n ţapă-i alinaţi 1
Gelaţii mi-I bulduşea,
La Bosfora mi-1 ducea,
Gata capu a-i tăia,
N uma-n lanţuri mi-I ţinea.
Cind fu gata a-1 tăia,
Radu lui Murat vorbea:
- Lele, mărite-mpărate,
Facă-ţi domnu multă parte
De mertic de sănătate,
.\m făcut multe păcate !. ..
.~du-un popă creştinesc.
Vreau la el mă spovedesc;
Cu sabia mea cea grea
\'reau capu a mi-I tăia,
C-are vro sută ocale.
Taie numai carne moale.
"\lurat dacă mi-auzea,
Aşa la agall vorbea ~
- Să mergeţi la Bucureşti.
L-ale mari case domneşti,
Sabia grea să i-o aduceţi.
Dunărea-n grabă o treceţi.
- Ali găvajf mi-aduna,
Iară Dunărea-o trecea:
Sabia grea 1-o-aducea.
Frumos popa-1 spovedea.
Apoi Murat supirat,
De pe tron tare-a strigat :
- Voi cinci sute de .relatf,
Capu lui Radu-1 tăiaţi 1
ŞI cum stau şi să trudea,
Sabia nici că-mi putea
Di la pămînt a umea,
Dard paşa imi turba.
Atunci Radu de-mi vedea,
Lui paşa aşa-i vorbea :
-- Dezlegaţi-mi mina stingă,
Copilaşii o să-mi plîngă :
Să v-ajut s-o ridicaţi,
Cu ea capu si-mi tăiaţi 1
Mina stîngă-1 dezlega,
Lanţuri grele zingănea:
Cum ridica· ·sabia,
1ncepea la turci tăia.
Şi-ncălecă şi pi-un at,
De-1 văzu împărat Murat.
Pin cilăi cum se-nvirtea,
Capetili le-asvirlea,
Şi pe toţi el mi-i tăia,
Numai Murat răminea,
Aşa din gură-i vorbea:
- Radule, baş eşti viteaz,
lţi mor tureif de năcaz :
Nu eşti frate de pierit,
Eşti Încă de vicuit !
- Du-te-n ţara-ţi sănitos,
Ca un trandafir frumos :
S tăpineşte-ţi ţara-n pace,
Că turcu n-are ce-ţi face 1
lşi lua sabia cea grea,
.t45
Şi-mi pleca~n Rumanla ;
Ş-aşa pedrum cum rneraea,
Ginduri multe-1 pripidea.
cCe-ar fi si trec la Timoc,
La cel hain episcop ?
Bine vezi m-a ospitat,
Pe mina la turc m·a dat !
Să merg eu să-i mulţimesc,
Datoria si-mi plitesc !»
Pe ceri eriau stele mfi,
Dari Radu sta in Dii ;
Nici nu bea, nici nu minca,
In afduc si imbrlca
ŞI mergea la episcop,
Pe ceai Negru de Timoc.
Barbi neagri pini-n briu,
Cu cwmelu-ncfns la brtu,
La ministire-ml mergea,
Aşa la episcop vorbea :
- Ce mi rog, sfinţia ta,
Fii bun a mi spovedea :
Că am, părinte, păcate,
Numa-n mine sint păstrate f
Aiducfnd pf la colnice,
Negustorii ca să-mi pice,
Tot avutul eu le-am luat,
Da' capetili le-am tăiat!
ŞI-am venit mă spovedesc,
Păcatele-mi ispăşesc;
Că ce-oi cere eu iţi fac,
Numai să scap de păcat!
Că mulţi oameni am legat,
Cu curpenu-nfişurat,
Numai oasile-nşirate.
Stau pin codrii atirnate,
Prea multe grele păcate ! ...
- Ai bre taică, tăiculiţi,
Mare aiduc eşti de viţă,
Tf-af pierdut locu din rai,
Muulte picate mai ai 1
- Stai, părinte, nu e totu,
Am tiiat eu şi un popă,
Şi-am ficut mare păcat,
 Ce să fac eu ca să scap ?
- Nouă mănistfrl de-oi face,
Oi scăpa de-ale păcate :
Alfel iadu te mănîncă,
La inimă te despici 1•..
Atunci Radu de-auzea,
Iar la episcop il vorbea :
- Dacă-a mele picăţele,
Să iartă pin zidiri ele,
N-o să fie un potop,
De-omor şi un episcop ?
Sabia el că mi-o trăgea,
N uma o ţiră o-nvîrtea,
Pe episcop mi-I tăia-re,
Luminare-i aprindfa-re.
De din deal de cel Zăicerl,
Imi zidi la mănăstiri,
Nouă mănăstiri zidea.
Numai una nu putea,
Iar cu turcu să bătea ;
Multe vitejii făcea,
Doamne de să pomenea !
Şi-mi trăia pe ţară-o pace.
Că n-are turcu ce-i face.
Şi-mi zidea la mănăstiri,
Pentru-a sale pomenirl.
i\1are voivodă-mi uidea,
Lumea toată-1 pomenea.
Istorie românească,
La buni fraţi ca dumneavoastră.
Pentru ca să-I pomeneascl.
11. VlT EJ EŞTI
71
BABA NOVAC
Colo-n jos la scăpătat.
La cerdacul lui Novac,
.~1i-estc-un cort mare rotat.
146
Da' sub cort cine-mi şedea ?
O misuţi mltiutea,
De nouă stinjeni de lungă
Şi de nouă palme-o dunfli,
Masă frumoasă-ntinsă,
De voinici mi-este cuprinsă,
Da-n frunte-i Baba Novac,
Cu capu baş ca un ţap.
El sta şi benchetuia,
Şi de nima nu-mi grijea.
Cînd la vale, pe Dunăriţă,
Iacă vine-o şeiculiţă :
Şaica-i veche, cîrma-i nouă,
De taie Dunărea-n două.
Lină verde măndrălac,
Da-n şaică cine-i culcat ?
Iacă Corbea, mort de beat,
Că din zori mi s-a sculat,
Multe vinuri a cercat
Şi tare rău s-a-mbătat.
Iară şaica îmi trăgea,
Baş in vad la Vidina.
Da' turcii cum mi-I văzură,
Toţi cu luntrili porniră.
1naintea lui ieşea,
Şaica-n Dunăre-i oprea. ·
Cînd la Corbea se uita,
Frigur'li ii apuca,
Sfîntu Gorneac imi bătea.
Chica-n paie i-o făcea,
Turclmea se spăimînta
Şi-mi fugeau ca ciorile.
Se-necau ca oile.
Da' sluga nemernica,
Minca-i-ar ciinii carnea,
Aşa ta turci le zicea:
- h1ăi turcilor şi agale.
Ce fugiţi ca oile 1
Veniţi să vi-I dau legat
Ca pe-un dobitoc la 2ard.
Dacă turcii auzeau,
Iar pe şaică se suiau,
Pe Corbiţă mi-I le2au:
Cu fringhflli de mătase,
Tăiau carnea pin' la oase.
Alte frînghii din Braşov,
Tăiau carnea pin' la os.
Şi-1 luau pe Corbea lea-at,
De-1 duceau la Calafat.
Calafat, oraş bogat,
Piste ţară-adevărat.
Pe Corbiţă mi-I luau
Ş i-n ţapă -1 inffgeau.
Da' sub ţapa lui Corbi ţi,
MI-I legari pe Grufţă.
Pica singe din Corbfţi,
Păta faţa lui Grulţi.
Da' pe turci mi-I comanda
Ficioru lui Caragea.
Un turculeţ mftiutel,
Răvărsat de bubăţel,
Ştie carte gfurgiumel.
El din gură aşa grăia,
La turcime cuvînta :
- Turcilor buni şi agate,
Facem la ghfauri pierzare,
Cîţi copii de turci aveţi,
Pe toţi voi să-i astringeţi,
Fiinte-o mînă le puneţi,
1n Corbiţă mi-o oichea,
Să-nveţe ei a ţintea t
Turcii cum îmi auzeau,
Toţi copiii astringeau,
Fiinte-o mină le puneau,
Tăbărau de împuşcau.
Pe Corbiţă il ţinteau.
Da' Corbiţă ce făcea ?
Glionţăli le prijunea
In potcoava cizmelor
Şi-n piatra inelului.
Şi aşa tot impuşcind,
Da' deasupra lui zburind,
Din aripe răzbătînd
Şi la carnea lui rimnind.
Da' Corbiţă răspunzînd :
- V ulture, pasire neagră,
147
Nu rîmni la carnea mea,
ŞI vino la nalca-ncoa,
Că te-ajută Precesta:
Că de turci de oi scipa,
Carne de turc vei minca.
Stirv pe trei ani al si mănînci,
Bfnilf meu n-ai si-1 uiţi.
Vulturul daci-I auza,
Jos ·pe ţapă s-aşeza,
Da' Corblţi de-1 vedea,
Inelul de aur scotea:
Pe gheară f-1 aşeza
Şi din gură-i zicea :
- Vulture, măi dumneata,
Să te duci pină colea,
Colo-n deal, in Stari deal,
La căşile lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac,
Ce-are barba ca un ţap,
Sare Dunărea-n cfumag,
Dincoace la Calafat,
Unde e un rob legat,
Ş-altu-n ţapă-i alfnat.
Da' vulturu se-nilţa,
Din aripi imi răzbitea,
Dunărea el mi-o trecea,
Şi deodată se-ndrepta,
Colo-n deal, în Stari deal,
La căşile lui Novac,
Lui Novac, Baba-Novac.
Tăman bea la cafenea,
Alăturea de-o ceşmea,
Cu frate-su Banabac,
Cum 1-e la voinici pe plac.
C-o ploschiţă din dud verde,
De ţinea vro şapte vedre.
Tăman paru 1-aducea,
Da' vulturu di colea
Inelul le sloboza,
Drept in par ci-I sprijunea.
Novac Baba vinu-l bea,
Cu sete el mi-I sorbea :
Cind la fundul parului,
Văzu piatra inelului.
Prea bine mi-I cunoştea
Că este al lui Corbea.
Apoi din gură-mi vorbea :
- Doi copilaşi c-am avut,
Vezi, turcii i-a prăpădit !
Numai inelu-a venit,
Da' copiii mi-a pierit !
Lăpăda ţoale domneşti,
Da-mbrăca călugăreşti,
Pe subt chlvară-atirna
Acea spatie turbată,
Ce prăpădea turcimt!a toată.
Ridica el geniU
Ca să vadă potecili,
Colea-o vad, la Dunăriţă,
Unde-i fiu-su Gruiţă.
O dată se opintea,
Dunărea-n ciumag sărea,
Şi-mi trecu la Calafat ;
Dădu de robu legat,
D-altu-n ţapă alinat.
Dacă văzu şi văzu,
Bun călugăr se făcu
Şi trecea la Vidina,
L-a mai mică cafenea,
Cu şaptezeci pe Ungă ea.
U nde-s turci la rafenea.
El din gură le vorbea:
- Turcilor, boierilor,
Am trecut la Calafat
Şi văzui un rob le2at,
D-altu-n ţapă alinat,
Ş-oi să am cu ei păcat :
Videţi bine că eu sînt
Călugăre
Ce mă
pe
rog la
pămînt.
dumneavoastră.
Sănătatea să vă crească,
Vadra de vin mi-oţi umplea,
Pe robi că i-oi cumineca,
Că mor necuminecaţi,
Şi-oi să am cu ei păcat.
Da' turcii daci-auza,
148
Vadra de vin cumpăra,
La că lugăre i-o da.
Novac Baba vadra o lua
ŞI cu vadra că-mi pleca.
Pe margine de Dunăriţă
Se minie pe vedrlţă ;
De pămint cind o trintea,
Zece dăogl îl sirea !
Şi la Calafat trecea,
Se făcea a-i cumi neca :
Frînghiile le tăia
ŞI din ţapă-1 scobora,
Apoi din gură vorbea :
- Corbiţă şi tu Gruiţă,
Aide-n jos spre Dunăriţă,
Să bateţi voi marginili,
Eu să bat mijloacill,
Că le ştiu soroacili.
De-o striga turcu : "Arnan" !
Să-i bat, taică, de su'mal :
Da de-o striga turcu: "Amet"!
Să-I bat, taică, la piept,
C-aşa-i al meu adet.
Şi pin turci se abăteau,
Tăbărau de-i bulduşeau:
F esurili le săreau,
Capetili se rostogoleau.
Multă blagă-ml adunau,
Iar la Dii că o porneau.
Se opriră la ceşmea,
Puţinei de-mi O<linea ;
Da-n vale pe-o rămurea,
Frumos cinta-o turturea.
Novac Baba o-asculta
Şi din gură îmi grăia:
.
- Gruită cel mititel,
la să-mi cînţi un cintecel.
De cind eram mititel,
Mititel şi haiducel.
- Tată, tăiculită-al meu,
'
Dăruit de Dumnezău,
Tu ştii, taică, ori nu ştii
C-am un glas pintru pustii.
Cind o dati-o risuna,
Brajl mlrunţl o leglna,
Paltini s-o cutremura,
Lunea, valea o-aulea,
Ape reci s-or turbura,
Şi m-or a uzf zinlll,
M-o lovi cu arlplli :
Ochii din cap ml-n sArea,
Buştean negru-of răminea.
- De la cite te-am scipat,
Gruiţă, nu e păcat
Să nu-mi cinţi un cintecel,
De cind eram mititel !
Da' Grufţi d-auza,
Unde-ncepea de cinta,
Brajf mărunţi se legăna,
Paltini se cutremura,
Ape reci le tulbura,
Zîne din ceri 1-aJVa,
Din nori se slobo7.a,
Cu ărpiile mf-1 izbeau,
Ochii din cap îi sireau.
Buştean negru rămînea,
Gruiţă rău mai plîngea,
Novac mult se năcijea,
După zine se uita.
Dacă vedea ce vedea,
Gida-n mină o lua.
Trei zile se ziuita,
Poate zine va vedea 1
Cînd a treia se-mptfnea,
Iacă zinili afla,
Tăman de namneaz minca.
Baba Novac se opintea,
Baş pe zină mi-o lovea
l~a foaia zăbunului,
Baş la capul pieptului.
Din nor zina-aluneca,
Da' Novac mi-o prfjunea.
Puse el mîna pe ea,
Lua cuţitu şi-o crunta,
Cam de piele-o jupuia,
De judecat mi-o judeca,
149
Din guri aşa-I porlncea :
- Pune-1 ochii, fa căţea,
C-ai cizut la mini rea,
Că-ţi Iau pielea de pe tine,
Carnea oi s-o-arunc la ciine !
Zina insi nu cam vrea
Ochii lui Grufa a-1 punea.
Da' Novac o jupuJa,
Pielea burduf 1-o făcea :
Zina rău maf chlrlla
ŞI de moarte se zbitea,
Da' din gură se ruga :
- Moş Novace dumneata,
la stil, nu mi jupula,
Ci-i pun ochii acuma.
1a lapte din ţiţa mea,
Pe ochi ~gri 1-ol spila,
Mal buni ochi că 1-o venea r
Novac daci-mi auza,
Tăbira de o mulgea
Şi vedriţa mi-o umplea.
Pe Grufţă ci-I spăla,
Şi mai bine imi vedea.
Vedea iar cei munţi cărunţi,
Nouă iepuri sint uidiţf.
Da' pe zin-o jupula,
li făcea carnea bucăturl,
De 1-o arunca la vulturi.
La tot locu de-ntorsuri
Lisa cite-o bucă turi
Fugi corbii cu ea-n guri !
Pielea zinef ci o lua,
Ficea din ea o saca.
Lua haiducii şi-mi pleca
Pe sus la Albotina,
La podu cu zalele
Unde-mi trec asnale
Să t:apete ceva parale,
Că o-aveau pe iarnă sare.
Şi-aşa din gură vorbea,
L-af haiduci le porincea :
- In codru vă scufundaţi,
Sama la mine să luaţi :
La negustori să pindlm,
De parale să-I pirlim ·
Da Novac, Baba Novac,
Ce-avea barba ca un ţap,
Pe subt pod se pitula,
Iacă mult nu zăbovea,
S-aud caii ropălnd,
D-aznalfll turulnd,
Bănuţii zdrăncănind,
Iar ovreiaşii cintind.
Da• Novac, Baba Novac,
1 n cilugăre-mbrăcat,
Pe lîngă negustori se da,
Se făcea că-i întreba :
- Măi ovreiaşi, bogătaşi,
Luaţi-mă pin' la oraşf
Ca s-ajung desară-n Dii,
Să-mi aprind nişte făclii.
Că· sint, frate, drumuit
Şi de putere slăbit ;
Si vă faceţi vo pomană,
Ca s-ajungem pin' desară.
- Măi călugăr dumneata,
Ce te zguguleşti aşa !
Ori eşti maistor de ceva ?
Văd că te uiti în azna ! ...
9
- Sint maistor, negustoraşi,
Bogătaşi şi ovreiaşi,
De căpestre de-alde boi,
Şi de săbii de-ale noi.
1ţi fac sabie din tigaie,
Să tale ca briciu-n paie ;
Din căţel, buzdugănel,
Te aperi de-ai săraci cu el !
- Călugăre, om învăţat,
Tăman vin din Taligrad ;
Mîndră sabie-am cumpărat,
Şapte mie-am numărat.
la vino la mine-ncoa,
De cunoaşte-mi sabia ;
De e bună, ori nebună,
Ori să o topesc in furnă.
Novac dacă-aşa-mi vedea,
150
La negustori se ducea ;
Sabia din mini-i lua
Şi pe ea se zăuita.
Da' mustata îi zimbea,
Pe ovreiaşf îi privea,
Iar din gură-aşa-i grăia:
- Bună sabie ciştigai,
De bogătaşi n-o cereai;
Să văd taie, ori nu taie,
Au să mi-o fac vro tigaie.
O dată se opintea,
Arcur'le i le-ntindea :
Capu de la trup îi lua,
Pe pămînt bolborosea.
Şi-i luau ei aznatilf,
Cu toate mătăsur'lf,
Disagii cu mahmudele,
Şi-apucau pe potecele.
Scoborau la apa tece,
Unde numai cucu trece.
Cu Corblţă şi Gruiţă
O porneau pe Dunăriţă ;
Colo-n deal, la Stari deal,
La căşile lui Novac,
Lui Novac, Baba Novac,
Ce-are barba ca un ţap,
Sărea Dunărea-n ciumag
Dincolo, la Calafat,
Cînd afla vrun turc bogat.
Şi cum vremea imi trecea,
1n peţit mi se ducea,
Umbla ţările-o cruciş,
Piste Ceadova-n curmeziş,
Trecu Dunărea-n Bănat,
Acolo nora şi-a aflat,
Pe Gruiţă 1-a-nsurat.
Cum era norica lui
Nu se afla a nicicui !
Bun lăutari îmi tuva
De-aici de la Cladova.
Făcu nuntă-aşa de bună,
Pe-o lună şi-o săptămînă,
De cind se ivea luna,
Şi-mi uldea cit secerea r
Colo,-n Tara Rumlnească,
Pentru ca si pomenească,
La buni fraţi ca dumneavoastrA
Istoria s-o ceteasci.
72
NOVAC $1 FIUL TUIOT
Colo-n vad, in fallgrad,
S-aduna un mindru sfat,
1n frunte c-un împărat,
Da' porţile a incuiat.
Şi cum stau se tilnulau,
Şi de nlma nu grljeau,
Imi veni un turculeţ
Cu pir negru da' şi creţ,
Da' la minte cam istet :
'
Din gură aşa imi vorbea,
L u-mpiratu-1 cuvin ta :
- Mă-mpărate, luminate,
facă-ţi Domnu multă parte
De miertfc, de sinătate
Şi de multă bogătate.
Eu mă prind pe ce doreşti
Ca să-i leg pe Novăceştl,
Şi pe Novac al bitrtn
Să-I aduc 1-al meu stăpîn.
Numa-atîta ci-mi vorbea,
Pi-un cal roşu-ncileca,
Cale lungl-:ml apuca ;
Unde Dunirea coteşte,
Şi-ntre munţi se-mbărbiteşte.
Se suf pl-un crac de munte,
Unde-aleargă multe şute
Şi-ncepea a chlotea,
Rumâneşte a-mi cinta.
Şi-aşa cînta de frumos,
Că pica frunza pe jos.
Da-aşa chfotea de tare,
Răsuna a treia vale.
Da' cine mi-I auza?
151
Numai bitrlnul Novac
Sta-ntr-un ostrov in ceardac,
Se uita in sus pe grlndurl,
Răminea el dus pe ginduri,
Apoi aşa-mi cuvinta :
- la vezi, Grulo, puiul talchlf,
Oare cine o ff, mafchll ?
1n poiana cuc ulati
MI-este o platri cripatl,
Ce ml-e-n sirmi ea legată,
Tot cu aur e suflati.
Sui-te sus în codru-al verde,
Pe Dunăre ce se vede ?
Şi vezi cine tot ţfpi,
Liniştea de ne-o strici !
De-o fi cioban rlticit,
De capre s-o fi pierdut,
Si fie bine venit :
Calea direaptă-i arati,
Da' gribeşte-te Indată !
Da' de-o fi vreun bottnd,
1mpinge-1 in vrun a11n2'.
Arunci-1 in vro borungi,
Rămînă de-o mini cfungă.
Da' de-or fi sărac flimind,
Să nu-ţi faci vreun rău gind ;
Adu-t ca si-1 săturăm
Şi mîndru să-I îmbrăcăm
Cu scurtefcă oltenească,
Pe naica să-I pomenească :
Da' de-o fi voinic viteaz,
FII la minte tu mal treaz,
Ca vfteazu să-1 Izbeşti,
La taica nici să gîndeşti!
Gruia-aşa cind auza,
Cum sta şi se nidăia,
Pe roşu încăleca,
Sus în codri imi pleca,
La poiana cucufati,
La cea piatră riu crăpati,
Ce mi-e-n sîrmă ea legati,
Da' cu aur e sufla ti,
Tumte sus, in codrul verde,
 Df-unde Dunărea se vede :
Unde Dunărea vuieşte,
Braji şi paltini se trezeşte.
Şi-mi dădea dl-un turc turbat,
Revărsat de mult bubat.
Apoi din gură-1 vorbea
ŞI aşa ii cuvînta:
- Turcule, bolîndule,
Turcule, nebunule,
Bată-te legea muţască
Şi cu ciuma a porceasci,
De ce ţipi şi-mi auleşti,
Pacea codrilor răpeşti,
Vulturi şi şoiml mi-i uşuieşti
.
Dar daci te simti voinic,
Ai mai sus de cel colnic,
l...a izvor cu api rari,
S-aibe loc turcu să moară.
Turculeţul se-ncrunta,
De Gruia s-apropia,
Buzduganul mi-I trăgea,
Numa o dată-1 răsucea
Şl-1 lovea pe la buric,
Unde-i pasă la voinic.
Carpina-n Gruia-o poticnea,
Lua frînghia mi-I lega,
Şi-1 făcea, vezi, fedeleşf,
'L-mpingea in ape reci.
Ba-l lega de şea de cal
Şi-1 mîna ca pi-un ogar.
Iar incepe-a chlotea,
Rumâneşte, zo,-mf cinta :
Şi-mi cînta tare frumos,
Că picau frunzele jos.
Şi-aşa chfotea de tare,
Răsuna a treia \'ale :
Şi nimeni nu-l auza,
Nima nu se nădăla,
Făr-de bătrînul Novac
C.e-are barba ca un ţap,
Din frumosul siu ceardac.
Apoi sta şf se gîndea,
Lui 1ovită il vorbea :
'
- Bre 1oviţi,-al meu nepot,
Se duse Grula de tot :
Un feciOI;" eu imi avui,
Şi pe ila mi-I pferdul.
la vezi, taică, cine-mi ţipă,
Pacea codrllor de-mi strici ?
Mergi la stîna pirisiti,
De aiducf mi-este cuprinsi,
La poiana cucufati,
Unde-I o piatră crăpati,
Dar în sîrmi e legată :
N umaf in aur suflată,
De trei neamţ e aşezati !
? Tot mai sus in codru-al verde,
Toată Dunărea se vede,
BaJri seama cine ţipi,
Liniştea de ne-o strică.
Gruia-1 taichii o fi pierit,
Ci vezi, nu a ·mat venit.
loviţă dacă-auza,
Sabia şi-o incingea,
Pe murgul incileca,
Da' codrii mi-i covirşea :
1n lungiş şi-n curmeziş,
Pînă-n sus de cel gringiş.
laci un turc intilnea,
Bună calea el ii da,
Şi aşa-i îi cuvînta:
- De ce-ai prins pe viru-meu,
Bată-mi-te Dumnezeu !
Şi de ce mi 1-al legat,
Ca pf-un mare blăstămat,
Ca pl-un mare vinovat ?1
.
Dă-te-ncoace la război,
Să-ţi scot ochii amîndoi
Şi să-i arunc in noroi !
Turcu nimic nu vorbea,
Buzduganu-apipia,
Numa-o-dată-1 răsucea
ŞI pe loviţă-1 lovea
Baş la capu pieptului,
La casa sufletului.
Carpina-n el poticnea;
152
Cu frinahllll ml-1 lega,
De ciochini-1 priponea,
Şi mi-I mîna dinapoi,
Mi-I mina el pe-amindoi
Ca pe doi boi înjugaţi,
Tocmal buni de spînzuraţi.
Mal din deal de stinca-nalti,
Şi mal sus de Tilva-nalti,
U ode şutele s-adapi,
lJ nde vulturii îmi salti,
Tncepea a chiotea,
Rumâneş te, zo,-ml cinta :
ŞI-mi cinta aşa frumos,
De cădeau frunzele jos :
Aulea aşa de tare,
Răsuna pe-a treia vale.
Cine oare-1 auza ?
Cine de ei să-ngrijea '?
Decit bătrînul Novac,
Din frumosul lui cerdac :
Mi se scărplnă în barbă,
Şi-şi luă armili-n grabi.
Şi plecă pe drum pierdut,
Că doi feciori a avut,
Ba poate ci i-a pierdut ;
La adînci de bătrîneaţi,
Riminsă singurel la masă:
Singurel să mi se lupte,
Pe păgîni el să-i înfrunte.
Subt un tel mindru-nflorU,
E 1 pe turc 1-a şi zărit :
- Bună calea, turculeţ,
Văd că eşti cam gogoneţ
Şi de vorbă cam glumeţ.
Vino-ncoace ne luptăm,
Cari pe cari ne rămînem,
Că mi-ai prins pe-ai mei copil,
Să-i duci la paşa la Dii,
1n ţapă să-i proţlpească,
Frica-o lume să trezească.
Da' turcu dacă-mi vedea,
De Novac s-apropia,
1nimioara-i tremura,
153
Buzduganu şf-1 trlgea,
tn Novac il repeza:
Da' Novac ml-1 sprijinea,
Buzduganul risucea,
De trei ori se învîrtea,
Drept In turc îl trimetea.
Da' turcu era isteţ,
MI se-nvirtea turculeţ,
Cu mina il sprijinea,
1n Novac il repezea,
ŞI de nima nu grljea.
Novac daci-aşa vedea,
Buzduganu-n dinţi prindea,
Turcul riu se speria,
Dinţii-o guri-i dirdifa 1
Nu ştiu turcu ce ficea,
Ochii lui Novac fura,
O dată se risucea,
Buzduganu repezea
Ca un fulger ce trăsnea,
Şi pe Novac mi-t lovea
Baş ta furca pieptului,
Unde-i greu volnlcului.
Novac· jos se zvlrcolea,
Din gură aşa-mi vorbea :
- Bre turculeţ, nu mal da,
Sint bătrîn, nu pot răbda:
Da' de vreai ta lupti dreaptă,
M-oi lupta ca alti dată,
In poiana cucuiati.
Dară turcul se temea,
Fuga pe Novac lega
Cu fringhiile de mătasi,
1ndoite-n cîte şa să.
Şi mi-i lega pe tustrei,
C-un cunnel pirlit de tel,
Şi-i mîna de dinapoi,
Ca pe-o cireadi de bol !
Ca si-1 ducă la-mpărat,
J..a-mpărat ta Ţaligrad
Tocmai buni de spinzurat,
Or in ţapi de-alfnat.
Drumur'li le covîrşaa
Da' pe robi, zo, mi-i lovea;
Pe margini de Dunirică
1J purta într-o luntrfci,
Că e mai puţini frfcl.
O furtuni se pornea,
D unirea, zo,-mi c locotea :
Luntrea de mal se lovea,
Mai la val de Cladova.
Voinicii nu se-neca,
Un val mare-I arunca
Pi-un prund cu răchită deasi,
De Domnu este aleasi.
ŞI-o porniri pe picioare,
Cam pe vreme de răcoare,
Şi lua drumur'le-n cruciş,
Piste deal, piste grindfş,
De-mi ieşiri-o aluniş,
Codrii ca si-i covirşească,
De alducf mi se ferească.
La izvor cu apă rece,
Unde mulţi aiduci îmi trece,
Cine-n cale ci venea ?
Cu cine se întîlnea ?
Cu Bădiţă cel frumos,
Ce se lupti cu folos !
Cu stăpînul codrilor,
Arambaş aiducilor,
Da' şi spaima turcilor.
Cum pe turc el it vedea,
Două vorbe ii vorbea,
Da de-a treia îl lovea.
- Turcule, bolindule,
Turcule, viteazule,
De ce fîrtaţii-mi leRaşi,
lnlmioara mi-o secaşi !
Dacă mi te crezi viteaz,
Te ripun eu pin' la-ameaz ! ...
Geaba mi te crezi bogat,
lţi leg piatra după cap
Şi te dau la peşti momeală,
Să-mi dai mie socoteală !
Numa-atîta ci-I vorbea,
Şi ·la luptă se pornea,
154
De la prinz pin• la chindle,
Trecură flori o mie :
Din chlndie pină-n sară,
Ca-ntr-o zi mare de vară,
Cu săbiile se loveau,
Da' sibffle se rupeau.
Buzdugane apoi trăgeau,
ŞI greu, frate, se izbeau.
Pămînt se cutremura,
Da' buzdugane zbura.
Nu ştiu turcu cum făcea,
Ochii lui Bădiţă fura.
C-un cuţitaş ruginit.
11 lovea baş la buric.
Bădiţă mort îmi cădea,
Maţălf i le vărsa,
1ar Novac aşa grăia :
- Cum putuşf de te-nduraşi,
Pe frati-tu mi-I tăiaşi !
:\i făcut mare păcat,
De cind turc te-al botezat!
Turculeţu de-auzea,
El amintea-şi aducea:
Pe cind era copil mic,
Turcii mi I-au robit
Şi I-au dus in Nădolii,
1ntr-ale mari ţări pustii.
Se uita la frati-su-n cap,
Vedea sămnu-al sibfat,
Ce 1-a făcut din jucat,
Atunci sama el şi-a dat 1
Punea capu in pimint,
ŞI făcea un legămînt :
Legea nu şi-o părăsească,
Pe-al săi fraţi să-i libereasci.
Şi pe robi mi-i slobozea,
Iar de Novac se ruga:
- Al, bre taică, bre Novace,
Ia fă, taică, ce oi face,
Pe Bădiţă tu să-I zvlduf,
Şi din morţi tu să-I invli !
Novac frînghiile arunca,
Pe cal el se arunca:
Pe cimpul cu colllle,
1mi gisl el Iarba vie.
Mai in vale la ceşmea,
Maţele 1 le spăla,
Cu singer mi le stropea,
Iarba vieţii o punea,
Cu apa vie il stropea
Şi prin urechi ii sufla,
Iacă frat-su învia,
Şi cum ochii-şi deschidea,
Iar începea a grăia :
- Bree, da mult am mai durmit,
Baş ca şi-un copil mic.
Parc-am fost pe altă lume,
Şi călcam firi de urme.
Da' frati-su-l săruta,
Fes din cap el arunca
Şi-i spunea cum Moş Novac
A ştiut a-i face leac :
Şi că el s-a desturclt,
Şi la toc s-a rumânit.
Apoi cu Novac in frunte
O 1uau pe poteci inguste ;
Se suiau în Stari Deal,
Toţi călări pe cîte-un cal-
La ceardacul lui Novac,
Ce-i pe cap cu comănac,
Mindri masă mi se-ntinsă.
N umaf de voinici cuprinsi.
Şi-ncepea se veseleau,
Şi cu toti se lăudau :
'
Turcu zicea că el ştie
Să-nşele cu viclenie,
Vederea la om să fure
Şi de sabie să-ndure ..
Bădiţă, că-i vînător,
Că prinde viu căprior,
Şi mi-I duce la izvor,
Baş ca pl-un călător.
Da' Gruia se lăuda.
Ştie bine-a se lupta,
Da' 1o viţă tot aşa !
Da' bitrinul de Novac,
155
ŞI el mi s-a lAudat
Că poate tare-a strlaa,
De răsună văiur'll,
Se cutremur pletrlll,
Se spilmtnti flarili
Şi s-omoari oamenii.
Da' turcu ml-1 indemna
Să-I faci lui plăcerea,
Şi si-1 asculte lui vrerea,
Să strige el aşa tare,
Să s-audi pin' la mare ;
Pin' la Dunăre la vale.
Tumte dincolo,-n hotare!
Novac daci-aşa vedea.
O dată se oplntea.
Aşa de tare striga,
Codrii mi se scutura,
Frunzili pe jos cădea,
Căprioarele se stărpea!
Da' fratele cel turcit,
Aşa tare mi-a tricnit,
Di-un cer mare s-a lovit
ŞI pe loc a şi murit.
C-aşa de tare-a ţipat,
Dunărea s-a răzbunat.
Luntrill a răsturnat
Şi mulţi turci s-au înecat.
Da' pe fratele-al turcit
Novacii toţi I-au jelit;
C-a fost mindru şi voinic,
N -avut teamă de pierit.
Şi mai sus pe Dunărlcă,
1mi cinta o păsirică,
Că a căzut o stea din ceri
Şi-a murit un voinicel.
73
IANQJ-VODA
Strigi lia lrimia.
Strigi hogea Jiului,
Stipinu pămîntului:
- Veniţi, turci, veniţi, aJlale, Şi griblţi voi de-1 turclţl,
Să-I turciţi pe Iancu-vodA : Cu toţii vă rumlniţl!
Voi să gribiţi să-I turciţl, 1ac a turcii ci pleca
Cu totu vă rumlniţf ! Pe cum lancu-i porincea,
Că lipădaţi fesur'le Şi lui Iancu 1-aducea,
Şl-uidiţi cu cadinele. Şi-n obor că le-nchidea:
Dară turcii alerara, Turcii la Jancu-ngenunchea
La Iancu îngenunchea Şi de Iancu si ruea,
Şi tiblra se ruga : Da' tancu-l adivăra :
- Mă lancule dumneata, - Turcilor, voi- turci agate,
Lasă-ţi legea rumânească Voi la mine s-aduceţl ·
ŞI dă-te-n legea turcească: Patruzeci de iepe breze,
E bogată, destulată ~ ·u cirlanele cit ele,
Tot de miere şi de unt, Şi purcele cu purcel,
Dulceaţa de pe pămînt ! Cu grăsunii pe su' el;
La noi la turc e mai ·mult, 1n obor să le băga ti,
Cu lopata grămădit ! Tumte-atuncea mă rugaţi !
Dară Iancu sta grăia : Iacă turcii le-aducea,
- Turcilor, voi turci a2ale, Dară Iancu sta grăia :
Voi la mine s-aduceţi - Turcilor, voi turci aga le,
Patruzeci de vaci bălane, Voi mie să-mi aduceţi
Cu viţei, puici pe su' ele, Patruzeci de berbeci,
Cu juncanele cit ele, Tot de-ai mindri şi de-ai belei.
Cu corniţe subţirele : Cu linile poleite,
Cu dangale pe su' foaie, Cu unghiile citrănfte,
Pintenoage pe su' foaie, Coarne mîndre răsuclte :
Toate-aduse de pe mare. Dară-n virfu coarnelor
Oară turcii şi agate, Cite-o piatri năstămati,
Fuga la-mpăratu da, Ce lumini noaptea toată :
La-mpăratu povestea: Pe lumina pietrelor,
- Mă-mpărate luminate, Să dau samă berbecilor.
Facă-ţi Domnu multi parte, laci turcii aducea,
Şi năroc şi sănătate! Şi de Iancu se ruga,
Iacă Iancu ce-a cerut : Dară Iancu sta grăia :
Patruzeci de vaci bălane, - Turcilor, voi turci agate,
Cu viţeii pe su' ele,
Cu juncanele cit ele,
Voi la mine s-aduceti
Patruzeci de turci bătrinf,
.
.
Cu cornite subtire le.
Şi dangale pe su' foaie :
Cu bărbile pin' la briu,
Să-mi zidească o geamle,
1n obor să le-ne hidem, Ca să-mi fie numai mie.
Tumte-atuncea să-I ruJZim ! Eu oi să mă turcesc,
Da-mpăratu sta grăia: J\1ăcar că mă prăpădesc.
- Da ţi-i, rnăre, ce-o cerea, Da' turcii cind auza,

156
La-mpiratu fuaa da.
lmpăratu povestea,
lmpăratu le spunea:
- Daţl-1 voi ce va cerea,
Păziţi nu vă rumâniţi,
Da' arăbiţi voi de-1 turciţi.
Iacă turcii ci venea
Cu patruzeci de turci bătrîni,
Cu bărbile pin' la briu.
1ncepea turcii săpa,
Temelu de aşeza,
De făcură o geamle.
Că alta o-are si fie 1
1ară Iancu ce-mi făcea,
Junghia un berbec el,
Da' junghia şi un purcel ;
Mesteca-n drobu de miel
Şi rîtu de 1a purcel.
Şi făcu o veselie,
Care o-are să mai fie t
Iacă turcii că veniră
Şi la masa lui şezură
De beură şi mîncară :
Dupi ce se săturară,
Puţinei mi sembitară.
Mîncau carne de purcel
Şi jurau că e de miel,
Nima-n samă nu băga.
Ficiorul tu Caragea,
Cu furculiţa cînd lua,
1n loc să fa drob de miel,
Brodi ritu de purcel.
Ş-atunci din gură vorbea:
- Turcilor, voi turci ajlale,
Lepidaţi voi fesur'le
Şi-uidlţf cu cadinele.
Noi pe Iancu o-am turcit,
El pe noi ne-a rumlnit;
Daci nu credeţi cuvintu,
. .
Veniti de vede ti-i ritu ! ...
Turcii la rit se uita,
Fesur'le le lepăda,
La-mpăratu aleraa.
157
Cu picioar'le le elita,
La-mpiratu se pllnf'ea.
1mpiratu de-auza
Pe Iancu cum il chema,
Pe Iancu, zo,-1 judeca,
Dari Iancu, zo, spunea :
- Mi-mpirate dumneata,
Turcii nu l-am rumintt,
Ei la mine a venit,
Ş-am ficut o veselie,
Ci alta n-are si mal fie ! ...
Mi-adunai eu rudele
ŞI toate comşiile,
MI-adunat şi fraţii mei,
Să mi-nveselesc cu ei.
Dari turcii tăi veniri
Şi la masa mea şezură,
Beură şi se-mbltară,
Carne de purcel mincarl.
Mincau carne de purcel
Şi jurau ci e de mieii
1mpăratu de-auzea,
La turci cum le povestea :
- Turcilor, turci şi agate,
Lepidaţi voi fesur'le
ŞI uldiţi cu babele !
Atunci Iancu, cum pleca,
Drept în Craiova venea.
De domnie tot domnea :
ŞI-mi trăieşte-o ţari-n pace,
Că n-are-mpiratu ce-i face t
74
PATRU HAIDUCU
Frunză verde de-o cicoare,
1n vale, frate, in vale,
1n vale cu cinci Izvoare,
U ode ptuaurl nici nu ari,
NIci că ară, nici brăzdeazi,
Stau voinicii de-mi ve2heazi,
 Pe lună, pe sfintul soare,
Stau pitiţi pe la strimtoare,
Aşteaptă la turci cu-aznale.
De se miră sfintu soare
Cum de pot ca să-i omoare ;
Fug turcii şi se-mbrîncesc,
Da' haiducii imi zimbesc ! ...
Unde răsare soar'le-n zori,
1n cîmpia cu bujori,
Nu-s imaşe cu mlori,
Nici drum de fraţi şi surori :
Mi-e argeaua Pătrului,
Pătrului haiduculul,
Fala voiniceilor
Şi căsapu turcilor.
La tot locul de-nturnură
Lăsa cite-o bucătură
De turci şi de ieniceri,
Se ducea vestea la ceri !
Şi-arunca carnea la cîini,
Că e carne de păgîni :
Pe mulţi că mi-i jupuia,
Stambulul, zo,-mi tremura ! ...
Impăratul veste da,
Cine s-o adevăra
Pe Pătru să i-1 aducă
Nelegat, neferecat,
De cuţit nepipăiat.
Da' nima nu se afla,
.-.\fară de fină-sa Stanca,
Bat-o l\1aica Precesta
Şi Sfînta Dumineca!
S-o mănince viermii vie,
Mai bine să nu-i mai fie !
De-a dracu ce-mi era,
Ca vulpea se prefăcea,
Imprumuta un copilaş
Şi pornea sus pe ogaş,
Pe poteca dintre stinci,
Unde-mi odihnesc aiduci ;
Pe poteca acoperită,
Cu troscot e învelită, -
Numai de Pătru-i ştiută.
t58
Merge,-ndeamnă, se gribeşte,
Viata lui Pitru sfîrşeşte.
La steiul cu piatra-nalti,
O văzu Pătru cum aleargi;
Puşca la ochi şi-o punea,
Drept în frunte mi-o ţintea.
Dar căţeaua de-mi vedea,
Aşa din gură grăia :
- Pătrule, frunte rotată,
Inima mi-e tulburată
De iubirea de-altădată,
Ce n-a fost pe lume altă !...
Ai căpătat un fecior,
Să-ţi fie-n codru ajutor ;
După lege să-I botezi,
De soţie să alegi.
Oară Pătru de-mi vedea,
Sta puţin de se gind ea :
Copilu in braţe lua,
De trei ori că mi-I pupa,
După aia-1 boteza.
Da-n capul oraşului,
La tulpina fagului,
Paloşu că-mi scotea,
1n pămînt că-I înfigea,
Spre sfintu soare îmi privea,
lncepea de se-nchina
Şi copilul boteza,
Din gură aşa-mi grăia:
- Dacă-o fi o finişoară,
Să dea Dumnezeu să moară 1
Da' de-o fi un finişor,
Să-mi fie-o codru ajutor !
- De cind muma m-a făcut,
Aşa botez n-am văzut ;
1ntre brazi şi între flori,
Să botezi pe ăl feciori 1
Pătrule, eu te-aş ruga
Să faci tu pe voia mea,
1ubitule, să mergem,
F loricele să cuiegem,
La mÎnăstirea domnească,
Botezul să pomenească.
Să vezi, Pătru se-nşela,
1n muiere se-ncredea,
Pe copil il boteza.
Da' năpîrca ce-mi ficea ?
Afară se-nfurişa,
Zăvoarele le punea,
Lacătele încuia,
Fuga la-mpăratu da :
- lmpărate luminate,
Dă-mi averea jumătate !
Pe-aiduc Pătru l-am adus,
Aseară, pe la apus ;
1n biserică e-nchis,
Numai bun e de cuţit:
De cuţit, de spînzurat,
De paloşu tiu turbat.
lmpăratu de-auzea,
Pe loc se cutremura,
Multă oaste-aridica,
Cîtă-i frunza şi iarba,
Mînăstirea-mi ocolea !
Pătru nu se spăimînta,
Abia atunci sama-şi da !
Copilaşu mi-I lua,
Trei bucăţele-1 făcea
Şi la corbi îl arunca.
Fuga la uşă că da,
Zovoarele sfărîma,
In cîmp verde că ieşea;
Cită-i Iarba agate-era !
1ncepu Pătru a tăia,
A-i tăia, a-i ciormănea :
Cind fu soarele-o chind ie,
Tăia Pătru şapte mie,
Alelante nu se ştie! ..•
Cînd soarele-a scăpătat,
Calu-n singe mi-a-notat.
Tăia pînă-i isprăvea,
La-mpiratul se ducea,
Aşa din gură-i grăia :
- Mă-mpărate, luminate,
Facă-ţi Domnu multă parte
De bine şi sănitate,
159
Ci e mai buni din toate 1
Adu-mi oaste si mi bat,
Că paloşu mi-a turbat:
Ochii-o cap s-au tulburat,
La ginduri mari am Intrat.
Ce n-a lăsat Dumnezeu.
Si se tale şi-mpiraţfl,
C-acuşl ţi-aş mînca flcaţli !
1mpăratul tremura,
Frigul morţii 1-apuca,
Fierea-o el el îi plesnea,
De se duse pomina !
Şi se duse la Stanca,
Care sta şi se văita,
Puse Pitru mîna pe ea,
De piele o jupuia,
Apoi sta de-o judeca :
- Mă vînduşi tu, fa ciţa,
Vruşi să-mi răpui viaţa 1
Rău imi pare de tine, fa,
C-ai căzut la mini ra:
Ci-ţi luai pielea de pe tine,
Carnea ţi-o-aruncai la cine !
Să mai stai să odineştf,
Cu sare să te spoieştl ;
Viermi Şi vulturi te minincc.
Mai bine nu ţi-aş mal zice.
Să te plingă stelele,
Brazii şi cu frunzele,
Fagii şi cu florile,
Munţii cu Izvoarele:
Fiindcă ra ai fost pe lume
Şi-ai vrut viaţa a-mi răpune !
75
TANISI.AV VOINICU
Lînă verde pelfnlţi,
Pe cea Uni Dunărlţă,
Frumos vine-o şeiculiţă,
Şaica veche, cirma nouA,
Taie apa rouă
-n două,
Foaie verde de-o lalea,
Da-n şaici cine mi-era ?
Aga Suleiman-paşa,
Viziru-mpăratului,
Proptă Ţăligradulul ! )-ascultati la vorba mea,
Dar şaicacine-o mina ?
Un turculcţ
n1ititel,
Revărsat de bubăţel,
Ncpoţet de Osmănel,
Se temea (.Jiurgiu de el.
Zo,-ntărea lopeţile
Şi-nţepenea gujvele,
Mina şaica cît putea,
La margine mi-o trăgea,
1ncoa şi-ncolo privea,
t-\ vea aga ce-mi vedea,
Trei fete pinze-nălbea ....
De trei zile le-nălbesc,
De mari pietre le trintesc
Şi nu le mai isprăvesc ...
Dară aga le-ntreba :
- 1-ascultaţi, fetiţe,-ncoa,
l>e cînd la pinze-nălbiţi,
De mari pietre le trintiţi
Şi nu mai le isprăviţi,
Cind oi zice bob năut,
Fetelor, n-oţi . fi văzut
Spuma apii spumuind,
Talazur'le-n mal bătînd,
Văpor pe apă trecind ?
Foaie verde foi de mac,
Nu ştiţi d-un voinic curat,
Fetelor, n-oti fi aflat
Unde-i Tănislav băgat 1
De trei zile eu mi-I cat !
Două fete că-mi tăcea,
Numai una ci-mi \'orbea
Au Stanca ibomnica,
Bat-o Sfinta Precesta
Şi cu Sfinta Vinerea!
Cînd oi zice foaie verde,
160
Ci Tănfslav n-o iubeşte·,
Tîrfa la turci.<mi-1 pîrăşte,
Aşa din gură-mi grăieşte
Şi la turci le povesteşte :
- Turcilor, agalilor,
Mai mari căfădarilor,
Că e bună, nu e rea,
Cum eu voui-ol povestea:
la-ntăriţi lopeţile,
Să-nţepeniţi gujbele,
Mînaţi şaica cît puteţi,
Unde voi să-mi ajungeţi
La un mic de prunduleţ.
1-ascultati la mine-ncoace, .
'
Sama-n margine să-mi luaţi,
Cind oi zice apă lină,
Este-o babă mai bătrînă,
Lui Tănislav mumă buni.
Şi la babă cînd strigaţi,
Cu deminţăle s-o luaţi
Şi pe babă s-o-nşelaţi,
Că baba v-o povestea
Unde el că mi-or şedea.
Dară turcii de-auzea,
Zo,-ntărea lopeţile
Şi-nţepenea gujbele,
A1ina şaica cît putea,
Unde turcii mi-ajungea ?
Unde Dunărea cotea,
La o margine trăgea,
Mi-o lega de-o rădioară,
Din şaică ieşeau afară.
Dară baba ce-mi făcea ?
Tot la ilice spăla,
La ilice singerate :
Tot la singe al de turc,
h\estecat cu arnăut.
Baba tot spăla,
La ei nu-mi privea.
Oară turcii-o ocolea,
Cu deminţăle o lua.
Pornea turcii de minţea.
Şi din gură il vorbea :
- foaie verde de-o aluni,
Tu, ca babă mai bătrînă.
Lui Tănislav mumă bună,
Unde-i Tănislav băgat 1
De trei zile eu mi-I cat !
Cu Tănislav am oţit.
~\uită blagă-am dobîndit
Şi-avem bani de împărţit ;
Dar acuma mi-1 cătăm,
Ca toţi fraţii să-mpărţhn.
Verde, verde şi-o lalea,
Oară baba ca baba,
Poală lungă, minte scurtă,
Să-nşela şi le spunea
Unde Tănislav zăcea.
Baba din gură-mi vorbea :
- Fiindcă este treaba-aşa,
Ascultaţi la mine-ncoa,
Vă spun şi eu ceva.
Ce god voi spune i-aşa !
la-ntăriţi lopeţile
Şi-nţepenlţi gujvele,
Minaţi şaica cit puteti.
Unde voi să-mi ajungeţi,
La cel'lalt de prunduleţ.
Şaica-n margine-o trăg(ţi,
Ş-acolo o să vedeti, .
Este o salcă mare,-naltă,
La vîrf mi-este uscată
Şi-nduplecată pe apă.
Cam la deal de salcia
Este-o mică colibia,
O colibă tot surpată,
Şi toată-mi este fărătnată,
Unde-a fost podt.i-odată.
Foaie verde şi-o· lalea,
In cea mică colibea,
Tănislavu, zo,-mi şedea.
Cine pe el mi-I păzea 1
i\1ititica sluga-sa.
Cind oi zice de-un spanac,
161
De trei zile s-a-mbătat,
Şi de-atuncea s-a culcai,
Şi nu s-a mai deşteptat,
Bai sama i-o fi de cap !
Cînd salca voi oţi vedea
Şi coliba oi gisea,
Cu sluga voi oţi vorbea,
Sluga vi l-or deştepta.
Dari turcii de-auzea,
Unu la altu-mi privea :
Ei de drag nu mai putea,
Ce baba le povestea.
De loc in şaică intra,
1ncepea şaica-o pornea,
La prundulet mi-ajungea,
Colea-o prunduleţ văzînd
Şi-n colibă ei privind.
Foaie verde de-o lalea,
Şaica-n margine-o trăgea,
Mi-o lega de-o rădioari
Şi din şaică-ieşeau afară
Cînd oi zice peliniţă,
Se duceau la colibuţă,
Găsea pe a lui sluguţi.
La slugă bani număra,
Pe Tănislav să li-1 dea :
Stuguliţa-aşa-mi vorbea
Şi la turci că le spunea:
- Lină verde sămulastri,
Măi turcilor dumneavoastră,
Nu purtaţi voi minte proastA,
Că Tănislav mi-este beat,
Cum e mai bun de legat !
De trei zile s-a-mbi tat
Şi nu s-a mai deşteptat,
Bai sama i-o fi de cap !
Voi că oţi trimetea,
Tot o mică şaică-oţi da,
1n ţara ungurenească,
1n fabrica moldovenească,
De-acolo să vă grăbeasci
O frînghie de Braşov
1mpletită-n viţă-o opt,
Şi cu una de mătase,
1mpletită-n viţă-n şase,
Taie carnea pînă-n oase!
Din Moldovia-mi venea,
Şi frînghiile-mi ajungea,
J n mină la slugă da.
Oară sluga se-nchina
Şi din gură -aşa zicea :
- Doamne, iartă-mi păcăţălu,
C-o să-mi leg eu stăpinioru '
El m-a pus să mi-I păzesc,
Să-I păzesc, să-I strejuiesc,
Da' eu la turci mi-I pîrăsc ...
Atiţi ani l-am ascultat,
Toată simbria mi-a dat,
Nici un rău nu mi-a cătat:
Şi să-1 dau la turci legat ...
Bai sama,-o să-mi fie de cap!
Pornea sluga mi-I lega,
Turc ii mai departe sta
Şi pe Tanislav privea.
Ei ca varga-mi dîrdăia,
De frică nu mai putea ;
Bătea vîntu de la vale
Pe-a lu Tănislav cărare
P ăru-n cap cind ii mişca,
Turcii la fugă se lua
Şi din gură-aşa-mi vorbea:
- Cînd oi zice salbă moale,
Fugiţi, turci, fugiţi, agale,
N -adăstarăţ să vă taie ;
J\·tişcă capul şi cu ochiul,
Acuşi ni s-a dus jivotul !. ..
Şi-n şaică mi se-nchidea,
Dar sluga se rid ea,
Şi la ei tot imi striga:
- J\·\ăi turcilor dumneavoastră.
Zo, vă-nfricoşaţi indată !
1ntorceţi-vă la min~,
Că l-am legat cum e bine :
L-am legat, l-am văluit
.~şa cum an1 vorbit.
Cum e mai bun de pi~rdut.
162
Turcii-ndărăt se-ntorcea,
Pe Tănfslav că mi-I lua
Tot cu mica sluga sa,
Şi-n văpor ei )-închidea.
Cînd oi zke o lalea,
De frică nu mai putea,
Cumva nu s-o deştepta
Să rupă frînghiile,
Li s-a dus lor zilele !...
Turcii văporu pornea.
1 n susu apii fugea :
1n parte-a laltă trăgea
Şi-n margine mi-I lega.
Unde turcii se ducea il
1ntr-o mică cafenea.
La vorbă mi s-aduna
Tot cu mică sluga sa.
Unii din gură-mi vorbea;
Turcilor, priviţi-ncoa.
1 n ţapi 1-om infigea
Şi pin piaţă 1-om plimba,
De s-o mira Turcia.
Lînă verde flori cea,
Alţii din gură-mi vorbea :
- Ba nu e frumos aşa !
Dacă-n ţapă 1-infigeţi
Şi pin piaţă îl plimbaţi.
Cădinele l-or privea
Şi pe el că l-or vedea,
Tot fricos pe cum e-aşa,
Toate ele s-or stărpea,
Ne lipseşte Turcia ! ...
N uma-ascultaţi ce vorbesc,
Să nu gîndiţi că birfesc :
La cuţite să ni-l dăm,
Cu săbiile să-I tăiem,
Doamne, nu-l mai vedem !
Unii ziceau : cSă-1-necăm,
Că n-e silă să-I \·edem !»
.-\lţii din gură vorbiră :
«Să-1 dăm la spînzurătoare,
Şi aia e ra pierzare!»
Foaie verde de-o lalea,
Numai sluga-mi vorbea:
- Ascultaţi, turci, la mine.
Că de o ieşi pe lume,
La toţi zile ne răpune!
Eu ceva am să vă spun,
Cum noi să ni-l prăpădim :
Voi, turcilor, vă duceţi
Şi Dunărea să-mi treceţi,
1n Moldavia s-ajungeţi ;
De-acolo să-mi cumpăraţi,
Piatra-morii să-mi cătati,
De şaisprece palme-o tun~
. Dar Tănislav ce-mi făcea?
Şi de douăsprezece-o lat,
Să i-o-atîrnăm după cap.
Cu alcăle s-o legăm,
Cu alcăle tot de fier.
.
~\\estecate cu otel,
Dumba-n Dunăre să-i dăm,
Doamne, să nu-l mai vedean l
Dară turcii de-auza,
Lua o şaică şi pleca :
Cum Dunărea a trecut,
Tot de piatră-a-ispitit.
1n Moldavia a găsit,
Piatra in şaică ei mi-a pus,
La Tănislav a ajuns.
Cum turcii-auza de treabă,
Toţi la Dunăre degrabă,
Pe Tanislav ca să-I vadă.
Mulţi turci aci s-a adunat
Şi lui piatra i-a legat,
Nu se gîndeau la păcat.
Cu alcăle ce-a vorbit,
N-am auzit de cind sînt !
După ce 1-a isprăvit,
L-a legat, 1-a-nvăluit.
Şi văporu mi-a pornit,
Pe Dunăre tot mergind,
La apă-adîncă citind.
Unde lor li se părea
Că mai adâncă era,
.~colo drumu ii da,
Doamne, de nu-l n1ai vedea !...
163
De la Dunire-a plecat
Şi-n oraş că mi-a intrat ;
Mulţi turci mi s-a mirat,
In crîşmă s-a adunat,
La beutură s-a luat.
Zo, beau şi se veseleau,
De Tănislav nu grijeau,
Şi frica nu-l mai purtau,
Că i-a dat dumba-n apă,
S-a dus de pe lumea albă ! ...
Cînd în apă drumu-l da,
Piatra la fund mi-I băga : .
Ea pe fund s-a aşezat
Şi-n nisip s-a îngropat.
Cînd Tănislav a ajuns jos,
Năsipul, zo,-i răcoros •
Trei zile că mi-a şezut
Tot sub Dunăre la fund:
L-a de patru s-a trezit
Şi s-a pomenit la fund.
O dată s-a opintit,
Funiile mi le-a rupt,
Alcălile n-a putut.
El aminte mi ş-a adus,
Acest lucru e de turc 1
Cu dreapta piatra trăgind
ŞI cu stinga înotînd,
Cind deasupra a ieşit.
Peste Dunăre-a privit.
O fetiţă mf-a văzut,
La Dunăre coborînd.
Minînd boii, adăpind,
Da' Tănislav de-o vedea,
El la fată că-mi stri2a
Şi de fată se ruga :
- Bre tu fată livezeanca.
Ai vrun frate ori că tată ?
Fata către el zicea:
- Spune-mi ce-aveti ru taica 1
Lină verde foi de măr,
Am un mindru tăicuşor,
Şi incă-altu frăţior.
- Fincă-mi-este treaba
1-ascultă la min~-ncoa,
De lungeşte-mi viaţa:
Către casă să
apuci,
La tăică-tău să te du~i,
Să vină-ncoace-ndată :
la luntrea de unde-i le~rată,
Să mai ia şi o lopată :
Şi la briu să-şi ia ieJla,
Că-mi trebuie-aici ceva ;
i\1-or scotea de-a it· ea
Şi mi-or lungi viaţa ;
1i dau blagă cit o vrea.
i\\ince şi cu lingura,
Cu toată familia !
Cind acasă a venit,
Lui frate-su a povestit
Cum voinicu a vorbit.
Dar frate-su, zo, nu vrea,
La tată-su se ducea.
Cind la ta-su ea s-a dus,
Ca lui nan-su nu i-a spus,
Pornea fata de-1 minţa :
- Ascultă, tată,-ncoa,
Să-ţi iai la brîu o iega
ŞI fugi la Dunăre-odată,
la-ţi luntrea unde-i legată,
Şi încă una lopată.
Cind oi zice foi de tii,
Da' ştii, taică, ori nu ştii,
Foaie verde de trei foi.
Ne2ustorfu ăl de boi,
Ce tot durmia pe la noi ?
El in vrun văpor s-a pus,
ŞI văporul s-a răspuns.
Cind văporul s-a fărmat,
El pe-o blană a scăpat,
1ntr-un ostrov el lăpădat.
Şi-mi spusă cit nu se poate,
Să-I scoţi capul de la moarte,
Că-ţi dă blagă cit oi vrea,
Să mănînci cu linJlura,
Cu toată familia !
aşa, Dară ta-su de-auzea,
El pe fată o credea
Şi-şi luva la briu pita,
Şi lopata pe spinare,
Pleca pe Dunăre la vale.
Cind la Dunăre-ajungind,
Pe Tănislav cunoscind,
1ndărăt mi se-ntorcea,
Pe fată multe spunea
Şi din gură-aşa vorbea :
- Aleleu, fată căţa,
M-aduci să-mi pierd viaţa ?
Lasă-1 pe ăsta-aicea,
Eu mă duc la casa mea
Şi să-mi văd de treaba mea r
Dar Tănislav de vedea,
El după băiat striga:
- Bre fratele meu. nu-a~,
la nu-ţi bate fetiţa !
Pentru că-ai venit aleea,
Vino la mine-ncoace,
De lungeşte-mi zilele,
Zilele, năcazur'le,
Că dacă-oi ieşi de aici,
Frumos dar vei căpăta,
Ce nu 1-o avea nima 1
Cum băiatu se-ntorcea
Şi luntrea lui luva,
Drumu pe Dunăre işl da,
Spre Tănislav apuca
Şi la el imi ajungea.
Cind pe el il vedea,
PiJa de la briu scotea,
Alcălile le tăia,
Drumu la piatră-i da,
Şi-n luntre mi se punea :
El lopata mi-o cerea,
Tragă şi el cîtăva.
Băiatu lopata-i da,
Iar Tănislav, zo,-mi trăgea !
De două ori imi trăgea,
A de treilea cind trăgea,
Şaica, zo, mai fugea !. ..
11)4
Pe uscat mi-o lipida,
Cît dă un voinic cu mina,
Şi de aleea ci-mi Ieşea.
Dar băiatul ce făcea 1
De frică nu mai putea,
Tncepea singur vorbea :
- Mare ală-i omu-ista,
Nu mai cer nimica ! ...
Dar Tănislav ce-mi făcea ?
La băiat il mulţimea,
Şi din gură îi vorbea:
- O să vină vremea ala,
Că n-o si poţi să-mi duci blaga !
Tănislav ce mi-a făcut?
Din sat in sat a plecat.
Foaie verde colălie,
1\ti se-ncfngea' c-o frînghie,
Şi pleca el in cerşie.
Lină verde de-un spanac,
Tot umblind din sat în sat,
1ntr-un oraş mi-a intrat,
De-o crîşmă mi-a aflat
Şi spre crîşmă a plecat.
Cind la crîşmă a ~nit
Şi in crîşmă a privit,
Plină de turci că-mi era.
Tăman bea, se veselea.
Că i-a răpus viaţa!
Cind în crîşmă el intra.
Cerşetor pe cum era,
1n toate pirţlle privea :
Sabia şi-a văzut deodată,
Era-ntr-un cui atirnată.
Pornea el şi-mi cerşea.
Cerşltor precum era.
Toţi turcii mf-1 dăruia :
Cite-un leu, cite-o para.
Dar el aşa-ini vor~.a:
- Turcilor, agalilor,
.!\tai mari căvădarilor.
Dărui1i-mi cu paraua,
Eu să vă iau cu chesaua '
Da' un turc aşa-mi vorbea :
165
- Ba ci-I unu ghlaru.
Mi-a-nvlat Tinlslavu,
Ori c-ar fi de-ai lui vrun văr,
Că, zo, sămăna cu el !
Da' Tinlslav de-1 vedea,
La sabie se răpezea ;
Cind mîna pe ea punea,
Pornea, la turci cislpea !
Foaie verde de-o lalea,
Of Doamne, ce le ficea ! !...
Cind la uşi adăsta,
Care turc afar' Ieşea,
Tot capu aci-1 lăsa :
Toţi turcii că-mi tiia,
Pin oraş mi se plimba,
1n altă crîşmă se ducea.
Dar acolo ce vedea "i
Foaie verde de-o lal~a.
Mititica sluga sa,
Zo, mal bea, se-nveselea,
Liutarii ii cinta,
Că i-a ripus lui viaţa ...
Dară sluga ce-mi făcea ?
Cînd Tănfslav îmi Intra,
Buzele ci ii plesnea,
Ca o vargă-mi dirdăia.
De frică nu mai putea.
Tănlslav cum intra,
Drept la slugi se du,·ea
ŞI din gură-aşa vorbea :
- Sluguliţo, val de mine,
Ce să mi fac eu cu tine ?1
Cind oi zice de-un spanac,
Sluga mea, nimic nu-ţi fac ;
Ce ţi-am fost eu vinovat
ne m-ai dat la turci letrat ,
Spune-mi, slugă,-adevărat.
Cînd m-ai dat la turci legat,
Nici aşa nu m-ai lăsat,
Tot de mine ai umblat :
Foaie verde de nucşoară,
Nu mi-aţi dat vreo moarte-uşoarl.
N-ai găsit in ţara noastrA.
Trimisă-şi-ntr-a moldoveneascA ... Şi pe fată că o lua,
Piatra-morii mi-ai citat, Mare nuntă că-mi făcea,
După cap mi-ai atirnat, Cu ea mi se cununa.
Dumba-n Dunăre mi-ai dat ! Multă blaflă la părinţi da,
Frunză verde siminic, Doi lăutari tocmea,
Da' eu dacă-am fost voinic La lăutari povestea
Şi n-am fost incă de pierit, Şi-n cintec mi se punea,
V ezi, pe fund că n-am şezut, Doamne, de se pomenea !
Iară pămintu am văzut ! Lele, şi s-or pomeni,
Da' ţie nu-ţi fac aşa, Pin' soare pe ceri va ff.
După git să-ţi dau piatra, Lină verde mărăcine,
Numai cu oi trimetea Soare le merge şi apune,
Unde-n lume s-or ~ăsa De Tănislav tot se spune;
r-\ mai mică rişni\:ea : Soarele merge şi grăbeşte,
N-o leg cum mi-ai legat mie, De el tot se povesteşte.
Nu pe git cu alcălie ;
Cind oi zice de-un spanal.,
Eu ţi-a leg pe după cap 78
Numai c-un mic de cănap. RADIU
Nu-ţi dau drum u-n apă-adîncă,
Să cătăm unde-i mai mică ; Plimbă-mi-se,
Lină verde spic de grîu, Poartă-mi-se
Să nu-ţi fac prea mare rau. Pin oraş pin Braşova,
Drumu-n margine să-ţi dau. Umblă turcii de-a-şteamătu,
Dară dacă-oi fi voinic, După Badiu circiumariu,
leşi-n sus pc al colnic, Intrebind şi ispitind;
Să vii la mine să bem, Badiu ici, Badiu colea,
Toată lumea să umblăm, Badiu-n margine de sat,
~i să nu ne mai certăm ! 1ntr-un bord ei afumat.
Cînd Tănislav imi vorbea, Turcii pe el mi-1 afla,
Pe sluguliţă mi-o lua, Mina pe Badiu punea
Şi pe alţii trimetea Şi pe Badiu mi-I lega
După mica rîşnicea. Cu cinci frînghii de mătase,
Rişniceaua o llăsea, Tăia carnea pină-n oase.
După cap că i-o lega. l 1 bătea şi-1 ispitea :
Dumba-n margine ii da, De cind Badiu crişmirea,
Foaie verde şi-o lalea. Ciţi turci el a prăpădit,
Doamne, de nu-l mai vedea ! Ciţi turci el mi-a chinuit?
Tănislav mi se-ntorcea, l\1ăre, Badiu-mi riu ţipa,
Tot in lume de umbla, Turcii la coş 1-atirna,
El umbla şi ispitea. l n bătaia fum ului,
Cind pe fată mi-o găsect, La dogoarea focului,
El la ta-su o cerea Unde-i pasă Badiulul.

16~
Dară Badfu de colea,
La Bidluleasa striga :
- Bădiuleasă crişmăreasă,
Cu faţa de rouă-aleasă,
Cu sprinceana neagră trasă,
Samănă de crişmireasi,
De ce stai şi mi priveşti,
Ori nu vezi mă jupuiesc,
Cum pielea mi-o tăbăcesc ?
la du-mf-te, crîşmăreasi,
La Nfcolcea, să-mi grăbească,
De luptă să se gătească,
Pe mine mi Izbăvească.
Că frate-miu Nicolcea are
Sabie ce taie tare,
Cu cizme de opt oca,
Cu potcoave plumbuite,
De agate sint gătite.
Bădiuleasa de-auza,
1şi lua drumu şi pleca
La frate-su Nicolcea,
Cu cizma de opt oca,
Cu potcoava plumbuită,
De agate e gătită.
N fcolcea cind o vedea,
Din gură aşa zicea:
- Ce mai faci, cumnată-mea,
De-ai venit la mine-ncoa ?
Bădiuleasa sta grăia :
- Lele, naică Nicolcea,
Da' ştii, naică, da' nu ştii,
La noi la crîşmă a venit
Cite-agate pe pămînt !
Toată crişma mi-a umplut
Şi pe frat-tu 1-a legat
1n bătaia fum ului,
1n dogoarea foc ului,
Unde-i pasă Badiulul!
Da' Nicolcea de-auza,
El din gură aşa grăia:
- Du-mi-te, cumnată-mea,
C-oi să viu eu acuma,
Cu pistoalele pocnind,
167
Tot de gard uri lovind,
Cîinii-o sat intăritind,
Turcii pe tine-ntrebind:
- Bădiuleasă, crîşmăreasă,
Ce s-aud la puşti pocnind,
Cînii pin sat alătrind ?
Tu df n gură le-oi spunea :
- Turcilor buni, şi agale,
Ăla mi-i un blăstămat,
Să-ntărite ciinii-o sat :
Şi e negustor de boi,
Şi vine şi pe la nof.
C-avem şi noi patru boi,
Să dăm doi, să lăsăm doi,
Scot pe Badiu de la voi !
Doar atîta că-i spunea,
Bădiuleasa că-mi pleca.
Cind la crîşmă ajungea,
Turci pe Badiu-1 năcăja.
Tot mai greu il chinuia.
Puţinei mai zăbovea,
Iacă N icolcea-mi venea,
Din pistoale piriind
Şi de garduri tot lovind,
Cîinii-o sat intăritind,
Dară turcii intrebind :
- Bădiu1easă, crişmăreasă,
Ce s-aud puşti piriind,
Toate de garduri lovind,
Ciinii pin sat alătrind '?
Bădiuleasa sta grăia :
- Turcilor buni, şi agate,
Ăla nu e blăstămat,
Şi e negustor de sat:
A auzit ş-af1at
C-avem şi noi patru boi,
Scot pe Bad iu de la voi !
Doar a tita că zicea,
Iacă Nicolcea-ajungea,
Cu cizma de opt oca.
Peste uşă cind intra,
Şi turcii cind îl vedea,
Care pe sub pat fugea,
Altu-n furci el sirea,
Care de frică murea.
Da' Nicolcea de colea,
Cu potcoava-1 măciuca,
Capetele le spărgea,
Multe-agate omora :
Că Nicolcea e om bun,
Nu e teamă de păgîn.
Ziua-i Badiu măcelar,
Oară noaptea-i măciucar :
Ziua măcelar de boi.
Oară noaptea-i de ciocoi !
Tot ·aşa la turci bătea,
Multe-agate prăpădea,
Şi la masă de-mi cina
Cu nevasta-alăturea.
Pe sub pat se ziuita,
Vedea turcu că mişca,
C-o tipsie-n cap ii da,
Şi capu că-i fărâma,
Da' din gură aşa spunea :
- Naică, naică Badiule,
Ciţi turci eu am prăpădit,
Sus in pod să-i aridici :
Bine-n pod i-oi grămădea.
Foc la conac oi da.
Să ardă conace1e,
Să scape agalele.
Cind focu că ajungea
Colea sus pe coperiş,
Mire, turcii-o sfirîia,
Scrum de chebe-o mirosa.
Da' şi turcii tt~-o-ntreba :
Ce miroase-n foc aşa ?
Tu din guri le-i spunea :
- Jote, agale, ce-am făcut,
Negustorie-am făcut,
Multă untură avut:
Toată untură d~ porc
..\rde. se topeşte-n foc.
.t\tunci r\ icolcea-mi pleca.
Dari Badiu ce-mi făcea ?
Toată noaptea turci căra
168
Şi prin pod ii grămidea-:
Badiu cind ardica unu,
Bădiuleasa ridica doi ;
Cînd ardica vo doi,
Bădiuleasa e cu trei.
[ i pe toţi i-aridica,
Fol': la conace le da.
:\rdeau conace, plesneşte,
Bea Badiu, se-nveseleşte !
Iacă turcii foc vedea,
Şi la Badiu alerga.
Toţi pe Badiu mi-I căia.
Focu-n turci cind ajungea,
Scrum de chebe mirosea,
Oară turcii-1 intreba:
- Măi Badiule dumneata,
Ce miroase-n foc aşa ?
Oară Badiu-aşa spunea :
- Multă negustorie-am făcut ...
Cită untură am avut,
Toată untura de porc
;\rde, se topeşte-n foc,
C-aşa n-am avut noroc !
Turcii dacă auzea,
Cirpele la nas punea,
J\1ai degrabă se-ntorcea,
Pină focu-mi potolea.
Iacă negustori trecind
Şi jereg de foc văzînd,
Pe tot natu întrebînd :
Dară Badiu suspinînd,
Sta pe drum, mereu plingind.
Da' turcii dacă-mi vedea,
Toţi băgamina-n poz'nar,
.
De-i dădeau citiva dinari :
Care-i da şi cîte doi,
Să-şi ia Badiu iară boi :
1\1i-l dăruiau cu parale,
Să-şi facă otocănale,
lşi puie leauri în cale .
Badiu conace-şi făcea,
Iară crîşmă-mi deschidea,
Cu Bădiuleasa vindea.
Stau turcii de se gindea :
- Iacă Badlu ce-a ficut.
Cine pe drum mi-a trecut,
Cu toţii I-au dăruit.
Ori c-un leu şi c-un zlot,
făcu el crişma la loc.
1ar un turculeţ grăia :
- Conacele foc i-a luat,
F umu-a turc a mirosat,
Crezi, el turci mi-a măciucat,
Pin pod că i-a spinzurat,
De-a făcut mare păcat.
Iacă paşa-mi auza,
,\Jţi colgii că trimetea.
Iar pe Badiu mi-1 lega,
A1i-l lega, mi-I fereca,
11 bătea şi-1 năcăja,
De turci, zo, mi-1 ispitea :
- Badiule, crişmarule,
Tu de cind mi-ai crişmărit,
Cîte-agate-ai prăpădit?
Cînd ţi-ai ars conacele,
Le mirosau chebele.
Oară Badiu aşa-mi grăia :
- Turcilor buni şi agate,
De cind eu am crîşmărit,
Nici un turc n-am omorit.
Iacă focu din senin a venit,
Pe mine m-a pirjolit :
Cu totu m-a sărăcit,
De-am ajuns un prăp:idit !
Dară turcii nu-l credea,
Şi mai rău că mi-I bătea,
Fum de-ardei la nas îi da,
Badiu rău se chinuia,
Iar din gură aşa-mi zicea:
- Bldiuleasă, crişmăreasă,
.-\ mea soţie aleasă,
Ce tot stai şi mă priveşti,
Nu vezi cum mă chinuesc'?
Du-te la nana Nicolcea,
Şi mă scapă din belea.
Bădiuleasa d-auza,
169
La Nlcolcea fuga da,
Pe N icolcea mi-1 gisa
L-a mai mică cifenea,
Cu şaptezeci lîngă ea,
Cu trei mîndre-alăturea.
U na-1 muşcă,
Una-1 pişcă,
Da' alta mi-t giugiuteşte,
Chesăluţa i-o goleşte.
Bădiuleasa-i sta spunea :
- Tu beai, naică, veseleşti,
Da' la Badiu nu gîndeşti !
Iar turcii I-au ocolit,
Cu zale I-au priponit,
Cum e bun pentru pierit !
Fum de-ardei la nas i-au dat,
Nană, rău I-au vătămat !
Ce mă rog de dumneata,
Scapă-i repede viaţa.
lnc-o dată să mergem,
De la agate îl scăpăm !
Iacă Nicolcea-mi pleca,
Iar pin turci se abătea,
Cu sabia se-nvîrtea :
Nu se bate cum se bate,
Da' mi-i bate de moarte ;
Şi nu-i taie cum se taie,
Da-i lăpăda prin gunoaie.
Multe-agate prăpădea,
Oară Badiu ce-mi făcea ?
Toate-agate astrîngea,
t n crîşmă-i ingrămădea,
Punea focu, aprindea,
Şi-mi pleca pin Craiova.
El pin oraşe plimbînd.
Oară crişma lui arzind.
Iacă co1gil-1 intilnea,
Şi lui Badiu sta spunea:
- Badiule, crişmarule,
Tu te-mplimbi, te veseleşti,
De conace nu gri jeşti !
Da' vezi, Badfu1e ghiaur,
Nu mai ai nici pic de aur,
Că 1i-au ars conacele, Cine le descarcă ?
Ti s-au dus butoafele, Arapu-al buzat,
Ş-al rămas sărac, Cu solz după cap,
Nu ţi-o
fi păcat! Gin(jeşti că-i de crap.
Dară Badiu se făcea, El cînd străfiga,
Unde-ncepea de plîngea, Pămînt legăna :
Lacrimile-1 podfdea, Dară cînd tuşeşte,
Focul mi 1-a prăpădit, Pămînt prăbuşeşte.
Conacele i-au căzut. Vin de unde bea?
Şi-nc~pea de suspina, Tot de la Chira.
Greu din inimă ofta. Chira Chiralina,
Turcii dacă mi-I vedea, Frumoasă ca zina,
De el milă că-mi a vea, Tînără copila.
Toţi la Badfu că venea, r\rapu-i zicea :
Pe Badiu de-1 dărufa : - Chiră Chiralină,
Care c-un leu, la-mă tu pe mine,
Care c-un zlot, Că ţ-o fi mai bine,
lşi făcu casa la loc ! Că eu mi te-oi duce,
.~lte conace îşi făcea, Că ai gură dulc~,
Iară in Braşov trăia, Pe-un bugaz de mare.
Cu Nicolcea-alăturea. .-\proape de soare.
Şi-mi măciuca ei la turci Şi noi amindoi
De-i învăţa şi pe prunci ! Să avem feciori,
Şi-mi trăiau la Braşov în pace, Să facem căşcioară
Că n-au turc ii c~ le face ! Cu f~reşti in soare,
Cu nouă uşcioare.
- Arape, arape,
77 Negru şi ciudate.
Cum pot să te iau,
CHIRA CHIRALINA Cind în lume am
Vo trei frăţiori,
Din vale de Brăila, Răi ca nişte zmei,
Mai în jos de schelă, Oţii Brăilii,
Un caic mic se-ncarcă Şerpii Dunării !
ŞI mf se descarci. Ei or auzi
Tot nouă sandale, Şi ne-or prăpădi.
Nouă galioane, Cumnatili mele,
Da' ce-mi încărca '? Surorili tăie,
Fir şi ibrişin, Ele m-or cinsti
Şi tutun de-al bun, C-un pahar de vin,
Topuri de bumbac~ :\ltul cu venin.
Tot marfă pe plac. Şi ne-or otrăvi,
Cine mi le-ncarcă, De ne-or pripidi

170
Unde s-a mal vizut, Cu sila m-a luat :
Pe ceri, pe pămînt, Să-i fiu eu soţie,
.-\răpoaică oarbă, Să-i fiu în robie •
Cu arap buzat, - Ai, fereşte-ţi capu,
Buza cit un ficat : Să tăiem arapu !
tn ţară aripească, - Cum să feresc capu,
Făr-de rude-n casă ? •.. Să tăiaţi arapu ?
Arapu se-ntirîta, Cosicioara mi s-a-ntins,
Făcea ce ficea, Arapu cu ea s-a-ncins,
Pe Chira o lua, Şi nu pot scăpa
t n calc punea, De la ala asta.
Pe Dunăre pleca; Din şi Constandin,
Pe Dună re-n jos, Cu arap din plin
Vîslea cu folos. Ei mi se lupta
La vadu-al pietros, La săbii se lua,
Acolo şedea Din zori pînă-n sară,
De se veselea. Pină-n primăvară,
Uite ci sosea Pe arap lovea,
Din şi Costandin, Bine-t nimerea,
Frăţiorii ei, La casa pieptului,
Oţii Brăilei, Unde-i greu voinicului :
Şerpii Dunărei. Pe Chira o lua
La Dunăre mergea, Şi mi-o logodea
Un caic găsa, C-un băiat de crai,
Caic părăsit, De din deal de plai.
De-un fat
Tn pămînt.
O dată-mpi ngea, 78
O dată zbicea,
Caicu scotea, ILINCUTA. $ANDRULUI

Cu el imi pleca: Jos pe malul Dunării,

Pe Duaăre-n jos, La căşile Şandrului,
Merg ei cu folos. Şandrului, bogatului.
1.;• \a j u·a 1 pietros, Mi-avea Şandru-o fată mare,
Uite, o zirf, }\\ai frumoasă ca o floare.
Din guri-i vorbi : De frumoasă ce era,
- Chiră Chiralină, Ilincuţa mi-o chema.
Surioară bună,
Cine te-a ştiut
.
Dimineati se scula,
1ncepea de-mi mătura,
Pin' te-al logodit ? Da' din gură-aşa cinta :
Pe cine-ntrebaşi - Sărăcuţă bătături,
Cind te măritaşi ? .~zi iţi cint eu din gură:
- Nu m-am măritat, Mine cin-te-o mătura,

171
Cine te-o mai scutura ?
Ciocirlanul cu coada,
Mierlfta cu aripa.
Doniţa în mină-o lua
Şi la apă că-mi pleca ;
Ochii la vale arunca,
Un caic de turci vedl·a,
Fuga acasă alerga
Şi din gură aşa zicea :
- ~1ăi tăicuţă Şandrule,
,\scun<.Je-mă un<.Jeva,
Că vin turcii să mă ia.
l)ară Şandru de vedea,
Săpătorii ii tocmea,
De loc groapa i-o făc~a.
Dar in groapă ce băga ?
Numai pietre şi butuci,
S-aibă crezămint la turci.
Pe llinca mi-o lua,
1ntr-o ladă o-nchidea,
Puţinei imi zăbovea,
Uite turcii ajungea.
Nici bună ziua nu da,
După llinca căta.
Oară Şandru sta grăia:
- Turcilor, boierilor,
Mai mari căvădarilor,
llincuţa mi-a murit,
Nu de mult s-a prăpădit :
Dacă nu credeţi cuvintu,
i\ide să-i \'l~deţi mormîntu.
Şi toţi turcii că pleca,
La mormint ei se ducea.
Cind mormintu mi-I vedea,
lndărăt să intorcea;
~uma un turc nlititel,
Răvărsat de bubăţel,
Parc-a intrat naiba-n el :
- Turcilor, agalilor,
Pe llinca o cătăm,
i\1ormintu să i-1 spărgcrn,
Făr-de ea de ne-om ducea,
Pistă paşa ~\1ustafa,
172
Nu ne crede el cuvintul,
Pi nă ce nu-i vede mort trupul !
Dară turcii de-auza,
Tot mormintul i-1 săpa:
Pe llinca n-o găsa,
Pe Şandru la chinuri lua:
De llinca-1 intreba,
1ntreba şi-1 ispitea.
Mi-I bătea şi-1 ehi nuia,
Ca un ciine el răbda;
Să o-audă llinca,
Să-i facă inima rea.
Şi mearsă la Şandruleasă,
Că-i mumă de fată-aleasă.
Ti!ăli i le tăia
Şi la ciini le arunca,
Nici o vorbă nu spunea.
Apoi cu sare le săra,
Doamne, zo, mai ustura,
Nu mai putea indura,
Aşa din gură grăia:
- Şandrule, ia scoate fata,
Că mi s-a dus de tot viata!
Atunci Şandru de vedea,
Pe llinca o scotea,
Cinci sute de turci era,
Cinci sute de galbeni da,
Pe llinca de-o scăpa,
Da' nimica nu făcea!
1n căic ei o suia,
Pe Dunăre-n jos pleca.
llincuţa, zo,-mi plîngea
Şi aşa mi se gîndea:
,.Decît soată turcilor
t
ŞI roabă păgînilor,
~\\ai
bine a apilor,
De mincare peştilor,
Jucăria broaştilor.
1n Dunăre
îmi sărea,
Cu toţi turcii după ea.
Toţi turcii mi se-neca,
Ea ştia de înota,
Pe deasupra se-nvîrtea, 79
Da'pe turci mi-i îneca. FICUTA LUI BANU MAGUREANU
1nsă turcul mititel,
Răvărsat de bubiţel,
Verde de-o cicoare,
i\\ititet şi ciupăgel,
La vale, la vale,
Parcă-a intrat naiba-o el !
'Ntr-al buaz de mare,
El in caic imi şedea,
Tare mi se-m' pare,
Ca icu-1 învîrtea
Mindri casi mare,
Şi la margine-1 trăgea,
Cu fereştlle-n brumate,
Da' Ilincuţa-i zicea:
Ce să-nvirte după soare.
- Cine, frate, s-o afla
Mi-este casa banului,
Din ţigare să fumează
Banului, Migureanulul.
Cu o mină să-notează
Intr-o sfinti vinerea,
Şi să mă ia-n subţioară,
N-avea Banu ce lucra,
Să mă scoată-o mărgioară,
Boii la car înjuga
Ca să-ifiu eu soţioară!
Şi la plug că-mi pleca.
Dară turcu-al mititel,
1ncepea el de-mi ara,
Tabachera şi-o scotea,
Pe toate mejghinele,
Ţigarea mi-o aprindea,
Peste toate drumur'le.
Din ţigare imi fuma,
Ce ara îmi semăna,
C-o mină inota,
Ce punea nu culegea,
La llinca ajungea
Numa la nevolnici da,
Şi mi-o lua in subţioară
Blru ca să mi-1 plătească,
De-o scotea la mărgioară, Ciocoii să nu-l stopească,
Ca s-o ia de soţioară. Copilaşi să arănească,
Acas' la Şandru mergea, Cu atit ca să trăiască.
1\lare bucurie-a vea. De coarne cine-mi ţinea,
E1 de drag nu mai putea Boii cine ml-1 grăbea 1
Şi pe turc, zo,-1 mai cinstea. Tot Banu Măgureanu !
Dară turcu de colea, Ţăranul cel necăjit,
Lui Şandru aşa-i vorbea: De ciocoi e jupuit.
- Şandrule, bogatule, Cine-ndeamnă plugu-n pir 1

. .
Si eu sînt vită de rumân, Tot nra-su Dragomir,
Prepus de mic ta păgîn; Caii-nainte-i mîna,
Pentru lllnca frumoasă, Cine plugari îndemna 1
' .
Iacă -ti vin ginere-o casi!
~tare nuntă se făcea,
Negoiţă-al Pirvului,
Ficioraşu Sirbului,

.
Cu totii imi petrecea,
Da' llinca-mi riminea,
Pe turci rău mi-i prăpidea.
Soar'li merge şi apune,
Da' llinca tot se spune.
Din părţile Dilu1ul,
Ş-acum dintr-a Jiului .
Ară el şi imi brăzdează,
Pe cîmpii că-naintează,
Caii mf-1 tmbărbiteazi,

173
Că ciocoii nu-mi cutează.
Cind fu soarele-n amiază,
Le veni-n suflet necaz;
Cind fu soarele-n chindie,
Umplea trupuri de minie.
Prinzu nu le mai sosea,
Foame mare-i cuprindea,
Banu boii dejuga
Şi la iarbă că mi-i da:
Pe brazdă neagră-mi cădea,
De foame nu mai putea.
Din vale de dealu-al mare,
Dincotro soare răsare,
Tare-aleargă Bănuleasa,
Cu fină-sa Pirvuleasa:
Imi cuprind cimpiile
Şi-mi tăvălesc florile;
Din plug in plug ispitind,
Tot de Banu intrebind.
Iacă pe Banu găsea,
Bună vremea că îi da :
Banu nici nu-i mulţămea,
Şi răstit o înfrunta :
- Bănuleasă, soaţa mea,
Unde s-o mai pomenea,
Să iei prinzu în c hindie ? ...
Nu ai pic de omenie !
- Prînzul l-am intirziat,
De mare necaz am dat:
Cînd plecarăţi voi cu plugu,
~\ sosit turcu cu murgu:
Pin măidane a tunat,
Toate peste cap a dat;
Pe Ficuţa ne-a răpit,
Peste cîmpuri mi-a fugit,
Cu fetiţa mi-a plecat,
lnimioara mi-a secat,
l)e-aia prinzu-a-ntirziat,
Foamea rău v-a-ntăritat.
..-\tunci Banu de-auzea,
Nici de cină nu-f ticnea,
174
Caii mi-i Încăleca
Şi cu finu-su pleca.
1ncăleca Ba nu pe Şargu,
Că ştie să sară gardu :
Pe Negru, Dragomir s-arunca,
Şi în zări mi se pierdea :
.~lergau pe deşelate,
Să-I prindă pe turc din spate,
Dar drumul era departe,
Şi cu Negru nu să poate ...
Dragomir, zo, se grăbea,
Din gură aşa-mi grăia :
- Mă rog, naşule, de tine,
Dă-mi-I tu pe Şargu mie :
~1i-e Şargu de sama mea,
.~\m cu cine alerga :
După cine-alerg îl prinde,
Pe o mie nu l-aş vinde !
- Fie-ţi Şargu dăruit,
Cu flori mîndre-mpodobit.
Fie-ti dăruită fina,
t
Aşa cum ţi se cuvine,
Miria din Craiova,
Să judeci tu şi htoldova,
S-o scoatem pe naşe-ta,
De la turc, din mîna rea !
- Mă rog, naşule, de tine,
Fă-mi, te rog, atîta bine :
Să judec ce-am judecat,
Să fiu pe Şargu încălecat.
- Fie-ţi, fine, dăruit,
Şargu cum e-mpodobit.
Cind punea picioru-n scară,
Colinda nouă hotară :
Cind o dată îmi sărea,
El pe turc că ajungea.
Turcu, zo, mai tremura,
Parcă friguri 1-apuca.
Da' Ficuţa-1 împingea,
Cu unghiile-) zgîria,
Toată faţa-i sîngera,
Oară turcu tot grăbea.
Dragomir ii ajungea
Şi din gură aşa grila:
-Apleacă, finuţă, capu,
1-a venit lui turcu ceasu !
Să tai pe turcu piginu,
Ori să-I pun să pască finu.
-Mă rog, finute, de tine,
Fă-mi şi mie-atîta bine :
Pe turc si nu mi-I tăiaţi,
Pe mine-o si mi lăsaţi
Prin uşile cucoanelor,
De rîsul dfvanelor.
- Pleacă, naşe, te rog, capu,
Să nu tai din grabă altu ;
De la plug noi am-alergat,
După turcu cel spurcat.
Dragomir paloş învîrtea,
Cînd o dată mi-I izbea,
Capul turcului zbura,
1ntr-un elot se alina :
Ceva-m pare bolborosea,
Apoi pe loc îngheţa.
Pe Ficuta mi-o scipa,
t
Pe Şargu o arllnca,
La Banu imi alerga,
Peste cîmpii îmi grăbea.
Peste cîmpu al cu flori,
Cel cu flori şi cu bujori,
lndeamnă Şargu cu doi sori
Ş-ajungea la Banu-n zori.
Banu mult se bucura,
Pe turci rău că mi-i ura
Şi-i scoasă din Craiova.
Şi trăiau pe ţara-o pace,
Că n-are turcu ce-i face !
Ficuţa se mărita,
Mîndră nuntă imi făcea,
Doamne, de se pomenea,
Sus în vadul Jiului
Şi în jos pe-al Diiului !
175
80
AL GUŞfJA A LU TOPAIA
Al Guşiţă-a lu Topali
Bate turcii de-i omoari,
Jos la scari mi-i doboară.
Da' nu-l bate cum se bate,
Şf-i înfige pin ţiruşe,
Şi mi-i trimite la Ruşi,
Si-t cunoască ci-i Aguşi.
Da' Guşlţă ce-mi lucra'? •..
Bati-1 Maica Precesta,
Că mai bine nu 1-oi zice,
Cîinii carnea să-i mănînce.
Inainte le ieşea
Şi pe turci mi-i întreba:
- Bre, voi turci dumneavoastrJ,
De ce, frate, voi fugiţi
Au desculţi Şi desbrăcaţi,
Făr'de ciciuliţi-n cap ?
- Cum, frate, să nu fugim,
Că pe noi, ştii, zo,-ne bate
Guşiţi a lu Topali,
Ne bagi, frate-o, boali 1•••
Nu ne bate cum se bate,
Da' ne-nfige pin ţăruşe
Şi ne trimete la Ruşi,
Să-I cunoaştem ci-I Aguşi !
Da' Guşlţi ce-mi avea ?
Pe Galbina, pe Cioaca,
Pe aia, Ţăligrădeanca ;
Şi pe Vînitu al rotat,
Paşa din Dii 1-a dat !
Au şi pe Roibu nărodu,
Care trece cu el Oltu :
Aguşiţi că mina,
Pe Galbina, pe Cioaca.
Pe aia Tăligrideanca,
L-ai ovrei bogătaş.
Da' ovreiu că-mi avea,
Tril fetiţe mari avea ;
Cum e una şi alta,
1\\ai frumoasă Cădinca.
La ovrei aşa-i spunl·a :
- Măi ovr~i bogătaş !
Dintr-ale trei fetiţe mari,
Ştii că sint de gospodari,
l)ă-mi mina să-mi a l~g !
Şi ~u ochii le privea,
1\lai frumoasă Cădinca !
l)a' ovreiu ce-mi lucra ?
Trăsura nli-o trăgea,
l)oi bidivii înjuJ{a
Şi multă blagă le da.
Cind acasă-ajungea
Şi de nuntă s-apuca,
[)c cind să ivea luna,
Rămînea ca secerea.
Da' Guşiţă imi grăia :
- Bre Cădinco, soaţa mea,
Minca-ţ-ar neica gura.
Da' mă duc, naică, mă duc
Şi cu roibu nărodu,
Care cu el trec Oltu.
,\m un frăţior mai mic,
Să-i scot un corn de pămînt.
Da' Cădinca, zo-mi, vorbea:
- Măi Guşiţă dumneata,
Cu blaga de la taica,
S-o mîncăm cu lingura
Şi s-o bem cu strachina,
Şi să dăm şi altora !
Lasă, Guşiţă, nu pleca,
Că se duce viaţa
Şi rămine daica-aşa !. ..
El p~ drum cind imi mergea,
Tarc roibu rinchcza
Şi poter'le 1-auza.
Ei puştile le umplea
Cu aur şi cu argint,
Care-n lume e mai scump;
Şi-n (iuşiţă cind plesnea,
Să vezi, Doamne, că-I lovea
l .. a foaia zebunului,
La casa sufletului !
176
De loc maţele-1 feşea,
Cam cu paie, cu gunoaie,
Băgă-n burtă să moaie.
Cu cămaşa se-ncingea,
t\laţă-n burtă ş-aduna
Şi cu mina le ţinea,
La Cădinca mi-alerga.
- Of, Cădinco, soaţa mea,
De vorba ta eu n-asc uitai,
Pină capu mi-I mincai !. ..
f)a' mă rog, mindro, de tine,
Ca să faci atîta bine :
t\m un frăţior mai mic,
Da' şi el e mare voinic,
După el te-oi ducea !
Da' mindruţâ, zo,-ml, vorbea :
- Mă, Guşiţă, soaţa mea,
N-avui, taică, parte de tine,
Care-mi crai un şoim pe lume!
Da' frate-tu, un netrcbuit, ·
De nu e bun de nimic.
81
STOIAN BULIBAŞA DIN CRAINA
Foaie verde colălie,
1-ascultaţi, lume, la mine,
Să vă spun o istorie,
Istorie bătrinească,
Ca pentru să pomen~ască :
Să vă cint un cîntecel,
Să trecem vremea cu el.
Foaie verde trei masline,
1-ascultaţi, lume, la mine,
Să vă spun baş pe nume,
Foaie verde viorea,
Pe S toian-bul iba şa.
Foaie verd~ de-un spanac,
N-aţi auzit, n-aţi aflat,
De-un oraş de faligrad,
Ce mi-a fost de turci păstrat,
Unde-i cinstitu-mpărat.
Da-mpăratu ce-mi ficea,
lmpăratu trimetea
Tot pe begul, sultan begu,
Pe el vezi îl trimetea
Cu cea mîndră de azna,
Cu tutun şi cu cafea,
Şi cu aur şi argint
Că era mai mult la turc.
Cu cea mică de azna,
Ca să vină-n Cladova,
Să stăpînească Craina,
Tot Craina lui Ai duc Vclcu,
Ce mi-a zis cînd a pierit :
cCapul dau, Craina n-o dau !»
Ia cînd begu că-mi pleca,
Din Ţaligrad mi-o pornea,
Piste Bulgaria-mi trecea,
Mai întîi prin Grecia,
De venea-n Bulgaria,
Ca să treacă-o Sîrbia,
Să meargă la Cladova.
Trecea baş prin Sofia,
Că pin Plovdiv îmi venea
Şi-ajungea la Lom Palanca,
Că pe sari fu-n Vidin ·
Ajunsă baş pe senin.
La Diiul din Butgărie,
Ca să treacă în Sîrbie,
El din Oii că imi pleca,
Venea pin' la Bregova,
Să ducă la Gînzova
C-acia e graniţa,
Ca să treacă in Sirbie,
Cu aur vreo şapte mie.
Cind ajunsă-o Bregova,
Cadînili de-1 vedea,
Ele toate că-mi venea,
Ele toate s-aduna.
Cind de begu-mi auza,
Cite-un pui de găină fript
Şi cu cite-o azimă de piine ;
Da' cu miere şi cu unt,
177
Ce este la turc .mat mult.
Cadinili daci-I vedea,
Din departe se ruga,
Din de-aproape-ngenunchea,
Poala, mina-i săruta
Şi-ncepea de a plingea,
Aşa din gură-1 zicea:
- Măi begute dumneata,
Bine, doamne, c-ai venit,
Da' pe noi rău ne-ai găsit.
Venirăm la dumneata,
Toate să ne jeluim,
Nu mai putem să trifm
De Stoian-bulibaşa
Ce stăpîneşte Crafna.
De cind s-a bulibăşit,
Cădinili s-a stirpit :
El pe noi ne-a văduvit,
Dumnezeu să-I fi bătut!
Că lui lăutarii-i cîntă,
Şi toată noaptea se plimbi
Cu mîlnili-n pozinarl,
Da' cu cinşpe lăutari.
Cum scapăti soarili,
t ntăreşte strejurli
Şi sărută fetili,
1ubeşte cadînili.
Cadîna cea mai frumoasă
O iubefte şi o lasă :
Şi cîte fete de turc,
Toate de el ne-a uidit,
Pe toate mi -le-a iubit,
Şi nu este nici un sat,
Pe toate le-a sirutat,
Nici una n-a scăpat.
U nie-a-ntîlnit turc bătrin,
De frică mi-a ros ta fin,
Da' unie-a-ntîlnit turc cu barbi,
L-a pus ca să pasci larbi.
Şi mulţi turci ne-a omorit
Şi pe noi ne-a viduvit,
Dumnezeu să-I fi bătut 1
Venim să ne jeluim,
 Nu mai putem să trlJm!
Dari begu ci-mi zicea :
- Cadinelor, voi dumneavoastră,
Duceţi-vă toate acasi
Şi nu purtaţi grija noastră,
Că eu de-aia am venit,
Să-I mănînc eu pe el fript.
Ca să trec eu in Sirbie,
Lui Stoian numile să-i vie.
Oţ auza ce-of ficea~
Să se ducă pomina.
Da' şi begu ci-mi pleca,
Pleca el din Bregova
Şi da piste Ginzova,
Şi la Timoc imi venea,
Ca să treacă graniţa.
Şi aci graniţa trecea,
Cînd oi zice de-o suveiche,
Pe la moara lui Ureche ;
Pe la podu lui ţigan,
Trecea amale de bani.
Trecea turcu in Sirbfe,
Pe şuşeaua din Mocrani,
O lua pe drumul roman,
Foaie verde de-un pelin,
O lua drept de Negotin.
.~junsă-n Cobişniţa,
Sătenii răuse-ntrista,
Begu-ajunsă-n Negotin,
Beu un bocal cu vin
Şi pe săteni i-ntreba :
- Unde este Carapancea,
C-ala-i naşu lui Stoian.
Da' vezi begu ce-mi făcea,
La Stoian Carapancea,
La poartă, vezi, mi-I striga,
Stoian Carapancea ieşea.
Calu de friu mi-I luva
Şi-n obor că mi-I biga :
Turcu se descăleca
Şi pe scaun d s-aşeza,
Şi la vorbă si punea.
Da' Stoian că mi-I ruga
178
Cu cafea de-aia turceasci,
Puţin să se odihnească.
- Măi Stoiene dumneata,
Eu n-am venit ca si şed,
Să beau, să mă veselesc,
Şi-am venit ca să-ngrijesc,
1mpără ţ ia -mi păzesc,
Că sint minat de-mpăratu,
De cind lumea nu-i ca al tu.
FI pe mine m-a minat
Cu cea mică de azna :
De tutun şi de cafea,
Să mă duc la Cladova.
Da' de tine-am auzit,
Aşa vorbi mi-a venit,
Că eşti naşu lui Stoian.
Cată-1 numai de 1-oi gisa,
Cit oi cere atit ţi-oi da,
Să cadă la mină grea.
Să pui tu o gură buni,
Pe mine să mă petreaci,
Şi el şi cu dumneata,
Pînă colo-n Cladova,
Cit veţi cere atit v-aş da r
Pe mine să mă petreaci,
Cit oi drumuia cu el,
N-am frică de nimenea,
Că vezi codru mi-a-nfrunziţ
Iar haiducii s-a-nmulţlt !
Aşa begu tăinuia
Cu cnezu de Carapancea.
Carapancea de-auza,
Fuga o slugi trimetea
La Stoian-bulibaşa.
Stoian acas' nu era,
Da' cocoana lui ieşea
Şi lui, frate, ci-i spunea:
- Nu e Stoian in Negotin,
Mi s-a dus ieri la Zăiceri
Si dea ochi cu negustori
Şi si le dea plăţili.
Dară sluga se-ntorcea
La Stoian Carapancea
Şi aşa, vere, îi vorbea
Toată treaba cum era.
O-atunci Stoian Carapancea,
~1ică carte ci-i scria
Şi pe slugi-o trimetea
Ca să-I faci facerea.
Pleca pe cum e ieri, '
Da' azi el ajunsi-o Ziiceri ;
Pe Stoian-bulibaşa-1 găsea,
Mi-I găsea-ntr-o cafenea,
Bea rachiu şi cu cafea,
Nouă lăutari cinta,
Frumos mi se veselea.
Da' cum sluga ajungea,
Mai departe că îmi sta,
Frumos mi se ploconea
Şi cartea că i-o da :
Da' nici cartea n-o furşea.
lncepea de mi-o rupea,
In picioare că-mi sărea,
Din guri aşa-mi grăia :
- Fi-ar muma lui de turc,
Da' pe unde-o fi trecut,
De-o avea calul potcovit,
Capu el şi 1-a pierdut !
Şi de-o fi turcu armat,
1i las capu atirnat ;
Că turcu s-a abătut
Şi pe Craina mi-a robit.
In picioare drept sirea
Şi la roibu se ducea,
Pe roib el tncăleca
Şi de loc că îmi pleca.
Fugea Stoian cit putea,
Cind la Timoc ajungea,
Pe valea Timoculul,
Cinti puiul cucului;
Că e timp de haiducie,
Pe colnlce cite-o mie.
Stoian daci ajungea,
Baş la moara lui Ureche,
Baş la podu lui ţigan,
Cam la drumu al roman.
179
Urma la cal mi-o vedea,
Stoian o dati-mi ofta :
Este calul potcovlt,
Cu turc nu e de glumit.
Şi aşa el cînd imi vedea,
Din gură el imi vorbea:
- Fi-ar muma lui de. turc,
Iacă pe unde-a trecut,
Iar Crafna el mi-a roblt,
Şi eu stau benchetuiesc,
De Craina nici că-ngrijesc :
Da' ce fel de haiducie,
Făr-de nici o vitejie !
Geaba mi număr voinic,
Iacă turcu c-a trecut.
De la podu cel roman,
Ce-i aproape de M~ranf,
Lua drum de Cobfşnlţa,
De Negotfn s-apropfa.
Tare vine fulgerind
ŞI pimîntu dudufnd :
El, frate, îmi ajungea
La naşe-su Carapancea.
Da-năuntru nu intra,
Pe-acasă mi se ducea,
Stoian s-a posomorit :
Mustiţili-a slobozit,
Si uita tot in pimint.
Oară Begu de-1 vedea
Şi cind bine mi-I privea,
Tare mi se spăimînta,
1nsă Begu ii vorbea :
- Măi Stoiene dumneata,
Ce eşti cneaz peste Crafna,
Asta e Stoian-bullbaşa,
Lele mufchfllţa mea,
Aşa viteaz n-am vizut,
De cînd maica m-a ficut !
Dacă cu mine-o mergea,
N-am frică de nlmenea,
Cit i-oi cere-atit 1-ol da,
Ştiu ci bine m-o plza.
Da' Stofan Carapancea,
Pe la cină se ducea
La Stoian-bulibaşa,
De la poartă mi-I chema.
Da' Stoian-bulibaşa,
Cînd afară îmi ieşea,
Aşa din gură-i zicea :
- Fugi, naşule, de-acia,
Omu nu se cheamă noaptea,
Omu mi se cheamă ziua,
Noaptea se cheamă muierea ;
Da' nu chemi, vezi, voinic,
Cind e teama de pierit !
Du-te, naşule, acasă,
Că pot să viu dimineaţa !
Şi naşi-su că pleca,
Da' Stoian mi se culca
Cu nevasta-alăturea.
Da' cînd zor'li se vărsa
Şi nevastă se scula,
Ea din piept adînc ofta,
Şi din oichi îmi lăcrăma,
Iar din gură îi grăia :
- Măi Stoiene dumneata,
Nu te duce-n Cladova,
C-aseară cind ne-am culcat,
Puţin somn că mi-am somnat,
Urît vis eu mi-am visat.
Visai tot urît de tine,
Si ştii că n-om petrece bine.
Visai puşculiţa ta,
Sta-n cui făr-de vergea,
Visai pistoalili tele :
Stau in cui făr-de oţele :
Scurtate zilele tele.
Te visai in ţoale negre,
Zilili tele se pierde.
Şi-un şarpe cu paiu-n gură,
Gidea-1 tău cu ştreangu-n mîni.
Da' Stoian n-o asculta,
Calu bine îl rostea
Şi pe el încăleca,
La naşi-su se ducea,
La naşi-su Carapancea.
180
Cind la poartă ajungea,
Piste naşi-su mergea,
Naşi-su-nainte-1 ieşea,
Toată taina i-o spunea:
- Măi tu, fine dumneata,
Mergi cu mine-o Cladova :
Cu aznaua Jurcului,
Nădejdea -mpăratului.
Multă blagă el ne-o da,
Cum ne-o cere inima.
Dară Stoian nu cam vrea,
Da' naşi-su îi zicea :
- Ascultă, fine, de mine
Să fie bine de tine;
Că eu nu te-ndemn la rău,
O fac de binili teu.
Da n-auzi tu, măi fine,
Eu dau atu de sub mine
Şi dau inima din mine,
Că nu te-oi lăsa pe tine,
Da-voi blaga mea şi-a ta,
Pe ti ne nu te-oi lăsa,
Odată şi cu viaţa.
Atunci Stoian se-nşela,
El de naşi-său asculta,
Bată-1 Maica Precesta,
Şi cu Sfinta Lunea.
De bine să nu-i mai fie,
In toate zilili bune.
E 1 cu naşi-su-mi pleca,
Cu begu alăturea,
Cind din Negotin ieşea,
Dară Stoian-bulibaşa,
Calu i se poticnea,
Şi de trei ori sus sărea,
Pe Stoian mi-I lăpăda.
Da' Stoian era voinic,
De trei ori ei s-a-nvirtit,
In picioare a căzut,
Atunci Stoian se-nchina :
Doamne, ce-oi să fie-asta !
Iar pe cal se-ncălica
Şi din Negotio ieşea,
Apoi din gură-mi cinta:
« Negotine, Negotine,
Pleacă Stoian din tine ;
Zo, să urle cinii-n tine,
Să ştii n-o si fie bine».
Şi iar pleca pe drumu-al mare,
Mi-o lua pin Samarinoviţ,
Trecea pingi Geanova,
O lăsa pe Prahova,
O-apuca de Casfac,
Ajungea-o Mihailovaţ,
Iacă acia-mi odinea,
Citea vedre de vin bea
Şi de-ac ia iar pleca.
Pleca la Palanca,
Trecea prin Graboviţa,
Şi acia că-nsăra,
Toţi acia se culca.
Dimineaţa se scula,
Da' Stoian vezi ce făcea,
Toată lumea aduna
Şi la cafegiu striga :
Măi cafegiu dumneata,
la sprimeşte tu rachiu
Şi dă-i la lume să bea,
Să-mi fie de pomenire,
Că, frate, vezi . nu se ştie,
C-aşa-mi spune inima
Că n-oi mai trece pe-aicea.
C-asară cînd m-am culcat,
Puţin somn eu mi-am somnat,
Urit vis eu am visat,
Parcă eram spînzurat.
Visai puşculiţa mea,
Sta in cui făr-de vergea,
Scurtată-i viata mea,
'
Şi-mi visai pistoalili mele,
Stau in cui făr-de oţele,
Scurtate-s ·zilele mele.
Visai ţoalele negre,
Zilili mele se pierde.
Şi-un guşter cu pai u-n gură,
Gidea-1 meu cu ştreangu-n mină.
111
Luvaţi, lume, voi de ·beţi,·
Care pe cum inil puteţi:
Că eu pintru voi plitesc,
Să-i fie de pomenire
Lui Stoian ce dă cu ştire,
Că visu ce l-am visat,
Este vis adevărat,
Şi de-aş şti ci· este-aşa,
1ntîi pe naşu l-aş- ti la,
Da' nici turcu n-ar scipa.
Iacă naş-su se ruga:
- Măi fine, măi Stoiene,
Ascultă tu la vorba mea,
Că e bună nu e rea,
Că eu viaţa mea oi da,
Pe tine nu te-oi lăsa,
Da-voi atu de sub mine,
Dau şi inima din mine,
Şi nu te-oi lăsa pe tine.
Şi iar S tolan că pleca,
Lua drumu de Cladova,
Pin Velesniţa-mi trecea,-
Şi la pod, la Birloaga,
Cind coveiili suia,
Stoian dirept se uita,
Aşa din gură zicea :
- Minca-ţi-aş gura de ·drum,
Da' cum eşti mîndru ehi tit,
Să mă uit pe tine bine,
Că nu se ştie de tnine,
Da mă-ntorc, da nu mă-ntotc ! ..•
Cind în Coasta Părului,
Odina haiducului,
Iacă un ţigan în cale,
Cu ciurele şi cu fiare.
Da' ţiganu de-1 vedea,
El din gură ii vorbea:
- Măi Stoiene dumneata,
Nu te duce-o Cladova,
Că asară-n cafenea
Toţi turcii mi s-a vorbit,
Toţi ei că s-a tăinuit
Cum să-ţi facă facerea,
Si-ti rlpuie viaţa.
S-a vorbit şi mic şi mare,
Pe tin-cum să te-omoare,
S-a vorbit in Cladova,
1n Cladova-n cafenea,
In "Velica Sirbia".
Dară Stoian de-auza,
Aşa din gură-mi vorbea :
- De-aş ştia că este-aşa,
Intii pe naşu l-aş tăia,
Da' nici turcu o-ar scipa 1
Atunci naşi-su-i zicea :
- Măi tu fine dumneata,
Ascultă la vorba mea,
Ci e buni nu e rea,
Imi dau sufletu din mine,
Da' şf atu de subt mine,
Numa-ascultă de naşi-tu,
Că te-ndemn numai la bine,
N-a fi nici un rău de tine!
ŞI Iar pleca alătur~a,
Bată-1 Maica Precista
Şi toate zilili bune,
Să nu-l mai fie de bine,
Că nu 1-a-ndemnat la bine !
Cind ajungea-o Cladova,
Ei se băga-n cafenea,
Oară begu se ducea,
Drept la cetate-mi mergea,
Pe toti turcii i-aduna
"
Şi le spunea, vezi, taina.
Se vorbeau, se tăinuia,
Aşa begu porincea :
- Alde care vă duceţi,
Tare bine să-I prindeţi,
Mai bine voi să-I chemaţi,
Din cafenea să-I scoateţi.
Cin s-o ducea de-1 chema,
Bun bacşiş că va primea.
Da' nima nu cuteza,
Nici un turc nu cuteza,
Decît un turc mai bătrin,
Era de barbă mai spin.
liZ
Ala cuteza-i spunea
Ci n-are pe nimenea,
N-are casă, n-are masă,
N-are copii, nici nevastă.
El la cafenea-mi mergea,
Din departe se ruga
Şi lui Stoian ii spunea:
- Măi Stoiene dumneata,
Vino pin' la noi încoa ;
Vrea begu să te plătească,
Cu aur te dăruiască,
Dară begu s-a rugat
Ca să nu mergi înarmat,
Şi să mergi tu făr-de arme,
F ăr-de arme, pe picioare,
Că atunci begu de-o vedea,
Bun bacşiş, S toiene, o da,
De s-o duce pomina !
Atunci Stoian se scula,
Mina pe sabie-mi punea
Şi pistoalele la briu,
Lua şi puşca, vezi, la umeri.
Da' naşi-su de-mi vedea,
Iacă de el se ruga :
, - Măi tu, fine dumneata,
Ascultă la vorba mea,
Nu te duce înarmat,
C-o fi begu supărat,
Ascultă la vorba mea ;
Că eu sint, vez~, naşu-tiu,
Şi eu nu-ţi gîndesc rău.
Că dacă 1-oi supăra.
Poate faci şi vro belea,
De se duce pomina !
Stoian de el asculta
Şi armili le lăsa,
ŞI mergea el la cetate,
Fără de frică de moarte.
Turcii porţile-nchidea,
Şi la begu cind mergea,
Dară begu ce-mi flcea ?
Lua galbini cu mina,
Sta lui Stoian arunca,
Da' la turci el semn le da,
Şi toţi turcii ci sirea,
Pe Stoian îmi nivilea.
Dară Stoian ce ficea ?
Pe care mîna punea,
1n pămînt îl arunca,
Da' nici nu se mai scula,
Şi-mi trintea, Stoian trîntea,
Pînă ce el ostănea.
Atunci cizma o scotea
Şi cu cizma mi-i lovea,
Pe mulţi turci mi-i omora.
Alţi turci imi năvălea,
Ca frunza şi ca iarba,
Ca şi cînd ploaia ploua.
Iacă Stoian ostănea,
Iacă unu că-mi ieşea,
1usein din Rîtcova,
O boată de corn avea,
Şi la Stoian se ducea,
Şi după cap mi-I lovea,
Pe Stoian mi-I ameţea,
Turcii toţi îmi năvălea
Şi pe Stoian mi-I lega
C-o frînghie de mătase,
1mpletită viţa-o şase,
Strînge carnea pin' la oase :
Şi cu alta de Braşov,
1mpletită viţa-o opt.
Stringe carnea piste tot,
Şi frînghia de fuior,
Da' e groasă ca pe picior.
Şi după ce bine-1 lega,
La begu mf-1 aducea,
Şi begu mi-I judeca.
Dară Stoian se uita,
Şi numai ce îmi rinjea,
Şi din mustaţă zbîrcea,
Nici o putere o-avea,
Aşa din g1.D"ă-mi zicea :
- Bine begule dumneata,
Da' cum ne fu vorbiţa ?
Hai, hai, lele, maica mea,
183
De-aleea de-of mai scipa,
Şi la spurcat cind m-oi ducea,
Armill nu le-oi mal lisa 1
Atunci begu de-auza :
- Mii Stoiene dumneata,
Naşi-tu, vezi, te-a minţit,
Naşi-tu te-a prevlrit,
Naşi-tu cu blaga mea,
Să ştii ci ţi s-a dus viaţa.
Da' si-mi spui adevArat:
De cind te-ai bulibăşit,
Ce păcate mi-al făcut ?
Ca si-ţi iert picatili,
Pin-oi ficea altlll.
- Măi begule dumneata,
De cind m-am bulibăşit,
Multe păcate-am ficut,
ŞI cadîne am stărpit,
Ce mi-a fost drag am ficut !
Mi-am trăit pe voia mea,
N-am frică de nlmenea,
Şi-am trăit pe voia mea ...
Toate fetele de turc,
Toate de mine n-a uidi t,
De care god mi-a fost drag,
Ea de mine n-a scăpat.
Pin-acuma mi-am trăit,
D-acuşa m-aţi prevărit.
Am picat la mîna ta,
Fă din mine ce oi vrea,
Nu-mi pare rău de viaţa mea,
C-aşa mi-a fost, zău, mintea.
Eu de-aici de-aş mai scăpa,
Aş ştia ce aş lucra;
Intii pe naşu l-aş tăia,
Da' nici tu nu mi-ai scăpa.
- Măi Stoiene-bulibaşa,
Ce-ai judecat tu Cralna,
Vezi, tu, Craina jumătate,
Pe Timoc a treia parte,
Spune-mi tu adevărat :
Cîţi turci tu că mi-ai tlla t,
Cîţi în pari ai alinat,
 Cîţi in Timoc inecat,
Ciţ i pe Dunăre-aruncat,
Da' pe clţi ai spinzurat ?
Că de cînd mi-ai haiducit,
Multe cadîne-ai văduvit,
Mulţi copii ai sărăcit.
Cu panduri şi cu haiduci
Ai pornit prin văi şi lunci,
Pin păduri şi pe poteci,
Turci, aznale imi petreci.
Mult aur tu ne-ai furat.
La rumânii tăi ai dat.
Nu ţi-a fost, Stoiene, păcat,
Ne-ai lăsat făr-de-un ducat,
L-ai supărat pe-mpărat ;
Pe-mpărat din Ţaligrad,
Şi-o să-ţi fie, vezi, de cap !
După ce te-ai bulibăşit,
L-alte rele te-ai grăbit,
Nu ne laşi peste Timoc,
Cu cai potcoviţi de loc,
Şi cu arme înarmaţi,
Parcă sînteţi voi turbaţi.
D-ai căzut la mină bună,
Care capu să-ţi răpună !
A tune i begu năredea,
Pe Stoian mi-I spinzura
Baş în grad in Cladova.
Şi nici aşa nu-l lăsa,
De la munte mi-aducea
Un copac de-al găunos,
11 puseră pe Stoian pe dos.
Drumu-n Dunăre că-i da,
Şi pe apă că-mi plutea,
htergea pin' la Prahova.
Prahovenii, belecii,
In bălăit se brodea
Şi copacu mi-t prindea.
Cind la margine-1 trăgea,
Da' cind lemnu mi-1 spărgea,
Pe Stoian-bulibaşa-1 gisa,
11 găseau in lemn băgat,
Ca pe-un mare vinovat,
184
Ce de turc e spînzurat,
Zo, era, Doamne, umflat.
Gata lemnu a crăpat,
Nima nu mi-1 cunoştea,
Da' nevasta lui venea,
La Stoian mi se uita,
Nici ea nu I-ar fi cunoscut,
De nu s-ar fi nemerit.
Da' pe ce mi-I cunoştea?
Pe mustaţa de la gură,
Pe inelu de la mînă,
Pe inelu de argint,
lnelu de cununie,
Din dalba copilărie.
Iacă nevasta mi-I luva,
Mindru leagăn că-i făcea,
Pe Stoian mi-I îngropa,
1n rînd ca toată lumea.
Cintecu ce 1-a cîntat,
Din Negotin cind a plecat,
Şi visu că l-a visat,
Baş mi-a fost adevărat.
N u-rni este mie de voi,
Ce-ascultaţi acuşi la noi,
Şi-mi de ce-a fost atunci,
i\lare patimă sub turci,
Doamne, de s-o pomeni,
Cît soare pe ceri va fi.
Soar'li merge şi apune,
Dară Stoian tot se spune.
Istorie rumânească.
La buni fraţi ca dumneavoastră,
Pentru ca să pomenească.
82
RADU $1 TATARII
Foaie verde colălie,
1-ascultaţi, lume, la mine,
Să vă spun o istorie, ..
Istorie bătrinească,
Ca pentru să pomenească!
1ntr-o sfîntă clumineca,
N-avea Radu ce lucra,
Cu soru-sa se vorbea:
- Soră, surioara mea,
Vrei s-asculţi vorba mea 1
Să facem o pomenire,
Ce nu s-a aflat pe lume !
la rosteşte, naică, bine,
Dă-ţi faţa cu rumeneală,
Obrăjiorii cu căneală,
Şi bine te premeneşte,
Prc a bine te rumeneşte :
Şi noi, naică, să mergem
Tot pin tîrgu-al tătăresc,
Ll ne sint boieri de-ai mari,
Cu chesălele de bani ;
Eu să strig in gura mare:
- Ai la roabe de vinzare,
Ca să-mi daţi bune parale!
Noi pe ei să-i înşelăm,
Parale bune să luăm :
După ce banii i-om lua,
.·\tunci, naică, om fugea.
Şi iată cum om lucra,
T ă tarii n-er pricepea :
Tu te faci că plîngi,
~'-linile îţi frîngi,
Că ţi-e dor de frăţior,
Ce-l iubeşti cu foc şi dor.
Eu p~ Lindu-oi încăleca,
Pe lîngă tine m-oi da,
Ca să-mi săruţi tu mîna :
Eu mîna-n brîu ţi-oi punea,
Pe Lindu te-oi arunca
Şi cu tine voi fugea,
La păgîni nu te-oi lăsa !
:\tunci soru-sa Stanca,
ln cămară se băga,
Bine, frumos se rostea,
Bine mi se primenea,
Faţa ea şi-o rumenea,
Iară părul şi-1 cănea.
Radu-n grajd se băga,
115
Pe Lindu de-1 rostea :
Păru fnele-i făcea,
Bine de mi-I dichisea.
Şi-mi avea Lindu, avea
Şi dangale pe spinare,
Cind îl vede, naica moare r
Frumuşel mi se rosteau,
Şi cu soru-sa pleca.
Ajungea pe drumu-al mare,
Zo, fugea Lindu de tare,
Ca un vint de-al viforit,
Cind abură pe pămînt !
Şi-mi fuge iepureşte,
De nu-i mai tragi nădejde :
Cu urechile pe spate,
Fuge de nu se mai poate !
Cînd la tirg el ajungea,
Baş la tîrgu-al tătăresc,
Une boierii trăiesc,
La parale cheltuiesc,
Pe Lindu-1 descăleca
Ş i-ncepea tare zbiera :
- Hai la roabă de vinzare,
Ci ne dă multe parale !
Atunci tătari de-auza.
Pe lîngă ei s-astringea;
La soru-sa se uita,
J\1ai aproape-nainta.
Da' un tătar mai bătrîn,
Era de barbă cam spin,
Era făcut mai de mult,
Multe-n lume-a-petrecut
Şi multe c-a mai văzzut !...
E 1 era mai priceput,
Pe soră i-a cunoscut
Şi din gură a grăit :
- Măi Radule dumneata,
Asta -nu e roaba ta :
Asta-ţi este soru-ta
Dintr-o mumi, dintr-un tati,
Spune vorba-adevărată !
De ce-o vinzi pe soru-ta,"
Or ţi s-a urît de ea ?
Dari Radu-1 răspundea : Lăcrămi pe obraz curgea :
- Tătăraşe dumneavoastră,
Nu purtare-ţi minte proastă !
Da' fincă m-ai intrebat,
Vreau să-ţi spun adevărat :
Eu o vînd pe soru-mea,
De nevoie, vai de ea 1
·Că muma, vezi, ne-a murit,
1ară ta ta ne-a pierit...
Tata, ştii, a fost bogat,
Da' n-avea soţie-n sat ;
Şi avea cirezi de boi,
Da' şi mari turme de oi.
Şi dacă-a fost om bogat,
Da' mi-a fost tare stricat !
Pe toate mi le-a vindut
Şi săraci noi am uidit ...
A vindut viile şi moşiile,
Apoi boii şi cu oile ;
Pe toate mi le-a vîndut,
Şi dator tot c-a uidit,
Şi aşa tata-a murit,
Dumnezeu să-I fi bătut,
Că prea rău ne-a sărăcit,
Fir-ar el şi-ncolăcit !
Acuşi dator mă găsesc,
Toată noaptea mă gîndesc
Cum să fac să mă plătesc :
Nu ştiu dacă-o să mă credeţi,
Da' pe soru-mea o vedeţi ! ...
Mi se rupe inimioara
C-ajung să-mi vind surioara,
Datoriile să-mi plătesc~
Om curat eu să uidesc !
Da' tătaru il credea,
~1ultă blagă el ii da :
Cit cerea, atita-i da
Şi pe soru-sa i-o lua.
Să vezi, Radu ce-mi făcea ?
După ce banii-i primea,
El pe Lindu-ncăleca
Şi la tătari se ducea.
Dară sora-i, zo, plîngea,
186
Radu aşa cînd vedea,
Tătarului îi zicea :
- Tătarilor dumneavoastră,
Soru-mea este o proastă,
S-o gîndi la muma noastră,
Care a-nvăţat-o acasă
Să sărute mîna mea
Orişicînd ne-om despărţea,
Că-s mai mare decit ea,
Ş-aşa ni-i nouă legea.
Vă rog să staţi cîtăva,
N-o să avem gilceava ;
Apoi du-te cu sănătate,
Că şi de la Domnu se poate !
Oară Radu ce-mi făcea ?
Pingă sora lui se da,
Nu-i da mîna s-o sărute,
Da-i da mîna ca s-o salte.
Mîna la brîu îi punea,
Pe Lindu o arunca,
Pinteni lui Lindu îi da :
Dară Lindu, zo,-mi fugea,
Şi s-aşterne cimpului,
Pe aripa vintului,
Şi-mi fuge ca o furtună,
Cu tătarii nu e glumă!
Fugea cu urechile pe spate,
Fugea că nu se mai poate !
Cu soru-sa alăturea,
lată acasă c-ajungea :
Şi-Şi lua paloşul din casă,
Trece prin tătari prin oasă:
Tătarii cum ajungeau"
La luptă se indîrjeau.
Radu singur se luptă,
Da' tătarii vo sută,
Şi-i taie cu patoşu-al greu,
Că e voinic ca un zmeu !
Apoi la soru-sa venea,
Din gură aşa-i zicea:
- Stanco, surioara mea,
la-mi fă tu nişte cafea,
Să-mi treaci de inimi rea,
Ca la noi la nlmenea ! ...
Şi-mi bea şi se veselea,
De tătari nu se-ngrijea.
Şi trăiau pe ţari-n pace,
Că n-au titarii ce-i face •
83
GOESCU
Pe marginea Oltului,
Frate, ş-a Olteţului,
Multe corturi sînt întinse,
De voinici îmi sint cuprinse !...
La cortu-al din mijloc,
Mi se vede-un mare foc,
Şede hanu şi sultanu,
Şi-1 judeci pe Goescu.
Da' cum, naici,-1 judeca ?
Cu palma mf-1 pilmufa,
Cu biciu mi-t biciuia.
:\tunci Goescu-mi vorbea :
- Măi hanule şi sultane,
Şi agipeţu lebane,
Prea bine mi-am auzit
Că mi-s sînt eu de pierit :
Da' mă rog de dumneata
Să-mi fac şi eu crucea mea,
C-aşa spune pravila
De la Maica Precesta,
Şi sfinta vanghelia !
Că ştiţi, frate, de nu ştiţi,
Cit pe pămînt mi-am triit,
~tulte păcate-am avut :
Pe frate-meu l-am tăiat,
Pe taica l-am junghiat ;
~t-am ţinut cu muica mea,
M-am iubit cu soru-mea :
Vezi, păcate-mpresurate,
Nu le-alegeţi de dreptate ! ...
Dar hanu şi sultanu,
117
Şi aglpeţu lebanu,
Multi turcime-aduna,
Pe Goescu-1 trimetea,
La biserici-I ducea,
Goescu-nuntru Intra :
Turcii-afari 1-adista,
C-aşa le cerea legea.
Goescu tn biserici,
Rimasi fără de frlci :
Pe un popă il vedea,
Din guri aşa-I grila :
- Pirlnte, sfinţia-ta.
la desleagă-mi direapta,
Să fac crucea creştfneasci,
C-aşa spune pravila
De la Maica Precesta,
Şi sfînta vanghelia.
De direapta te-of sffa,
Di-1 drumu atunci la stinga ...
Da' popa de auza,
De direapta se sfia,
li da drurnu la stinga.
Goescu stîngaci era,
Aşa bine se brodea !
Mina su' manta băga,
Mică sabie scotea :
lncolăcită cum era,
1n popă mi-o îndrepta,
Grămadă că mi-1 trîntea.
Pînă popa se zbătea,
Aine de pe el trăgea,
Goescu le îmbrăca,
Sama in oglindă lua :
Popi întreg că părea,
Numai barbă nu avea ! ...
Foarfecele mi le lua,
Barba el că o tundea,
Pe o aţi o-nşira :
Sama in oglindi lua,
Popă-adevărat era !
Afar' la turci că ieşea,
Din gură aşa le vorbea :
- Turcilor, agalflor,
Ce mai staţi şi vi uitaţi,
Goescu la mine a venit
Şi baş eu l-am spovedit :
<.irele păcate a avut,
Eu tare m-am năcăjit,
Pe Goescu-am pripă~lt.
l)acă voi nu mă credeţi,
1ntraţi-nuntru şi vedeţi !
r\tunci turcii de-auza,
Năvală la uşă-mi da.
Da' Goescu ce-mi făcea?
De la spate mi-i lua
Şi pe toţi mi-i prăpădea.
Un cal bun îşi alegea,
Pe drum la deal îmi pleca :
C-un căpitan se-ntîlnea,
Multă oaste îmi purta.
Da' Goescu-1 intreba :
- Căpitane dumneata,
Un~ mergi cu oastea ta?
Căpitanu că-i zicea :
- Părinte sfinţia-ta,
Prea bine mi-am auzit
Că Goescu mi-a murit :
Baş acolo că mergem,
Pe Goescu să-I vedem.
Da' Goescu îi zicea:
- Căpitane dumneata,
Goescu că mi-a venit,
Baş eu l-am şi spovedit ;
Grele păcate c-avut,
ŞI eu că m-am năcăjit,
Pe Goescu-am prăpădit.
Căpitanu de-auzea,
1\\ică sabie scotea,
Pe popă îl dăruia,
El din guri iar grăia:
- Bună sabie căpătai,
Da-n carne nu mi-o-ncercai !
In căpitan o răpeza,
Capu de la trup ii lua.
Şi pin turci se invirtea,
Ca un vifor ii băt~a.
188
Le bătea mijloacele,
Le ştia soroacele.
Pe toţi turcii prăpădea,
Iar îndărăt se-ntorcea :
Iar la hanu şi sultanu
Şi agipeţu lebanu.
Din gură le cuvînta :
- Măi hanule şi sultane,
Şi agipeţu lebane,
Daţi-mi oaste să mă bat,
C-acuşi m-am întărîtat !
Da-mpăratu de vedea,
Aşa din gură-i grăia :
- Goescule dumneata,
Oastea ce noi am avut,
Toată tu ai prăpădit t
Burta pe astat punea,
Mîndră pravilă-i făcea,
Apoi din gură-i zicea :
- Goescule dumneata,
Judecă-ţi tu ţară-n pace,
N -are ni ma ce-ţi mai face !
Istorie rumânească,
Domnu ca să pomenească
La buni fraţi ca dumneavoastră.
84
VIDU ŢAREANU
Cind oi zice de-o c icoare,
La vale, frate, la vale,
Colea-ntr-un buaz de mare,
.~\i se vede-o casă mare,
Cu fereştile-n brumale,
Ce se-nvîrteşte după soare.
Da' la ea cine-mi şedea'?
Doar Vidu cu mumă-sa.
Acea maică cea bătrînă,
Cu burculiţa săină,
Cu dinţişorii de lină,
Cu brinaşu numai sirrnă,
Aia e-a lui Vfdu mumi.
De cind Vidu s-a niscut,
Tot cu turcii s-a bitut,
Ci e Vidu copil mic,
Iacă Vldu ce-a făcut :
'Ntr-o sfinti dumineca,
Cînd nu lucră nimenea,
Mai de noapte se scula,
Se ducea la cafenea
Să ·bea un par de cafea
Ce ţine şapte oca,
Că tot aşa Vidu bea.
La foişor se-ntorcea
Şi de-a razna-o pat şedea •..
Iacă somnul mi-I fura,
Vise mari îl grărnădea,
Şi din somn se spăimînta.
Drept în picioare sărea:
Mumă-sa mi-I prijinea
Şi din gură-aşa-i grăia :
- Vidule, muică Vidule,
Muică, ce te-ai spăimîntat ?
Aşa din somn ai zbierat,
Pe maica mi"'al ofticat !
Oară Vidu sta vorbea :
- Aoleo, muichiţa mea,
Aşa greu am adurmit,
Visele m-a grămădit ;
Aşa vis n-am mai visat !
Că l-am mai visat o dată,
Cînd cu turcii m-am bitut
La Măgura Cucuiată,
Unde m-am bătut odată.
Chiar in pat că mai şedea,
Şi iar sta de cucăia.
Dară maica cea bătrînă,
Ce era lui Vidu mumă,
In picioare se scula,
Pe fereastră se uita,
Ş-avea, Doamne, ce vedea t
Cită mi-e frunză şi iarbă,
Atit pocernea lă neagră ;
Cită iarbă pe pămînt
189
Cu trei turci este mai mult,
Toţi la Vldu mi-a venit !
Dari baba de vedea,
Din guriţi-aşa grila :
- Vldule ţireanule,
Vidule copilule,
Ş-al meu trandafirule,
Da' vezi, muică, da' nu vezi,
Că la tine mi-a venit
Cîtă frunză pe pămînt,
Avliile ţf le-a umplut? ...
Da' Vfdu cind auzea,
Drept în picioare sărea;
Pe fereastră se uita,
Ş-avea, Doamne, ce vedea !
Citi mi-e frunză Şi iarbi,
Atît pocerneali neagră !
Toţi de Vidu ci întreabă,
Dari Vidu sta grăia :
- Mumă, muiculiţa mea,
Da' ştii, mumă, da' nu ştii,
Furca-n brîu, mumi, să pui :
Nu ştiu torci, au nu torci,
Numai turcii să-i intorci,
Cu gheocu să desfaci,
Pină-m' ţăsăl Galbena,
Pe Galbena, · pe Cioaca,
Pe-aia, pe Tărigrădeanca.
Dară baba de-auza,
Furca-n brîu baba că lua.
Nu ştiu cu furca torcea,
Cu gheocu descînta,
Nima-n samă nu băga.
Turculeţu-al mititel,
Răvărsat de bubăţil,
Ştie carte georgumel,
Fecioru lui Ciupăgel,
El t4in gură-aşa grila :
- Turcilor, voi turcJ agale.
Astă maică. cea bătrîni
Este a lu Vidu mumi.
Nu ştiu toarce, au ·nu toarce,
Numai agalele-ntoarce !
Iacă turcii se-ntorcea,
La locuri mi se ducea,
Dară Vidu, de colea,
Jos pe scară dubăra,
Se ducea la Galbina,
Lua grebla şi ţăsăla,
Ţăsăla pe Galbina;
Cu undelemn o ungea
Şi afară mi-o scotea.
Lind punea picioru-n scară,
Plinge turcu se omoară !
Buzduganu-n mină lua,
La ciochină-1 aşeza
~i la logor că ieşea.
Cind pin turci că abătea,
Cu buzduganu cind da,
N uma colnice-i făcea !
Galbina cu dinţi mînca,
Cu copitele-i bătea,
Cu sabia-i cionninea:
Puţinei ce rămînea,
Fuga la Stambul că da,
La-mpăratu-i povestea:
- Mă-mpărate, luminate,
Iacă Vidu, copil mic,
La agale ce-a făcut,
Cu buzduganu-a bătut !
Grehenu s-a supărat,
El cu dinţii ne-a mincat :
Cu copitele-a bătut,
N -a rămas lege de turc ...
Da-mpăratu de-auza,
Pe toţi paşii-i aduna :
Chiar nima nu-mi cuteza
La Vidu de or trecea.
Cine vorba c-o afla ?
Unu, Cara Mustafa
Şi cu turcu Abdula.
Ei pe cai se-ncăleca,
Mult ascher că astringea,
1şi lua drumu şi pleca.
Dari Vidu de colea,
.t\1ai de noapte se scula
190
Ş-o chema pe mumi-sa,
Şi din gură-aşa-i vorbea :
- Mumă, muiculiţa mea,
Să te duci und' te-oi mina :
Viţăluşii-af mfci să iei,
Te duci, mumi, i-of păştea,
Colea-o deal, pe dumu-al mare,
Unde-mi trece caravane:
Viţăii iarbă păscînd,
Da' zăluţa zdrăncănind,
Agate pe drum venind
Şi de Vidu intrebind.
Dacă mi te-o cunoştea
Şi de mine c-o-ntreba,
Mumă, să le spui aşa :
- Turcilor, voi turci agale.
Bată-ţi suru, cată-ţi drumu,
Vidu maichif a murit
La Măgura Cuculată,
Unde s-a bătut odată ...
Baba de-acasă plingind,
Cu viţăif-ai mici păscind,
Colea-o deal, pe drumu-al mare,
Unde-mi trece caravane,
Iacă viţăii păscînd,
Zăluţăle zdrăncănind,
Răiacii pe drum venind,
Toti de Vidu întrebînd;
9
Pe lingi babă trecea
Şi nima n-o cunoştea.
Turculeţu-al mititel
Rivărsat de bubăţăl,
El din gură-aşa grăia:
- Oi, bre Cara Mustafa,
Şi tu turcul Abdula ;
Ce-mf treceţi pe drum tăcînd ?
Da' vedeţi, da' nu vedeti
Astă maică cea bătrînă ?
Asta e lui Vidu mumă !
Atunci Cara Mustata,
Calu-ndărăt invirtea
Şi-mi punea mîna pe ea,
Din guriţă întreba :
 - Lele maici, tu bitrini,
Tu •i fi a lu Vidu mumi ?
Spune, mamă, adevărat,
De-o fi Vidu aici in casi,
Zi-i afar' la noi să iasă ;
Dacă-o fi plecat pin sat,
Să trimetem la el vrun sfat,
Să-I aducă de pin sat :
Da' de-o fi Vidu la vie,
Să trimetem om si vie.
Da' baba dac-auza,
Sta, din guri şi grăia :
- Turcilor, voi turci agale,
Nu e Vidu maichii-n sat,
Să trimeteţi la el sfat,
Să-I aducă de pin sat:
Da' nu-mi este nici acasă,
La voi afară să iasă :
Şi nu-mi este nici la vie,
.
Să trimeteti om să vie.
Vidu maichii a murit
Cind cu turcii s-a bitut
La Măgura Cucuiati,
Unde s-a bătut odată.
De nu credeţi cuvintu,
Mergeţi si-i vedeţi mormintu !
Atunci Cara Mustafa,
Lua frînghiile şi-o lega,
Şi-mi pleca turcii cu ea
La-ale morminte părăsite,
Cam de vreme şi de mult,
La Măgura Cucuiati,
Unde s-a bătut odată.
Da' turcii dacă-mi vedea,
Paloşele din teacă trăgea
Şi tăbăra de săpa :
P ărnintu uscat ieşea,
Palaşele le fringea.
Oară baba ce-mi făcea ? ..•
Poale lungi şi rninte scw1ă,
Mi-e babă nepricepută:
Pe la briu s-apipia,
Mititel briceag trigea,
191
Cind tăia, zo, rişcăla :
Frînghiile reteza
ŞI pe fugi se punea.
Cam de frică, cam de pripă,
Se-nfigea baba la fugi,
Fugea tare,-n fuga mare.
Turcii-o samă cînd bigari
Şi pe babi n-o văzură,
Aşa din guri grăiră :
- Baca şim dim gheauru,
Ce-a-ndemnat-o diavolu
Să taie frînghiile,
Şi pe fugă s-a luat,
Cred că ne este de cap !
Ei pe cai că-ncăleca,
După babă alerga :
Dari baba rău fugea,
Da' şi turcii după ea !
De conac apropia,
Tăbăra baba zbiera :
- Vidule, maică Vidule,
Vidule ţăreanule,
Da' vezi, maică, da' nu vezi,
lată, Cara Mustafa
Şi cu turcul Abdula,
Aleargă după maici-ta,
Şi o taie acuma,
Ce-ai supt ţiţi de la ea !
Da' Vidu cind auza,
Pe foişor se suia,
F ereştile deşchidea,
Capu-afarl că-I scotea :
Şi o dată cind răcnea,
De cădine-i injura:
- Oi, bre Cara Mustafa,
Ce-alergi după mama mea
Ce-am supt ţîţă de la ea ?
la aşteaptă cităva
Pini-ncalec Galbina 1
Atunci Cara Mustata,
Glasu lui Vidu-auza,
Şi din gură-aşa-I griia:
- Taci, Vidule, nu-njura,
N-am venit să ne bătem,
Ş-am venit să ne-ntrebăm
Care ce lege sintem.
lmpăratu m-a minat,
C-a auzit e 1 ş-a aflat
Că ţ-ă Galbina de dat.
De ţ-ă Galbina de vinzare,
T-o cintărim cu parale.
Da' de-ţi este de schimbare,
O să-ţi dau pe unul şasă,
Să rămîi cu ei acasă !
Oară Vidu de-auza,
Jos pe scară cobora,
Pe Ga1bina ţăsăla,
Paloşu-n teacă punea,
Picioru-n scară-aşeza,
La direct mi se ducea,
Buzduganu că şi-1 lua,
Pe deştiu-a 1 mic îl ţinea,
Şi . cu Galbina pleca.
Sus la Cara Mustafa,
Buzduganul învîrtea :
Cind o dată-1 repcza.
De pe at il lepăda
Cind pin turci că abătea !
Şi nu-i bat~ cum să bate,
Ş i-i bate Vi du de moarte !
Da' nu-i taie cum se taie,
Da-i lepăda pin gunoaie,
Pe toat~ socacile,
Zo, le sărea f~sur'le !
De la prînz pin'la chindie,
.\ti-a tăiat vro şapte mie,
Galbinu nu se mai ştie !. ..
Puţinei ce rămînea,
Care Vidu nu-i vedea,
Fuga la Stambul că da,
La-mpăratu-i povestea.
lmpăratu spăimîntat
S-a băgat in corn de drac ;
lanadolu-a ridicat,
192
C-un arap negru buzat,
Cu buza cit un ficat:
Cînd il priveşti după cap,
1t stă solzu ca de crap :
Da' cînd il priveşti pe burtă,
1i stă solzu ca de ştiucă !
Arapu s-a supărat
Şi la-mpăratu-a plecat,
Prea frumos s-a lăudat
S-aducă pe Vidu l~gat :
Pin nouri s-a-mestecat
Şi la Vidu c-a plecat.
Merge-arapu sus pe vint,
Janadolii pe pămînt :
Arapu-n vînt vijiind,
Dară pămintu gemînd.
Iară Vidu de colea,
Chiar de noapte se scula,
Se ducea la cafenea,
Cea mai mică cafenea,
Cu şaptezeci lingă ea,
Unde Vidu bea cafea.
La cea mică cafenea,
La ea cine da cafea ?
.
Ai cei trei arnăuti,
Să purta cî'şitrei desculţi.
Iacă Vidu ajungea,
Pe Galbina o lega
Şi porîncea la cafea,
Una de şapte oca,
Că tot aşa Vidu bea !
Arnăuţii de-auzea,
Cafeaua i-o plămădea,
Cu venin i-o-nvenina,
Cu otravă otrăvea,
Să-i dea lui Vidu să bea ;
Să bea, să se otrăvească,
Ţara-n pace să uidească.
Da' Galbin~ rincheza,
Cafeneaua legăna !
lată cafeaua-mi venea,
Şi pe astat i-o punea.
Galbina daci-mi vedea,
Cînd o dată că zbiera,
Popu din platră-1 scotea
Şi se băga-n cafenea,
Cu picioru-n masă da,
Şi cafeaua i-o vărsa,
Ea pe masă se-nchega.
Da' Vidu dacă-mi vedea,
Pe arnăuţi ii chema,
Cite un bacşiş te da.
Arnăuţii alerga,
Oară Vidu de colea,
Paloş din teacă trăgea,
Capu de la trup le lua,
Afar' cu Galbina ieşea.
Da' pe cer să zăuita,
Vedea ceriu-ntunecat
Şi pămîntu afumat,
Că vine la el arap,
Cu norii s-a mestecat!
Dară Vidu de-mi vedea,
Capu pe Galbina punea,
Din ochi negri lăcrăma.
Da' Galbina-1 întreba :
- Vidule, stăpinu meu,
Creştinu lui Dumnezeu,
Tot cu turcii-am acătat
D-acuşi ce te-a-mbiat,
Capu pe mine ai pus
Şi te-ai tăbărît pe plîns '?
Cu lacrime m-ai scăldat,
Păru mi s-a-ncîrliontat!
t
Dară Vidu-i sta spunea :
- Galbino, căluţu meu,
Să-ţi ajute Dumnezeu !
Ştii, Galbino, da' nu ştii,
La mine s-a ridicat
Un arap negru buzat,
Cu buza cit un ficat :
Cind il privesc după cap,
1i stă solzul ca de crap :
Cind ii priveşti pe burtă,
ttJ
11 sti solzu ca de ştiucl !
Pin nori s-a mestecat,'
lanadoli a ridicat,
La mine-o ţară-a plecat !
Da' Galbina de-auza,
Sta, din gură şi vorbea:
- Taci, Vidule, nu plîngea,
Ci şoimul arapuluf
Este frăţine-meu:
De ani este mai voinic,
La putere e nimic!
Eu sint fratele-al mai mic,
De putere mai voinic.
O să zbor in sus în vînt,
Ş-oi să-1 apuc eu de git,
Şi-1 trag la pămînt :
De pămînt cînd 1-oi trîntea,
De loc să nu scoţi sabia,
Şi la burtă 1-of crunta,
Maţele ~ 1 te-Oi scotea,
Pe pămînt i le-oi vărsa.
Doar atîta îi spunea,
Capu sus 1-aridica,
Pe arapu că-I vedea,
Atunci Galbina zicea:
- Vidule ţăreanule,
Bagă mîna-n pozănari :
Scoate cea verde basma
'Şi leagă-ţi ochii cu ea.
Ţine-te bine pe mine,
Ca să zbor în sus cu tine.
Dară Vidu de-auza,
Scoasă cea verde basma
Şi-şi legă ochii cu ea.
Galbina cind înălţa,
Deodată-n nori mergea,
Asupra de-arap se da
Şi de git il cuprindea,
La pămînt el il tri~ :
Cind de pămînt n trintea,
Vidu sabia trăgea,
La burtă-1 injunahia,
Maţele la şoim scotea,
Capu-arapuluf tăia:
Pe fanadoli tăbăra,
Cu buzduganu-1 bătea,
Cu sabia-i ciorminea :
Galbina cu dlnţii-i minca,
Cu picioarele-i vătăma.
Pin ianadoli tăbăra,
Tăbăra de-i măciuca
Şi pe toţi îi prăpădea.
Şi n-are ce mai bătea,
Cu Galblna imi pleca,
La-mpăratu la Stambul.
La Stambul cum ajungea,
El din gură-aşa-mi vorbea :
- Mă-mpărate luminate,
Galbina s-a mîniat.
Sabia s-a-nverşunat
ŞI la turc s-a învăţat,
.Mai dă-m' oaste si mă bat r
Da-mpăratu de-auza,
Din guriţi aşa-I spunea :
- Vidule ţăreanule,
Vidule copilule,
Cită oaste am avut,
Toată la tine-a venit :
Crezi, toată mi-ai prăpădit
Ş-acuş la mine-ai venit ?
Dară Vidu sta grăia :
- Iartă-mi, Doamne, păcatu,
Să nu-l tai şi pe-mpăratu !
La-mpăratu se ducea,
Capu de la trup îi lua,
Şi-n ciutură-1 lăpăda, -
Ciutura se lumina !
Iacă Vidu se-ntorcea,
Şi da-n vale, colea,-n Olt,
Să treacă Oltul pe pod.
Cind la pod apropia,
Galbina se minia,
Nu vrea podu a trecea!
Vidu rău se minia,
194
Cu mimuzu-1 inţipa,
Cu corbaciu-1 atingea,
Da' su' pod că-mi şedea.
Cu pistoale de argint,
Numai de trei ani umplut,
Tot de ViJu e gătit.
Da' Galbina cind sărea,
Nouă pistoale pocnea,
De pe Galbina-1 dubira,
Jos in Olt Vidu cădea :
.-\pa Oltului il lua,
Da' Galbina de colea,
Drept in Olt calu sărea,
Şi pe Vidu că-I prindea;
Pe Vidu-n gură-1 ţinea,
Cu picioarele-nota,
La malu Oltului scotea
Şi sub pod că alerga.
Pe toţi oţii ii prindea,
Cu picioarele-i măciuca,
Da' cu dinţii ii rupea
ŞI pe Olt ii lăpăda.
Iar pe Vidu că mi-I lua
Şi cu Vidu se ducea,
Colea, la păru rotat,
De mindre flori încărcat.
Cu picioar'le că bătea,
Mîndru mormint îi făcea, -
N-are cine-I îngropa !
Jos în mormint il lăsa,
Şi pe fugă se punea,
La conace ajungea,
De trei ori le ocolea,
N-are cine uşa deschidea.
La tarabă se ducea
Şi el bine că-mi vedea,
Fără stăpîn rămînea,
N-are cine zob să-i dea ...
Peste tărabă sărea
Şi pe burtă se lăsa,
Singurel se-njunghia :
Sărmanu se prăpădea,
Doamne, de ce pomenea !
III. HA 1 DUCE Ş T1
85
COUEA ŞI ŞTEfAN-VODA
Colea-o vadu-ntunecat,
Zace Corbea-ntemnlţat :
De boieri e judecat
Şi in lanţuri mi-e legat.
Dar de ce mi-I judeca ?
Pentr-un buzdugan,
Buzdugan fermecat,
Din ceri mi-este picat.
Nouă ai mi-I osîndea,
1n temniţă-1 biga,
1n temniţă de piatră,
De doi nemţi e aşezată.
De-un corn mi-e ridicată,
De două-o pămînt bigati,
Bat-o Dumnezeu s-o bată !
Multă vreme a trecut,
Da' Corbea stă mut:
Nici vîntu nu-l bătea,
Rază de soare nu-l vedea,
De urît nu mal putea !
Multă vreme nu trecea,
Dară muma lui Corbea,
1ntr-o sîntă vfnea:ea,
Dimineaţa se scula,
Pe ochi negri se spăla,
Două ouă că roşea,
La temniţă pornea :
Lua traista cu premenele,
~1erge la Corbea cu ele;
la temniţă-ajungea,
Din gură aşa-i zicea :
- Corbeo, Corbeo, puiul muichii,
Spune-mi, muică, mort eşti ori viu,
Spune-mi mie ca să ştiu,
. .
Sufletelu-abia mi-I tiu !
Oară Corbea de-auzea,
Drept in picioare sirca
ŞI lui mi-sa ci-I spunea:
- Nu sint, mulci, mort, nici viu.
Numai sufleţelu-ml ţlu!
Maici,-alcl ci m-a bigat,
Ştefan-vodl cel turbat;
Ci e frfci de domnle,
Nu mi las de haiducie!
Cind în turmă m-a-aruncat
Ştefan-vodi cel turbat,
Şerpii erau ca acfle,
Astizi sînt ca suliţe :
Broaştele ca nucile,
Astizi sint cit ploştile 1
De cînd, maici, am Intrat,
Geani cu geani n-am dat,
Carne-o guri n-am bigat,
Buza cu vin n-am udat !
Dar pe toate mi-am răbdat,
Doamne, ce mare picat r
Şi tot încă am si rabd,
Citi api curge-n vad !
Şi-oi duce-o cum oi putea,
Tot greul 1-oi petrecea,
Daci n-ar fi o broscoal~.ă
Şi-o pustie de şerpoaică.
Ala, maici, mi-a ouat.
A ouat şi a-mputat
1n poala caftanulul.
Gura pozinarului.
Una, maici, cind se-ntinde,
Mijlocetu mi-I cuprinde :
Trupuşoru rău ml-1 stringe
Şi oscioarele îmi frin2e.
Alta-o carne mi se-nfige,
Sînge din mine-mi suge :
Copilaşii şi-i adapi,
La inimă rău mă seaci !...
Da' eu stau de zid legat,
Ca murguleţu la gard ..•
Schfeptu rău mi stringe,
Oasele-mi străpunge,
Inimioara-ml plînge,

195
·Trupul mi se frînge.
- Corbeo, Corbeo, puiul maichii,
De ce_ eşti viu spune-mi să ştiu :
.De eşti mort să te jelesc,
.La-i morţi să te pomenesc.
- Maică, măiculiţa mea.
-Linişteşte-ţi inima,
Nu sînt mort să mă jeleşti,
Nici viu te-nveseleşti ;
·Nu sint mort, da' nici viu.
Numai sufleţelu-mi ţiu t
Mumă, de-ai făcut vrun bine.
:Fă-ţi pomană şi cu mine :
Du-te dacă mai răzbeşti,
Pe vodă să mi-I găseşti.
Şi să-ngenunchi de departe,
Ca să-mi facă mie parte
De lumină şi dreptate,
Să-I scapi de grele păcate '
Dacă m-o scăpa pe mine.
Eu mă las de aiducie
Şi te-oi pomeni pe tine.
Că mi-ai dăruit viaţă mie.
Iară muma lui Corbea,
La Ştefan-vodă mergea,
De departe-ngenunchea
Şi de vodă se ruga :
- Alei doamne, Ştefan-vodă,
Lasă-mă să-ţi spui o vorbă !
Eu de tine mi-oi ruga
Să-i dai drumu lui Corbea.
Mare bine ţi-oi făcea !
De cind l-ai întemniţat,
Zace, zău, nevinovat •..
Soarele nu 1-a văzut,
Nici vintu n• 1-a bătut :
MI-a prins smoali de pămînt,
Nu mal poate de urit !
Că lui vremea 1-a venit,
'Doamne, de cisătorlt,
·Eu mireasi l-am găsit,
-LAutarii i-am tomnit
ŞI de nuntă m-am gătit.
196
- Babă slabă şi uscati,
Şi de Dumnezeu uitată,
Taci, babă, nu mai vorbea
De mireasa lui Corbea !
Eu mireasă i-am găsit,
Tăman bun de pedepsit :
Nici din teslă tesluită,
Nici din bardă bărduită,
Numai din topor cioplită :
La tulpină-i văruită
.
Şi la vîrf cam ascutită,
Şi mi-o cheamă Carpina.
Adusă din Slatina ! ...
l-am tomnit şi lăutari,
Doi balauri de scripcari,
Cu cioarecii roşiori,
Cu papucii gălbiori,
Te simţi cuprins de răcori
Şi joci tare pînă mori.
Dară muma lui Corbea,
La temniţă se ducea,
Şi din gură-aşa-i vorbea :
- Da' ştii, Corbeo, da' nu ştif.
C-acasă n-o să mai vii !
Ştefan-vodă cel turbat,
Eu de el că m-am rugat
Ca să-ţi dea el drumu ţie,
Că te laşi de aiducie :
Că vrei te căsătoreşti,
Da' la codru nu gîndeşti :
Că mJreasa ţi-am găsit,
Lăutarii i-am tomnit.
Ştefan-vodă mi-a vorbit :
cMireasa ta-I din Saltina,
Şi mi-o chiamă Carpina :
Din topor mi-este cioptlti,
De la vîri mi-e ascuţită!»
- la vezi, mumă, să te duel.
Peste văi şi peste lunci.
Să iei sapa şi-o lopată,
Şi tu, muml, ca si sapi
Cam în dosul grajdulul.
Să caţi urma calului.
Tu de-o Uşi ci mi-oi da,
Nouă uşi oi deschidea,
Şi tu, mufcă, oi vedea.
Pe Blbnicu Şoimuleanu
Care fuge cu anu,
Da' răsufli cu ceasu ;
Zboară iute ca· vintu
Şi păşeşte ca gindu.
Şi tu, muică, să grăbeşti.
1n fugă tu s-o porneşti,
De falcă să mi-I iei.
Că mi-e mur2u neadăpat,
Nima hrană nu i-a dat.
Şi tu, muică, să te uiţi
1n deregu podului :
Mi-este falca zmeului,
Da' şi şeaua murgului.
Iar tu, muică, să te uiţi,
Tot in fundul grajdului,
h1i-este un piroi bătut ;
De piroi mi-e atîrnat,
Să vezi, nişte năpîrcele,
Tot în gură-ncleştăţele.
Iară, muică, să te uiti,
'
Alt piroi mi-este bătut -
Să vezi, doi bălăurei,
1n gură sînt încleştăţei,
Da' în coadă-mpletăţei,
Aia-i chinga Roşului.
Dar tu, muică, s-o încinai
Şi frumos să mi-I închinilf,
Pin piaţă să-I imptimbi.
De te-o-ntreba cineva r
"De ţ-ă murgu de vînzare,
Ti-I cîntăresc cu parale :
De trei ori ţi-I cîntăresc,
Pin' pe murgu ţi-I plăte~."
Dară muma lui Corbea,
Pe murgul că mi-t lua.
Pin piaţă il împlimba :
Boierimea că-I privea,
Da' din gură imi zicea :
- De cînd muica m-a făcut.
197
Aşa cal n-am mal văzut f
Ştefan-vodă d~-1 ve~ea,
Aşa din guri ·grila:
- Babă slabă şi uscati,
Şi de Dumnezeu Iertati,
De ţi-e murgu de vinzare,
lţi dau galbini, parale :
Numai galbinl mamudele,
Să mi te făleşti cu ele!
De trei ori ţi-I c1ntiresc,
Pin' pe murgu ţi-I plătesc !
- Nu mi-e murgu de vinzare,.
Da' nu e nici de schimbare :
Şi-mi este de dăruială,
Să-şi facă domnu fală!
lacă,-ţl dau pe Bibnicu,
Care fuge ca gindu :
De îmi zboară ca vîntu,
De-mi cutreieră pămîntu.
Că murgu mi-este vrăjit.
Cu măghii i s-a făc~t
Şi-1 de ursitorf ui-sit
Pe el nima ca să poată
Să-ncalece v'odată :
Nima decit al meu Corbea,
Şi cine dînsul va vrea t
Ştefan murgu-şi lua,
La temniţă mergea,
1şi chema boierimea :
Toată oastea aduna,
Da' porţile le-ncuia.
l.a oştire calul da,
Da' ostaşi se canunea,
Care pe cal o-ncăleca,
Da' niciunul nu putea :
Trinti unu, trinti doi,
Trinti ostaşi peste trei !
Orişicare jos cădea,
Fierea-ntr-însul plesnea,
Mort la pămînt rămînea.
Orişicare-ncăleca,
La pămînt mf-1 trintea,
Şi sus nu se mai scula,
Acolo-o veci amorţea ! ...
Trinti unu, trinti trei,
Trinti douăzeci şi trei l
Orişicare jos cădea,
Mort la pămînt rămînea 1
Vodă de ciudă-mi plesnea,
Miinile şi le fringea :
Ua' baba se bucura,
De vodă s-apropia,
Din gură aşa-i zicea :
- Aoleo, doamne Ştefane,
f='ie-ţi milă de cătane,
Nu-ţi fărîma oştile,
Nu-ţi ucide slugile !
De-oi chema cu miile,
La toţi le minei zilele ;
Că murgu este vrăjit
Şi de ursitori ursit,
Ca pe el nima să poată
1ncalece vodată !
Nimenea decit Corbea,
Ori cine dinsul va vrea !
Doamne, doar intr-o cercare
Scoate-mi-I din inchisoare :
Ca să-ncalece şi el,
Să facă pe murgu miel.
Tot e dinsul osîndit
Şi la moarte-i rinduit.
Cearcă, zău, măria-ta.
Cheamă-1 a încăleca,
Să-i arate umbletu,
Cum n-a mai văzut omu...
Ştefan-vodă porincea
Să dea drumu lui Corbea.
Da' slugile ce făcea '?
Chil pe mînă că-mi lua.
Temniţele descuia,
Şi Corbea-mi ieşea.
Boierii de-1 vedea,
De frică-ncremenea,
Buzele se-nvineţea,
Slugile cruce-şi făcea ;
Foarte rău se spăimînta,
198
Baş ca varga-mi tremura t
Ostaşii aşa-mi vorbeau :
"De cind muica m-a făcut,
Aşa afduc n-am văzut !"
Dari Corbea ce făcea "1
Soarele cum mi-I vedea,
La pămînt imi cădea :
Aminat mi se scula,
Barba-o briu sumetea.
Ştefan-vodă cel voinic.
Fără teamă de nimic,
Inconjurat de soldaţi,
De leviţi nenumăraţi,
Cum îl văzu că soseşte,
La faţă se-ngălbineşte ..•
Mîinile ii tremura,
Ochii i se turbura,
Dari Corbea ce făcea ?
De loc nu se ofilea !
Făcu-o dată ochii roată
Să cuprinză lumea toată :
Se uita la ostăşime,
Da' privea la slugărime:
Se uita la boierie,
Se uita şi la domnie.
Şi-apoi fluieră o dată,
Lumea ca s-o îngrozească.
Pe murgu să şi-1 trezeascl.
Da' murgu cum 1-auza,
Urechile-şi ciulea,
Coama tare-şi scutura,
Ca o vargă tremlU"a,
Din gură flăcări scotea,
Din copite asvirlea.
Bulgării răsfira:
Apoi opt paşi imi făcea,
De Corbea s-apropia
Şi groaznic ci rincheza.
Da' Corbiţă de-1 vedea.
Lăcrămile-1 podidea.
Oftat din piept scotea,
Da' din gură aşa grăia:
- Să trăieşti, măria-ta,
Să trăiască şi doamna t
Daci-ţi place mwgu meu
Şi vrei si-1 încalec eu
Ca mielu si-1 imbllnzesc.
Porinceşte slugilor
Să-mi dezlege miinile
Ca s-apuc eu frinele :
De ţ-ă frici c-ol scipa,
Zău, să-mi lege pe dreapta,
Să -mi deslege pe stînga.
Şi-o legară pe dreapta.
Deslegară pe stînga.
Scăpat dacă se vedea,
Corbea stînga intindea,
Pe murgu-1 mingiia,
Coama că 1-o netezea,
Pe frunte mi-I siruta,
Pe ochi cu basma-t ştergea
Şi un lung oftat scotea,
Iar din gură-aşa-mi grăia :
- Să triieşti, mirla-ta,
Să trăiasci şi doamna !
Eu si-ncalec mult aş vrea,
Mi-e teamă că n-oi putea :
Dreapta cum mi-este lepti.
De picioare impledecat,
Da-n mijloc pecetluit
Tot cu slove de argint,
Cum stă la om mai urît !...
N-oi putea să stau pe şea
Şi la pămînt oi cădea.
De-ai făcut vodati bine,
Fă-ţi pomană şi cu mine :
Dezleagă-mi şi pe dreapta,
Cum mi-al dezlegat stinga :
Dezleagă-mi picioarele,
Să-ncalec cu dînsele :
Şi scoate-mi peceţile,
Să-mi vie puterile,
Ca să pot eu să zvicnesc,
Pe murgu să-I potolesc.
De ţi-e teami de ceva,
Şi ţi-e frici c-oi scăpa,
199
ZI si-ncule porţile,
Să tragi zivoarele,
Si ridice podurile.
ŞI si-ndoleşti strejDe.
Vodi daci-mi auzea,
Numaidecit porincea :
Cituşile deschidea,
Mina drepti-I dezleara,
La picioare drumu-l da :
Da' la slugi le porincea
Ca si-ncuie porţile,
Si-ndoiasci strejlle.
Corbea cum mi se vedPa
Ci legat nu mal era,
Ci la miini e dezlegat.
La picioare despledecat,
De murgu s-apropla,
Pe spate-1 neteza,
Ş-apoi tare, cit cllpeştl.
Mai Iute decit gîndeşti.
Pe el oţişte sirea,
Cu călcile-1 imboldea,
t n frînte ml-1 instruna,
ŞI in loc mi-I risucea :
Murgu-ndată ce simţea.
1n picioare drept sărea.
Din copite azvirlea,
Oară degeaba... Corbea
Tapăn in şea riminea •
1n scări mi se-nţepenea,
Tipit groaznic scotea
Şi în fugi ml-1 pornea,
Toată curtea ocolea.
Ocolea de vo trei ori,
Ocoli pin'la noul ori :
ŞI ca săgeata-mi zbura,
Deodati cruce-şi făcea,
Vodă din paime bltea r
Dacă vedea ce-mi vedea.
Murgu ci se domolea,
Numai api se făcea
Şi la friu se supunea,
Goana şi-o mal potolea,
Numai la pas it lăsa :
Lîngă vodi se trăgea
Şi lui i se-nchina.
Apoi lingi scari sta,
Lîngă scara a domnească,
Lîngă curtea boierească.
Apoi de pe cal sărea,
Intre chingi că-I strîngea,
Şi lui vodă ci-i zicea :
- Să triieşti, măria-ta f
lată-ţi murgu-nstrunat,
La zăbală e plecat ;
lată-ţi murgu domolit,
Cum e bun de călărit.
lncă nu e biruit
Şi la umblet potolit.
Dacă vrei măria-ta
Pe el a încăleca
Şi să meargă ~fniştit,
Cum e bun de călărit,
la să-mi dai ainili tăie,
Să se-nveţe murgu cu ele :
Şi să-mi dai mantaua,
Să-nveţe murgu cu ea.
Mă ştie-mbrăcat oţăşte,
Să mă îmbrac şi domneşte,
Si se-nveţe el cu mine,
Cînd o fi singur cu tine.
De ţi-e frică c-oi scăpa,
lndoieşe-ţi strejile,
la, ridică-ţi podurile,
Inchide-ţi zăbrelele;
Zăvoreşte-ţi podurile
Cu fiarele plugului,
Puterea pămîntului.
Mai armează-ţi slugile,
1ntăreşte-ţi oştile,
Să-ţi stimperl grijile :
Mai pune şi dorobanţi.
Mărunţi şi mai înalţi.
Unii tot cu puşca plină.
Ş-alţii cu sabia-o mină,
Daci-ţi place ca murgu
200
Să fugă ca gîndu,
Ca să zboare ca vîntu,
Si-şi arate umbletu 1
Vodă-mbrăcat ca un domn.
N-avea minte nici de-un om ;
El cum era fermecat
După-aşa cal fermecat,
Care fuge ca şi vintu.
Soseşte iute ca gindu,
Spre boieri se-ntorcea
Şi cu ei se sfitufa :
- De oi face, doamne,-aşa.
N-are pe unde-mi scăpa.
Că nu e ucigă-1 crucea~
Cu putere tumte-aşa !
Ştefan-vodă că chema,
La slugi că le porîncea,
Porţile că le încuia,
Curţile le zăvorea
Cu fiarele plugului,
Puterea pămintutui.
Oştile că le-ndoia,
La slugi că le poruncea,
Aine domneşti c-aducea
Şi lui Corbea i le da,
Cu ele că se-mbrăca.
Doamne, mîndru-i mai şedea !
Dacă-mbrăcat se vedea,
Corbea-n pene se umfla,
Mustata şi-o răsucea,
De murgu s-apropia :
Murgu straşnic rincheza,
Din picioare că-mi bătea,
Brazdă neagră că făcea.
Copita cînd lovea,
Pietrile că scăpăra :
Cît e brazda plugului,
Atît e şi-a murgului ! ...
Corbea nu se spăria,
Că sama lui o ştia,
Şi-1 mingîia-ncetişor
Şi-i vorbea binişor :
.t\1urgu miel că se făcea,
Să-I incalece-1 llsa
Şi-ncetinel că pornea :
In trap curtea ocolea,
Ca la-mplimbare umbla ;
Din nou curtea ocolea,
Umbletul că ml-1 iuţea,
Şi tare iut' îmi fu~:ea,
Ca o năluci pirea,
.~ai că nu se mai vedea 1
Toată curtea ocolea,
O dată, ba de două,
Ba de trei şi pîn'la nouă ;
Dar cind fu l-at nouilea.
Printre lume se biga,
De mumă-sa s-apropia,
Nima-n samă nu băRa :
1ar dacă s-apropia,
Pe lîngă dînsa se da,
Mina-n briu i-o Infigea,
Ca pe-un pai mi-o ridica :
Pe murgu o asvîrlea,
Din călare o-arunca,
Lîngă el o aşeza,
Din piept un chiot scotea.
Ca fulgeru imi fugea.
Curtea tare o ocolea,
Pînă la al zecelea :
Zău, că nu se mai vedea,
Ca săgeata imi fugea !
Dară cînd se învîrtea,
Ochii negri 1-arunca,
L-at gard-nalt se uita;
Dar cind bine ii venea,
Unde zidu mare era,
Pe murgu i1 repeza,
Zidur'le le sărea !...
Da' oştirea-ncremenea,
Iară C.orhea, zo,-mi, fu2ea,
T ocrnai ca şi săgeata :
Şi acasă se ducea,
Pe mumă-sa o lăsa.
Mult timp că nu-mi trecea,
1ndărăt mi se-ntorcea,
201
La Ştefan-vodi-acas' mere-u.
Doamne, de se pomenea 1
Soar'le merge şi apune,
Dară Corbea tot se spune :
Istorie rum1neasci,
Pentru ca să pomeneasci
La buni fratf ca dumneavoastrA,
86
MANE-Al CIMPULUI
Sus la capu dealului,
Trece Mane-al cimpului,
Stăpînu pămtntulul.
Umblă cimpuri şi pidurf.
ŞI doboară jos pe văi :
Văiur'le le covirşeşte, .
Tot cimpu şi-1 stlptneşte.
Iacă Manea şi-mi venea.
Colea-n vale pe livezi,
Unde sint grînele verzi.
Unde Manea se oprea ?
L-ai cinci ulmi dintr-o tulpini,.
Ca cinci fraţi din mumă buni ..
Calu-n tivade lega,
Punea masa şi mînca.
De la vale cînd venea.
Tare vine de la vale,
Văru-su Toma ~ălare.
Cînd la ulm că-mi ajungea,
Nici bună-ziua nu da.
Şi de mamă-1 injura,
Că i-a-ncurcat tivadea.
Dară Mane-al cimpului,
Stăpinu pămîntului,
El din gură-aşa zicea :
- Taci, vere, nu mă-n)ura.
Vino tu la masa mea,
Că n-am incurcat livadea :
Lasă negru meu să pască,
Că iară iarba o si creascl t
Dari Toma, supirat.
Paloş din teacă trigea
.Şf-n Manea ci-I repeza :
Peste bw1i ml-1 lovea,
Maţele i le virsa.
leşiră maţe pe pămînt
-Şi Manea uidea plingind.
Dară Toma de-mi vedea
Că pe Manea mi-I tăia,
Cam de frică, cam in pripă,
Se-ntindea Toma la fugi,
Nouă otari trecea :
Unde mi se pitula ?
La coveiu Duniril
Unde Dunărea coteşte,
Cu podmol se-nimoleşte.
In răchită se băga,
Dari murgu lu Manea,
1:1 din gură-aşa zicea :
- Manea, tu, stăpinu meu,
Creştinu lu Dumnezeu,
.la nu-mi sta culcat aşa 1
Scoal' de-astrînge-ţi maţele,
Cam cu paie_ cu gunoaie,
Bagi-le-n burtă să moaie !
Da' Ma nea cind auzea,
Cam in dungă se-ntorcea,
Maţele şi le-astringea,
Cam cu paie, cu gunoaie,
Le băga-n btuiă să moaie.
Lua brîu şi se-ncingea,
Pe murgu-1 încăleca,
După Toma alerga.
'Tot pe diră-1 aducea,
Şi pe Toma mi-I găsea
La coveiu Dunării,
Unde Dunărea coteşte,
<:u podmol se-nămoleşte.
1n răchită sta băgat.
Strigă Manea de călare :
- Vere Tomo dumneata,
la ieşi, vere,-afar' din cring,
Că n-oi să te pun la plug '
202
Să cerc eu paloşu meu,
O si taie osu tiu ?
Dară Toma de-auzea,
Din răchită-afar' ieşea
Şi din gură sta zicea :
- Vere Manea dumneata,
Iacă din cring am ieşit !
Vreai la luptă să ne luăm,
Amindoi să ne luptim,
Or la paloşe ne luăm ?
Oară Mane-al cimpului,
Stăpinu pămîntului,
El din gură-aşa
zicea:
- Vere Tomo dumneata,
Te chemai la masa mea,
Tu-njuraşi pe muica mea!
lote-acuşi noi ne luptăm,
Paloşele să cercăm ;
Si văd tale or nu taie,
Or să-I fac eu o tigaie !
Peste cap cind învîrtea,
Cu paloşu-n Toma da
Şi-i lua capu de la trup :
Răzima paloşu-n pămînt,
Rupea brazda ca de plug :
Ce n-am văzut de cind sînt,
De cind muica m-a ficut ! ...
Iacă Manea se-ntorcea
L-ai cinci ulmi dintr-o tulpină,
Ca cinci fraţi din mumă bună.
Maţele că-i putreza,
Tăbăra de se umfla ;
Fuga la conace da,
Şi mumă-sa-1 întreba :
- Lele, Mane-al cîmpului,
Stăpinu pămintuluf,
Cine mi te-a vătămat,
Aşa-n burtăte-ai umflat?
Dară Manea-adăvăra :
- Mumă, muiculiţa mea,
Am dat ocol cimpului
Şi toate pădurile ;
In vale-o luncă dubării,
L-ai cinci ulmi dintr-o tulpini, Merge hiullnd,
Ca cinci fraţi de-o mumi buni. Merge chfotfnd,
Văru Toma a venit, Din guri ctnttnd,
A venit şi m-a certat. Codrii desmlerdind,
Cu paloşu m-a tiiat, Pisir'll cintind.
Maţele mi le-a virsat. Merge, mări, merge,
Eu maţele-am adunat Urma lf se şterge,
Cam cu paie, cu gunoaie, Pintr-o frunză deasl,
Le-am pus in burtă si moaie. Noaptea-ntunecoasi,
Burta mea a putrezit, ŞI calea petroasi.
Peste tot ci m-am umflat, Cind murgu citea,
Nu sînt, mumi, de sculaL Piatra scipira
Şi m-am dus aşa Wat, ŞI ea lumina,
Nouă otari-am trecut, Noaptea ca ziua,
Şi pe văru t-am găsit Mihu ci-mi zicea :
La coveiu Dunirii, - Hal, murgule, hal,
Unde Dunărea coteşte, Pe coasta de plai,
Cu podmol se-nimoleşte. De ce laşi tu drumu,
Buni plată l-am plătit, ŞI-mi apuci tu cringu 1
l-am luat capu de la trup: Ori zeaua te-apasi,
Răzmai paloşu-n pimînt, Ori şeaua ţi-e joasl,
Făcui brazdă ca de plug! ••• Ori friu te fringe,
Doar atîta-i povestea, Ori chiop te sbinge.
Sufletu din el ieşea_. Ori annfll mele,
Da' mumă-sa sirmana, Ce lucesc ca stele,
Lua spirtu de-1 spirtuia. Durdullţa mea,
Mindru leagăn ii făcea Cît este de grea,
Ş i-n podu căşii il punea, Şi paloşul meu,
Să nu-l bată vîntur'le, Cit este de greu,
Să nu-l ardă soarele. De duci aşa greu ?
Tot aşa că mi-I păstra, Murgu că-mi zicea :
Mumă-sa şi ea pierea, - Zeaua nu m-apasă,
Şi nepoţii o-ngropa, Şeaua nu mi-e joasi.
Şi de grije ci-i purta. Friu nu mi frînge,
Doamne, de se pomenea 1 _ Chinga nu mă stringe,
Nici armili tele,
Ce lucesc ca stele.
87 Da' ştii ce m-apasă,
MIHU COPILA$ Din cale mi scoasă ?
Că pe-aleea sint
Verde de-un spanac, Patruzeci şi cinci,
La dealu-al birbat, Cincizeci fără cinci
Pe drumu-al săpat, De haid\ICI veniţi,

20J
Duşi de la părinţi,
De cind a fost mici.
Pe-aici se găsesc
Şi ei haiducesc
La des păltiniş,
Mărunt aluniş,
La masa de piatră,
In patru crăpată,
Cu slove săpată,
Cu slove de carte,
Cu aur suflate.
Cu Ianoş Ungurean,
.
Bătrîn hotoman :
Cu barba zburlită,
Pină-n brîu uidită,
Cu brîu invăliti,
Ce striga voinici,
Cu armili-n dinţi.
Cu căciuli inalte,
Lăsate pe spate,
De pămînt le bate.
Janoş Ungureanu,
.
Domnu otomanu,
Din gură-mi grăia,
La voinici vorbea :
- Voinicilor mei,
Pui de vulturei,
Eu, din cind în cînd,
Parcă tot aud
Pe J\1iu cîntînd
Mindru cintecel,
Vezi, de voinice).
Cintec de haiduc,
Pe cale de cuc.
Voi să vă gătiţi,
In codrii porniţi,
La podu de piatră,
La fintina lată,
La lunea din vale,
La fintina mare,
La fintina miel,
Cu apă puţină,
De păduri umbrită,
204
La poteca strimtă.
De-o fi vrun viteaz,
Cu flori pe obraz,
Să nu mi-I strfcati
Şi să mi-I legaţi.
De-o fi vrun fermecat,
La minte stricat,
O palmă si-1 daţi,
Drumu-i arătaţi.
Voinici de-auzea,
Ei mi se gătea
Şi-n codri pornea.
./\1ihu mi-i zăreşte,
Puţin le grăieşte :
- Voi, voinicilor,
Vi di nenilor,
Cine v-a mînat,
Capu v-a mîncat !
Puţin le vorbeşte~
La arţă-mi porneşte.
Ştiicum mi-i trînteşte,
Şi mi-i risipeşte ...
Care cum cădea,
Nu se mai scula.
lanoş Ungureanu,
Bătrîn oţomanu,
T resa re şi sare,
Strigă-o gura mare :
- Daţi cu flintili,
Legaţi-I cu ganţăli f
J\iihu că zăreşte,
Puţin le vorbeşte :
- Staţi cu flintili,
Staţi cu ganţăle,
Că eu Mihu sint
Şi vreau să vă cint
~1indru cîntece),
Cint de voinicel,
Cint de haiducel,
Voinic tinerel.
Şi-ncepea pe loc
De-i zicea cu foc.
Şi-ncepea uşor
De-i zicea cu dor. Şi sînteţi de gloată,
Şoimii că s-adun Buni de sapă lată.
Şi munţii răsun : Pădure să lăsaţi,
Stele strălucesc, Plugu s-apucaţi.
Frunzăli şoptesc, Da' cin s-o afla
Iar ungurii mult Şi s-o adevăra,
Cu drag mi-I ascult. Armele-ale mele,
lanoş Ungureanu, Strălucesc în stele,
Bătrîn oţomanu, Cît îmi sînt de grele,
Glas u-şi limpezeşte, Cu fier ferecate
Pe Mihu-1 pofteşte : Cu aur suflate,
- Vin tu, Mihule, Să ridice in spate,
Vin, copilule, Durduli(a mea,
Să benchetuim, Cît este de grea,
Să ne veselim, Şi paloşul meu,
Ploştili ciocnim, Cit este de greu,
Veseli chiotim. Acela să-mi fie
Masa mi-o mînca, Cu mine-o frăţie,
Vinur'li-mi gusta. Şi să vitejească,
De-o parte se da, Numiti să-i crească.
La luptă s-puca, Iar ungurii toţi,
Lupta mereor Lui lanoş nepoţi,
Că e pe omor La pămînt s-aplec,
Ianoş Ungureanu, 1n zadar se-ntrec,
Mihu Moldoveanu. Nima nu putea
Iote, mări, iote, Arme-a ridica :
~1ihu se suceşte, Mihu cel voinic,
Pe Ianoş trînteşte El cu deştiul-al mic,
Şi genunchii-i frînge, Annili culcate
Da' ortacii-i plînge ; Le ridica-o spate.
Iară ai lui toţi, Murgu-ncăleca,
Lui Ianoş nepoţi, Prin codri-mi pleca,
Stau încremeniţi, Cu murgu voios,
De moarte-ngroziţi. Pin codru-al frumos.
O dată-1 cuprinde,
Şi capu-l răpunde.
Mihu mi-i răreşte 88
Şi-aşa le grăieşte : IANOŞ UNGUREANU
- Voi, voinicilor, GELATUL IATIIN
Vidinenilor,
Ungurenilor, Trage şi
se duce,
Nu sinteti nic 1 treji, Călare pe cal,
Precum şi viteji, Voinic iortoman,

205
l,e-un cal dobrogean,
Fecior de mocan,
Pe-a rari dumbravi,
Pe-a verde poiani,
Din cirpuş cintind,
Din cirpuş de os,
Ce cîntă frumos :
Din cărpuş de corn,
Ce cîntă cu dor :
Din cărpuş de tufă,
Ce cîntă de ducă :
Din cărpuş de trestie,
Dă la lume veste.
Voinic dubăra
La poiana lată,
Cu iarba sărată,
Unde-are un fag,
De coaje curat,
De creci dărămat,
Cu sîrmălegat.
Dară sus, în fag,
Are-un mindru pat,
Pe sîrmă-atirnat.
Voinic se ducea,
Murgu-mi priponea,
Din gură-i spunea :
- Murguleţu meu
Ş-al lui Dumnezeu,
Paşte, murguleţ,
Că iarba-i sărată,
Te faci lat in spată,
Cum erai odată !
Murgu, zo, păştea,
Voinic se suia,
Colea sus in fag,
Colea pe cerdac,
Unde are-un pat,
In sîrmă-atîrnat.
De-a ragna se da,
Tigare făcea,
1n ţigaret punea ;
V oi nic tutunea,
Somnu mf-1 fura
206
Şi greu adonnea.
Miu, zo, visa ·
Că se logodea
C-o fată de crai,
Mare peste-un plai.
Mîna cu ea da,
Nişanu schimba,
Zo, se logodea.
Da' Janoş Ungureanul,
Gelatul, bătrînul,
Fagu-f ocolea
Cu nouă cete de tătari,
Ce sînt oameni toţi de-ai mari,
ŞI cu nouă de-arnăuţi,
Ce sint oameni toţi de-al fuţi :
Şi cu nouă moldoveni,
Ce sînt oameni de-ai iclenl,
Cu căciuli înalte,
'Nalte, stogoşate,
La o parte date,
Chip de strinitate.
Fagu-i ocolea,
lanoş sta grăia :
- Pe Miu să-I luaţi,
Capu să-I tăiaţi,
Pe murgu să-I luaţi,
.
Mie să mi-I dati ;
Eu 1-oi-ncăleca,
Cete-oi comanda !
l\1urgu de-auzea,
Cind sta rîncheza,
Fagul legăna ;
Pe nas sforăia,
Brajii că mişca ;
Miu se scula,
Şi mi-I blăstăma :
- 1\turguleţu meu,
Ş-al lui Dumnezeu,
De ce-mf rinchezaşi,
De mă deşteptaşi ?
De ce sforăişi,
De mă pomenişi ? !
Să dea Dumnezeu
Curmu rupi-11 gitul,
Şi friu obrazul !
Că timan visam
Că mi logodeam
C-o fată de crai,
Mare peste plai :
Mina cu ea dam,
Nişanu schimbam.
Murgu se ruga :
- Miule, copile,
Baş stăpîn ca tine
Nu se află-o lume !
Eu am rinchezat,
De te-am deşteptat :
Pe nas sforăii
De te pomenii,
Că am auzit
Pe Ianoş vorbind :
Cete te-o prindea,
Capu ţi-o tăia!
Pe mine mă ia,
Lui lanoş m-o da,
Şi m-o-ncăleca,
Cete-o comanda..•
Eu c-am auzit
Şi te-am pomenit,
Zile ţi-am lungit.
Ştii, stăpîne, ştii,
Bine ţi-am gîndit
De te-am pomenit !...
Miu se ruga:·
- Murguleţu meu,
Ş-al lui Dumnezeu,
Spune-adevărat,
Nărav ce-of avea,
Acuşi mi-of spunea?
i\1urgu sta grăia :
- Ştii, stăpîne, ştii,
Minz eu cind eram,
La fugă m-al luat :
Eu m-am încurcat
Pe gheaţa luceaţă,
De joi dimineaţă ;
207
1n luna sirlndarl,
Cu gheţele tari.
Caii potcoviţl,
Pe gheaţi-au cizut :
Eu, nepotcovlt,
Şi n-am mai cizut!
O dat' m-ai incurcat,
~-am împedecat
Intr-un peşte beat,
Şi te-am lipădat.
Ştii, stipine, ştii,
Leagă-ti ochii bine
Şi sui-te pe mine,
C-ol si zbor cu tine
Chiar din piatri-n piatră,
Şi ca o sigeati.
Da' din munte-o munte,
Şi ca un cărunte.
Şi din brad in brad,
Sint voinic curat !
Dor atit vorbea,
~iu cubăra
Şi-1 încăleca.
Miu se ţinea,
Da' murgu zbura
Tot din munte-o munte,
Zboară ca-un cărunte ;
Şi din piatră-o piatră,
Zboară ca o săgeată :
Şi din brad in brad,
Ca un voinic curat.
Cetele-i rot.ea,
Pe Janoş îl prindea.
Ianoş întreba :
- Miule copile,
Vrei să ne-mpuşcăm,
Or să ne tăiem ?
La buzdugan ne luăm,
Or să ne luptăm ? •••
Că lupta-1 mai dreaptă._
De la Domnu lăsată !
Miu de-auzea,
Oi n gură-i vorbea :
- lanoş
dumneata, Păzind la colnic,
~Eu sint un copil, N-am aflat nimic! ...
-Da' tu om bătrin ! Ş-acuşi să mă duc
Ai să ne luptăm, Pe la muica mea,
Că lupta e dreaptă, S-o-ntreb şi pe ea -
.De la Domnu lăsată ! Din ce sint făcut ? ..•
lanoş de-auzea, Din bardă, din topor,
La luptă se lua ; Or din flori de măr ? ·
Trei zile de vară. Că unde m-am culcat,
Din zori pină-n sară, Somn nu m-a furat,
Pc inima goală, Şi n-am ostănlt,
Luptă c-o să moară ! Eu neodinit.
t\\iu de colt•a, Dor atit vorbea,
Pe lanoş il lua. Murgu-ncăleca,
Cind mi-I aducea, .,\1iu şi-mi pleca
De pământ il da, Pe la mumă-sa.
Cizn1elc-i crăpa, Pe ea o-ntreba :
Colanu-1 rupea. - 1'\tumă, muica mea.
Paloşu trăgea, Eu te rog să-mi spui,
Carnea-i ciormănea : Din ce sint făcut ?
Făcea bucături Din bardă, topor,
·şi-1 da la vulturi : Or din flori de măr,
La loc de-ntorsură, Or din trup de om ?
Cite-o bucătură, Cît am aiducit,
S-o ia corbii -n gură ! ... Păzind la colnic,
Pe poiana lată, N-am aflat nimic !. ..
Cu iarba sărată, Baba şi de-ar spune,
Cetele le lua, Nu ştie de unde !
·Cu ele pleca, Dor aşa-i spunea :
Codrii stăpin~a. - Miule copile,
Ştii, zo, aiducea Nici muie a nu ştie
Păzind la colnic, Cari ţi-e tată ţie !
Nu afla nimic. Ştii, muică, nu ştii,
·unde se culca Răzbelu veni,
Nu mai adurmea, Pe min' mă găsi,
Vise-1 grămădea, Colea-o deal,
Rău se năcăja, La drumu-al mare,
Cu cete-mi vorbea : Unde-mi trecea caravane:
- Ale mele cetelor, Maică, eu eram
Ai mei panduraşilor, Mîndră crişmăriţă
Eu am aiducit La crişma lui Făgădău,
Nouă ai de zile Ce venea şi bun şi riu.

2C8
Turcii că veniri, Gelatul, bibinul,
Maică, mă robiri Este tafca-1 tiu,
Şi toţi mă iubiră ! Ş-al lui Dumnezeu !
Din şaptezeci de mie, El cind a plecat,
Nici maica nu ştie Pe tin' te-a lăsat
. .
Cari ti-e taică tie ...
Spune, maici, spune,
1n sarei na mea,
Cind eram eu grea.
Pe unde-ai umblat, De ce l-ai tăiat ?
Maică, ce-ai lucrat? C-o să ai picat ! ...
Miu chiar spunea : Aide să mergem,
- Maică, maica mea, Oase s-astrîngem,
Eu ce mi-am făcut, Leagin si facem,
De cînd sint aiduc : Maică, să-I aducem:
Cu-unu m-am lovit, Verde de-o avrămeasă,
Cu el m-am luptat, La noi, muică,-n casi.
Trei zile de vară, .
Prioti s-adunăm
Din zori pină-n sară. Pe el să-I cetească,
Bine m-am luptat, Să mi-I spovedească,
De pămînt l-am dat, Şi să-I îngropăm,
Cizmele-a crăpat, Sus la mănăstire,
Colanu l-am rupt, De pomină-o lume! ...
'L lăsai pe pămînt ; Miu de-a uza,
Cete i-am robit, Murgu-ncăleca,
Rău l-am ciorminft 1 Trăsură-nvîrteşte,
11 făcui bucături, Pe mumă-sa porneşte
11 dădui la vulturi ; La poiana lată,
La loc de-ntorsură, Cu iarba sărată.
Cite-o bucătură, Oasele-astringea,
Să ia corbii-o gură ! 1n trăsură le punea,
1\lumă-sa cînd auzea, Ş-acasă le aducea.
Din guriţă-aşa-i vorbea : Prioţi' că aduna,
- Miule copile, Oasele le cetea
l\tuica mi-a văzut Şi mi le-ngropa
C-ai să fii aiduc. Jos la mănăstire,
Cînd eram eu grea, De pomină-o lume ! ...
Tu-n sarcina mea, Baba rămînea,
1n mine tu ţi paşi, Miu iar aşa.
Tare urezaşi. Baba-1 însura,
De-atunci am văzut Mîndră scw.ţă-i lua.
C-ai să fii aiduc. Cum e soata lui,
lanoş Ungureanul, 1n lume-a nicicui !

209
- lanoş dumneata, Păzind la colnic,
'Eu sint un copil, N-am aflat nimic ! ...
-Da' tu om bătrîn ! Ş-acuşi să mă duc
Ai să ne luptăm, Pe la muica mea,
Că lupta e dreaptă, S-o-ntreb şi pe ea -
-De la Domnu lăsată ! Din ce sînt făcut ? ...
lanoş de-auzea, Din bardă, din topor,
La luptă se lua : Or din flori de măr? ·
Trei zile de vară. Că unde m-am culcat,
Din zori pină-n sară, Somn nu m-a furat,
Pe inima goală, Şi n-am ostănlt,
Luptă c-o să moară! Eu neodinit.
~\iu de colea, Dor atit vorbea,
·pe lanoş il lua. Murgu-ncăleca,
Cind mi-I aducea, ,\tiu şi-mi pleca
De pămint îl da, Pe la mumă-sa.
Cizmele-i crăpa, Pc ea o-ntreba:
Colanu-1 rupea. - ;\'tumă, muica mea,
Paloşu trăgea, Eu te rog să-mi spui,
Carnea-i ciormănea : Din ce sint făcut ?
Făcea bucături Din bardă, topor,
·şi-1 da la vulturi : Or din flori de măr,
La loc de-ntorsură, Or din trup de om ?
Cite-o bucătură, Cit am aiducit,
S-o ia corbii-n gură ! ... Păzind la colnic,
Pe poiana lată, N -am aflat nimic !. ..
Cu iarba sărată, Baba şi de-ar spune,
Cete le le lua, Nu ştie de unde !
·Cu ele pleca, Dor aşa-i spunea :
Codrii stăpinl·a. - hliule copile,
Ştii, zo, aiducea Nici muica nu ştie
Păzind la colnic,
Nu afla nimic.
. .
Cari ti-e tată tie !
Ştii, muică, nu ştii,
·unde se culca Răzbelu veni,
Nu mai adurmea, Pe min' mă găsi,
Vise-1 grămădea, Colea-o deal,
Rău se năcăja, La drumu-al mare,
Cu cete-mi vorbea : Unde-mi trecea caravane:
- Ale mele cetelor, Maică, eu eram
Ai mei panduraşilor, Mindră crîşmăriţă
Eu am aiducit La crişma lui Făgădău,
Nouă ai de zile Ce venea şi bun şi riu.

2C8
Turcii că veniră,
Maică, mă robiri
Şi toţi mă iubiri !
Din şaptezeci de mie,
Nici maica nu ştie
Cari ţi-e taică ţie ..•
Spune, maică, spune,
Pe unde-ai umblat,
Maică, ce-ai lucrat '?
l\1iu chiar spunea :
- Maică, maica mea,
Eu ce mi-am făcut,
De cînd sint aiduc :
Cu-unu m-am lovit,
Cu el m-am luptat,
Trei zile de vară,
Din zori pină-n sară.
Bine m-am luptat,
De pămînt l-am dat,
Cizmele-a crăpat,
Colanu l-am rupt,
'L lăsai pe pămînt :
Cete i-am robit,
Rău l-am ciorminft 1
11 făcui bucături,
Il dădui la vulturi:
La loc de-ntorsură,
Cite-o bucătură,
Să ia corbii-n gură !
i\tumă-sa cînd auzea,
Din guriţă-aşa-i vorbea:
- Miule copile,
A1uica mi-a văzut
C-ai să fii aiduc.
Cînd eram eu grea,
Tu-n sarcina mea,
1n mine tu ţi paşi,
Tare urezaşi.
De-atunci am văzut
C-ai să fii aiduc.
Ianoş Ungureanul,
209
Gelatul, bătrînul,
Este taica-1 tiu,
Ş-al lui Dumnezeu !
El cind a plecat,
Pe tin' te-a lăsat
1n sarcina mea,
Cînd eram eu grea.
De ce l-ai tiiat '?
C-o si ai picat! ...
Aide să mergem,
Oase s-astringem,
Leagln si facem,
Maică, să-I aducem:
Verde de-o avrămeasi,
La noi, muică,-n casi.
Prioţi s-adunăm
Pe el să-1 cetească,
Să mi -1 spovedească,
Şi să-1 îngropăm,
Sus la mănăstire,
De pomină-o lume ! ...
Miu de-auza,
Murgu-ncăleca,
Trisură-nvîrteşte,
Pe mumă-sa porneşte
La poiana tati,
Cu iarba sărată.
Oasele-astrîngea,
1n trăsură le punea,
Ş-acasă le aducea.
Prioţi~ că aduna,
Oasele le cetea
Şi mi le-ngropa
Jos la mănăstire,
De pomină-o lume !...
Baba rămînea,
Miu iar aşa.
Baba-1 însura,
Mîndră 50'-tă-i lua.
'
.
Cum e soata lui,
1n lume-a nicicul !
 89
ŞTEFAN-VODA $1 MIU
Colea, mă re, colea, ve re,
Colea-o vad în Bucureşti,
L-ale case mari domneşti,
L-a le-nal te-mpărăteşti,
Ce se văd din Stoieneşti,
In curte la Ştefan-vodă,
Mulţi boieri s-au strîns la vorbă:
Toţi boierii Jiului,
Ca stîlpii pămîntului :
Ce sint oameni de-ai icleni
Şi cu căciulile lungi,
Lungi şi stogoşate,
La o parte date,
Chip de strinătate.
Atunci domnul Ştefan-vodi,
Ce era mai bun la vorbi,
El din gură-aşa grăia :
- Domnilor, boierilor,
Miine, pe la prînzu-al mare,
O să plec cu potera,
Şi pe Miu 1-oi prindea.

Mincători de nouă sări,

Mîndru bine 1-oi lega,
Ş-avutori de nouă domni.
Pe Miu 1-oi aducea,
Ei la masă bea, mînca, Colea-o tîrgu din afară,
Da' cu paru cin' le da? In două furci ş-o cumpeioară,
Le da Calea, fata mare, Ş-o mai mîndră fringhioari,
Cu codiţa pe spinare, Să i-o atirn la guşioară,
Pedelsită cu parale, Să mi-I fac eu de ocară ;
Cind o vede domnu moare ! .
Să mi-I vadă multă tară
Să-i fac eu lui nunta
'
Le da vin de-al nărămzfu '
Ce-omoară omu de viu, Să mi-I vadă raiaua '
Şi rachiu de-al spirtăriu, Ştefan-vodă ce-mi vorbea
Dară Calea asculta, '
Mestecat cu dafion,
Ce face din om neom. Tot le-aducea răfenea ·•
Bea boierii răfenea, Bea boierii, se-mbăta
De cine le era vorba? Şi pe masă adurmea.
Tot de Miu haiducu, Dară Calea, fată mare,

C-a auzit şi s-a aflat Pe boieri cum ii lua,

Că are Miu un fag : Şi pin paturi ii culca,

De coaje este curat, Pe Ştefan-vodă că-I lua,

Da' de crăci e dărîmat 1n sobită se ducea,
Şi de arme e-ncărcat. Şi în pat de mi-I culca·•
De sibii şi de pistoale Pe domnul 1-acoperea
De luceşte-n sfîntu soare, C-o blănfţi de samar,
Şi de fiinte poleite, Să uite el de duşman.

De codru verde gătite. Ca să doarmă un somn bun,

Şi mai are, htiu are Să ducă unde-i de gind.
Nouă cete de tătari, Iacă domnul adurrnea,
Ce sint oameni tot de-al mari : Dară Calea se scula,
Şi nouă de arnăuţi, Pe fereastă afar-feşea,
Ce sint oam~ni tot de-ai iuţi ; La grajduri se ducea,
Şi nouă de moldoveni, Colea-n fundul grajdulul,

210
Şedea lagu domnului,
Ce m-e cu şaua-nşeuat,
Cum e bun de-ncilecat.
Ea pe lagu-ncă leca,
Ca o cioară se lisa,
Şi la git ci atirna,
Zău, o spatie turbati,
Ce-a pripidft lumea toati.
Din Bucureşti cind Ieşea,
Mina lagu cit putea,
Pe dealul Perişului,
Din Periş cum trecea,
O frunză de pir rupea
Şi la buză o-aş temea,
Tăbăra de şuiera
Ca toati şurlfgafa.
Codru verde răsuna,
Miu din vag auzea,
Şi pe glas o cunoştea,
Şi din gură-aşa-mi vorbea :
- Asta este sora mea !
Asară la rifenea
Au vorbit domnii ceva,
Vine vestea de ta ea !
Acuşi la mijlocul nopţii,
Cînd e, Doamne, junghiul
1n două deşte şuiera,
Nouă poteri ridica
Şi din gură le spunea:
- Poteraşi, potera mea,
Ce dormiţi ca vacile,
Cucăiţi ca oile,
Auziţi ori n-auziţi,
C-acuşi la mijlocu nopţii,
Vine-un cap de şurligae,
Pe voi toţi oi să vă taie.
Curînd să vă ridicaţi,
Să-mpănaţi pădurile,
Şi toate poterile,
Pe toate colnicUe!
De-o fi vrunu blăstimat,
Numa-o palmă să-I daţi,
Şi pe drum si-1 îndreptaţi :
Da' de-o fi Iar sora mea,
Aduceţi-o la mine-ncoa,
C-asari la rifenea,
S-o fi vorbit domnia ..•
Ala este sora mea !
Da' potera de-auzea,
lmpina pădurile
Şi toate colnfcele.
Cînd la capu cringului,
La coveful drumului,
Ei pe Calea intilnea,
Iară Ca lea sta grila :
- Măi voinici dumneavoastra,
De sînteţi voinici curaţi,
De dafca v-apropiaţi :
Da' de nu sinteţi curaţi,
De daica vă depărtaţi,
C-am o spatie turbati,
De nouă ani e neumblati :
Cind oi da cu ea o dată,
Prăpădesc eu lumea toati.
Potera dacă-auzea,
Sta, din gură-aşa grila :
- Calea, Calea, fatl mare,
Noi sintem voinici curaţi,
morţii. De nan-tu Miu mînaţi.
Da' Calea cind auzea,
Ea din gură-aşa vorbea :
- Măi voinici dumneavoastră,
De sînteţi voinici cuminte,
Să mergeţi voi inainte :
Da eu să merg mai la urmă,
Că sint o femeie bună.
Potera cind auzea,
Inaintea ei pleca:
Rămînea Calea pe urmi,
Că e femeia mai buni.
Cînd la fag că ajungea,
Iacă Miu-o prijunea ;
De pe laa-u-n braţe-o lua,
Sus in fa2 cu ea suia
Şi din gură o-ntreba :
- Caleo naică, sora mea,
211
'Cine, naică, te-a-ndemnat,
Aşa de noapte-ai plecat :
Acuşi la mijlocul nopţii,
Cînd e, naică, junghiul morţii,
Ori domnii s-au supărat,
Şi la mine mi-ai plecat?
·oară Calea, fată mare,
.Ea din gură-aşa zicea :
- Lele, nană Miule,
Miule haiducule,
Da' ştii, nană, da' nu ştii
C-aseară la răfenea
Ce s-a vorbit domnia :
"Ca mine, pe la prinzu-al mare,
Să-ţi facă domnul pierzare.
·să te vadă raiaua,
Să vină cu potera
Şi pe tine te-or prindea,
Mindru frumos te-or lega.
Te-or duce, nană,-n Bucureşti.
L-ate mari case domneşti.
Cam în tîrgu din afară,
1n două furci şi-o cumpeioari :
Şi o mai mîndră frînghioară,
Să ţi-o-atîrne la guştioară.
Să te facă de ocară,
Să te vadă multă ţară !
Da' i\1iu cind auzea,
El din gură-aşa grăia :
- Calea, naică, sora mea,
Du-te, naică,-n fugă tare,
Să nu afle domnia
C-ai venit la mine-ncoa.
Da' Calea dacă-auzea,
Pe lagu-ncăleca
Şi mi-I mina boiereşte,
Lele~ ca Doamne păzeşte !
l n grajd de piatră-1 băga,
Pe su' fereastă se ducea,
Şi-ngă domnu se culca.
lată zor'le se vărsa,
La buciumari porincea :
.Cu cornu mi-o răsuna,
212
Să s-astringăpotera.
Da' şi Miu de colea,
Mai de noapte se scula.
Unde Miu alerga?
La cea mîndră poiană lată,
Cu iarbă verde-ncărcată.
Ş-aci pe cine-mi găsa?
Un mocan cu nouă oi,
Ferit, Doamne, de nevoi,
Şi din gură-aşa-i grăia :
- Măi ciobane, măi mocane,
Să-n1i dai ale nouă oi,
Să-ţi dau trei sute de lei.
Să-ţi apuci pădurile,
Pin' ţi-e bune oasele.
Să-mi dai ţoale ciobăneşti,
Jţi dau ţie boiereşti,
De nima nu te păzeşti.
Da' ciobanu nu baş vrea,
Dară ~iu-1 înjura,
Numa-o palmă-i trăgea
Şi de ţoale-1 dezbrăca ;
lmbrăca ţoale ciobăneşti,
Da' mocanu boiereşti.
Ş-apucă pădurile,
Cit sint bune oasele.
~\tiu cioban rămînea,
Nouă oiţe păştea,
Tot din fluier le cinta :
Barda-o mînă că lua,
O coprală că-şi tăia :
Oiţele ocolind,
De picioare incălţînd.
Cum şedea de se-ncălţa,
Cu obdelele grăpiş,
Cu opincile tiriş,
Da' nojiţele măţiş ;
Cu căciula ciupercată
Şi c-o haină spartă toată.
In coprală se răzma,
Nouă oiţe-ocolea.
Cind la vale se uita,
Tare venea de la vale,
Venea domnul Ştefan ci Iare,
Da' potera pe plcf~re.
De cioban s-apropla,
Sta domnul de imi vorbea :
- Bună ziua, măi ciobane,
Măi ciobane, măf mocane !
- Mulţămescu-ţi, domn Ştefane !
Da' domnul daci-auza,
El din gură-aşa zicea:
- De unde ştii că sînt Ştefan ?
Ori eşti vrun cioban ic le an ?
Da' ciobanu de-auzea,
Tăbăra de se ruga :
- Da' ştii, doamne, da' nu ştii,
Cînd erai mai tinerel,
La mănăstire treceai,
La Paşti, de te spovedeai.
Pe la izvoraşi treceai,
Cu ciobanii te găseai
Şi bună ziua le dai,
Tu mare nu te ţineai.
Eu atuncea te-am văzut,
Ş-acuma te-am cunoscut,
.
De-aia ti-am muttămit.
'
Oară domnul Ştefan-vodă,
Care e mai bun de vorbă :
- Adevărat că este-aşa.
Cind eram mai tinerel,
La mănăstire treceam,
Pe la izvoraş că dam,
Apă rece eu beam,
Cu ciobanii mă găseam
Şi bună ziua le dam,
Eu mare nu mă ţineam.
E1 atuncea m-a văzut,
Ş-acuşi m-a cunoscut.
- ~\ăi ciobane, măi mocane,
Pe-aici oile ocolind,
Ştiu bine că mi-ai văzut
F agu Mi ului haiduc.
Da' ciobanu sta vorbea:
- Domnul Ştefan dumneata,
Să-ţi aduci poterile,
2tJ
Si-mi pizască oile :
Baş asari eu trecui
Pe la fagu Mlului.
Mult e-nalt şi minunat,
De creci e dirimat,
De coaje este curat
ŞI de arme e-ncărcat,
Cu săbii şi cu pistoale,
De lucesc in sfintu soare.
Şi de fiinte poleite,
De codru verde gătite.
Ştefan-vodă de-auzea,
E 1 veni cu potera,
Da' Miu, zo, se ruga :
- Ştefan-vodă dumneata,
la rîndeşte poter'le,
Să-mi păzască oile,
Că sînt oile stipineşti,
Ş-apucă pădurile,
De-şi jumoale linile
Şi mă bat stăpinile :
1n toate duminicile,
Mă bate cu furcile.
Ştefan-vodă ca un domn,
Da' n-are minte de-un om,
Cum rinduia poter'le
Şi-i ocolea oile,
Lua pe cioban şi pleca,
F agu de-i arăta.
Cind de fag apropia,
Sta ciobanu şi grăia :
- Oi, doamne, domnia-ta,
De pe lagu jos te-oi da,
Şi sumete scările,
Că bate smicelile
De răsună văiur'le,
Şi ne-aude poter'te,
De ne perde zilele,
Pe-ale tile, pe-ale mele,
Dobindim păcate grele.
Ştefan-vodă de ..auzea,
De pe lagu jos se da,
Scirile le sumetea,
Pe lagu de frine lua
Şi-nainte că pleca.
Da' ciobanu rămînea,
Se făcea că se-ncălţa,
Da' coprala-şi dezlega,
Numa-o dată otinja
Şi grămadă-1 dubăra.
La fag se repezea,
Lua frînghiile şi-1 lega,
Şi de fag '1-mpriponea,
Tăbăra de-1 judeca :
- Oi dOc"lmne, domnia-ta,
Ce vorbeşti de dumnea-mea,
Să mă legi cu potera,
Să m-aduci bine legat,
Ca să mă vezi spînzurat,
Colea-n tîrgu din afară,
1 n două furci ş-o cumpeioară,
Ş-o mai mîndră fringhioară,
Să mi-o-atîrni la guşioară,
Să mă faci tu de ocară,
Să mă vadă multă ţară ! Iaca sara însăra,
Ce le vorbeşti la beţie,
Zo, ·le mai faci la trezie,
Cind, doamne, mintea să-ţi vie ?
Bine-asară c-ai fost beat,
D-acuşi pe dracu-ai cătat !
Ce vorbeai asară-n casă,
Eu ascultam la fereastă.
Ş-apoi, zo, mi-1 biciuia,
Dară domnul rău ţipa.
Cind la va le se uita,
Tare vine de la vale,
Vine Calea, fată mare,
Cu codiţa pe spinare,
Pedelsită cu parale,
Cind o vede domnul moare.
Cind la fag că-mi ajungea,
Ea de nan-su se ruga:
- Nană, nani i\1iule,
i\\iule, haiducule,
Ce mă rog de dumneata,
Lasă-1, nană, nu-l tăia.
214
Nouă ani l-am argătit,
Piinea, sarea i-am mîncat,
Nici o palmă nu mi-a dat:
Simbria nu mi-a plătit,
Eu degeaba l-am slujit 1
Atunci Miu de-auzea,
O scăpare lui făcea,
Ştefan-vodă, zo, fugea,
Pin arţari, pin curpiniş,
Zo, fuge vodi pltiş.
Dară Miu sta-i spunea :
- Măi Ştefane dumneata,
Ce fugi prin arţari, scumpie,
La cîmpu cu colălie !
.
Na barda de-ti fă colnic
Şi te poartă ca voinic.
Cind ieşi la drum bătut,
C-un car de curpin la git,
Şi fugind la Bucureşti,
Pulber după el cura,
Domnul Ştefan rău fugea.
Iote Calea ajungea
Şi din gură-aşa grăia :
- Ştefan-vodă dumneata,
Iacă ai plecat cu bine,
Ce nu mă-ntrebaşi pe mine ?
Doar atîta-i răspundea :
- Las să-mi fie rău, nu-aşa,
Că cine face ca mine,
Pedepsit să fie-o lume!
El pe Calea că o lua,
Cu Miu se cumnăţa,
Şi făcu nuntă cu ea,
Ş-amîndoi se cununa.
Cind cădea Miu de vină,
Lui Ştefan ii venea milă :
In puşcărie-) băga,
Pe-a 1tă uşe il scotea.
J\1iu-n codru se ducea,
De haiduc îmi haiducea.
Haiducea el ţara-n pace,
Că n-are nima ce-i face,
Colea-o fara Româneascl :
La buni fraţi ca dumneavoastrA,
Ca pentru si pomeneasci.
90
GOLE-Al GOULOR
Sus la munte, sus,
Une-i pădurea ma i-nalti,
U nie este piatra lată,
Unie bate girla-n pfatrl,
Unie n-am fost niciodată,
Mare zgomot s-auzea.
Zgomotu cine-I făcea?
Să vezi cincizeci de haiduci,
Da' din cincizeci lipsea cinci,
Face patruzeci şi cinci.
Zgomotu de ce-l făcea,
C-arămbaşe nu avea,
Ca să le poarte grija,
Să nu dea de vreo belea.
Şi toţi că mi se vorbea :
Ei cu toţi să mi se ducă
Tot in sat in Bojoţeşti,
Unie-i bine s-o porneşti,
Tot la Gole-al Golilor,
Ce m-e gol el pin' la piele,
De n-avea decit ismene
Umplute cu petricele,
Se mira lumea de ele.
Şi cînd ei toţi că pleca,
Pin codrii îmi apuca,
La mijloc de noapte,
Dorm apiU toate.
Cînd la Gole-acas mergea,
La Golea-n poartă bătea.
Golea o-avea pe nimenea,
Decit o mumă bătrînă,
T ore ea noaptea la furună,
Descultă cu furca-o mină,
Şi-aşa baba de-auza,
215
Şi afarl ci Ieşea.
Ea din guri cuvinta :
- Cine bate-n brava porţii,
Acuşl la mijlocu nopţii ?
Atunci haiducii zicea:
- Noi sintem, mami, haiduci,
Dintre lunci şi dintre munţi.
Noi la tine ne-am venit,
Multe drumuri am bătut,
Să ni-l dai pe Golea nouă,
Si ne fie arămbaşe:
Ci este Golea voinic,
Nu se teme de nimic:
Şi are Golea noroc,
Nu se teme nici de foc.
Dari baba de-auzea,
Aşa frumos le grila :
- Plecaţi, maici, de-acia,
Ci mal dau de vreo belea r
Eu pe Golea nu vi-I dau,
Să fie-mpuşcat cu prau.
Şase feciori am avut,
Toţi în codru mi-a pierit,
Care de puşci-mpuşcat.
Care de cuţit tiiat,
Numai cu ast-at mai mic
Am uidit şi n-am nimic.
Şi lui vremea i-a venit,
Vezi bine de căsătorit,
C-aşa-mi cere inima,
Să-mi-aducă-o nurorea.
Să vadă, maică, de mine.
Că nu mal pot de bătrînă.
Dară Golea de-auza,
Aşa bine le griia :
- Mumă, mumă, muma mea,
la nu mi te-mpotrivea,
Şi deschide porţili,
Să le văd sprincenilf,
Sprincene şi cu mustăţi,
De-ai din deal, din lsnovăţl.
De-o fi voinici de sama mea,
Mumă, de ei n-oi vldea !
Cind deşchidea porţile,
Le vedea mustăţili,
Da' şi cu sprincenili,
Aşa Golea le vorbea :
- Mumă, mumă, muma mea,
Fi te rog pe voia mea :
Deşchide săndîcili,
Săndîcili cu armili :
Ca să plec în haiducie,
Scap lumea de sărăcie.
Dar mumă-sa nu cam vrea,
Iară Golea se ducea,
E 1 spărgea săndîcili,
Şi scotea vezi armili.
Armili, zo,-mi strălucea,
Parcă soar'li-mi lumina.
Frumos el că se-mbrăca,
Da' Golea-n cap că-şi luva
O c ic hic meregle
Ce-a luat-o din Rumânie.
Dară-n vîrfu de cichie
Este o lumină vie,
Era o piatră nestemată,
Ce lumina noaptea toată.
Pe lumina pietrilor,
Da sama voinicilor.
Şi vezi Golea ce lucra,
După ce mi se-mbrăca,
Se-mbrăca şi se arma,
La mumă-sa iar mergea,
.l\şa din gură-i zicea :
- .:'tumă, mumă. muma mea,
Iartă, mumă, c-oi pleca,
Dacă nu tut cum oi vrea:
Cum oi vrea, cum oi putea,
Singurea te-oi arănea.
De voinici n-oi rămînea,
Tot voinici de sama mea,
Ce ştie cu puşca-a da,
Şi cu sabia a tăia,
J\\ă scoate de la belea,
Şi de ei n-oi rămînea,
Pînă iarna o venea.
216
Iar mumă-sa de-auza,
Parcă naiba mi-o-nviţa,
Mi-ncepea a blistăma,
Blăstăma şi-afurisea.
Trebuia să se gîndească,
Bine ea să chibzuiască,
Că blăstămu al de mumă,
Să vezi, ca ceara de ciumă :
Da' blăstămu al de tată,
Cum se prinde salca-o apă.
lată Golea că-mi pleca,
Da' mumă-sa imi uidea :
Tot plîngea şi se-nchina,
Pe Golea mi-I blestăma :
- Să dea, muică, Dumnezeu,
Nici mai bine, nici mai rău,
Numai cum oi zice eu;
Mai mult să nu haiduceşti,
Nici mai mult să văcuieşti,
Şase săptămîni de zile,
Tot cu chinuri şi cu silă !
Cînd o da-ntr-a şaptelea,
Te lovească potera,
.
Să-ti răpună viata ! .
Eu cu tine mi-am uidit,
Şi tu intri in pămînt !
Cum mă-sa mi-1 blăstăma,
.\şa se şi petrecea,
~lai mult el nu haiducea,
Şase săptămîni de zile,
Cu mari chinuri şi cu sili•
Cînd pe-a şaptea povîrnea,
~ti-I lovea, vezi, pot~ra.
Vezi, potera banului
Şi cu-a ~1ăgureanului ;
Că-s ciinii pămîntului,
Stîlpu bogătaşului.
Şi pe toţi mi-i omora,
Da' pe Golea-1 spinzura ;
La un păr mare rotat,
Şedea Golea spinzurat.
Blăstămu se izbindea,
Doamne, de se pomenea 1
Istorie rumlneasci,
Toată lumea si ceteasci
La buni fraţi ca dumneavoastră.
91
MOCANU ŞI CIOCOIUL
Frunză verde de trei foi,
Suie-n deal, pe la ciocoi,
Suie-un car cu patru boi,
1ncărcat cu păpuşoi.
Nici nu suie, nici coboară,
Bate boii de-i omoară,
Că biet rumân, de necaz,
li curg lacrămi pe obraz.
Pe deal mocanu urca,
Din gură aşa cînta :
- De cinci zile de cînd beu,
Şi nu uit amarui greu,
Şi-ncă zece de-aş mai bea,
Nu uit eu de jalea mea !
Nu e ja1e ca oricare,
Jalea mea măsură o-are ;
Şi de-aş bea o viaţă-ntreagă,
Nima nu o să mă creadă.
Cîte vînturi au suflat,
Pentru ciocoiu spurcat:
Peste Dunăre-am plecat,
La turcu cel rău turbat,
Rele vremuri am apucat !
C-adusei un car cu boi,
Il luară halapi ciocoi ...
C-am avut un minz şi-o iapă,
S-au dus în Dunăre pe-apă ...
De chin şi de jale mare
Suspină şi sfîntu soare :
Stele şi luceferei,
Plîngeau peste boii mei.
Ciocoiul se-nveselea,
Cu biciuşca mă lovea,
Carnea se cutremura,
217
Singele pe jos cura:
Eu tot stam şi blestemam,
De flămînd nu mal puteam.
Da' nici el o-avu noroc
Din plînsul meu al cu foc,
Boii i-au căzut in drum,
Caru-a ars, s-a făcut scrum :
Faţa i-a făcut popas
Sub pămînt de greul tras.
Frunză verde de şeboi,
Să mine oase de ciocoi;
Lumea să mi-I miluiască
C-o tingire ţigănească:
Domnul si mi-I pomenească,
Corbii carnea să-i ciocăneasci t
Blestemat fii, blestemat,
Pentru ce ne-al inşelat :
Să n-ai hodină-n mormint
C-ai păcate pe pămînt t
Da' ciocoiul de-auzea,
La mocan imi cuteza,
Cu gîrbaciu-1 cuprindea
Şi din gură-aşa grăia:
- Măi mocane, tu eşti beat,
Ori eşti mare blestemat ?
Mă vorbeşti de rău pe mine,
Da' nu te-ntrebi cin-te tine?
'
Vă dau bucate şi-opinci,
V-arănesc ca pe calici !
- Măi cocoane, hoţ de plai,
Pic de ruşine nu ai !
Nu mă face că sînt beat,
De trei zile n-am mincat !
Pic de apă n-am gustat,
Să nu cad in vrun păcat !
Da' ciocoiul dracului,
Ştie sa ma calului ;
Scotea pe cel gîrbăcel,
Cu sfîrcu de arginţel,
Cu toiag de a urei,
Inele pe la miner,
Pe mocan, vezi, se punea.
Numai singe O făcea.
N u-i da una, nu-i da două,
:Oa-i da patruzeci şi nouă ...
Mocanul, zo,-mi răbda,
Sudorile-1 podidea,
<:a un sfint bietul tăcea.
O ţiră se opintea,
Băga mina pintre spiţă,
,De scotea o mă ci uchiţă,
Pe ciocoi jos il trintea,
Peste ochi, zo, mi-I plesnea 1
N u-i da una, nu-i da două,
N u-i da patruzeci şi nouă,
Da-i da o sută Şi două,
Să vă fie pe plac vouă !
Lumea sta şi mi-I scuipa,
Da' mocanu-1 frămînta,
Zo,-i pirîiau oasele,
Ca şi-n traistă nucile.
Şf-1 lăsa mort leşinat,
Tocmai bun pentru-ngropat,
Ca un urs ce 1-a călcat,
Pe ciocoi păgîn spurcat,
Apoi bine-a cuvîntat:
- Boierule, eşti scăpat !
Crească-ţi piru pe piept,
Că n-ai ştiut ce e drept ;
Ca lemnu să te usuci
Şi ca iarba de pe lunci;
Casa să ţi se aprindă,
Pe cucoană s-o cuprindă ;
Să ardeţi cu toţi-n foc,
Să putreziţi pe potoc ;
C-ai lăsat lumea flămîndă,
Nici ciinii să nu te plîngă!
Flămîndă şi desbrăcată,
Fără de pită pe vatră.
Să facem nuntă la groapă,
C-ai fost liftă blestemată !
Foaie ~·erde din trei părţi,
Să ardă ciocoii toţi :
Ardă să se prăpădească,
lumea să se v~selească.
.Cit a\'em prin garduri pari,
211
Nu ne temem de boieri mari:
Să dea, Doamne, brînca-n el,
Că sint lacomi şi mişei 1
Da' ciocoiul leşinat,
Din gură a cuvîntat:
- Cît oi fi, cît oi tril,
De mocan ci m-oi feri :
Unde-oi întîlni mocanu,
Si mi-I ocolesc cu anu.
Cucoană, cucoana mea,
Am ajuns la ziua grra :
Tu să-mi faci un aşternut,
Ce n-a mai fost pe pămînt :
Aşternut pentru mormint,
C-am să răposez curind !
Dă-mi să gust puţin de vin,
Inima mi-e de venin,
Fierea-o mine a plesnit,
Firul vieţii s-a sfârşit.
Soarele merge şi-apune,
De mocanu tot se spune.
Istorie rumânească,
La buni fraţi ca dumneavoastră,
Pentru ca să pomenească !
92
CINTECUL JIANULUI
N-aţiauzit de-un Jian,
De-un Jian şi de-un oltean ?
De-un oltean şi un mislean,
De-un haiduc de căpitan
Care umblă prin păduri,
Cu chebe şi cu pături,
Cu şaisprezece panduri,
Numai găitane cusături,
Cu pistoale înarmaţi,
Cu puşti, fiinte încărcaţi,
Umblă ca nişte turbaţi,
Sacă ciocoi la ficaţi,
De-mi iau mie de la ciobani,
Armăsari de la mocanl,
Făr'de plată, fări bani,
Au, maici-mea, ce duşmani !
Da-mi păzesc pe la strimtori,
De despoaie negustori
Şi iau tot la gălbiori,
Că sint la purtat uşori.
Pe ciocoi mi-i prăpădeşte,
De piele mi-i jupuieşte,
Conacele le aprinde,
Viţa la boieri le stinge.
Jianu e mic la stat,
Fără frică de păcat,
Tot umblînd din sat în sat,
Multe păcate-a călcat.
Pe-ai bogaţi de-i întîlnea,
~tăduva că le sugea.
Ciocoimea spăimînta,
Da jalbă la Caragea.
Dar domnia mai curînd,
Poter'le la el minînd,
Da' Jianu-nţelegind,
Se opri la Olt fugind.
Călare pe armăsar,
Strigă:
- Măi frate podar,
Trage-ţi podul ca de car,
Că nu mă scapi în zadar;
Trage-ţi podul mai de drept,
Nu mă face să te-aştept !
Că-ţi mai trag un glonţ în piept,
Ori te culc, ori te deştept l
Dar podaru sta privea,
Şi se tot cam zăbovea;
Se făcea că se gîndea,
Poterii voind să-I dea.
Jianu iarăşi strigînd,
Şi zăbava lui văzând,
Să mai aştepte nevrind,
Dete drept prin Olt zicind:
- Decit să mi rog de prost,
Pin' s-or da podul în rost,
Fi-~·oi \'oinic cum am fost
219
Şi voi trece 1-adipost.
De-aş mai sta si mal adist,
Ca si adist si-i plitesc,
La toţi
si mi cichdesc,
La ce naiba haiducesc ?• •••
Decit o para la pod,
Murgu-mi este cam nirod,
Cînd de coama lui mi-nod,
Trec Oltu ca c-un nivod.
Hai, murgute, haideţi,
1mi sileşte, murguleţ,
Nu-ţi mai face pirul creţ,
Hai la Sia tina-n judeţ !
Mergi, murgule, nu sufla,
Nu sufla nu te umfla,
Că la gazdă-om ajungea,
ŞI odihnă om avea.
Da' murgu cind îmi sărea,
Tocmai ca o pisirea,
Cu norii se mesteca,
Pe nări scîntei arunca.
Dar la gazdă ajungînd,
Aşa auzi ţipînd,
Potera gazda legînd,
De Jianu întrebînd.
El atunci fugind spre plai,
A strigat la murgu : hai !
Hai murguleţule, hal,
Să fugim de chin şi vai 1
Şi atunci cind imi fugea,
Potera mi-1 ajungea,
Mîinile ei înfigea,
Mi-I ducea la Caragea.
Sara, cam pe la apus,
Cînd la curte el fu dus,
Cu tovarăşi in rind pus,
Aşa-mi cînta c-un glas sus :
- Stau in loc şi mă gîndesc
Ce să m-apuc să muncesc,
Pîine să-mi agonisesc,
Copilaşii să-i hrănesc.
Cind nădejdea mi-a răpuns,
Şi şedeam pe gindwi pus,
Aminte de ce mi-adus.
Mă urcai pe deal in sus,
Şi-mi privii in vale-n lunci.
Văzui oameni, muieri, prunci,
Cu pluguleţe la munci,
Mă-ntristai mai mult atunci !
Că toţi imbrazdă mereu,
Numai pluguleţul meu
Stă azvirlit în dudiu,
Vai, rău ursitu de eu,
Că doi boi ce-i avusei,
De vremi rele-i răpusei,
Făr' de hrană răminsei,
In sapă de lemn ajunsei.
Şi m-am dus şi-am alergat,
M-am mituit, m-am rugat
De sărac şi de bogat,
J\1a-n samă nu m-a băgat.
Cerui boii într-un ceas,
Să-mi dea să ar vreun pas,
Foametii să nu mă las,
Doar milă i-o fi rămas ! ...
Atunci, mă-ntorsei şi eu
Şi-mi zisei în gindul meu:
Dare-ar bunul Dumnezeu,
Să umble şi plugul meu !
Puşculiţa să-mi fac plug,
Pistoalele să le-njug.
Fiinta, iataganul lung.
Stremurarea să-i impung.
Să pun într-o parte fes,
Şi la colnice să ies,
Să-mi imbrăzdez pe ales:
Unde-o fi crîngu mai des,
Să trag brazda dracului,
.i\\ai din susul dealului,
Pină-n capul satului,
Drept uşa bogatului.
Astfel Jianu, legat,
A stătut şi a cintat,
La vodă, drept in palat,
De poteră-mprejurat.
Dar pravila-1 judeca,
220
Muncă grea il osindea,
Şi-n ocnă mi-I arunca,
Soare mindru apunea.
93
BUSUIOC HAIDUCUL
A fost unul Busuioc,
Ce ardea lumea pe foc,
Pe negustori mai cu foc.
Asupra lui s-aridica,
Să vezi, Doamne, potera,
1n frunte cu Manoilea.
Cu Manoilea cel icteanu,
Ce ţine pisma cu anu,
Şi se uită ca duşmanu.
Vezi Manoilea ce-mi făcea,
Potera mi-o aduna,
După Busuioc se lua.
Ţi ne ici, ţine colea,
Pe Busuioc mi-I gonea,
Busuioc abar n-avea,
Foaie verde mă lină,
Colea-n vale,-ntr-o pădină,
Busuioc cu flinta-n mînă,
Nu ştiu goală-i au e plină,
Băga potera-n pădină,
Nu minca o săptămînă.
Da' Busuioc ce-mi ficea?
Parcă naiba-1 învăţa,
Găsa un buştean uscat,
Tăman cît omu de-nalt,
Era uscat şi pîrlit,
Ca de Busuioc gătit.
Da' Busuioc ce-mi făcea ?
Ţoalili le desbrăca
Şi pe buştean îmbrăca,
Iar Busuioc se ducea,
Să ducea in Cladova,
La "Velika Sirbia",
Se ducea fi se cinstea.
Bea la rachiu şi cafea,
Şi ce-i poate inima.
Dară Manoilea icteanu,
Ce ţine pisma cu anu,
Şi se uită ca duşmanu,
După Busuioc se lua,
Tine ici, ţine colea,
Iarna vinturi friguria,
Bate vîntu cu zăpadă,
Manoilea pe cimp aleargă,
Busuioc şede la gazdă.
Bate vintu, viscoleşte,
~1anoilea oştirea prăpădeşte.
Busuioc stă, se gosteşte
Şi de nima nu măreşte.
Bate vintu frig de moarte,
Busuioc are de toate,
Şi nu măreşte de moarte.
Vezi Busuioc se vesetea,
Da' Manoilea-1 căuta
Pin toate pădurile
Şi pin toate văiurile,
Pin toate pecinili.
Vezi Manoilea ce-mi făcea,
Ziua, noaptea-) căuta,
Şicind dete-ntr-o pecină,
Busuioc cu ftinta-n mină.
,~anoilea îmi comănduia
- la staţi, fraţilor, în loc
Că am dat de Busuioc !
Luaţi toţt puştile la ochi,
Staţi pe loc şi daţi cu foc,
C-ăsta este Busuioc"
Şi toţi voinicii că-mi sta,
Şi toţi cu puştili-mi da.
De tot praut cheltuia,
Iar Busuioc nu cădea.
Da' Manoilea de-mi vedea,
Aşa din gură-mi striga :
- Staţi, voinicilor, pe loc,
Cheltuirim prau tot,
Şi-ăsta nu e Busuioc 1
Şi e un buştean pirlit,
Fir-ar el afurisit.
Dupi ce se potolea,
După Busuioc se lua,
Tine ici, ţine colea,
Pe Busuioc mi-I gisea.
Pin oraş, pin Cladova,
Unie-i zicem noi Craina,
De cinti cucu vara.
Cind Manoilea mi-t vedea,
Afară că mi-I chema,
Da' Busuioc că zicea :
- Măi Manoileo dumneata,
Mai zăboveşte cita.
Că nu mi-e fiinta-aleea.
leste flinta-n Cladova,
Să-i direagă pedeca.
Iar Manoilea de-auzea,
Fiinta la ochi imi punea
Şi-n Busuioc că pocnea.
Il lovea-o teaca la cuţit,
Unde-i pasi Ja voinic.
Pe Busuioc omora,
Vezi Manollea căpitanu,
Căpitanu şi icleanu,
Ce ţine pisma cu anu,
Şi se uita ca duşmanu.
Toată lumea aduna
: Şi la lume le spunea,
Unii sîrbeşte ştia,
Care cum inţelegea:
- Ascultaţi, lume, la mine,
Ca să fie de voi bine :
Şi de voi da şi de mine,
Sînt piste voi căpitan,
Şi-am omorit un duşman,
Să ştiţi, lume,-adevărat,
Cine-o zice Busuioc,
Să ştiţi că eu îi dau foc t
S-ardă cu copii cu tol
Da cine-o zice Manoilea iclean
11 iert, vezi, de bir pe-un an.
Lăsaţi-vă de haiducie
De vreţi tralu pe Sirble 1
221
Toati lumea de-auzea,
Pe Manoilea-1 pomenea,
Şi de bir că ne Ierta.
Pe Busuioc mJ-1 jelea
Fir-de-a ştie Manollea
Ci el bine halducea,
Pe rumâni ii ajuta,
Doamne, de se pomenea,
Cit soare pe ceri va fi.
S-ascultaţi, lume, la mine,
Să nu gîndiţi, vezi, că-i glumi :
Cind oi zice solz de peşte,
Ce s-aude, toate este.
Să mai daţi cite-o para,
Cîte-o para, cite două,
Ca să-mi iau coardă noul,
Şi vă cint miine iar voui.
Că sint lăutar sărac,
Şi de cind mi-am învăţat,
Eu cu arcuşu tot trag,
Şi bogat nu mă mai fac.
9-1
RADOIJA
Cind oi zice trei măsline,
Ascultaţi, boieri, la mine :
Să vă spun o istorie,
Dintr-a mea copilărie.
Să vă spun un cîntece),
De cind eram mititel.
Sosit-a şi s-a aflat,
Colea-n mindru şi mic sat,
O nevastă tinerea,
l\1ăritată de iarna.
Iacă vremea a venit
Şi nevasta a niscut,
Doi copilaşi ci năştea,
De botez ii boteza,
Unul Rădoinea-1 chema,
Da pe unul Rădoiţă.
Pe Rădoina il lua
222
Şi de suflet ci il da :
Pe Rădoiţa-1 oprea,
11 oprea pentru de ea.
Rădoiţă, zo, creştea,
Voinic mare se flcea,
De-al de-ncinge sabia,
N-are unde că şedea,
1n codru verde se ducea.
N-are lucru ce lucra,
Cu fata lu-mpărat se lua,
De iubit se sătura,
Impăratul 1-auzea,
Patru făgăraşi mina,
Pe Rădoiţă-1 prindea,
La impăratu-l aducea,
La împărăteasa-) ducea.
lmpărăteasa sta, grila:
- lmpirate luminate,
Facă-ţi Domnul multi parte
De bine, de sănătate,
Pe Rădoiţă să-I luaţi,
Frumos bine să-I cătaţi 1
Impăratul de-auzea,
Pe Rădoiţă-1 lua
Şi mi-I căta-n cap,
Găsea semnul de impirat :
oa•mi-1 căta-ntre spete,
Găsea strugurelui verde ;
Şi-1 căta şi pe sub brîu,
Găsea spiculeţ de griu :
Şi-1 căta-n subţioari,
Găsea semn de săbioari,
Sta-mpăratul şi vorbea :
- lmpirăteasi, soaţa mea,
Ne ia împărăţia !
Tmpărăteasa de-auzea,
Sta, din gură Şi grăia :
- ~1ă împărate dumneata,
O să ne ia impăriţfa,
Şi toată avuţia,
S-o ia pe Anghelina noastrl !
Şi-n apsăna
.
Pe Rădoită si-1 luim
să-I băgim.
1mpiratul de-auzea,
Figiraşli trimetea.
Pe Ridolţa ti lua
Şi-1 dusi la apsina.
Temnicerif de-1 vedea,
Sta din guri şi grila :
- Mii Ridoiţi copil mic,
Ştiu ci n-ai stricat nimic,
La apsina al venit.
Rădoiţa sta vorbea :
- Temniceri, voi dumneavoastri,
la nu purtaţi minte proastl,
Ci de-ajuti Precesta,
Eu pe voi, voi sloboza r
Temnicerif de auzea,
Sta, din gură şi grila:
- Rădoiţă dumneata,
Cum pe nof ne-oi sloboza ?
Rădoiţa aşa zicea :
- Temniceri, voi, dumneavoastrA,
Cînd soarele va apunea,
Eu pe blană m-oJ culca
Şi mort că m-oi preficea,
Şi să facă ce va vrea.
Vreau cu voi m-oi rimişea,
N-oi sufla, nu m-oi umfla,
Măcar cu jar m-o ardea.
Iacă soarele apunea,
Rădoiţă se culca
Şi pe blană adurmea,
Şi mort mi se prefăcea.
Cind zorile se vărsa,
Făgăraşii ci venea,
De Rădoiţă-ntreba,
Temnicerii sta grila :
- Măi făgiraşi dumneavoastrl,
Ce purtaţi voi minte proasti ?
Rădoiţă e copil mic,
De aseară cum a venit,
Fierea-o el că a plesnit
Şi pe loc că a rmuit r
Să-I luaţi şi si-1 îngropaţi,
Că apsănaua a-mpuţit,
223
Nu mai putem de urit r
Figiraşll de-auzea,
La-mpiratul alerga
Şi din guri-i sta grila :
- Mi-mplrate, luminate.
Si ai mertfc de sinitate.
Ridoiţă a murit,
Ci e puişoru mic,
Ş-apsinaua ne-a impuţlt,
la si-1 luaţi, si-1 ingropaţl t
Impăratul de-auzea,
La Rădoiţă venea
Şl-1 scotea din apsina.
Jmpiriteasa-1 privea
Şi din gură-aşa grila :
- Mi-mpirate, luminate,.
Ridoiţi n-a murit,
Duşmanul s-a preflcut :
Pe Rădolţi să-I luaţi
ŞI la furni 1-aduceţf.
Foc cu vitraiu si luaţi
Şi pe burti-1 lăpidaţl.
O arde carnea ş-o plesni,.
Puţinei dac-o mişca,
Si-1 pierdem noi viaţa.
Că ne ia împiriţia,
Ş-o ia şi pe Anghelfna.
De se duce pomina.
Făgiraşii de-auzea,
Pe Rădoiţă il lua
Şi la .. fumi-1 aducea :
Foc cu vitraiul lua,
Şi pe burtă ci-I punea.
Ardea carnea ŞI plesnea,
Buşneac de fum se ridica :
Rădoiţă nu mişca,
Că-aşa e rămişagu.
1mpiratul de vedea,
La figlraşi ci striga :
- Făgiraşl voi dumneavoastrA.
Pe Rădoiţi si-1 luaţi,
Să luaţi voi, si-1 ingropati,
Că el nu s-a prefăcut,
Sărmanul, că a murit. Şi-n codru se scufunda,
Da-mpărăteasa nu vrea, Mare şerpe că găsea,
Sta, din gură şi grăia: Şi-n desagl că-I punea.
- Mă împărate, dumneata, La Rădoiţă că venea,
Pe Rădoiţă să-I luaţi, Şi pe sîn îl slobozea :
La potcovari să-I aduceţi, Şerpele se-nvăluia,
'Cuie de potcoave luaţi, Cam de ţiţă mi-I ciocnea ;
Pe sub unghii să-I bateţi, Rădoiţă nu mişca,
Unde bate durerea : C-aşa mi-e rămăşala.
Puţinei de-o mişca, Impăratul de vedea,
Să-i pierdem noi viaţa. Sta, din gură şi grăia:
Făgăraşii că mi-I lua, - lmpărăteasă, dumneata,
La potcovari că-I aducea, Rădoiţă copil mic,
·Cuie de potcoave lua, El sărmanul mi-a murit.
Cu ciocanul le bătea, la să-I luăm
Pe sub unghii le-aşeza, Să-I îngropăm,
Rădoiţă, zo, răbda Că Rădoiţă mi-a murit,
Şi de loc nu se mişca : Da' el nu s-a prefăcut !
1mpăratul că privea 1mpărăteasa sta, grăia :
Şi din gură aşa grăia : - Mă împărate dumneata,
- Făgăraşi, voi dumneavoastră, Cîte împărăţii avem,
la luaţi-1 să-I îngropaţi, 1mpăraţii s-astringem,
El sărmanul mi-a murit, Băndăgii s-adunăm,
Da' nu s-a mai prefăcut, Bandele că or cinta,
·C-a prins faţă de pămînt, Mare oră s-o făcea,
La obraz a-ngălbenit. Toată lumea s-astrîngem,
lmpărăteasa nu vroia: Şi la oră să jucăm.
- Pe Rădoiţă să-I luaţi, Pe Anghelina s-o luăm,
La palat să-I aduceţi, Ora-nainte să poarte,
Şi luaţi cai ne-ncălecaţi, i\'tîndru danţ că va ducea,
.
1n codru vă scufunda ti,
i\tare şerpe să cătaţi,
Pe lingă Rădoiţă a da,
La Anghelina s-o uita
Şi-n desagi să-I băgaţi; Ca să-i pierdem viaţa!
La Rădoiţă să veniţi, 1mpăratul de-auzea,
Şi pe sin să i-1 puneţi. Toţi împăraţii aduna,
Şerpele s-o invăluia, Toată lumea se strîngea,

..
Cam de tită 1-o ciocnea,
Puţinei s-a spăiminta
·şi citva că o mişca,
Să-i pierdem noi viaţa,
·Că ne ia împărăţia '
'Făgăraşii de-auzea,
Lua caii şi pleca,
Tăbăra bande cinta,
1\\îndră oră că juca.
lmpărăteasa de colea,
Pe :\nghelina c-o lua,
Danţu-nainte pm1a,
Pe lingă Rădoiţă da.
Rădoiţă se făcea ?

224
Numai din geană mişca,
Anghelina mi-I vedea,
Basma de pe mîni lua
Şi pe ochi f-o lipida
Să nu vadă mumă-sa,
Că-i pierde lui viaţa
Şi le strici dragostea.
1a că ora se firşa,
1mpăratul se ruga :
- lmpirăteasă dumneata,
la stjli, nu-l mal necăja !
La făgăraşi ci striga :
- Făgăraşl voi, dumneavoastră,
Pe Rădoiţă să-I luaţi
Şi-n pămînt să-I îngropaţi ! Puţinei de odinea.
Da-mpăriteasa nu vofa
Şi din gură-aşa grăia :
- Mă-mpărate, luminate,
Pe Rădoiţă si-t luăm,
La covaci să-I ducem,
.1\lindru săndîc să-i facem :
Să-i facem săndîc din fier,
Cu trei cercuri de oţel.
La vapor să-I aducem,
Dumba-n mare noi să-i dăm,
Să-mi ajungă pe năsip,
Că-mpărăţia ne-am lungit.
Impăratul de-auzea,
La covaci mi-I adLJCea,
la covaci le poruncea,
Lui Rădoiţă îi făcea,
1i făcea săndic de fier
Cu trei cercuri de oţel,
Şi-1 aduse la vapor.
Vaporaşul că mi-I lua,
Cu el pe mare pleca.
la mijlocul mărilor,
Pe Rădoiţă ci-I lua,
1n fundul mirii-t lăpăda.
Cind la nisip ajungea,
Rădoiţă că vedea
Că este în mare la fund
Şi cu burta la nisip,
225
Sărmanul, s-a priceput.
O dati mi se umfla,
O dati mi se zgircea.
Cind o dati si-ntfndea,
Şi sindicul ci-I spArgea :
Cind o dati înota,
Asupra apei ieşea,
Nu ştia incotro s-o ia.
Sus la soare se uita,
După soare că mergea,
El cu palmele înota.
Cind ta uscat imi ieşea,
Sus pe malul mărei,
Rădoiţă ci şedea
Cind la deşte se uita,
Multe cuie ci vedea,
El cu dinţii le trăgea
Şi-n poznare le punea:
Iaca soarele a scăpătat,
Rădoiţă-a ajuns in sat•
La impăratul se ducea,
Prin grădină ci şedea,
Pini lămpile aprfndea,
1mpăratul in sobi sta.
lmpărăteasa sta, grăia:
- Mi împărate,
luminate,
Facă-ţi Domnul multi parte
De mertic, de sănătate,
Ai la cină să cinăm
Că de cine ne-am temut
Şede pe mare ta fund,
1mpărăţia ne-am lungit.
Ce vorbeşte doamna-o casă,
Rădoiţă la fereastră.
Ridoiţă de-auzea,
La uşă mi se trăgea,
Cu picioru-n uşi da,
Din ţîţină o scotea
Ş i-n sebă mi se ducea,
Da -mpărăteasa il vedea,
Tăbăra de tremura :
- Ţine-ţi, căţea, inima,
Si nu-ţi plesneascA fierea,
C-o să dai de boala rea.
Să fii vitează ca mine,
Să trăieşti in dalbă lume.
Rădoiţă de vedea,
La împărăteasă mergea,
Ciocanu-n mînă că lua,
Numai trei cuie îi bătea ;
Şi dete de boala rea,
Scoase sufletu din ea.
La împăratu se ducea,
Un cărbune de foc lua,
La împăratu-n sin punea,
De loc sufletul ieşea ;
Şi-uşa că o-nchidea,
La Anghelina se ducea
Şi din gură se ruga :
- Anghelino, soaţa mea !
Să fai cheile pe mîni,
Să te duci la magaţină,
Umpli un săcui de parale,
Că sînt buni de purtare
Şi mai cu spor de schimbare,
Ce nu mori cu ei de foame.
Anghelina de-auzea,
Cheile pe mină lua,
Magazinul deschidea
Şi-un săcui de roble lua,
La Rădoiţă venea,
Pe masă că i-1 punea.
Rădoiţă sta, privea
Şi din gură aşa-i vorbea :
- Anghelino, soaţa mea,
Ce-mi venişi cu ruble-ncoa '?
Că n-am cai să potcovesc,
D-am voinici să dăruiesc.
Anghelina de-auzea,
Iar pleca la magazină
Şi lua un săcui de poli,
Că sînt uşor de purtare
Şi mai cu spor de schimbare,
Ce nu mori cu ei de foame.
Rădoiţă de vedea,
226
Luă săcuiaşde poli,
Se ducea la temniceri,
Temniţa o deschid~a,
Temnicerii-i dăruia,
Le da drumu din apsăna.
La Anghelina venea,
Cu Anghelina se vorbea,
Pe taică-su il îngropa,
Pe muică-sa iar aşa.
Mîndre bande mai tocmea.
h1îndră nunti că făcea,
Făcea nuntă cît de bună,
O lună şi-o săptămîni,
Da' n-o făcea cît de ra,
De cînd se ivea luna
Şi-mi uidea ca secera.
Făcu nuntă-mpărătea~.i
Pentru ca să pomenească
Şi din veac pînă la vecie,
Mila Domnului să ffe.
95
FATA HAIDUC
sau
DOBRIŢA FATA MARE
La val~, vere, la vale,
La tulpina fagului,
Naică, şi cu-a bradului,
La comanda Stanciului,
Ş-avea Stanciu, şi-mi avea,
Ş-avea Stanciu-o surorea,
Vezi, Dobriţa mi-o chema.
Toată noaptea nu durmea.
Baş cînd ziuă se făcea,
La comandă se ducea,
La comanda Stanciului,
Stanciului, a fratelui.
Capu pe puşcă-mi punea,
Puţin somnu mi-o fura :
- lote, naică, ce-mi visai,
Visai un pile de cocorf,
La nof pe stoborf.
- Oi, Dobriţă, sora mea,
Du-te, naici, te mirfti,
Nu sta cu inima fripti 1
Nu e pile, vezi, de cocorf,
E potera banului,
Şi cu-a Migureanulul 1
Da' Dobrita ce-mi făcea ?
'
J\tîna pe puşcă punea,
Iară-o codru, se-nfunda,
Toată noaptea aiducea.
La cemandă că mergea,
Capu pe puşcă-mi punea,
Puţin somnu mi-o fura,
1ote vis ce imi visa :
Visa un pile de brăbeţef,
Naică, vezi, pe gard la el.
Da' Dobriţa s-ardica,
La nană-su se ducea :
- Oi, mă nană Stanciule,
Puţin somnu m-a furat,
lote vis ce am visat:
Visai un pile de brăbeţi,
Nană, vezi, pe gard la noi.
Dară Stanciu că-mi vorbea :
- Du-te, naică, te mărită,
Nu sta cu inima friptă!
Nu e pile de brăbeţei,
Naică, vezi, pe gard la noi,
E potera banului
Şi cu-a Măgureanuluf !
Bine vorba n-o furşa,
Cînd la deal mi se uita,
Potera mi-i zăcopea ...
Atunci Dobriţa-mi vorbea :
- Ad-o, nană, puşca ta,
C-a mea-i grea, pirdalnica,
Nu pot, nană, da cu ea !
Dar Stanciu că-mi vorbea :
- Dă-i, nafcă, cu durda ta,
Că i-ai aflat tu seama:
Eu să dau cu puşca mea,
227
Că l-am aflat eu seama.
Dar Dobrfţa de-auzea,
Une pornea de pDngea,
Şi puşchiţa mi-o umplea.
Une Stancfu ci trăgea,
Potera mi-i zicopea :
Une Dobrfţa-mi trigea,
Potera lom o făcea,
Iar Dobriţa se ruga :
- Oi, mii nani Stanciule,
Ad-o, nani, puşca ta,
Că mi-e grea pîrdalnica,
Nu pot. nani, da cu ea !
Dară Stanciu că-mi vorbea :
- Di-1, naică, cu durda ta,
Că l-ai aflat tu sama.
Da' Dobriţa ce-mi făcea?
Iar puşchiţa mi-o umplea:
N fei la ochi că nu mf-o lua,
Cînd în poteri trăgea,
Potera lom o făcea 1
Unde Stanciu că-mi trăgea,
Potera mi-I zăcopea.
Făcea Dobriţa cum făcea,
Patruzeci de inşi robea.
Da' Dobriţa ce-mi făcea ?
Aşa din gură-mi vorbea :
- Eu sînt cruce femeiască,
Eu pe voi, vezi, v-am robit!
Inel din deşti trăgea,
Intr-o creacă-1 alina,
Ş-aşa Dobriţa-mi vorbea :
- In inel, vezi, si străliţi,
Glonţul prin inel o trece,
lnelu nu s-o mişca -
Aşa, fraţi, că oţ scăpa !
Dobriţa ce imi făcea ?
To1i puştile le umplea,
Şi-n inel că-mi trigea,
1nelu, vezi, nu lovea,
Toate-n vint mi se ducea !
Da' Dobriţa ce-mi făcea?
Ea puşchiţa mi-o umplea.
Nici la braţ nu mi-o lua,
Numa la piept mi-o sălta:
Cind in Inel trăgea,
(.Jionţu prin inel trecea,
lnelu nu se mişca !
Iar băieţii ce-mi făcea ?
Iar puştile te umplea,
Iar in inel că-mi trăgea,
Nici unul nu lovea 1
Da' Dobriţa ce-mi făcea?
J\1ina pe sabie punea
Şi pornea de mi-i tăia,
Pe toţi, frate,-i pripădea ! ...
Iar la Stanciu se ducea
Şi cu Stanciu mi se lua,
Pe une Stanciu că păzea
Trecea cite ci ne va :
Pe une Dobriţa-mi păzea,
Mari drumuri se părăsea,
Troscotu, vezi, zo, creştea ...
Aşa Dobriţa făcea,
Doamne, de se pomenea ;
Doamne, şi s-a pomeni,
Cit soare pe ceri o fi !
Soar'le merge Şi apune,
Dobriţa merge din lume in lume.
La toţi fraţi cu bucurie,
La dumneavoastră cu veselie :
Ş-acuş Domnu să ne ştie
Că trăim in veselie.
96
BECU DE LA ADA-KALEH
Cind zic verde şi-o lalea,
Da' begu de la Ada
De la Ţaligrad pleca,
Cu cea mică săcsina,
Să meargi la Cladova.
Pin'la Vidin ajungea,
Şapte conace făcea.
228
In Vidin cind ajungea,
1n conac unde trăgea ?
1n curte la Ciorocillna
La Omer Posmangia.
Cîte agale eta,
1nainte că~i ieşea :
Unii calu-i sprijinea,
Alţii la begu venea
Şi pe braţ că mi-I lua,
Şi la masă 1-aşeza ;
Unii cafeaua-i făcea,
De-i da lui begu să bea,
Să-şi îndreagă inima.
De-unde vestea se ducea,
Cădinele auzea,
Cite-o azimă că făcea,
Cite-o găină tăia,
1n unt bine o frigea
Şi lui begu i-aducea.
li da lui begu de mînca,
Cădînele că-i zicea :
- Beghe, feldăm dumneata,
N-ai auzit, n-ai aflat
De Stoian Bulibaşa,
Ce stăpîneşte Craina ?
De cînd s-a bulibăşit,
Turc în Craina n-a trecut
Cu sabie, cu cuţit :
De-a trecut vrun turc bătrîn,
El 1-a pus de-a mîncat fin,
Parcă mi-a fost om nebun :
De-a trecut vrun turc cu barbă,
El 1-a pus de-a păscut iarbă,
Parcă n-a fost om de treabi.
De cînd s-a bulibăşit,
Curţi albe a pustiit,
Cădîne mi-a văduvit,
Copii mici mi-a sărăcit :
Ale cădine-nvelite,
1n pînză neagră-mpodobite,
De Stoian sint văduvite 1
Vezi, copiii cela miel?
.
De Stoian sint siriciti !
 Atunci begu de-auzea,
Nici nu bea, nici nu minca,
Mina la obraz punea
Şi pe gînduri mi se lua.
Cînd zorile se vărsa,
Pe cal mi se-ncăleca
Şi din Vidin că pleca
Pe-unde drumu era,
lote, prin Smirdan trecea.
De Ginzova se-ndrepta,
Pin Gînzova că trecea,
De Bregova ci pleca,
La Bregova ajungea.
1n conac unde trăgea ?
Baş la Stolan Zăgirea.
Pe begu cum îl vedea,
Bun prieten ci era,
1n obor de oi sărea,
Un berbece injunghia
Şi la cuptor 1-aducea,
Berbecele că-I frigea,
Punea masa şi mînca.
După ce se sătura,
Uite begu ce vorbea:
- Măi Stoiane dumneata,
N-ai auzit, n-ai aflat
De Stoian Bulibaşa,
Ce stăpîneşte Craina ?
Cum am face şi-am lucra,
Pe Stoian mina-am punea,
Noi să-i pierdem viaţa ?
Oară Stoian Zăgărea,
El lui begu ci-i zicea:
- Măi begule dumneata,
Tu de-aicea oi pleca,
La Negotin te-oi ducea.
Oi intreba şi ispitea
De Stoian Carapancea,
Naşu lui S toian era.
Numai el dacă-ar putea,
Pe Stoian ca să ţi-I dea,
Amintrelea n-of putea
Ca să-i pierdeţi viaţa!
229
Atunci begu d-auzea,
De la masi se scula,
Iar pe cal se-ncileca
Şi-şi lua drumu şi pleca :
La Tlmoc de-mi dobora,
lote Timocul trecea,
Pin pimniţl la Bilii da,
Suia la Cobişnlţa :
Pin Cobişniţa trecea,
De Negotin si-ndrepta.
1n Negotin ajungea,
1ntreba şi lspitea
De Stoian Carapancea,
Nimenea ci nu-l spunea.
Numai cine se găsea?
Numai un unchiaş bitrtn,
Barba albi pini-n brîu :
lote, pe begu mf-1 lua,
La Stolan mi-I aducea,
La Stoian Carapancea.
Da' Stoian Carapancea,
Cum pe begu mi-I vedea,
lnăuntru ci-I chema,
Catu-n grajd că i-1 biga,
Deloc masa 1-o punea,
1i da tu' begu de minca,
Şi ta vorbă că se lua.
Uite begu ce-mi vorbea :
- Măi Stofene dumneata,
N-ai auzit, n-ai aflat
De Stoian Bulibaşa,
Ce stăpîneşte Craina ?
Cum am face şi-am lucra,
Noi pe el 1-om prăpidea ?
Eu pe tine că te-oi lua,
Bulibaşe te-oi făcea !
Da' Stoian Carapancea,
E1 lui begu ci-i spunea :
- Mii begule dumneata,
Ti-I aduc actlllla !
1ute de-acasă pleca,
La Stoian că se ducea,
La Stoian BuUbaşa.
La poartă ci clocinea
Şi la Stoian că striga.
lote, fină-sa leşa,
Da' Stoian Carapancea
Pe fini-sa o-ntreba
De Stoian Bulibaşa.
Da' fină-sa că-i spunea :
- Măi naşule dumneata,
Nu e tinu tău aicea,
E la Zăiceri cu potera,
Să-şi aducă verghia,
Şi toată rămăşiţa.
Da' Stoian Carapacea,
1ndără t se-ntorcea,
Iar la begu că venea,
Şi lui begu că-i spunea
Că Stoian nu e acia.
Iar la masă că şedea.
Atunci begu ce făcea ?
O cartie că scria,
Vro doi gelaţi că chema,
După Stoian ii mina.
lote, gelaţii pleca,
Pin Vrajogirnăţi că da,
De Zăiceri sc-ndrepta :
In Zăiceri că ajungea,
Pe Stoian că mi-I găsea
1ntr-un colţ de cafenea,
Tocmai cafeaua şi-o bea.
Uite Stoian ce lucra,
Pe uşă se zăuita
Şi pe gelaţi că-i vedea,
Uite Stoian că vorbea :
- Ce vin al, găvaji, acia,
Or n-au pupat măciuca ?
Iote găvaji-ajungea,
Şi scrisoarea o lua,
Dinainte i-o arunca.
Stoian scrisoarea o lua
Şi pe ea se zăuita,
De la masă se scula
Şi de-aicea că pleca,
De Timoc mi se-ndrepta :
230
Ba ici, măre, ba colea,
La Timoc că ajungea.
Pe margine că pleca,
Urma turcului cita.
Ca copoiu-amirosa,
Pină peste urme-i da,
Şi-aşa din gură-i vorbea :
« lote urmiţa de turc,
Iote-1 pe-unde-a trecut !»
El de-acia că pleca,
Mîna calu cît putea,
La Coblşniţa ajungea,
Se oprea la cafenea,
La cafegi u că &triga :
- Măi cafegiu dumneata,
Dă-mi o vadră de vin roş,
C-am o măsa găunos !
Cafegiu de-auzea,
O vadră de vin ii da,
Da' Stoian Bulibaşa,
V adra-n gură o punea,
De trei ori din ea trăgea,
Tocmai la fund răsufla
Şi de pămînt o trintea,
Sc-otea banii şi-i plătea.
Şi acasă că pleca,
Pingă naşu-su că da,
Rău calu că-I dudăia,
Begu mi se spăimînta
Şi-aşa din gură vorbea:
- De cind mama m-a făcut,
Aşa ală o-am văzut !
Da' Stoian Bulibaşa,
Acasă că se ducea,
Soarele că scăpăta :
De pe cal descăleca,
Catu-n grajd că şi-1 băga,
In casă că se ducea,
Da • nevasta 1-intîlnea,
Şi lui Stoian ii zicea :
- J\\ăi Stoiene. soaţa mea,
V ~ni naşu aicea
Şi de tine mă-ntreba !
Nici vorba n-o isprăvea,
Iar naşu-su imi venea
Şi la poartă ciocănea,
Şi la Stoian ci striga:
- Stoiene, fine Stoiene,
Mă mînă begu la tine,
Să mă rog, frate, de tine,
Să mi-I duci la Cladova,
Cu cea mică sicsina;
Bun bacşiş că ţi-or da,
Şapte oca de cafea
Să le bei la Cladova.
Că s-ar duce singurel,
Primăvara mi-a venit,
Lunea mîndru-a-mbobocit,
Mulţi voinici s-a mildărit
Şi-i e frică de pierit:
Dar dacă ar fi cu tine,
N-ar avea frică pe lume.
Da' Stoian Bulibaşa,
Lui naşi-su că-i zicea :
- Măi naşule dumneata,
Pleacă de la casa mea:
La femei se strigi noaptea,
La voinici se strigă ziua.
Naşi-su cînd auzea,
lndărăt ci se-ntorcea:
Da' Stoian Bulib~şa
Se ducea de se culca,
Cu nevasta-alăturea.
lote zor'le se vărsa,
Da' nevasta că-i vorbea :
- Of! Stoiene, soaţa mea,
De-asară noi ne-am culcat,
Uite-as'noapte ce-am visat:
Un şerpe mare moţat
Sta la tine după cap,
Oi să fie-adevărat 1
Ala nu e şerpuleţ,
Ş-o să fie ştrenguleţ,
La tine la gîtuleţ !
Nu te duce-o Ctadova,
1ţi pierd turcii viaţa,
231
Rămiri copiii slracl
Şi de lume blistimatr.
Nici vorba n-o isprlvea_
Iar naşi-su că venea
Şi lui Stoian ci-i zicea :
- Stolene, fine Stoiene,
Mi mîni begu la tine,
Si mi-I duci la Cladova,
Cu cea mici sicsăna :
Nu ţi-ar fi calea geaba,
Un bun bacşiş ci ţi-ar da !
Da' Stoian Bulibaşa,
Lacom de bacşiş era,
Lui naşi-su că-i zicea :
- Măi naşule dumneata,
Acasă că te-oi ducea,
Că te-ajung eu acuma 1
Naşi-su că se-ntorcea,
Stoian la cal se ducea
Şi din grajd că şi-1 scotea.
Da' nevasta se ruga :
- Of ! Stoiene, soaţa mea,
Nu te duce-n Cladova,
Iti pierd turcii viaţa,
1ţi rămîn copiii-aşa,
Şi dai iar vorbă Craina,
Şi te blastămă lumea !
Dar Stoian cînd auzea,
Pe nevastă o-njura,
De ce ea vorbeşte-aşa,
1-a ieşit cu piază real
Pe cal mi se-ncăleca
Şi pin oraş că pleca :
Mîna calu cit putea,
Scîntei din copite-i da.
Dugăiaşii că-i zicea :
- Măi Stoiene dumneata,
la nu mîna calu-aşa :
Că cum sar scînteile,
ŞI ne-aprinzi dugăile!
Da' Stoian cînd auzea,
Tot mai fut' calu mina.
Calu i se-mpiedeca,
 Drept In cap ci mi-I trlntea 1
Stofan voinic ci era,
Iar în picioare sărea,
Pe cal mi se-ncileca
ŞI iar cu calu pornea.
1n dreptu tîrgului mergea,
Calu in loc şl-1 opr~a,
Peste tirg se zăuita,
Unde pornea de cinta:
cNegotine, tirg frumos,
Care-n lume n-a mai fost !
De nu astăzi, de nu miine,
Acuma-n două-trei zile,
Oi să urle ciinii-n tine,
Că pleacă Stoian din tine.»
Iar cu calu că pornea,
La begu ci se ducea.
Uite begu de-1 ved~a,
Drept la masă că-I punea
ŞI lui Stolan il zicea :
- ~lăi Stoiene dumneata,
Eu mă rog de tine-aşa,
Să mă duci la Cladova
Cu cea mici săcsăna,
Un bun bacşiş că ţi-oi da.
Şapte oca de cafea,
Să le bei la Cladova.
Uite, Stoian de-auza,
Lacom de bacşiş era :
Şi cu begu că pleca
Să-1 duci la Cladova.
J\'ergea calea jumătat~,
Jumătate,-a treilea parte.
C-un arap mi se-ntilnea,
V eri de cruce se ţinea.
.-\rapu in loc îl oprea,
Şi lui Stoian ci-i zicea :
- Măi Stoiene,-ascultă-ncoa,
Nu te duce-n Cladova,
Iti pierd turc ii viaţa !
Că ţ-am auzit vorba,
Asară, la cafenea,
Cum de tine se vorbea
2.32
Ca si-ţi piardă viaţa 1
Uite, Stoian d-auzea,
Aşa din gură vorbea :
- Să ştiu c-ar fi aşa,
1ntii pe naşu l-aş tăia.
Iar inainte pleca,
La Cladova ajungea.
Uite begu se ducea,
Sus în Javră se suia.
Stoian în oraş venea
Şi-n cafenea se băga,
O cafea că-şi porincea :
Dară begu că striga,
Vro doi gelaţi că chema
Şi la Stoian că-i mina,
Vină bacşişu să-i dea.
Gelaţii cind auzea,
După Stoian că pleca
Şi pin oraş că-I că ta :
Pe Stoian că ml-1 găsea
Intr-al colţ de cafenea.
Găvajif la el mergea
Şi lui Stoian că-i zicea :
- Măi Stoiene dumneata,
La begu că te-oi ducea,
Tu bacşişu 1-oi lua.
Uite Stoian de-auzea,
Pornea arme de-ncingea.
Găvajii cum îl vedea,
Ei lui Stoian ci-i zicea :
- Măi Stolene,-asculti-ncoa,
Armele nu le-nclngea,
Că begu cind te-o vedea,
De tine s-or spăimînta
Şi bacşişu nu ţi-or da !
Oară Stoian de-auzea,
.~rmele le deşcingea,
1n cafenea le lăsa :
Şi cu găvajif pleca,
Sus la begu se suia.
Uite begu de-1 vedea,
Pe Stoian ci mi-t chema,
Lui bacşişul si 1-1 dea.
Nu i-1 di cum se dl.
Ş 1 pe jos il lepidi,
Ca pe griu îl seminl.
Iară Stolan de vedea,
La bacşiş se apleca,
Turcii pe el grimidea.-
Stoian sîlnic ci era,
O dată se opintea,
Cu turcfl-n sus se scula,
Şi pornea se scutura :
Cum cad perete din pir,
Cad şi turcii după el 1
Aşa Stofan de vedea,
De-un picior ingenunchea,
Cizma din picior scotea,
Şi pe turci că tibira,
Cu cizma că mi-I bătea :
Pe care bine il lovea,
Cu duvaru 1-nfrăţea,
Ca pe muşte ii lipea !
Şi aminte-şi aducea
La ceai mic de tJcilaş :
De trei zile 1-a umplut,
Şi la cizmă 1-a-nvirit.
Tăcălaşu că-I trăgea,
La begu mi se ducea,
1n begu ci-I intindea,
De trei ori D ţăcinea,
Ciinile foc nu lua 1
Uite Stoian de vedea,
De la ţavi 1-apuca,
1n begu n repeza,
Şi pe begu mi-I lovea
1n sprinceana ochiului,
1n faţa obrazului,
Cam in zgircful nasului,
Sparse cuibu dracului!
Şi pe fugă se punea,
Pe sciri in jos imi fugea :
Da' Vasile amăutu,
Nu 1-ar mal răbda pimîntu,
F ringhia laţ o făcea
Şi pe scară o-aşeza.
233
Da' Stolan cum imi fuaea,
Picioru-n laţ it punea :
Da' Vasile de-1 vedea,
Numai o dati zblcea
Şi de picior 1-apuca,
Drept in nas il leplda.
Turcii Iar îl grimidea,
Ca pe-o rizi-1 scutura,
Sus la begu 1-aducea.
Atunci begu I-ntreba :
- Mii Stolene dumneata,
De-ai fi haiduclt ziua,
Noi ziua te-am spinzura,
Si te vadi ralaua:
Noi noaptea te-om spinzura,
Si nu te vadă nima 1
Uite Stofan răspundea :
- Eu am haiduclt noaptea,
Să nu mi vadi nima.
Şi-am luat de la cel bogat,
Da' am dat la omu-al slrac 1
Atunci begu ci mi-I lua
Şi noaptea ci-I spinzura,
De tirişf că ml-1 trlgea,
Cu capu pe caldirmea :
La Dunăre 1-aducea
Şi pe Dunăre că-I da,
Toati noaptea că mergea .••
Cînd zorile se vărsa,
Puţin Coşava bătea
Şi la margine el-I da.
1n margine la Prahova,
lată pescarii venea,
Pe la luntrii se ducea,
Aci pe Stoian n vedea,
Şi nima nu-l cunoştea.
Numai cine-I cunoştea?
Să vezi, un pescar bltrln,
Barbi albă pin'la brîu.
Dar pe el ml-1 cunoştea
Pe faţa obrazului
ŞI pe zgirciul nasului,
Şi aşa din guri vorbea :
- Asta-i Stoian Bulibaşa !
La nevasta lui mina,
Nevastă-sa ajungea,
Copilaşii că şi-i lua,
1n trăsuri-f sufa,
Şi la Stoian că pleca.
La Prahova ajungea,
De Dunăre dubăra :
Şi-avea, Doamne, ce vedea,
Că Stoian mort imi era!
Cu pumnii in cap se bătea,
Şi din gură cuvinta :
- Of, Stofene, soaţa mea,
Să-ţi fie rău, da' nu aşa,
N-ascultaşi de vorba mea.
Vorba mea mi-ai năpustit.
Pe tine te-ai prăpădit
Şi pe mine-ai văduvit,
Copiii ţi-ai sărăcit !...
lote pe Stoian că-I lua,
Mi-I ducea de-1 îngropa
La un pir mare rotat,
Acolo-i locu crăpat,
Pe Stoian mi 1-a-ngropat.
De-unde vestea se ducea,
Turcii pe ţară-auza .
Veselie că făcea,
Beau turcii, mi se-mbăta,
Şi aşa le cuvînta :
- Iute pliacica pin măla,
Ni s-a-ndulcit găina !
Cit fu Stoian aiduc pe ţară,
Ne era găina-amară :
:\cuşi Stoian a murit.
Găina iar s-a-ndulcit,
Nu ne frică de pierit !
Noi nu-l mai ştim de-atita,
Da' care 1-o şti mai bine,
Să mă-nveţe şi pe mine,
~1iine să vi-I cint mai bine,
Şi si nu avem ruşine.
Povestind aşa intr-una,
\'oi fi uitat şi eu vruna.
Că popa cu cartea,
Şi el lasi cîte una,
Oară neica cu lăuta !
Făr'de carte dar cu gura,
Spusu-v-am cîntec bitrîn,
Spusu-v-am cîntec deplin,
Şi mai am vreo două-n sin.
De-aţi avea suflete bune,
Şi pe a lea vi le-oi spune ;
1storie rumânească,
Nepoţii s-o pomenească.
97
STOIAN STINGA HAIDUCUL
Cind oi zice de-o scumple,
1-ascultaţi voi, fraţi, la mine,
Să vă spun o istorie,
Un cintecel din Sirbie.
Cind oi zice de-o păstrungi,
Să vi-I cint pe Stoian Stingi !
Stingă-aici,
Stîngă colea,
Stîngă pin lsicova.
N-are lucru ce lucra,
Cind ieşi la cafenea
Şi la vorbă că-mi vorbea,
Iacă vine şi săracu,
Să-şi eate el comănacu.
Da' săracu ca săracu,
Cum îşi căta cominacu,
Unde sta şi se vorbeşte,
De necazuri povesteşte.
De sărac e tot sărac,
De n-are soţie-o sat.
Oi, săracu ce-mi vorbeşte,
Naş de nuntă nu-şi găseşte t
Dară Stingă-aşa-i vorbeşte :
- lţi sint ziditor de casă,
Să m-aduci de naş in casă !
Da' săracu ca săracu,
Nu-şi mai bitea de-aci capu:
Chiar de nunti se gitea,
Lăutarll şf-i tocmea
Ca si faci el nunta.
lote, nunta a venit,
Da' şi Stingă s-a gătit ;
Aduse săracu-n casă,
N-are dar cu ce-l pliteasci.
Se scuti naşu de la masă
Şi trecu peste Timoc,
Sus la paşa de la Dii,
Patru iepe le fura
Şi le vindu-n Negotin,
De luă bani destul de buni.
Iar la masă îmi şedea
Şi cu ffnu-aşa vorbea :
- Iacă, fine, ce-am făcut,
Eu cu multi bani am venit,
Finişoara-ml dăruiesc
Şi nunta să o plătesc.
laci nunta fspră vea,
Oară Stingă ce făcea ?
Jos la recă dubăra,
La umbră de nuc şedea,
Unde sta şi se gîndea,
Aşa Stîngă că zicea :
«Lină verde colălie,
Să plec eu în haiducie,
Da' care, taică, să-mi fie ?
Să iau copilaşu meu
Şi pe nepotu Dumitru,
Să mai trec pe Românie,
Doru în mine să-nvie.
C-acolo trăiesc ciocoi,
S-adun cîţiva gălbiori,
Să mal dau şi la săraci,
Să-şi cumpere boi şi vaci.~
Iacă Stingă că-mi pleca,
Cu-al lui mindru ficioraş
Şi nepot-su Dumitraş.
Jos la reci imi venea,
Cind la Timoc ajungea,-
Sta Stingă şi mai vorbea :
235
- Mii nepoate, tu, Dumitre,
ŞI tu, copftaşu meu,
Cînd of zice de-o scumple,
Plecarlm în haiducie t
Eu aşa ci am aflat,
Cine pleaci-n haiducie,
Nu calci pe sămintie,
De vreau bine si le fie 1
ŞI copiii 1-asculta,
Tot pe rizoare trecea ;
Unde el ci imi afla
Cîte un om mai bogat,
1i lua banii de sub cap.
Ei Tlmocul cind trecea,
Pe la Vicşfna trecea
Şi da sus, la Socolari,
Cînd of zice de-o sulfini,
1şi lua drum de Albotfnl.
1n Albotini venea,
La cetatea cea letinl,
Stau haiducii fir' de vini.
Imi sta Stingi dt Imi sta,
Şi un bărbat ci prindea.
U nde-1 lua de-1 lspltea :
- De unde eşti, mii nepoate ?
Dar bărbatu cel fricos
1i răspunse cu folos :
- Mii moşule dumneata,
Fiindcă stătuşi mi-ntrebaşi,
Eu cu dreptu spune-ţi-aş:
Eu aleea am venit
Să tai citiva sulişori
Ca si-mi fac eu o loitri,
C-alci e lemnu de viţă,
Da' sînt bilat de la Gtrţf,
Venii baş in zi de marţi.
Dari Stingi-aşa-I zicea:
- Ia să-mi spui, bilete, bine,
Care-i bogat in sat la tine ?
- Bogat e Stofan
Şi cu lovan.
Doar atîta că-i spunea,
Stoian Stingi sta zicea :
- la Iasi-i pe mina mea !
Doară soar'le-apunea,
Stoian Stingi dubăra,
Colea peste-o potecea,
In margine de sat ieşea.
Lui Dumitru că-i spunea :
- Măi nepoate, măi Dumitre,
Ai de streje inainte !
Că pe urmă vin şi eu,
Mă trag la pereţi mereu.
Plecă Dumitru-nainte,
Şi cum s-a băgat in sat,
Află casa 1-al bogat
ŞI se făcu blăstămat.
Se făcu că merge tare,
Da' se oprea pe picioare :
Ca să-ncalţe opinca,
Stoian mi se prefăcea.
lntră-n casă la bogatu,
Da' bogatu ca bogatu,
Şedea-n sobă,-n pat culcat,
Odinea, că-i om bogat.
Stoian Stîngă, ca un oţ,
li ceru banii pe toţi.
Bogatu n-are ce face,
1i de te banii pe pace.
Stingă banii ci-i lua,
lndărăt că se-ntorcea.
Se băga in Albotina,
La cetatea a letina.
N-avu piine de mincare:
Peste ape că trecea
Lină verde popi1nic,
Lua drumu de Călinic.
Şi-n Călinic se ducea,
La Dumitru cel frumos,
li da mincare cu folos:
Dumitru mi-t arăneşte,
Dari Stingi haiduceşte.
Sta Dumitru şi-i spunea :
- Lele, mă nană Stoiene,
Am auzit şi-am anat
.
Că-n tară la Calafat
2.J6
Este un ciocoi bogat.
Da' Stingi cind auzea,
1n vale-n recă dubira,
La cetate odinea.
Păzea sara că-nsăra,
Şi pe lîngă Gîrţi trecea :
Lua drumu de Alvigii,
Să treacă pe lingi Dii.
Pe vale la Alvăgif,
Mai veneau doi haiducei.
Pe unu că mi-I chema
Zăgărea din Bregova,
Şi cu Ali panduru,
Care-arată la turci turu.
Iară Stingă cum trecea,
1naintea lui trecea :
li ieşi şi Zăgirea.
Stoian Stîngă rispundea:
- Care eşti tu acia,
Ce şezi înaintea mea ?
De-ai fi omul cel mai drept,
Nu-ţi răcesc un glonţ in piep
Să-ţi apuci potecite,
Pin' ţ-ă bune oasele :
Da' de-of fi haiduc, e bine
Să vii aicea la mine !
Da' Zăgărea-i răspundea :
- Eu sint voinicel ca tine,
Pe tine eu mi te-adăst,
Că mai am inc-o soţie,
Mare voinic o să fie:
11 am pe Ali panduru,
Cel mai bun amăut turcu.
Stoian Stingi-aşa zicea :
- la veniţi la mlne-nuntru,
la, să facem jurămintu !
Voi cu mine hafduciţl,
Pe săbii îngenunchiaţi
Şi-amindoi si vi juraţi
Pe mine nu mă fzdaţi,
La colgii sA nu mă daţi,
Si stau miine-o tirg in lanţ
Ori de-o creacă spinzurat,
 Ca o troaci alinat.
Zăgărea cind auzea,
Deodati-ngenunchea
Cu genunchi pe sibioari,
Si nu-l faci de ocara.
De jurat mi se jura
Şi indată se scula,
De-mi trecuri p-ingi Dii,
La marginea Dunării.
Imi găsiră o luntriţă,
Şi fără pic de căinţi :
1mi treceau la Calafat,
La ciocoiul cel bogat.
Toată ziua-n balti sta,
Da' ţăreanu-f arănea :
Cind soarele apunea,
Să scula Stingi, pleca.
Cînd in curtea ciocoiasci,
Ciocoiul porţile-ncuiasă.
Da' Ali turcu panduru
i\tai făcea şi pe nebunu,
S-atîrna de o tarabi,
Că le era la oamfni grabi !
O dată s-aridica,
O dată se opintea,
Taraba-o curte sirea,
La ciocoi că se ducea.
Da' ciocoii imi cina,
Panduru la uşe-mf sta.
Iacă sluga ci-mi Ieşea,
La cîini mincare să dea ;
Arnăutu mi-I prindea,
Mina-n sus ii ridica,
lote, Stîngă mi-t vedea.
Arnăutu de colea,
De nimic nu se temea :
Mina sluga jos la poarti,
Că arnăutu nu-l fartl!
Sluga porţi imi deschidea.
Stoian Stingă cind venea,
La ciocoi aşa-i spunea :
Boierule dumneata,
Ai căzut la mini rea:
237
Si-mi dai cîţiva polişori,
Să nu te cuprlndi fiori.
Ci sint uşori de pistrare
ŞI mal cu spor de schimbare,
Ce nu mori cu ei de foame.
Da' ciocolul tremurind,
Dlnţfi-n guri zdrincinfnd,
li pierise minţile,
L-apucari chinurile.
Da' ciocoaica mal miloasă,
1-aduse banii din casi ;
Da' ciocoiu-ngenunchea,
Din gură aşa-mi grila :
- Toată blaga voi si-mi luaţi,
Numai si nu ne tiiaţl !
Ali panduru e turc,
Ceru să-i ia capu de ta trup.
Stoian Stingi aşa-i grila :
- Nu-l lua capu de la trup,
Că-n bucăţi eu mi te rup :
Ci de-of face vreo minune,
Nici tu nu scapi de la mine!
AU panduru d-auzea,
Ochii roati se uita,
Ieşi afară grămadi.
Tare-i striga Stoian Stingă :
- Staţi cu mine, nu plecaţi,
Pe mine nu vă mtniati !
'
Că n-are banii iertare
Şi n-avem nici noi mersoare.
Cite-un pumn de galbeni luaţi,
La ciocoi in poală-i daţi.
Să ne dea Domnu iertare,
Pentru-a noastră cutezare,
Să avem şi noi mersoare.
Toţi cu pumnu bani lua,
Ciocoiu poala-ntindea,
Dar haiducii-i arunca
Cu pumnuleţu parale,
De dea boieru iertare.
Boieru banil-i primeşte,
Cu ciocoaica se vorbeşte:
- Măi cocoană, mii nevastA,
Am trecut peste năpastă,
Să dăm la dînşii iertare,
Să aibe şi ei mersoare !
S-aveţi noroc de parale,
De la mine cu iertare.
Stoian Stingă mulţimea,
1 şi lua banii şi pleca,
La Dunăre dub::ra:
Colea-o vale-n ostrovel,
C-aşa să pricepe el.
Ei luntrea că mi-o găseşte,
Pe apă mi-o slobozeşte,
Cu lopeţile-o mina,
Pină-mi trecu Dunărea.
Iar trecură p-ingă Dii,
Dete pe sub Alvăgii,
1 şi lua drumu sus de Girţi,
De-mi mincau ei la miei fripţi.
Se suiau in Albotina,
Că acia Ji-i odina,
Şi se culcau in cetate,
Că au bănuţi şi de toate.
Jar mai sta şi cît mai sta,
N-are lucru ce lucra,
1 ntr-un cer nalt se suia,
Peste cimp se zăuita,
Şi \-·ăzu el un bărbnt,
Sta în sapă răzimat.
Bărbatu cu cea nevastă
Săpau amindoi pe-o coast;;.
Stoian Stingă se milea.
Din lemn in len1n s ~ ducea,
Pin' de ei apropi~l,
Şi bună ziua 1~ da.
Bărbatu ii mulţămea.
Stoian Stingă-1 intreba :
- Ce săpaţi şi nu araţi,
Şi \'ă chinuiţi. măi fraţi
- .~1ăi moşule
dumneata,
Iacă săp, n-am ce să fac.
Dacă n-am cu ce plug trag !
Că sint şi eu om sărac.
Fără de pereche-n sat
Oară Stîngi d-auzea,
El din guri aşa-I grila:
- Vino la mine de vrei,
lţi dau trei sute de tel,
Să te duci miine la Dii,
1ţi iei o pereche de bol.
Să-ţi iei cărugean şi plug,
Poimîne te văd arînd,
Adinc cu plugu-mbrăzdind.
Că de nu m-oi asculta,
Capu de la trup ţi-oi lua !
Eu sint Stîngă haiducu,
Trăieşte pe unde-i cucu !
Bărbăţălu de-auzea,
Mina că i-o săruta,
Trei sute de lei ii da,
Şi cu ei fuga la Dii,
De-şi lua boi şi bidivil,
1şi lua car şi îşi lua plug,
Zorile îl prinse-n cring.
Cind veni poimîine zi,
Săracu în deal ieşi.
Pornea locul îmbrăzdat,
Stoian Stingă-1 auzea,
Iacă la el imi venea,
La vite mi se zăuita.
Stoian Stingă sta zicea:
- Măi nepoate, voinicele,
Cu sprincene frumuşele,
la vino la mine-ncoa,
Să-ţi mal dau cite-o para.
Stoian Stîngă e om bun,
Scotea banii din zăbun,
Un pumn de galbini dăruia,
Da' voinicu-i mulţămea.
- Na, să-ţi cumperi vii, moşii,
C-ai o casă de copii:
? Pe mine mă pomeneşti
In cîntece rumâneşti!
Cind la muncă iar venea,
Cite-o raţă-i aducea,
In frigare i-o frigea,
Cite trei pîini ii cocea.
231
Pe Stingă mi-I arănea,
Cite-o dati-1 conăcea,
Birbăţă lu-mbogăţea.
lote Stingi ici-colea,
Şi mai da şi prin Craina:
El pe unde ci trecea,
Da pe sus la Bujoriţa,
Pe vale la Pirlovit,
Din Pîrloviţ în Rahova,
Tot pe-aici imi ha iducea.
Pe-aci bani mulţi astringea,
Se oprea şi-n Deleina.
Da' la podu lui Chisăr,
Se-ntilni cu al său văr,
Şi-n Bujorna că-mi venea,
Mult pe-aicea-mi haiducea,
1n Bujorna la zăpisc,
Unde haiducii se mişc.
De mîncare cine-i da ?
Goghiţă din Zlocutea.
Goghiţă mi-I arăneşte,
Stoian Stingă îl plăteşte,
Şi la Doica conăceşte.
Hai ducea cît hai ducea,
:>e la Vîrf cind se ducea,
Peste Dunăre-mi trecea.
Pe ciocoi, zo,-i bulduşa,
.~1ultă blagă aduna,
L-ai săraci o împărţea !
Pin sate unde trecea,
Cite-un om sărac vedea,
Stingă le lua boi şi vaci,
Că-i e milă de-ai săraci.
Ciocoii pe Românie
De te jalbă la T urchie :
- Turcilor, păgîni, agale,
Ţineţi-vă oţir' mai tare :
Ţineţi-vă oţii-n Turchie,
Nu-i lăsaţi in Românie,
C-o să facem bătălie !
Atunci paşa de la Dif,
Cătă oţii cu colgii,
Şi-i căta şi nu-i găsa:
239
Lui Stolan nici ci-i pisa !
Da' odati ce-i venea,
1i venea de conicea,
La Dii, la naşi-su Nicolcea.
E 1 de conac conicea,
Da' naşi-su il vindea :
Şi mi-I luau turcii legat,
Zo, mi-I loveau după cap.
Stoian Stinga-aşa vorbea:
- Oi, Efendi paşo, bre,
Pe mine naşu m-a luat,
Mă dete la tin' legat,
Da' nimica n-am stricat!
Da' paş-al din Dii striga :
- Stoian Stingă dumneata,
Lasi-te de haiducie,
Că te bag in puşcărie,
Şi-ţi dau eu ţie domnie,
Să-ţi fie de pomenire!
Amindoi paşi ca si fim,
La Vidin să stipînim,
Asta nu s-a mai văzut
De cînd lumea s-a făcut !
- Oi, Efendi, ghiaur başi,
Numai viaţa tu să-mi laşi:
Da' să-mi dai o ţîr' de domnie.
Să trăiesc şi eu mai bine !
- lote, Stoene, ce-ţi dau,
1ntîi să fii legea mea,
Pe urmă îţi fac vrerea :
Să nu te mai cheme Stoian,
Da' si te cheme Asan.
Paşă-n Dif că mi-I punea,
Stoian nu mai haiducea:
Il punea paşă la rumâni,
La rumâru, la toţi creştini.
Da' turcu uidea la turci,
Stăpîn peste başbuzuci.
Şedea paşă cit şedea,
Aşa viaţă nu-i priia.
Paş-al turcesc imi avea,
Imi avea el un copoi
Ce nu mergea dupi oi,
Tot cu zir, unt 1-arănea,
Sirăcimea-nfometa.
Dar Stingă-aşa grăia :
- Bre Efendi paşo, bre,
Ai şi tu un copoi,
Mănîncă unt de la oi :
Să mi-I dai cîtăva mie,
N-am să-I duc in haiducie!
Să-i fac, frate, o plimbare,
Mînce coricove goale !
Da' paşa-i spunea aşa :
- loc, bre sinco, ioc,
Bag mina-n foc,
Nu mănîncă pâine goali,
Dami-te coricove goale !
Mănînci fiincă-i copoi,
J\1ănîncă unt de la oi.
Stoian Stingă aşa zicea:
- Oi, bre paşo, dumneata,
1-ascultă la mine-ncoa,
J\\ie mi s-a urit şezind,
·O să merg să mă mai plimb.
O si merg şi-n iepurit,
Tare mă simt plictisit:
Simt nevoia să văd crinJl,
S-aud păsăr'le cîntînd.
Da' să-mi dai tu copoiaş,
Că 1-oi put~a eu ogoiaş !
Paşa copoiu i-1 da,
Cetatea se deşchidea :
Stoian Stingă cum il lua,
Pleca la Albotina.
Tăbăra de iepurca,
Iepurii-o car punea,
Şi-i trimetea lui paşa.
.-\zi aşa şi miine-aşa,
Iar plecă-n t\lbotina,
La cetatea letina,
Cu copoiu icpurind,
Da coricovc-astringind,
Trăistuţa la git umpl ind.
Şi se duce la cetat~,
Numai haiducii răzbat~,
Ş-acolo iar s-aduna,
Copoiul legat ţinea.
1n vale la iaz dubira,
Lua copoiul de-1 scălda.
Cu nuiaua mi-I bătea,
Copoiul schilăunea,
Mult flămînd că mi-I ţinea.
Şi aşa copoi se-nvaţi,
i\\incă mere pidureaţi,
N-are pe inimă greaţă.
Copoi după el ţinea,
De-i da coricova.
Da' copoiul o minca,
Cu poftă o îmbuca.
Da' pa şa cind îl vedea,
Mare mirare avea,
Nu-i venea lui a credea.
Da' Stingă dacă vedea,
Iar lua copoiul şi-mi pleca,
Şi trecu la Albotina -
Nu era-n cetate nima.
Trei zile-o şir îl ţinea,
Copoiul, zo, flăminzea:
Iar o bă tai e-i trăgea,
Şi de coadă-o tinichea ;
La paşa cu poşta-l mîna,
Da' pe tinichea -i scria :
cOi, paşo, ciric başi,
Nu mai ai ce si-mi faci ;
Cind eu la mînă ţi-am fost,
Tu cădîr că nu mi-ai fost.
Da' cind mintea ţi-a venit,
Bă nu ţii ţi s-a furşit !
Haiduceşte Stîngă-o pace,
Că n-ai, paşă, ce-l mai face !»
lată Stingă ce mai face,
C-aşa haiducului place,
Toamna la cules de vii,
Să mai treacă el pin Dii !
Dete la nana Cindea,
Pe la naşi-su Nicolcea :
Nicolcea e om duşman,
Oară Stingă su' buştean,
Nicolcea e pe bidan.
Cind se-ntoarce cu spinare,
1i ricl un glonţ în şale,
ŞI grămadi-1 dubira.
La Nicolcea se ducea,
De turcit el mi-I turcea,
Din gură aşa-I zicea :
- Oi, naşule dumneata,
Uită-te la durda mea,
Cum m-ai turcit tu pe mine,
Să te turcesc eu pe tine.
Şi-şi lua drumul şi pleca
Pe unde-I ducea calea,
La Dumitru-o Cillnic,
Care-avea un copil mic:
Dumitru-o casă ţinînd,
Iacă colgii venind,
Pin toată casa-1 cita.
Dumitru daci vedea,
Sus în pod iar ml-1 suia.
Dumitru ştie turceşte,
De agale nu-mi grijeşte:
Punea masa şi minca,
Stingă pin pod ricila.
Dară turcii intreba :
- Ai bre, sinco Dimitrie,
Ce aşa-n pod tot riciie ?
- Vrun mirlan de pin măla
Vine pe la miţa mea!
Vătrai din vatră lua,
Pe gura podului striga,
Stingă pin pod zdupăia.
Iacă turcii se scula,
De la masă ci-mi pleca.
Stoian Stingi cubăra,
Iar la masă s-aşeza,
Unde-mi bea şi imi minca.
Lui Dumitru ii plătea,
Şi-nainte o pornea.
Mai dete pe la Arceri,
Trecu Dunărea-n puteri,
Şi-mi pirli cîţiva boierL
Ş-aduna bani lucitori,
241
Nu mai sta pe la strimtorf r
Dltea bani pe 1-al slracl,
Si-şi cumpere bol şi vaci.
Cînd trecu pin Alvlgfi,
Il vizu nişte copil.
Da' copiii, porci de ciini,
Mi-I piriri ·la piglnl.
Şi piginll-1 ocolfri,
Prin Alvlgil il plndlrl :
Il pindiri şf-1 leJ[ari.
Şf-1 duseri la Vfdfn,
Paşa-1 ciine de pigfn f
Pe Dumitru ci-I lua,
ŞI cu el mi se ducea
La Cipia Hanului,
De pierzare capului ;
Da pe Stoian Stingi-I • •
Colea-n vale pe divan,
1n Cipia lui Smirdan :
Şi in laţ 1-a atirnat,
Laţur'le s-au sfirimat,
Nu putea la spinzurat
Da' paşa se necijeşte,
Cu Stingi se măldireşte.
Cind oi zice de-un pelin,
Venea-o babă dfn Florentin,
ŞI baba aşa-mi zicea :
- Stîngă nu-l spinzuraţf,
Guleru cămăşii de nu-l tăiaţi 1
Dari Stingi-aşa zicea :
- Bati-te Domnu de babl.
De urîtă şi de slabă,
Aşa vorbă ce spuseşf,
Parcă inima-mi rupseşl!
Tunde atunci paşa lua
Un topor mare-ascuţit,
Si-1 dea lui Stingă la git.
Gela tu toporu lua,
Pe buştean că mi-I bintea,
O dati se opintea,
Capu jos il rimlnea,
Numai gura o căsca ;
T rupu-n picioare pleca,
Sabia-n mină-şi lua,
După turci că-mi alerga :
Tot tirgul ci mi-I umbla,
Trupu-n picioare stătea.
Cind fu soarele-o chindie,
La turci, mare veselie,
La rornlni e jele mare,
Soor' le se întunecă tare.
Căzu trupu-l la pămînt,
Singele bolborosind,
Din picioare tot bătând.
Cind soarele scăpita,
Nici trupu nu mai mişca.
1n poarta de la Vidlne,
Se mai făcu o minune !
Stîngă săraci ajuta,
Mulţi plugari imbogăţea,
J\tultă lurne-1 pomenea,
De se cîntă ş-acuma,
Şi pin ţara a turcească,
Dincolo-ntr-a rurnânească.
Şi-mi pieri făr' de mormînt.
De la Timoc bate-un vînt,
Bate-un vint cu lăcrămioare,
Pe-a cucului aripioare,
1ni mioara mf se frînge,
Turtureaua tot mi-I plînge.
Istorie rum1nească,
Copiii s-o pomenească,
La buni fraţi ca dumneavoastră
98
PATRUlA FRUNTE-lATA
Cind oi zice trei măsline,
Ascultaţi. boieri, la mine,
Să vă spun o istorie,
Dintr-a mea copilirie :
Si vi spun un cintecel,
De cind eram mititel.
Cind oi zice foaie latA,
242
Pe Pătruţă frunte-tati,
Jerpe li ţara deodată
Şi Craiova jumătate,
Bucureşti a treia parte,
Ş1 şapte sate din Olt,
Mi le-a băgat Pătru-n foc.
De-unde naiba-1 auzea,
Tot voivoda ciinele,
Rupe-i, Doamne, fălcile 1
Patru figiraşi mina,
Pe Pătruţă mi-I prindea
Şi mi-I băga-n apsăna.
1ntr-o apsăna de piatrA,
In fund de pămînt băgată;
l>e doi neamţi e aşezată,
Domnu sfintu să o bată.
Pe Pătruţă mi-I băa-a
1n şuietul şerpilor
Şi-n toiul năpîrcilor.
Zace Pătru pe dreptate,
Nouă ani şi jumătate ;
Zace la voivod in dos,
Zace Pătru cel frumos.
Cu butuce la picioare,
Să nu-l vadă vint şi soare :
Cu lacăt la mînfşoare.
Sufletu lui, frăţioare!
Zace Pătru-o apsăna,
Şi nima nu mi-I vedea.
Lînd venea primăvara,
Pornea cucu şi cinta :
La fereastră se suia
~~ cînta la zăbrăvea.
Da' Pătruţă-1 auzea,
El din gură-aşa zicea:
-- Bine, cuce, c-ai venit.
Să te mai aud cintind.
Că de nouă ani zicind,
Pe-al de zece am pornit,
N-am auzit glas de cuc !
Dar acuşa mi-ai venit
Si te-aud şi eu cintind.
Da' ştii, cuce, da' nu ştii,
Pînă-mi cînţi un cintecel,
Eu să-ţi scriu un rivişel,
Cu mîndre slove pe el!
Cu deştiu de la picior
Să mai trag o slovă mici :
Ca picioru de furnici,
La inimioară despici.
Răvăşelu-n gheară-oi lua,
Să te duci cu el colea,
Pin'la Mărgărita mea,
Unde ţasă la arjlea.
Te sui, cuce, de-oi cînta,
Pe-o creacă de măr uscată,
Să-i cînţi cu inima toat3.
Să-i cînţi Mărgăritii mele,
Unde bate briglile
Şi si ţasă pînză le.
Răvăşelu meu oi lua,
Pe natră 1-ol sloboza;
Cu brăgliţa 1-o trăgea,
Pe ţîţă 1-ol lepida.
Răvăşelu 1-o vedea,
Răvăşelu să-I citească,
1ni ma să-mi ricorească.
Tăbăra cucu cinta,
Da' Pătruţă, zo, scria ;
Şi-i mai scrise-un răvăşe.l
Cu mindre slove pe el,
Cu deştiu de la picior,
Că-i trăgea o slovă miel,
Ca picioru de furnică.
La inimioară despică.
Cucu răvăşelu lua.
Din arfpe răzbătea,
La Mirgărita-ajungea.
lată cucu se suia
Pe-o creacă de măr uscată,
Cinta cu inima toată.
Iacă cucu se-nălţa.
Răvăşelu slobozea.
Unde schimba iţele.
Şi juca ea briglile.
Da' cu brigla cind tr2gea,
243
Răvişelu 1-arunca,
Peste ţîţă o lovea,
Şi ea-n poali-1 prljlunea
Şi tibira de-1 citea :
Din ochi negri lăcrima,
C-aşa-i spunea pravlla:
"N-auzi, Mirgări ta mea,
Vinde viile şi moşiile ;
Să-mi vinzi, Mirgărito, casa,
Să mi scoţi de la pedeapsă t
Ci de nouă ani de zile,
De cind şed in turmuluc,
N-am văzut nici bol la plug,
N-am auzit cuc cintind.
Pe toate le obicesc,
Numai una nu poftesc,
O ali de nipirci
A puiat la mine-o chlc i.
Cin' se-ntlnde
mi cuprinde,
Si zgirceşte,
mi furşeşte ;
Carne din mine ciocneşte,
Ala puii-şi arineşte ! ..."
Mirgirita de-auzea,
Tăbăra ea de vindea,
Vindea viile şi moşiile,
Vindea Mirgirita casa,
Să mi-I scoati din pedeapsă.
Multă blagi aducea,
Şi la voivod imi venea ;
11 da blagi testim pe masă,
Si i-1 dea pe Pătru-acasi.
Da' voivoda ciinele,
Rupe-1, Doamne, zilele,
El din guri-aşa zicea:
- Mirgirit-o dumneata,
Dă-mi şi salba de la git,
Să te cred c-ai sirkit.
Să mi-o dai teslim pe masi.
Si ţi-I dau pe Pltru-acasi.
Mirgirita sta grila:
- Mii volvoda dumneata,
Nu-ţi dau salba de la git,
Si mă crezi c-am sarAcit,
Eu de-o salbi mi-am f•tit ;
Socru-meu mi-a diruJt,
La nuntă cind am nuntlt,
N-o dau in mină de turc 1
Pătruţă din apsina,
De Mărgărita se ruga :
- Mirgărito, soaţa mea,
Dă-1 şi salba de la git,
Si creadă c-am siriclt :
Cit mi-o fi ţara in pace,
Pitruţi-altă salbi face r
Da' Mărgărita nu vrea.
Iar Pătruţi se ruga :
- Du-te, Mărgirito, acasi,
Te pui, neică, şi-oi vindea,
Ale nouă mori in vint,
Ş-ale nouă sub pămînt.
Care-nferigă argint,
Tot argintu de-al mArunt,
Care-n lume e mai scump.
Mărgărita se ducea,
Vindea ale mori în vint,
Ş-ale nouă sub pămînt.
Care-nferigă argint,
Tot argintu cel mărunt,
Care-n lume e mai scump.
Multă blagă astringea,
La voi\·odă iar venea,
Şi i-o grămădea pe masă,
Să i-l d~a pe Pătru-acasa.
Da' voivoda iar nu vrea,
Cerea salba de la git.
S-o dea in mîni de turc..
Da' 1\\ărgărita zicea:
- Nu-mi dau salba de la git.
Pentru salbă am fetit,
N-o dau in mină de turc.
Pitruţă din apsina,
O dati ci auzea
ŞI din gură aşa-i spunea :
- Mărgirito, soaţa mea,
244
Rupe salba de la git,
Să vadă c-ai sărăcit,
Ş-aruncă-i-o lui pe masA,
Să-mi dea drumu mle-acasi.
Că daci e ţara-n pace,
Altă slabă neica-ţi face t
Mărgărita de-auzea,
Pe salbă se minia.
De la git că o rupea.
Pe masă i-o lepăda.
Voivoda cind o vedea,
Cheile pe mini lua,
La Pătrută se ducea
'
Şi-1 scotea din apsina.
Cind din apsăna ieşea,
Mărgărita mi-I privea,
Sărmana mi-I cunoştea :
Barba bate genuchi i,
Mustăţile, braţele,
Da' chica, călcîile.
Şi-1 ducea la birbier,
De mi-I tundea ciocofeşte,
1i lăsa chica-n vîrviric,
Cum ii şade de voinic.
Şi-1 făcu dănac frumos,
Cum inainte mi-a fost r
Pe Mărgărita o lua,
Cu Mărgărita pleca.
Colea-o deal, prin codru verd~
La coveiu drumului,
Pătruţă mi se oprea,
La htărgărita spunea :
Mărgărito, soaţa mea,
la stai să dau pe colea,
La coveiu drumului,
Pe marginea cimpului.
Cind oi zice foaie tati,
Că mi-e durda mea-ngroapă,
Durda mea cu ţava verde,
Pe ea nima nu mi-o vede.
Mărgărita sta zicea :
- Măi Petro, soţia mea.
Lasă-te de rău-ăsta 1
Cide blagă-am
risfirat
Din apsîna te-am scipat 1
Da' Pătruţi, zo-mi, vorbea :
- la taci, mindro, acia,
Nu-mi ieşea cu vorbă rea !
El pe durda lui o lua,
In vale-n sat cobora,
Şi unde mi se oprea 1
Colea la turcu Daunt,
De lua prau de-al mlrunt,
Ce.mi umplea durda curind.
Cind prin sate abătea,
El cu durda ci pocnea,
Cădînele spăimînta,
Uşile că le-nchidea,
Turcii la poartă Ieşea;
Şi-1 dăruia cu parale,
Sănu spăimînte copii in
Multi blagă astringea,
Ş-o trăsură cumpăra.
Cu Mărgărita şedea • La foaia zibunului,
Şi umbla cit mai umbla.
Iar cu durda lui pocnea
Pe deatu Perişulul,
Cu trăsura cind trecea,
Cine-n cale-1 întîlnea'?
Arnăutu ceai bogat,
1n cruce ne botezat,
Ce scotea biru din sat.
E1 în cal e-l intilnea,
Şi lui Pătruţ il spunea :
- h\ăi Pătrută frunte-lată.
9
Jerpelişi ţara deodată,
Şi Craiova jumătate,
Bucureşti-al treilea parte,
Şi şapte sate din Olt,
Le băgaşi pe toate-n foc !
Vreai la lupti să ne luAm,
La fiinte să ne-mpuşcăm:
De-oi sta de te-oi prăpădea,
Să-ţi iau mindruteana ta,
Ce te porţi bine cu ea !
Da' Pătrută sta zicea :
'
- Mii arniutul cel boa-at,
Ce-al scos biru de prin sat ;
Di-1 cu buzduranu bine,
Si nu mi-ntirit pe tine t
Arniutu de-auzea,
Buzduganu-n mini lua
Şi-n Pitruţi-1 repezea.
Da' Pitruţi ce-mi ficea l
Pîni buzdugan venea.
El pe burti se punea,
Buzduganul petrecea,
In genunche se scula.
La arniut aşa-I spUJW.a :
- Mii arniute dumneata,
·stai si-ncere pe durda mea.
Pocneşte ori se alumeşte,
Ori ci mi te-nveseleşte.
~ale Pe durdi la ochi punea,
Deodati mi-o sloboza,
Pe arnăut il lovea
La casa sufletului,
Unde-I pasi turcului 1
1i lua trăsura şi pleca,
Multă blagi ci-mi avea
Şi cu-a lui o-mpreuna.
Şi-şi lua viile şi moşiile,
Şi-şi lua nouă mori in vint,
Alte noui sub plmtnt~
Care-nferega arginl
Şi-mi trăia pe ţară-n pace,
Că n-are turcu ce-i face.
99
HAIDUCUL NEACŞU
ŞI FRATE-SU LUPU
Verde de-o cicoare,
La vale, frate, la vale,
Unde soarele risare,
Şi merge Dunăre-agate,
·245
La poalele codrilor,
In poiana florilor,
Florilor, miresmelor,
Unde cîntă mJerla-n dos,
De merg ciocoii pe jos,
La tulpina cerului,
1n umbriţa fagului,
Unde Dunărea coteşte,
Pe haiduci îi ocroteşte,
Mare masă mi-este-ntinsă,
De mulţi voinici e cuprinsi.
E cuprinsi in lungiş,
In lungiş şi-n curmeziş.
La masă de piatră seacă,
In sîrmă de aur legati.
Şede Neacşu haiducu,
Cu frate-su Lupu
Şi cu Pătru lui lspas,
Ce sare vo şapte paşi,
Mor ortacii de necaz,
Nu dă la nima răgaz.
Haiduceau la Severin,
Da' treceau şi-n Negotin :
Hai duceau mai în tot loc.
Da' treceau peste Timoc
De prindeau vrun turc bogat,
11 luau burduf legat,
Şi-1 treceau Dunărea-n tari,
Şi-i dau de mînca papara ;
Da' de prindeau vrun ciocoi
11 puneau de păştea oi :
De prindeau un grec cu barbă,
Zo,-1 pun~au de păştea iarbă '
Tremurau ciocoii-n ţară,
Pe turci ii băgau in boală !
Poter'le s-aridica,
Pe Neacşu de-1 căuta,
Pe Neacşu cu ceata sa,
Da' lor nici că le păsa !
Stau ortaci, se \'·eselea
Şi de nima nu grijea ...
Imi beau vin de Negotln,
Goleau cu bocalu plin.
246
De strajă cine-mi sta,
Pe negustori de-i adăsta ?
Să vezi, Neacşu haiducu
Şi cu frate-su Lupu,
Cu cel voinic mustăcios,
Cu un cojoc mare liţos :
Iarna il poartă pe dos
Ca să fie sănitos :
Da' vara pe pielea goali,
Să-i mai ţie de răcoari.
Pe cea mîndră Dunăricl,
Cucăie Neacşu de pici ;
C-as-noapte au fost plecaţi
După oameni de-ai bogaţi.
Puţin timp îmi adurmea,
Un vis urît îmi visa :
La frate-su Lupu striga
Şi din gură aşa-i grăia :
- Naică Lupule, naicl,
Veseliţi şi nu vă pasă,
Da' duşmanii, zo, ne cată
Pingă margine de sate !
Stînd în durdă rezemat,
Puţintel că am somnat,
Urît vis că mi-am visat :
De Dunărea s-a vărsat,
Jiul mi s-a-nvolburat,
Da' Timocul a săcat ...
De la vale de Cetate,
Două lemne-mpreunate,
De virfuri bine uscat~
Şi cu crengile curate.
Da' pe lemne-mi croncines"',
Doi corbi în carpin ciocnesc ;
Da' din carp in curge singe,
Dt-1 strîngeau ţiganii-o blinde !
J\1ai visai o purcea sură,
Cu un şarpe mare-n gură.
De la vale de purcea,
O babă mi se bocea.
- Nu te teme, frate, teme,
Că amu ori mai devreme,
Ce ne este scris,
1n frunte ne este pus !
Visul tău ce l-ai visat,
Este un vis blestemat:
Ale două lemne-uscate,
Cu cele vîrfuri culcate,
E spiozurătoarea, e carpina,
Ce n-ar mal fi la nima !...
Cind pe noi ne-o spinzura,
Ai doi corbi ori croncănea,
i\ia carnea ne-or mînca,
Soarele şi luna s-or mira •..
Da • purceaua ce e suri
Şi merge c-un şarpe-o gură,
Ala nu e şarpe mare,
Ci este ştreangul cel tare ;
Iară baba ce se bocea
De la vale de purcea,
E muma ce plinge, se tinguieşte,
Sub spinzuritoare ne jeleşte.
Corbii carnea ne-or minca,
Măicuta ne va cinta.
•
Da' ala nu e voinic
Ce se teme de-un nimic,
Ce-şi dă sabia din mini
Şi pe duşman nu-l dărimă,
Nu-1 dărîmă, nu-l znopeşte,
Lele, Doamne păzeşte !
Fraţii se înţelegea,
Deştele-n gură punea,
O dată că-toi şuiera.
Toţi haiducii aduna.
Se duceau, se-ncirduiau,
Ceată mare se făceau
Şi-mi intrau la Hinoveni,
Unde sint voinici vicleni,
Ce se vid din Corbova,
Dincolo de Cladova !
1n birt cu toţii intrau,
Birtăşiţi-i porunceau:
- Scoate, lele, vin pe masl,
Nu că ta că eşti frumoasl ;
Las' voinicii să trăiasci,
247
Pe ciocoi sl-1 pripldeasci ! ...
Si poati şi-oi mic,
şf-al drac
Si albe şi el un loc in sat 1
Insi Nlţă de-auzea,
Clobul cu farmece lua,
In podnun ci imi tuna,
Vinul de-1 mal indulcea,
Puţinei il fermeca,
Cu descintece-1 dregea,
Pe haiduci de-i îmbita,
Apoi sta de-i intreba :
- Haiduc Neacşu dumneata,
Fi, te org, pe voia mea !
Vinu-mf este-mpiritesc
ŞI trebuie ca si-t plltesc :
VInul este menneziu,
De-omoari omul de viu.
- Cind o face plopul pere
Şi richlta micşunele,
Vezi de la voinici parale,
Şi luna-o amiaza mare !._
Crişmăriţa de-auzea,
Aşa rău se minia,
Lacăt, verigă-arunca
Şi-ncepea se văicărea :
- Săriţi, lume, săriţi,ţari,
lote, hoţii mă omoară!
Săriţi cu pari, cu topoară,
Săriţi cu ce vă-nconjoară!
Lumea turbată venea,
Birtul tot imi ocolea.
Da' haiducii de colea,
Nicidecum nu le pisa.
Neacşu, voinic mustăcios,
Cu cojoc mare liţos,
Pe coşul casei se urca,
Capul afară mi-I scotea,
Cuţitul in gură ptu1a,
Din cap o dat' clătina,
Lumea riu se spiiminta :
Gardurile, zo,-ml pâila,
De frici ce mai fugea r 100
Neacşu jos se scobora,
HAIOUCUL NIŢA
Un pietroi mare lua,
Licat, verigă-mi fringea,
Pe valea cu nuci,
Uşa din ţiţini scotea,
Un' se strîng haiduci,
Pe haiduci ii slobozeza.
Lăturea cu drumu,
Da' mulţim~a năvălea,
Nu se vede fumu,
Năvălea şi mi-i prindea :
Da' nucu-al bitrin,
1n frînghii groase ii lega,
La spinzurătoare-f ducea, De haiduci stiptn,
Ciocoii, zo, se veselea ! Hai duci se stringea
Şi se număra :
Cînd fu soar'le la chindie,
Haiducii merg la pieire: Unu nu era,
Niţă a lu Felcea:
Cind fu la chindia mică,
Veni un voinic pe fugă: Omu cel bătrîn,
Deştele-n gură punea,
Haiducu al mai bun.
Numa-o dată-mi şuiera, Ei că se vorbea
Poteri, lume, zo,-mf fugea, ŞI se sfătuia,
Cari pe unde-apuca ! ... După Niţă mergea,
Da' voinicul cel isteţ, De el se ruga :
Ce e din deal de Cerneti, - Măi nană Felcea,
Frînghiile că le tăia, Pe vin şi pe piine,
Pe haiduci ii sloboza. Alde să jurăm
Săbiile că le lua, Să ne adunăm,
Şi-ncepea de ciormănea De cin s-ascultăm :
La poteri, Să nu ne ferim,
negustori vicleni, Mult mai haiducim.
De din deal de lnoveni. Foaie verde de-o lalea,
Neacşu, zo, mi se lupta, Să mergem in Geanova,
Nici Lupu nu se lăsa, La lovan cel bogat,
Cu dinţii-n ciocoi muşca, 1\1u1tă blagă a adunat.
La poteri, zo,-mf împuşca ! ..• Haiduci se vorbea,
Dunărea că-mi trecea, Pe drum imi mergea,
Pe la Dii se mai ducea, La cel miez-de-noapte,
Paşa în Dii ci tremura, Cu fiori de moarte.
Agalele-mi dirdîia ! t n sat ajungea,
Stăpîneau pe ţară-n pace, Baş la G~anova.
N-are ciocoii ce-i face, Şi cum ajungea,
N-are nici paşa dincoace. :\şa-mi asculta,
Istorie românească, Prin sat auzea
La buni fraţi ca dumneavoastră, Fete urezind,
Pentru ca să pomenească ... Da' băieţi cintind,

248
 In sat se bea, Capu-l zbura ;
focuri mari ficea. La nevasti merrea
Ei se tllnuia, Ş 1 pe ea o tii a :
l nainte mergea La fati mergea,
N iţi-a lui Felcea, Fata de-1 vedea,
Cu-ai doişpe haiduci, De el se ruga :
Fără de opinci. - Ghlţl, nani GhJţi,
La foc ajungea, tţl dau a mea guriţi,
Un copil prindea, Eu mi rog de tine,
De lovan vorbea : Lasi-mi pe mine,
- Unde e lovan bogatu, Ci slot logodftl,
Ce a siriclt el satu? Fatl Ispititi,
Cu el se ducea, Ci mi-e nunta miine,
La poarti ajungea : Vreau si mi cunune.
- Mumi, muma mea, Niţi,-o fi picat,
Făcuşi ceva de eloi, Cimişl tf-am spilat,
Că goşti ne vine. Bucituri-am dat,
.~urnă-sa de-auzea, Joc nu ne-am bitut,
Ochii mi-arunca, Simbria ţl-af luat.
..\vea ce-mi vedea, Ghiţi de vedea,
Din gură-mi zicea : Lacra mi-o trigea,
- Aide cu maica ! Cu sabia-mi da,
Da' lovan că-i intreba, Bine n-o lovea,
Uşa deschidea, Capu îi tiia.
1ovan tot cetea, Patru morţi şedea,
Da' cind se uita, Patru pereţi era,
Avea, Doamne, ce vedea' Jele se făcea.
- Ce-aţi venit la mine, Pin coşere mergea,
Că nu e a bine ! Un sipoi gisea,
Da' ~ iţă-i grăia : In sobă-mi mergea,
- Mă lovane, dumneata, Sub pat că săpa,
Scoate banii-ncoa ! Blaga i-o găsea.
- .t\1ăi Niţă, o fi păcat, O lua şi pleca,
Că te-am ajutat, Zor'li se virsa,
Simbria ţi-am dat, De se lumina.
Cămăşi ţi-am spălat, Ciobanu venea,
Bucătura ţi-am dat. La poartă striga,
Niţă bani cerea, Oili-a scotea,
El nu se-nglumea, Ei nu răspundea,
Da' lovan nu vrea Da' nici o-auzea,
Ghiţă ce lucra, Că la toti pereţi
Sabia luva, Zace patru morţi.

249
Da' şi de-ar rAspunde,
Dar n-are de unde.
Ei imi putrezea,
Lumea-i îngropa.
Haiduci s-a aflat
Şi s-a condamnat,
Vezi, la spinzurat.
tOl
DOI FRATI IN TEMNITA
Lină verde trei masline,
(-ascultaţi, lume, la mine,
Cind oi zice otrăţel,
Să vă cint un cîntece),
De doi pui de frăţiori,
De doi pui de corbiori.
Lină verde foi de viţă,
1n temniţă la loviţă,
Zace Ghiţă şi Pătruţă :
Cu butucii la picioare,
Nevăzuţi de sfintu soare.
Dară Ghiţă imi grăia :
- Măi Pătruţă dumneata,
Este oare dimineaţa '?
Că sintem noi sub pămînt
Ca şi morţii în mormint.
Braţ de braţ noi să ne luăm,
Aşa, frate, ne culcăm,
Să ~·edem ce-o să visăm.
Om visa vun dor din casă,
Un dor de la muma noastră :
Ş-om visa ~·o surioară,
Cu dor de la inimioară.
Braţe la braţe se lua,
Ş-amindoi că adwmea.
Piste noapte se scula,
Să vezi Ghiţă ce-mi zicea :
- Nană Truţă dumneata,
Da' ştii, nană, ce visai,
250
Nu ştii cit mă speriat.
Un şarpe cu paie-n guri,
Şi ne privea toţi cu ură.
Iar Pătruţă ce-mi vorbea,
Pe frati-su-l mîngîia :
- Frate Ghiţă dumneata,
Visul tău ce l-ai visat,
O să fie-adevirat.
Şerpili cu paiu-n gură
Şi privirea cea cu ură,
Gîdea ştreangu pregăteşte,
Pe-amindoi ne prăpădeşte.
Pe-amîndoi ei ne sugrumă,
Fără dor şi fără mumă.
Amîndoi de braţ se lua,
Iar aşa mi se culca.
Că e noapte, că e ziui,
N-avea de unde să ştie.
Peste noapte ei durmea,
Ghiţă rău se speria,
Aşa tare-mi ţipa,
Talpa temniţii crăpa.
Şi lui fra-su-i povestea,
Aşa din gură-i zicea :
- Da' ştii, nană, ce visai,
De-aşa rău mă speriai :
Două lemne mari şi-nalte,
Şi de vîrf înciofrigate,
Da' de crengi sînt dărămate,
N umaf de-o zi sint gitate.
Da' Pitruţi de-auzea,
Aşa din gură-i grăia :
- Ghiţă, Ghiţă, frate-meu,
Dăruit de Dumnezeu,
Visu tău ce l-ai visat.
O să fie-adevărat !
Două lemne mari şi-nalte,
Ce de crengi sint dărămate,
Ale crengi ce-s dărîmate,
.-\lea-s zile răposate.
Ştii, nană, ce mai visai ?
Trei viguri de pînză neagră,
Zile noastre o si plardl 1
1n neguri imi privea,
laci Gîdea că-mi venea,
Şi venea cu ştreangu-n mină,
Că sînt haiduci firi vini,
Pe-amîndoi să mi-I sugrume,
Făr-de lege, făr-de urme.
Şi mi-i scoase, vezi, cam tare,
Să facă ceva plimbare,
Pînă la spînzurătoare,
Unde voinicii îmi moare.
Fete mari cind ii vedea,
Floricele le dădea,
Da' ei florili-mi lepăda,
Două licrimi le pica,
Că ştia ce-i aştepta,
Pe-amîndoi mi-i spînzura,
Şi le cînta presura :
cDoi voinici, doi frăţiori,
O să muriţi, voi, în zori :
Da' loviţă moară-o noapte,
Departe de soţ şi frate :
Făr-de milă, cu păcate,
Tot de Gîdea-alăturate.
Pe ei viermii si-1 mănince,
P ămintul să nu-l astruce :
Numai vîntu o bătea,
Lor neamul 11 s-o ştergea,
Că-i blăstăm de păsărea !»
Nici un an că nu trecea
Şi blestemu se prindea,
Amindoi se prăpădea.
Ei nici groapă nu-mi avea,
Numai soare le-I topea.
Da' din frăţiori-ai doi
1mi cresc ură doi bujori :
1mbujoresc şi-mbujorea,
Fete mari că mi-i rupea
Şi mi-i puneau in cosiţă,
Le cinta o golumbiţă.
Mi-i punea la inimioari,
Să-i poarte de dor o ţară.
251
102
CREŢU HAIDUCUL
Verde leana bobulul,
Sus, la malul Oltuluf,
Jos, la poala cringului,
La umbrlţa fagului,
La cerdacul Creţului,
Creţului haiduculuf.
Verde leană şi-o lalea,
Da' pe cine mal avea ?
Cind oi zice porumb creţ,
Era Iancu din Golenţ :
Fir-al naibii cu ai morţi,
A bigat pe Creţu-n foc.
Oară Creţu ce-mi zicea ?
- Mă Iancule dumneata,
Cînd oi zice de-un spanac,
Un vis rău că am visat:
Colea-o vale, într-un sat,
Mi-este un ciocoi bogat :
Eu, lancule, l-am aflat,
Fi-i-ar crucea cui 1-a fapt.
Iancule, eu i-am scris,
Un răvăşel i-am trimis :
Şi cu micul portofel,
Te duci, Iancule, cu el
Să ţi-I umple, vezi, cu poli,
ŞI vo cîţiva gălbiori
Deasupra de portofel,
Să se bucure şi el.
Nu numără la cine are,
Şi numără la cine o-are,
Să-i dea Creţu cui nu-i are,
1-mpărţim pl la săraci,
Să-şi cumpere boi şi vaci:
Cind oi zice usturoi,
Să mai are la ciocoi!
Dară Iancu ce-mi făcea '?
El pe cal încăleca,
Pe drum el o apuca,
Colea-o vale, intr-un sat,
Unde e ciocoi bogat.
Drept in curte se opr\!a,
Ciocoiul cind il vedea,
Drept in braţe-1 prijunea,
Dari Iancu ce-i spunea :
Bună ziua, mii cocoane!
- Mulţămescu-ţi dumitale!
- Cind oi zice de-un spanac,
Pe min' Creţu m-a minat,
Mi-a mai dat un răvăşel,
Şi cu micut portofel :
Ca să-I umpli, vezi, cu poli,
Şi vo cîţiva gălbiori.
N-a minat la cine n-are,
Şi-a minat la cine are,
Si-i dea Creţu cui nu-i are:
1-mpărţim pe la săraci,
Să-şi cumpere boi şi vaci ;
Cind oi zice usturoi,
Să mai are la ciocoi !
Ciocoiul cînd auzea,
Chiar in ladă că-mi băga,
Cite parale mi-avea,
Cu măturica le da ;
Portofelul îl umplea
Şi lui Iancu că mi-I da.
El pe cal încăleca
Şi la cerdac îmi pleca.
Oară Creţu mi-I vedea.
Iancu vesel cum venea,
Cînd la Creţu ajungea,
Multe parale ii da,
Oară Creţu ce-mi făcea ?
El din guri-aşa grăia :
- Mă lancule dumneata,
Eu, frate, că m-am culcat,
Altu vis că mi-am visat :
Colea-n vale,-n al sat,
Mi-este un ciocoi bogat,
Eu, Jancule, l-am aflat.
Fi-i-ar crucea cui 1-a fapt !
lţi mai dau un răvăşel,
Şi cu micul portofel,
252
Te duel, Iancule, cu el :
Nu minim la cine o-are,
Şi mînăm la cine are,
Să-i dea Creţu cui nu-l are :
1mpărţim pe la săraci,
Să-şi cumpere bol şi vaci.
Dari Iancu ce-mi făcea ?
El pe cal încăleca,
Piste cimp o apuca.
Intr-o sîntă dumineca,
Vedea pluguri că-mi ara,
Drept la ele se ducea :
Bună ziua că le da,
Da' plugarii-i mulţimea.
- Ce araţi dumineca,
~ u iubiţi biserica ?
Dar plugarii-i răspundea :
- Nu arim, frate, la noi,
Şi arim, zău, la ciocoi 1
Daci nu ne crezi pe noi,
Du-te-n capu locului
Şi vezi spaima dracului,
Arendaşu satului !
Dari Iancu ce făcea ?
1n capul locului mergea,
Logofătu că-mi durrnea,
Cu grapa umbră-şi făcea.
Dară Iancu ce lucra ?
Grapa pe el dubăra,
Şi pe grapă se urca,
Pînă de subt ea ieşea,
Ştii, ce dracu se rupea 1
La bătaie el il lua.
- Ce araţl dumineca,
Or n-aveţi de nima frici ?
- Nu arăm, frate, la noi,
Şi arăm, zău, la ciocoi 1
Atunci Iancu ce făcea ?
Drept în sat că s-apuca,
Lele,-n cw1e că-mi intra,
Şi ciocoiul întîlnea.
Bună ziua, măi cocoane ! ...
Vezi de drum, mii căpitane !
- Mii cocoane dumneata,
De ţi-e scumpi viaţa,
Cind oi zice de-un spanac,
Pe min' Creţu m-a mînat :
Şi mi-a dat un rivişel
Şi cu micul portofel.
N -a minat la cine o-are,
Şi-a minat la cine are,
Să-i dea Creţu eul nu-l are :
1mpărţim pe la siracl,
Să-şi cumpere boi şi vaci :
Cind oi zice usturoi,
Să mai are la ciocoi r
Dar ciocoiul de-auzea,
Răvăşelul că i-1 lua,
Lele, frate, i-1 rupea,
Da' portofelul oprea,
Din gură aşa-I spunea :
- Fi-i-ar morţii ingropaţf,
Da' Şi pe cei argaţi,
Să nu umble cu minciuna,
Să nu-i mai spun eu vruna !
Să puie mîna pe sapi,
Care cu sacaua api :
Băiete, de vrea paraua
Să care el cu sacaua !
Dară Iancu de vedea,
1napoi mi se-atorcea,
Nici o para nu-mi avea,
1ntristat el se-ntorcea,
De cerdac s-apropia,
lele, Creţu mi-I vedea,
Iancu trist cum imi venea,
Nici o para el o-avea.
Jos din cerdac dubăra,
lele, Iancu ii spunea:
- Măi Creţule dumneata,
Nici o para nu mi-a dat,
Da' ne-a minat la săpat !
Şi dacă doreşti paraua,
Cică să împingi sacaua!
Oară Creţu ce-mi flcea ?
El lui Iane u ce-l spunea ?
253
- MI lancule dumneata,
Tu la grajdl să mi te duel,
Patru cal afar' il scoţi,
Iar trisura s-o desgropf.
Numai aur şi argint,
Dă fulgere pe pimtnl
Pîni Iancu injuga,
Creţu la frizer mergea,
Frumos mi se birbferea:
Alte afne îmbrăca,
Ca boleru se făcea,
Nici dracu nu-l cunoştea,
Da' şi Iancu iar aşa.
1n trisuri se urca,
Da' Creţu ce mal ficea ?
Ciţi haiduci el imi avea,
Pe toţi, frate,-1 aducea,
Douizecl de Inşi avea,
Pe toţi, frate,-1 inarma,
Şi lor, frate, le spunea :
- După mine si veniţi,
Zece inşi să-mi ajungeţi,
Peste-o ori si intraţi,
Inci zece-mi ajungeţi,
Peste alti ori-mi veniţi.
Dară Creţu ce-mi ficea ?
1n trisurl se urca,
Iancu vizitiu şedea,
Drept in sat că o-apuca,
Drept în curte se oprea.
Boieru cînd it vedea,
Drept în braţe-1 prijunea,
Drept în casă mi-i biga,
Unde masa ci-mi punea,
Şi de vorbă s-apuca,
Jar ciocoiul se plingea :
- Măi cocoane dumneata,
Vezi la mine c-ai venit,
Am multe de tiinuit.
Să vezi, Iancu a venit,
Pe el Creţu 1-a trimis
După parale pe-ales.
El la mine 1-a minat,
Şi un rivăşel mi-a dat,
ŞI cu micul portofel,
Alături de răvăşel,
Ca si 1-1 umplu cu poli
Şi cu mindri gălblori.
N-a minat la cine n-are,
D-a minat la cine are,
Să-i dea Creţu cui nu-i are.
- Mii cocoane dumneata,
Nu te teme de asta!
Cînd oi zice de-un spanac,
Iar pe Creţu eu mi-I cat.
Fi-i-ar crucea cui 1-a fapt !
Zece inşi ci mai venea,
Drept in curte că-mi intra,
Dari Creţu ce zicea ?
- Mii cocoane dumneata,
la stringe găvajii tăi,
Să-i minim, vezi, cu ai mei,
După Creţu să mi-I eate,
C-a făcut multe picate !
Dar clocoiu ce-mi făcea ?
Ciţi găvaji pin curte-avea,
Pe toţi, frate,-i aduna,
Cu-ai lui Creţu-mpreuna :
Piste-o ori ajungea,
Alţii zece imi venea,
Ocol la curte că-i da :
Dari Creţu ce lucra ?
De la masă se scula.
Multe arme ci-mi vedea,
Care pline, care goale,
Ce costau multe parale.
Pe toate mi le-aduna,
La oţele le cita :
Da' ciocoiul se mira,
Aşa din guri-i griia :
- Mii bofere dumneata,
Da' de ce le caţi aşa ?
- Mi le cat eu, măi ru-tate,
Si nu fie fărărnate :
Creţu este-un blăstămat,
Fără rudă de păcat !
254
De la masă se scula,
Drept de git il apuca,
Numa-o dată fluiera,
Toţi haiducii s-aduna,
Pe ciocoi că mi-I lega.
Cite parale mi-avea,
Pe toate i le lua,
Şi-n trăsură le punea,
Iar ei, frate, îmi pleca,
Mînau, frate, cît putea.
Ochii-napoi aruncau,
Aveau, frate, ce vedeau!
Mare poteră-mi venea,
După Creţu alerga,
Dară Creţu ce lucra ?
Jos din trăsură sărea
Şi lui Iancu îi spunea :
- La cerdac, lancule, te duci,
Pe poteacă sus apuci,
Trăsura tu să o-ngropi
Şi cu frunză o cutropi,
Banii bine să-i ascunzi
Şi în codrii să-mi ajungi.
Dară Creţu ce-mi făcea ?
Alte aine îmbrăca,
Ca cerşetor se făcea.
O iapă chioară prindea,
La o căruţă-o punea,
Şi-ntr-un nămol o băga.
Iacă potera-ajungea,
Bună ziua lui că-i da,
Da' şi el le mulţămea.
- Da' pe unde-oi fi trecut.
Omule, poate-ai v•zut
Pe Creţu pe-aici trecind,
Către codrii apucînd?
- Cind oi zice de-un spanac.
Şi eu pe Creţu-l cat :
Fi-i-ar crucea cui 1-a fapt,
Că mi-a luat un cal legat.
Da' ciocoiul de vedea,
1napoi se intorcea ;
Creţu din nămol ieşea,
 Altu cal încăleca,
Şi se suia la ceardac,
De haiduci e aşteptat.
Socoteala le-o făcea,
Pe toţi banii-i împărţea,
, Ca să-i imparti l-ai săraci
Să-şi cumpere boi şi vaci,
Frunză verde usturoi,
Să le are la ciocoi.
C-aşa spune dfpla mea,
Să mai daţi cîte-o para.
103
HAIDUCUL VBCU
Lină verde iasomie,
Cînt un cîntec din Sîrbie :
Lină verde siminoc,
Cîntecu de pe Tlmoc.
Lină verde de-un pelin,
Pe Haiduc Velcu din Negotfn:
Ce-a luptat cu turci pigini
Să apere pe creştini.
Haiduc Velcu e sine,
La turci cioban s-a bigat :
Nici acia nu~i plicea,
.~It stipîn îmi căuta ;
El intra la Stan Glivaş,
Ce stăpînea pe-un imaş.
Cu stăpiou hafducea,
La turcime îmi tiia
Şi hazna le-mi descărca.
Dincolo-o Sirbia,
Ca să scoată sărăcia:
Pe-ai săraci îmbogiţea,
Ca să scape de belea.
lată vremea cind venea,
Trecea din Sirbia-ncoa,
C-auzea că-n Timoc,
Turcu a făcut potop.
Sute de vlahi aduna,
255
Da' şi sîrbi vo citiva.
De din vale ~e Podgorţf
Omorî el ~cii toţi :
Multi blagi aduna,
Pe haiduci bine anna,
Şi-ajunsă la Bregova.
La popa Ghiţă venea,
De plsar el il lua
Şi apoi îi cuvînta :
- Lasă, părinte, popla,
Te-aşteaptă bulfbăşla l
Şi-n loc de cruce-mi lua
Popa Ghiţă, sabia !
Craina ei o stipineau,
Sama la turc nu dădeau :
Banii bărăbar primeau
Şi la oaste împărţeau.
Pe turci, Doamne, zo,-i băteaup
Peste Tlmoc ei fugeau.
Atunci turcii ce făceau'?
Scoteau potcoave la cai
Şi le vindeau pe mălai :
1şi vindeau şi fesur'le,
Ca să-şi scape zilele !
Lină verde siminoc,
Trecu rusu in Timoc
Ca s-ajute pe creştini
Şi să-mi scape de păgîni .
Ghinărar Kamenschi-n frunte,
Trecea Dunirea-nainte:
Rumlnii îi aştepta,
Cu ei alături lupta :
Cu Haiduc Velcu-nainte,
Ca un tinerel cuminte.
Foaie verde trei smicele,
t n Negotfn la cafenele,
Zece lăutari cintau,
Pe Haiduc Ve1cu pomeneau.
Ruşii, zo, mi se mirau,
Pe Velcu mi-1 dărufau
Cu săbii şi cu pistoale,
Cu tunuri şi cu patroane.
Nu să pomenea, băd ie,
De-altă lupti in Sirble l
Nima nu era mal mare,
Decit Velcu cel mal tare,
Toati lumea il cinta,
Caragheorghe se neclja,
Căci ei nu se-nţelegea,
Fiindcă sirbii şi rumlnli
La Velcu luptau cu piginif.
In luptA la Cladova
11 bătea pe Regep din Ada,
Şi pe domnul Caragea.
Patroane nu mai avea,
Din cădelniţe făcea ;
Din clopote şi din aringurl,
Si nu stea prea mult pe ginduri.
Ruşid-paşa de-mi vedea,
Multe-agate trimitea,
Lui Kapitan-paşa,-n Oii,
Să prindă creştini de vii.
Şi-aduna vo clnşpe mii,
Toţi voinici pe bidivfi :
Spre Bregova o pornea,
Pămînt sub copite geme~a '
Şi-mi treceau ei Timocul,
C-aşa-mi avură norocul ;
O-aia Velcu, de-mi vedea,
.
Cu Ghiti se sfătuia,
Multă armie-aduna.
Aduna el vo patru mii,
1i puse-n Bucopcea-n vii,
Alţi-n Ostrovul Mare,
Si-i prindă pe turci călare ;
Alai puţin la Prahova,
Şi ciţiva prin Geanova.
Foaie verde ghiocea,
Pe cîmpia din Bucopcea
Rinduia el rumânime.
Da' şi cîtăva sirbime ;
Da-n şanţuri către turci,
.4.şeza şi topgii ruşi.
Da' frate-su-i zicea:
Mă Velcule dumneata,
la te uiti la dnapta
256
Turcii sint ca Iarba 1
Ori tu nu-ţi mai ştii treaba ?
- Frate, nu te spifmînta,
Stai de-o parte şi-oi vedea
Cum pe turci oi pripădea :
Nici unul n-o ufdea,
Pe toţi eu i-ol cisipea t
Haiduc Velcu cerceta
Şanţur'le citeva ;
Pe-un tunar riu îl gisea,
Şi-o palmă că-I plesnea.
Cazacu se mînia,
Noaptea el la turc fugea.
Dar nevastă-sa Stana,
Aşa din guri-i spunea :
- Haiduc Velcu dumneata,
Mai întîi ai cugeta,
Apoi in soldat ai da,
Că soldatu te-a trăda :
Cind oi zice trei mAsDne,
Rămîne Craina de tine ! ..•
- Nu te teme, Stana mea,
Nu se vinde omu-aşa;
Cap oi da,
Dar Craina ba·!
Pe toţi turcii-oi mătura,
Capu de la trap le-oi lua.
Da' mirzacu prostinacu,
Trecu la turc cu capu 1
Turcilor apoi grăia
Şi pe V~lcu mf-1 vindea:
- Pe Haiduc Velcu il piziţi:
Cu durbinu să-1 zăriţi :
Cind a fi soar'le-n şase,
Haiduc Velcu o să iasă:
Atunci cu tunu pocniţi,
Capu de la trup trîntiţi.
Da' cind fu soarele-o zori,
1\'iine pe la cîntători,
Ieşi Velcu prin tunarf,
Să vadă de-s tunuri tari.
Turcii durbinul punea,
Pe Velcu-1 cunoştea:
Atunci cu tunu trăgea,
Capu de la trup ii lua.
Da' Stoian al lui Abraş,
Cu (~hiţă alăturaş,
Pe Stana mi-o îmbrăca,
Haiduc Velcu mi~o făcea
Cu ainele lui,
Ca să vadă că-s destui.
In trei armla o-mpii"ţea
Şi pe turci că mi-i izbea.
Pe turci, frate, i-a lovit,
Din trei părţi i-a încolţit.
Şi treceau ca o furtuni,
Ce trece peste-o gridini,
Oe-i scutură florile,
Florile cu roadele.
Popa Ghiţă Bregoveanu
Le află la turci planu ;
Nu mi-i taie cum se taie.
l\\i-i taie şi mi-i chiteşte,
Cu sabia-i spovedeşte.
.\braş cu Stana-nainte,
1i bat pe turci cogeamite r
Dar Kamenschi-n Cladova,
Şi Markov de asemenea,
Care comanda armata,
Pe Velcu mult mi-I plingea,
C-aşa viteaz nu era
Dincolo-n Sirbia toată,
Pe pămint cit oi da roată !
Turc ii aici iar rămînea,
Rămînea de stăpinea :
Că vezi, sirbu nu putea
Peste munţi de a-mi trecea.
Din Vidin la Negotin,
'umai jale de rumân,
Că n-are cin' să-i păzească,
1) ~ păgin să-i ocrotească !
Hai duc Ve leu mi-a pierit,
t.raina-ntreagă t-a jelit ;
Timocenii I-au cintat,
Florile s-au scuturat.
Şi cit lumea va fi lume.
257
Haiduc Velcu tot se sptu1e l
11 cintim la sirbitorf,
Ci ne-a fost llberatorl.
Istorie rumânească,
Domnul să mi-I pomenească :
Legea noastră s-o pizeasci,
La buni fraţi ca dumneavoastră.
IV. PASTOR 1
ŞI HOfOMANI
104
CINTECUL STRJNULUI
Verde trestioară,
Doboară, coboară,
Tot din deal in vale,
Pe cel crac de munte,
Twme de oi multe,
Tot vite mărunte :
Multe de-ale şute,
Ce sînt la muls blînde,
Da' sint şi cornute :
Alea nu sint blinde,
Au coarnele mari,
Şi cind linge sare,
Pe-al'alte le bate,
Că n-a u coarne-nalte.
Coboară mergînd
Turmele de oi,
Tot cu ciini de-ai răi,
Cu-ai nouă ciobani,
Şi cu strinu zece,
El p~ toţi întrece :
\re oi mai multe.
T oate-s mai blinde !
D-ai nouă ciobani
1i sint mari duşmani,
Ei cind a văzut
Ci strlnu-a ficut
Turme de oi multe,
Şi toate-s blinde,
Ei ci s-au vorbit,
Tot s-au tifnuit
Pe stri nu-l omoare,
'N scipitat de soare,
Pe la cina mare :
Turma si 1-o spargă,
Nouă pirti s-o faci,
Ca fraţi s-o împartă.
Pin' el s-au vorbit,
S tri nu n-a ştiut.
Cine-a priceput?
Mica miorici,
La lini măruntă,
La lină pli viţă,
1n gură cu cornfţi,
La lină moduri,
Cu corniţi-n gură,
Ea mi-a priceput
Şi s-a nidiit,
D-ai nouă ciobani,
Ce sint mari duşmani.
Ea mf-a priceput,
La urmă-a uidft.
Nici n-a mai păscut,
Ea zbiera pe cimp :
Strinu de-a văzut,
El ci i-a vorbit :
- Mici miorică,
De trei zile-ncoace,
Gura nu-ţi mai tace,
Mincarea nu-ţi place.
Spune-mi, frate, mie,
Da' ce-ţi este ţie ?
Ci eu te-am crescut,
De tine-am văzut,
larna-n jur ae foc,
1n petec de cojoc.
Mici mioricl,
La tină mirunti,
Din guri zicea:
251
- Mii strlnule
şi stlptnule,
De ce m-am-ntrlstat ?
Ci eu am aflat
C-al nouă ciobani
Sint al tii duşmanii
El ci s-au vorbit
Şi s-au tilnult
Pe tin' să te-omoare
1n scipitat de soare,
Baş la cina mare :
Turma si ţi-o spargi,
Noul pirţi s-o faci,
Ca fraţii s-o-mpartl 1-.
Strinu de-auzit,
Din gură-a vorbit :
- Mici mlorică,
La lină mărunti,
Dacă-i treaba-aşa,
Pleacă, nu mai sta,
1n ţara nemţeasci,
La curtea boiereasci,
Drept la muica.
La ea cînd oi ff,
La muica să-I spui
Ca să facă bine
Să vie la mine.
Aici de-o veni,
La muica să-i spui,
.~ort de m-o găsi,
Ori că zi, ori noapte,
Să lase pe toate,
Pe mln' să mă-ngroape
Tot în dosul stinli,
Unde latri cîinii,
Că oile s-or stringe,
Pe mine m-or plinge
Cu lăcrămi de singe! •••
Să-i spui 1-a mea mumi,
Ea la cap să-mi punl
Fluierel de os
Ce cîntă frumos,
Dulce şi milos,
Cu dopu de slrml,
Inima flrimll
Şi Jar 1-ol spunea
Tot la matca mea,
Si-mi eate blara.
1n tiria oilor,
In jocul mieilor,
Este un ulei
Şi e plin de lei -
Banii-al de pe miel.
Este-o ladi plini,
Banii-al de pe lini :
Este o lidlţi
Plini de leifă -
Banii-al de pe mfţi,
'la a mea muichiţi.
Cum el a-nviţat,
Ea fuga-a plecat
1n ţara nemţeasci,
La curtea bolereasci,
Drept la maica noastri,
Veste ci i-a dat.
Ea-n fugi-a plecat,
Pe drum, prin pădwi,
S-ajunri la copil,
C-aşa-1 dor de mumi,
lnima-i fărîmă !
La strfnu-a venit,
Ea mort 1-a gisit,
C-ai nouă ciobani,
Tot ai lui duşmani,
E1 cind a-nsirat,
Toţ noul-au plecat,
Pe strinu-au tibirit
Şi I-au omorit.
Muici-sa a venit,
Ea mort 1-a glslt !...
Şi ea mi l·a luat
Şi mi 1-a-ngropat
Tot in dosu stinfl,
Unde latră ciinii.
La cap ii punea,
Fripti, maici-sa,
259
Flulerel de •
Ce clatl frumos,
Dulce şi mllol,
Cu dopu de alrml,
Inima flrlmll
Banii f-a citat,
ŞI de t.nJ a dat:
Gisa-o ladi plini,
Banii-al de pe linl:
Gisa un ulei,
Banii-al de pe miel :
Gisa-o lldlţl,
Plini de leiţl,
Banii-al de pe mitA.
ŞI ea mi s-a dus,
Sus, in ţara nemţeascl,
Ca pentru 11 pome_.ICII
106
STRINU
Doboarl, coboari,
Oi din deal In vale,
Noul ciobinel,
C-o tunul de oi,
Cu nişte ciini rii.
Ai noul ciobani,
Feciori de mocanl,
Şi cu strfnu zece,
Care-I şi intrece.
Ei toti coborind
Pe-ale livezi verzi,
Pe-ale ape reci,
Colea-o vale,-n reci.
Ciobani cwn meraea.
Ei cum se vorbea,
Pe strinu-1 duşminea,.
Ci are strlnu, are
Capre mal llptoue
ŞI of mal Dnoase:
Caii birsinei
ŞI ciinii mai rit. Pe urmă-ai uidit,
Şi are strfnu, are, Şchioapă te-ai făcut '
Cea lui miorică, De trei zile-ncoace
Mai bună sorică. . .
Gurita nu-ti tace.>
Să dea Dumnezeu,
La bot e modură,
Cu corniţă-n gură, Turcii să te fur~ :
Cu lini poleite, Lupii te mănince,
Unghiile cănite. i\1ai bine n-aş zice !
Ciobani se vorb~a D-a lui miorică
Pe strinu să-I omoare Din gură grăia·:
Pe joi dimineaţă, - Stăpine, stăpîne,
Cam la prinzul-al mare. Baş stăpin ca tine
Ori-n-amneaz de sară, Nu se afli-o lume !
La chindio mare, la nu te grăbea,
Colea-n vale,-n reci, Nu mă blăstăma : ·
Intr-ale ape reci. De trei zile-ncoace,
Acela vrînceanu, (j uriţa nu-mi tace :
Ciinile, duşmanu, la urmă-am uidit,
Cu baciu ciobanu, Şchioapă m-am făcut.
Gruia căpitanu, Eu am auzit
Turcul Năzăreanu Ciobanii vorbind
Cu-acela olteanu, Şi făgăduind
Şi cu moldoveanu. Pe tin' să te omoare
Şi mi se vorbiră J\1iine-n prinzul mare,
Pe strin să-I omoare, Ori-n-amneaz de sară,
Turma să o-mpartă, La chindia mare,
~ouă părţi s-o fa~ă. C-un pistolaş mic,
Pe-a lui rniorică, J\\ic şi ruginit,
Cea bună sorică, De trei ai umplut
Ciobanii s-o facă Cu aur şi argint,
Săcăgiu de apă : De tine gătit. ...
Ea le-o căra Eu am auzit
Berea şi mincart.'a ! ... Ciobanii vorbind,
A lui miorică, lată că ţi-am spus.
Strinu cind \·('nea. Că limba mi-a negrit,
Turmt.~l~ porrh.'a Pe tine căutînd.
Oc mi le păştea, Strinu de-auzea,
Pe urmă uid('a, Tăbăra plingea,
Şchioapă se făcea f)in gură-i spunea :
Şi tot inli zbi"·ra. - .-\ mea miorică.
Strinu sta grăia: C l'a bună sorică.
- :\ ml'·a rniorică. P\.~ rninc m-o omora.
,\lai bună sorkă, Col~a-n valt'.-n reci,

260.
1ntr-ale ape reci : Mi-este un ulei,
Tu te-oi infurişa, Banii de pe miel :
Din turme-oi ieşea, 1n obor la proptiţi
Chiar şi mi-oi pleca, Este o stomniţă
Pe Dunăre in jos, Plini cu leiţi,
La Craiova mică, Banii de pe miţi.
L-a mea muichillţl. Ciobanii mergind,
Să-i spui muichli mele Şi ei coborind
Că m-am însurat, Colea,-n vale,-n reci,
Şi mireasă-am luat 1ntr-ale ape reci :
Pistolaşu-al mic, El îmi fluiera,
J\\ic şi ruginit, Oile api bea.
De trei ai umplut Da' cela vrinceaou,
Cu-aur şi argint, Ciinele, duşmanu,
1'un
"-.l t a...: mt-am
• f...acu t '.... Pistolaş trăgea,
Lăutari am avut, 1n strinu-ndrepta, ·
Păsări, lăutari, O dati pocnea,
Preoţi, munţii-ai mari ; Pe strinu lovea
Soarele şi
luna 1n capul pieptului,
~1i-au ţinut cununa 1 La casa sufletului 1•••
Să-i spui muichii mele, Strinu, zo,-mi cidea,
Pe mine m-o lua, Colea.-n vale,-n reci,
Şi m-o aducea Pe-ale livezi verzi...
La tiria bătrînă; Ciobani alerga,
1n adăpost de vînt Turma i-o împărţea.
Să-mi facă monninl A lui miorică,
Chiar cind m-o-ngropa, Mai buni sorlci,
La cap mi-o punea Ea se furişa,
Fluieraş de os, Din turme ieşea,
Să cinte milos·! Ş-apoi, zo, fugea,
La brtu mi-o punea Pe Dunăre jos,
Fluierel de corn, La Craiova mică,
Să cinte de dor ! La-a lui muichiliţi.
Iară la picioare, Ea cum ajungea,
Fluiere) de salcă, La uşe zbiera:
1nimioara-i sacă ! ·" lu strinu mumi,
Să-i spui muichif mele, Cum ieşia-ntr-o fugi 1
Sapa că mi-o lua, .~iorica lui
Cu ea o săpa: Zise mumii lui :
1n tiria bătrînă, - Cea mumi bltrinl,
Este-o stomă plină, Lu strinu eşti mumi ., ·
Banii de pe lini : Alde să mergem,
Şi-n tiria la miei Strinu s-a-nsurat,

261
Mlreasi şi-a luat
Pfstolaşu-al mic,
Mic şi ruginit,
De trei ai umplut
Cu-aur şi arQ"Int,
Nuntă şi-a ficut ..•
Lăutari avut,
Pisiri, lăutari,
Preoţi, munţii-ai mari :
Soarele şi luna
I-au ţinut cununa!
Baba de auzea,
La strinu-mi venea,
Pe strinu-1 găsea,
Colea-o ape reci,
Pe-ale livezi verzi.
Mioara ci-i spunea :
- Cea maică bitrini,
Eşti lui strlnu mumă 1
Strfnu a porincit,
Pe strfnul să-I luăm,
Noi si-t îngropăm
La tiria bătrîni,
1 n adăpost de vint :
La cap să-i punem
Fluierel de trestie,
Oi la lume veste !
La brîu il punem
Fluierel de corn,
Si cinte de dor!
La picioare ii punem
Fluierel de salei,
lnimloara-ml sacă!
Şi.. iar il spunea :
- Stipini, stăpîni,
Sapa-n minA-oi lua,
Mumă, şi-oi sipa :
In tiria bitrinA
Este o stomi plini,
Banii de pe lînă:
Şf-n toru la miel
MI-este un ulei,
Ş-ala pUn de lei,
262
Banii de pe miei ;
1n obor la proptiţi
Este o stomniţi
Plini cu lefţi,
Banii de pe mlţi,
Baba de-mi săpa,
Banii-aridica,
La sud se ducea,
1n judecată ii da ;
Sudu-i judeca,
Şi-i băga la puşcărie,
li băga pentru vecie 1
Baba de colea,
Miorica-şi lua
Ş-acasi-mi venea
J\.1 iorica, zo, prăsa,
Ş-altă turmă că făcea,
Şi intra iar la Craiova,
Jos in Ţara Romlneasci,
Ca pentru si pomeneasci 1
106
MIORIŢA
Pe cel crac de munte,
Merg oili-n frunte,
Fi-va vro cinci sute,
Ba ci-s mai multe.
V ro fi vo cinci mie,
Cine le va ştie !
Da' ciini le păzea,
Şi le cuprindea.
Da-i nouă ciobani
De doui surori,
Ei mi s-a vorbit
Şi s-a tăinuit
Stipin să omoare,
Citră insirare,
Vitili si-mparti,
Nouă pirţi să faci.
O oaie-auzea,
1n unni ufdea.
- Ofţi plivlţi, In toate arfndurlle:
Cu şapte cornlţi, La mlrura retezatl,
Sau mi-al oloaft, Unde a mal folt o dati.
De-n tîrii-al uldit? ŞI mi-avea Costea, mi-avea
Oaia de-auzea, Patruzeci de ciini bltrlnl,
Din guri zicea : Care plzea pe la stinl ;
- Nici n-am ologlt, ŞI o suti de coplrcel,
Nici n-am pirlogit, Care umbli dupi oi ;
Eu am auzit Mai avea şi pe Guda,
Nouă ciobinei, Pe Guda, clţa bitrioi,
De două surori, Firi nici un dinte-o rurl.
Şi ei s-a vorbit Astizi luni şi miine marţi,
Şi s-a tăinuit Pleaci Costea la Galaţi,
Stăpîn si-mi omoare, Cu catirfi-mpoviraţl
Vitili si-mparti, De arafnt şi de sfanţl,
Nouă părţi s-o faci. Şi de galbeni ferecaţf,
Stăpîn de-auzea, Si ia sare oilor
Din gură zicea: ŞI Dn berbecUor,
- Oiţă pliviţă, Şi oplncl ciobanilor,
Cu nouă comiţi, Cipestre cîrlanllor,
Tu ca să le spui, Tiriţi minzaţilor.
De m-or omori, El dar cind pleca,
Pe mine mă-ngroape El pe Fulga mi-I lua,
Dindărătul tirlii, Lui Fulga-i diruia
Unle latră dnii: Un berbecel de frigare
Vîntu mi-o bitea, Şi-o mioară de cildare,
Cînii mi-o alitra, Şi-un caş bun din perpeleac,
Şi cînii m-or plinge cSi-mi piziţi turma cu dratl»
Cu lacrimi de sînge. Dari Fulga ce flcea ?
Adista pini-nsira,
Cu ceata lui se vorbea,
107 Pe toţi, frate, i-aduna
COSTEA ŞI FUI.GA Şi din guri le zicea :
- Ai la migura bltrini,
Pe cimpul Tirhiniei, Cu muşchii de-un lat de mini :
Şi pe-al Tirhenului,
Unii si urlaţi lupeşte,
Alţii si litraţl cilneşte.
Scoate Costea oile,
Şi umple grlodurile,
Ciinii lui Costea-o auzea,
Şi toate vikelele. Repede va venea
Scoate Costea mieluşele Şl-n turmi or Intra.
Cît in lume vlorele, Ş-avea Costea, mal avea,
Şi ml-aşeui stinile Mal avea f-IIII mleluşel,
Pe toate migurile, Mieluşel ochefel,
Nu era-n turmă ca el!
Cu patru perechi de coarne,
Şi coada de patru palme.
Şi-n virful corniţelor
~\vea pietre năstămate,
De la Dumnezeu lăsate.
Iară Fulga ce făcea,
1i lua Şi mioara,
Se ducea-n valea rea,
lJnde nima nu ştia,
Şi-apoi el poruncea,
Doisprezece junghia,
Doisprezece că frigea,
Şi le-nvirtea-n belciuge,
Să le fie carnea dulce.
După ce mi le frigea,
1n teancuri mi le-aşeza.
t\stăzi luni şi mîine marţi,
Veni Costea din Galaţi.
Toate oile chema,
Să le dea de socoteali :
Jumătate nu ieşea,
1 se rupe inima !
Nu vine lapte la măsură,
De-o palmă şi-un lat de mină,
Nici caş la încheietură,
Doar nu e măsura,
Care-i rupse inima.
Toţi ciobanii mi-i chema,
Şi cu ciinii-alăturea,
Şi-ncepea de intreba.
Şi nimica nu ştia.
I>ar vezi. Costea ce făcea ?
O dată că fluiera,
Ciuda cind il auzea,
Drept la Costea că venea ;
Cum l'enea Guda, venea '?
Venea cu capu-n pămint,
Din ochi lăcrămi căzînd.
Oară Costea ce făcea ?
O dată că mi-o lovea,
Numai două că-i mai da,
Da' Guda, zo, mai răbda:
2U
- C-am slujit la tati-tău,
la tata tătină-tău,
1\ol~o, vai de mine,
r\cuma slujesc la tine,
Şi nu-ţi pare rău de mine 1
LJ n vint de sus a burat,
l n dosul tufe lor m-a dus,
.~\tunci Fulga oiţă-a luat.
Patru cupe cu lapte-i da
Şi Guda că le minca,
Şi din gură că zicea :
- la-o, Costeo, după mine,
Că ştiu calea lunei bine !
Şi mergea pe-o potecă,
Cobora-n valea rea :
Acolo Fulga porneşte,
t 1nde vara musca trece.
Cobora in valea rea,
Llnde Fulga odinea, -
r\umai Gu:la mi-I ştia:
La virlacul cel adînc,
Numai de Fulga ştiut.
Cind acolo ajungea
Şi pe Fulga mi-I vedea.
Care şedea pe-o crengea,
Şi fuma dintr-o lulea,
De-al dracului ce era.
Lui Costea se arăta.
Iară Costea ce zicea :
- Gudo, Gudo dumneata,
O să faci cum oi putea,
Să pui gura pe Fulga !
Făcea Guda ce făcea
De Fulga s-apropia,
Cind pe burtă,
Cind pe spate,
Pină-1 apucă de spate.
Trage Guda haiduceşte,
Stăpinu păcurăreşte.
lată Costea c-ajungea ...
Cind o dată-n Fulga da,
Cu pămint 1-amesteca ;
De ţărină-1 scutura,
Ş-apoi sta de-1 judeca :
- Aoleu, Fulga, hoţ bătrîn,
Cine te-a învăţat si furi?
Că ce ţi-am făgăduit,
Ori de ce ai fost dorit:
Un berbece de frigare
Şi mioară de căldare,
~i caş bun din strecurătoare :
Şi altu caş din perpeleag,
Să-mi păzeşti twma cu drag !
.-\poi n-ai fost mulţumit
Pc ce eu te-am dăruit ;
J\\i-ai furat fruntea oilor,
Fala negustorilor.
De-aceea nu te-oi ierta,
.\li-ai luat şi mioara,
.\\ioara de la Cimpu-al-luna,
Cu lfnă pină-n pământ 1
,\\ioara tu să mi-o dai,
Că acum o să te tai!
Şi pe Fulga 1-a tăiAt,
1n vălcele 1-aruncat,
De l-a mîncat fiarele,
Fiarele şi vulturii,
C-aşa i-a fost minţăle.
108
STANUŢA DIN CRAINA
Foaie verde de-un zămalţ,
Astăzi luni, dar miine marţi,
Poimîne mi ivii in Galaţi,
Cu cincisprece cai furaţi
Şi cu zece cumpăraţi,
Zo, mă plimbam pin piaţ' !
Tăman caii mi-i vindui,
Şi banii cind mi-i primii,
Tăman si le bem ·c1para
Păgubaşu imi cădea
Şi din gură aşa-mi vorbea :
- Bre Stănuţă din Craina,
Cu căciula de-astragan
Şi cu cheba de vulpan,
Dai ce caii mi-I furaşi,
Sărac dumneata mi lisaşi,
Şi-acuma sint păgubaş ?
Adu caii-n mina mea,
C-ai mei sint caii ăştia ! ...
Foaie verde de-o lalea.
Da' Stinuţi-aşa-ml vorbea :
- Nu tot mi făceareţi oţ,
C-o să daţi mina cu-ai morţi.
Caii sint de la Timoc,
Se cunosc pe bot, pe port !
Păgubaşu ce-mi ficea?
Mina pe cai îmi punea,
La primirie-1 ivea
Şi pe Stănuţă mi-I lua,
La-nchisoare mi-I biga.
Tot la temniţa de platri,
De-un corn in pimînt bigată,
De doi nemţi mi-e aşezată,
Bat-o Dumnezeu s-o bati !
Foaie verde de-o lalea,
Iacă noaptea-mi inopta,
Zorile mi se vărsa.
Foaie verde pelinuţă,
La vale de Rueviţa,
Venea maica lui Stănuţă
Cu cinsprece bivoliti :
'
Zo,-mi alerga la temniţă
Să mi-I scoată pe Stănuţi.
Bivoliţele le da,
Pe Stănuţă nu-l vedea,
Iar la temniţă uidea.
Dar muică-sa ce-mi făcea ?
Zo,-mi chirăia, se văita,
lndărăt mi se-ntorcea.
Lină verde sămulastră,
1ntr-ailaltă dimineaţă,
La vale de Rueviţa,
Vine taica lui Stănuţă.
Cind oi zice foi de flori,
Cu cinsprece de cirlăiorl.
Zo,-mi alerga la temniţi
Ca să-I scoată pe Stinuţi.
Dar cîrlilorii mi-i da,
Pe Stănuţă nu-l vedea,
lndirăt se intorcea,
Tot plingind şi suspi nind,
Şi d1n inimi oftind.
Lină verde ismi creaţi,
A de treilea dimineaţă,
Venea mindra lui Stinuţi,
Cu patru cai la căruţă:
Zo,-mi alerga la temniţă
Să mi-I scoată pe Stănuţă.
Caii, ciruţa mi-i da,
Pe Stănuţi nu-l vedea.
Zo,-mi plîngea, se văicirea,
Cu pumnii-n cap se bătea :
Salba de la git dete deodată,
Pe Stănuţă să mi-I scoată :
Şi dete doi cu coroană,
Ieşi cu Stănuţi de mină.
Dar Stănuţă aşa-mi vorbea,
·Cind din temniţă ieşea :
- Frunzuliţă foi de nuc,
Astă-vară-am fost aiduc,
Şi la vară iar mă duc.
Nu mă duc de sărăcie,
Şi mă duc din duşmănie ;
Că duşmanii s-au vorbit
Şi ei drumu mi-a-ngrădit,
Nici cu pari, nici cu nuiele,
Numai cu vorbite rele.
109
STAN DIN PERSACANI
Am zis verde iasomie,
Să vă spun o istorie,
Ointr-a mea copilărie :
Să vă spun un cintecel,
Mult mi-e scurt şi frumuşel.
Cind oi zice mighiran,
Au pe Stan din Persăcani,
266
Nepotu lui Tiahlran.
Foaie verde şi-o lalea,
Oară Stan ce-mi avea ?
Tot o mică vie a sa,
Şi la vie se ducea,
Tot pe burtă se punea,
Sta Stan piersici de păzea.
Dar pe burtă el tot stind,
Şi piersicile pizind,
Cînd peste plai a privit,
Doi cîrlăiorl mi-a vizut :
Peste cimp Iarbă pişteau
Şi spre vie-ncet veneau.
Foaie verde şi-o lalea,
Sta Stan şi mi se gîndea,
Cum ar face şi-ar dregea,
Cirlilorii i-ar prindea.
Stan aşa acas' pleca,
Năcijit precum era.
El in casă se băga,
Scaunul-al verde mi-I lua,
In bătituri îmi ieşea,
Sta Stan şi mi se gîndea.
Iacă muici-sa-1 vedea
Şi din gură aşa-I vorbea :
- Cind oi zice bobolane.
Ai mă muici, mulci Stane.
Ce, muică, te-al intristat,
Şi ce dor te-a apucat?
Or ci banii al furşH,
Or ci haine-al ponosit,
Ori cineva te-a bătut,
De aia-mi şezi tu, muici. trist ?
Foaie verde florlcea,
Dari Stan aşa-mi vorbea:
- MulcA_ mulculfţa mea,
1-ascultă la mlne-ncoa,
Eu banii nu am fw-şit.
Eu haina n-am ponoslt,
ŞI nfma nu m-a bitut :
De alta-mi şed eu, muici, trist !
La vie tot mă ducind
Şi pe burU tot şezind,
Şi plersicl eu plzlad, ŞIpeste cimp el privea:
Eu peste plai am privit, Pe drlanl el a vlzut.
Doi clrlilori am vlzut, Peste cimp Jarbl-au piscut
Peste cimp iarbl pisclnd Cu laţur'le-ml pleca,
Şi-ncet spre vie venind. Tot la-a mici de ceşmea,
Muici, mulculita mea, Unde cirlanll apl bea,
Cum aş face şi-aş dreaea, Cum i-a spus lui mulcl-sa.
Cirlăiorii aş prindea, Soarele la amlaz-ajuaaea,
Ci mi doare Inima ! El laţur'le le intindea,
Dar muici-sa-aşa vorbea : ŞI Stan mi se pitula.
- MiJ Stinu11. fata mea, Clnd cirlanfl-mi venea
Nu purta ŞI eriJa aia l La cea mici de ceşmea,
Muică, dumneata oi lua Api rece el si bea,
Tot in mini foarfeca, El in laţuri imi clica :
1n subţioară triştioara, Din copite vlrdiJa,
Şi cu foarfeca oi pleca, Şi-n laţuri mi se-ncurca.
La pădure te-oi duua, Dar cirlanii ce-mi licea?
Multe capre oi tundea, Din picioare-mi bitea.
Şi cu piru oi venea, Stao laţur'le-ml tri~ea.
Şi laţuri oi împletea: Laţur'le mJ 111!1 rupea
Cu laţuri oi pleca, Şi clrlanii-ml scipa,
Peste cimp oi privea, Şi la lup mi se da,
Tot la mica de ceşmea, Dari Stan. zo,-mi privea.
Unde ciobani api bea. El acasi se dacea
Laţur'le oi aşeza, Şi în casi se bip.
Şi tu mi-te-l pitula. lari scaunu-al verde lua,
Soarele-o amiu o venea, 1n bititură iar ieşea,
Şi cirlani deasemenea, Iar sta Stan şi se gîndea.
La a mică de ceşmea, Dar muici-sa ml-1 vedea,
Apă rece si mai bea. Şi din guri aşa-mi vocbea :
Cînd in laţuri ar clica, - Lini verde trei ciftilane,
Din coplte-or virdlia, Ai măi Stane, mukă Stane,
Şi-n laţuri s-or încurca, Ce, muici. te-ai Intristat,
Aşa pe ei oi prindea. Ori cirlanii ţi-au scipat ?
Foaie verde şi-o lalea, Foaie verde şi-o lalea.
Dar Stinuţă de-auzea, Dari Stan 8f8-ml vorbea :
Lua-o mini foarfeca. - Muici, muiculiţa mea.
La subţioari triiştioari. Am dat de papbl rea,
La pădure se ducea, Cu laţ...'le am plecat
i\\ulte capre el tundea, ŞI peste cimp m-am uitat,
Şi acasi se-ntorcea, Eu cirlanll am vizat,
Şi laţ..-'le le-mpletea: Peste cimp larbl piscind :
Cu laţur'le-m pleca, Cu laţur'le ci m-am dus,
Şi la ceşmea le-am intins :
Cind cirlanii că-mi venea,
la cea mică de ceşmea,
Din copite virdăiau
Şi-n laţuri mi sc-ncurcau.
Cind laţurile le trăgea,
Cu picioarele îmi bitea,
~i laţur'le le rupea,
Şi cirlanii imi fugea.
Dar muică-sa aşa-mi vorbea :
- Ascultă, Stănuţă,-ncoa,
Cu laţur'le te-i ducea,
Peste cîmp că oi prive~.
Tot o sa lcă oi vedea,
Lină verde lemn domnesc,
Unde cirlani se umbresc :
Tu laţur'le le-oi intindea,
Şi-n salcă mi te-oi suia :
Cind cîrlanii or venea,
Tot la umbră or şede•.
Şi-n laţuri or călca '
Tu la ţur'le oi trăgea,
:\şa cirlani-oi prindea.
Dară Stan de-mi auzea.
Cu laţur'le că-mi pleca,
Şi ta salcă să ducea,
El laţur'le le-aşeza.
Cind cirlanii-mi venea,
Ei in laţuri imi călca.
Din copite vîrdăia,
Cu picioarele-mi bătea,
Şi-n laţuri mi se-ncurca :
Stan din salcă trăgea.
El cirlanii mi-i prindea,
Drept pe ei încăleca.
Unde Stan mi se ducea ?
Lină verde de măr crăţ,
Să ducea-n lubucovăţ,
Unde se vind cirlani cu preţ.
In lubucovăţ cum ajunRea,
Negustori mi-I ocolea :
Stan prin tirg mi-i tot plimba,
!\:egustori mi-1 intreba :
261
- Lină verde salbă moale,
Al bre Stane, .natci Sfane ;
T-or fi c irlanii de vinzare,
Ca să-ţi dăm pe ei parale 1
Da' de ţi-or fi de schimbare
Să-ţi dăm tot pe-unu doi,
Si pleci bogat de la noi !
l)ară Stan aşa-mi vorbea:
- Negustori, priviţi-n('oa !
Cind oi zice de lămii,
Aştea-s pui de bidivii
De umbli negustori pe ei ;
Vă cer zece mii de lei !
Oară ei nu mai vorbea,
De loc banii număra.
Stan banii că şi-i prinaea,
Şi-ndărăt mi se-ntorcea :
Iar la vie se ducea,
Şi pe burtă se punea,
Iar sta piersăci-mi Jlazea.
Da' unchi-su cum lucra,
Tot de cîrlani ispitea,
Că s-a pierdut cirlanii iia.
Tot a-ntrebat şi-a ispitit,
Că cirlanii şi-a pierdut.
Şi la Stan că tni-a venit,
Şi pe Stan mi 1-a-ntrebat,
Din gură a cuvintat :
- Lină verde mărăcine,
.-\i bre Stane, bre copile,
Tu pe burtă-aci tot stind,
Şi piersăcile tat păzind,
Şi peste cimp tot privind.,
Cirlanii mei n-oi fi văzind
Peste cimp iarbă păscind ?
Că cirlanii i-am pierdut.
Şi nu mai ştiu unde sint !
Oară Stan aşa-mi vorbea :
- Bre unchiule dumneata,
Să-mi dai pe Galbina,
Să-ţi aduc cîrlanii-aşa :
Pe Galbina-aş incălica.
Şi cirlanii-aş căuta.
Dar unchl-su-aşa-ml. vorbea:·
- Lini verde frunzi moale,
Ai bre Stane, taici Stane,
Vină, ia pe Galbfna,
De-mi cată cîrlanli iia.
Oară Stan ce-mi ficea '?
El acasă se ducea,
Pe Cialbina-ncăleca,
Cu Galbina el pleca.
Unde Stan .mi se ducea '?
El trecu in lubucoviţ,
Unde-a vindut cirlani cu preţ.
Iar prin sat cind trecea,
Galbina, zo.-mi rincheza,
Colea-n deal la o ceşmea:
Tăman cirlani apă-mi bea,
O fetiţă-i adipa.
Şi cirlanii apă bea,
Tot pe mumă-sa-auzi nd,
Pe Galbina rinchezind,
Ei fetiţa a călcat,
Şi spre mumă-sa au plecat :
Stan cirlanil şi i-a luat,
Şi la fugă mi- s-a dat.
Cind Dunărea· a trecut,
Drept la Galaţi mi s-a dus,
Cind in piaţă mi-a venit,
Negustori I-au ocolit,
Oară Stan, zo-i lăuda,
Tot din gură-aşa zicea :
- Cind oi zice bob de mei,
.\ştea-s pui de bidivii,
De umblă negustori pe el,
\' ă cer zect' mii de lei.
Da~ negustorii ce-mi făcea'?
r u el nici nu mai vorbea,
Oe loc la bani număra.
Ridh ii cumpăra :
Stan banii ş-a luat.
Pe Galbina-a-ncălicat.
Şi prin piaţă s-a plimbat.
\tgustorii se~ ţinea
Pe Galbina ca să ia.
269
Varl Stan, zo, te vorbea :
- Negustori, privftl-ncoa,
Nu cllri-ţl paraua,
Asta este Galblna 1
Mumi e la bldfvll,
Vi cer zece mi~ de Iri
Oară Stan ce mi-a făcut
Cind pe Galbfna a vindut '?
El Dunlrea a trecut,
Iar acasă a venit;
De acasă a plecat,
Iar la vie-a · apucat :
El la vie se ducea,
1ar pe burti si punea.
Dari Stan ce· lucra ?•••
Cind pe unchiu el vedea
Că-ncotro el· imi venea,
El bolnav mi se făcea,
Ci mi-I doare inima :
Dar unchlu-su mi-I intreba,
Tot de iapa Galbina.
Oară Stan aşa-mi vorbea.
Da' cu mina se ţinea
Că mi-I doare inima,
Aşa din gură grăia :
- Lină verde un spana\,
Unchiule, cind am min~at.
Ţi-a fost iapa de furat :
Cind in piaţă· am venit,
Tot cirlanii să caut,
Tiganii m-a ocolit,
Dar ţiganii ce-a făcut '?
Ei iapa şi-a cunoscut,
De pe ea mă descălecari.
La bătaie mi luară.
O sută de lei le dedei.
De-abia sczpai de la ei !
Dar unchiu-su aşa vorbea :
- Bre Stănuţă, fata mea,
~u purta inimi rea!
,\\ina-n buzunar băga.
Trei sute de lef scotea
Şi lui Stănuţă-i da :
- Du-te bea-n cafenea.
Nu purta inimă rea t
Stan de la vie-mi pleca,
Tot in sat el cobora,
Şi de treabl el vedea,
Cind unchi-su murea,
Stan tot rindu ficea,
Pe unchi-su-l in,ropa.
Cum ficea toată lumea.
Cind ziua ceea venea,
Buni pomani-1 punea,
Doi lAutari ci-mi tocmea.
Şi-n cintec mi se punea.
l.iutarii au cintat,
Şi eu ci l-am ascultat :
1-auzii pe ei cintind,
Şi eu vi spusel pe rind.
llO
CALIN DIN IUCOVAT
1 ntr-o sfinti durnineca,
Vizi, Călin ce imi fieea ?
(;u tati-su se vorbea,
t-..oaie verde colălie,
Să plece-n negustorie.
Călin sluga o chema,
Aşa din gură-i vorbea :
- Mii tu Ioane, sluga mea.
In grajdi de piatră te-oi băaa,
S-o ţăsăli pe Galbina;
Galbina beligrădeanca.
Tare-i hoaţă pădtaeanca.
Sluga-n grajdf mi se ducea,
Pe Galbina o rostea,
li da de minca ovisc,
<.:a să-i şadi pArul ~reţ,
Şeaua pe ea ci punea,
Şi Călin se-ncileca,
Iar cu sluga imi pleca.
Sus la munte, la Tirnalca.
ŞI de-acolo cumpăra
270
Doui sute de mlorf,
Ce le cati neaustorl :
Tot miori de-ale bilane,
Se caută la vinzare.
Şi de-acolo ci pleca,
Sus la Mircoi se ducea ;
Şi de-acolo cumpira
Două sute de berbeci,
Şi oi tot de-ai belei,
Cu coarnili mari crescute.
Crescute, vezi, la munte,
Nici de soare nu-s văzuţi,
Numai pe munţi is piscuţl.
Şi de-acolo ci pleca,
Jos la Reca cobora
Şi de-acolo curnpira
O sută de oi bătrîne,
Le despirţea, vezi, de stine.
Toată turma mi-o-aduna
Şi-o pornea de Cladova.
La Graboviţa-nsăra,
Aci oile oprea,
Şi de cină că punea,
Cu sluga vezi imi clna.
Aşa din guri-i vorbea:
- Măi tu Ioane, sluga mea.
la să iei tu boata-n mină,
De păzăşte oili,
Pin' se vărsa zozrili.
Toată noaptea nu-mi durmea.
Nici Călin, da' nici sluga.
De la mijlocel de noapte,
Cu fiorii cei de moarte.
Iacă lupii mi-i lovea,
Turma-o tril ci o spirarea.
Da' cind ziui se făcea,
La numărat o pornea,
Şi la numir nu-i ieşea :
Oară sluga se-ntrista,
De frică nu mal putea,
Că-i opreşte simbria.
Da' Călin aşa-I vorbea :
- Mii tu Ioane, sl1J28 mea.
 Nu purta inimi rea,
C-aşa-i nepstorla.
Eu nu-ţiopresc simbria,
Că prea 1-ascultl pe nalca.
Şi cind ziui se ficea,
Toată turma o pornea,
O pornea de Cladova.
Cind la Cladova-ajungea,
Se trăgea baş in bara :
.\\ai zibovea citiva,
Iacă negustori venea,
Negustori din Ruşava,
Şi la tocmi s-apuca,
Din două vorbe ficea.
Toată lumea o pornea,
O pornea la Techia
Ca să treaci Dunirea.
Cind ajungea la Tecltla,
Toată lumea o preda,
Banii toţi că mi-i primea
Şi se băga-o cafenea.
.\\inca şi se veselea.
Cu sluga alăturea :
.\\uită lume că
venea,
Călin pe toţi ii cinstea.
La cafegiţă-mi striga :
- Cafegiţo dumneata,
la să-ntrebf lumea asta,
Pe toţi care cum bea,
Ori că vin ori ci rachha,
Ori ci vin de-al mirmeziu,
Lum~a să mi pomeneasci,
Cu mine benchetuiascl,
Sint Călin din lubucovlf,
Ce-am vindut turma cu preţ,
Şi mi-am primit banii toţi.
Baş văru mf-1 auzea,
Văru-su din Tedtla,
Că ei doi mf se psea,
Şi bine ci se pregitea.
1nainte pe drum pleca,
Să-i ţină lui Cilln calea.
Călin dupi ce minca,
271
La slufl aşa-i
spunea 1
- Mii tu Ioane, sluga mea,
Tu si te culci aleea :
Ci tu, vezi, rnerfl p~ picioare.
Eu mi duc ci sint cilare.
Mergea Călin tot pe drum,
Da' duşmanii peste cimp.
Mergea el cit mal mergea.
De ajunsi-o Cladova,
Şi duşmanii iar aşa.
Da-n Cladova alţi dUfmanl,
Cum stiteau, se tiinulan
Pe Cilln cum si-1 omoare,
Dincolo pe calea mare :
Toţi duşmanii ci pleca,
Si tJe lui Cllln calea.
Da' şi Călin ce ficea?
O ţiri de vin ci bea,
lari pe drum ci pleca.
Călin mergea tot pe drum,
Da' duşmanii peste cimp:
Cu ochii dupl Cilfn,
Si nu-l pfardi de pe drum.
Vezi duşmanii ce ficea,
Inainte ci-i ieşea,
Baş la pod la Birloaea.
Gatbina se spilminta
Şi ocol la cimp ci-I da,
ŞI Iar pe drum el o pornea.
Ajaangea la Graboviţa.
Şi acia se oprea,
Pe cafegiu mf-1 stria-a,
Vin de-al bun lui ca si-1 dea :
De cilare el ci-mi bea,
ŞI iar calea o apuca.
Ajuneea la Palanca
ŞI Iar dJn drum ci strfp :
- Mii cafeglu dumneata,
la adu o chili de vin,
Ca si beau eu de drum :
Că am cale depirtati,
Nu se ştie ce m-aşteapti 1
Cilin de cllare-mi bea.
Da' calegiu-i zicea :
- Măi Căline dumneata,
()d i ltncştc-t('-a icea,
Nu te duce-acuş noaptea :
Ţi se-ntimpli, vezi, ceva,
Şi-ţi răpun\! viaţa ! Că \ezi ploaia rău mă ploaie,
Da' Călin ii răspundea:
- N-am frică cu (1albina,
Dau fuga cit oi putea,
Pin'la moară la Ţena :
.'\cea moară ce-i a Juca.
Odihnesc cum eu oi vrea.
lli n Pa lanca far pleca,
Da' duşmanii-nafnta,
lluşmanii calea-i ţinea,
Baş la pod la Slatina :
Iar nimic nu folosa,
(ialbina se spăimînta.
Şi piste cimp o luva,
Da' duşmanii răminea :
Călin, Doamnt". zo, fugea,
Pin'la moară la Ţena.
Cind la moară ajungea,
Baş mumă-sa se brodea,
llşa lui ii deschidea,
Pe (ia lbina-n grajdi băga,
Călin in moară intra
Şi la foc se aşeza,
Cu ntumă-sa tăinuia.
Nici taina n-o ispr.jvea,
Iacă duşmanii ajunJrea.
Şi la uşe că stri~a.
\'ăru-su din Tcchia.
.-\şa la uş'-' striga :
- ,\1ăi tu Vl''rl' dumneata,
Oeschidt.' tu n1oara ta.
.\1acin t~u cită făină.
<:t.' să far. ,-ai de mine !
-- .\\ăi tu \'l're dumneata.
1: u uşa n-oi dese hidl~a.
C-:.~·u':\ este noaptea.
Şi ,-a.zui ceva t~oh:a .
.\\i Sl~ strică inima !
272
f)ar văru-su iar zicea :
- 1\\ăi tu vere, măi Cilfne,
Nu-ţi e mită, vezi, de mine,
Nu mai pot afară sta,
Rău mă ploaie ploaia ;
Şi boabili mi se moaie:
Că strişina rău imi pică,
Şi bucati li imi strică !
- Măi tu vere dumneata,
l\ u sta degeaba aci a,
Că uşa n-oi deşchidea,
Ţie bucatele s-o strica :
Cind ziua se va vărsa,
.~lte bucate ţi-oi da,
Da' uşa n-oi deschidea !
Da' duşmanii de-auzea,
Buni pirgheţi că imi tăia,
Şi la uşe-mi opintea.
Ei uşa că mi-o spărgea,
Piste Călin că intra ;
Da' Călin se pilula,
După pietre se ferea.
Pe Călin bine-1 pîndea,
Cot la cot ei il lega,
Da' Călin mi se ruga :
-- .1\tai lăsaţi-mă cîtăva,
\.ă dau banii ce-oţi cerea!
Da' văru-al din Techia.
\şa din gură-i grăia :
- Eu. vere, mi te-aş lăsa,
Da' nu mă lasă inima,
Că tu eşti, vere. bogat,
Şi nu măreşti de sărac!
Ştii tu. vere. cind venişi,
)i tot R"riul căpărişi .
Eu dacă sint om sărac,
Fu la bani m-am bucurat,
Şi tu tot că 1-af luat,
Eu piine nu mi-am gustat!
Şi nici aşa nu-l lăsa.
Pe Calin il omora.
P~~ n1umă-sa iar aşa,
Focuri mari că imi ficea,
Intre focuri ii punea:
Şi ardeau de se stocşeau.
Ca purceii se frigeau.
Duşmanii banii mi-i lua,
Pe-alti cale o pornea.
Da' duşmani care era.
Foaie verde tril masline,
O să vi-i spun baş pe nume:
Al dintii care era, .
Baş Sucea din Graboviţa,
Negrel din Veleşniţa,
Ţăranu din Birloap,
Cu Rujan din Vilup
Şi Jiei din Corbova,
Foaie verde trei migdale,
Bereci din Virbiţa Mare,
Foaie verde de-o si pică,
Silai din Virbiţa Mici,
Şi din Costol, pistol rol,
Bucătariu din oraş,
Ce-a fost haiduc, minca-l-aş,
Flocomeţ din Gegeraţi
De-1 ardea pin'la ficaţi.
Şi văru-su din Techia,
Bati-1 Maica Preclsta.
Da' cînd ziua se virsa,
lzci un 1D0f el venea,
C-o mici de tăgircioari,
Doboară-o vale la moarl.
Cind la moară cind venea,
Friptura, zo,...f mirosa, -
Cind sama bine o luva,
Pe Călin mi·l cUDOftea,
Intre focuri se frigea,
Cilin şi cu mumă-sa.
Oară moşu de vedea,
F uga-n sat mi se ducea,
Tot la ta ta lui Cilla,
Iar pe ta-su-l intreba,
E dus Călin undeva ?
Da' tati-su-l răspundea :
- Foaie verde colilie,
27J
Cilln e-n neaustorle.
Iar IIIOfU el-mi zicea:
- la aJda-n vale la IDCNU'i,
Mal aproape de lzvoari,
Si-1 vezi pe Cilin al tiu,
Cum 1-a bitut DU111Jl61lu 1
Da' tati-su de-auzea,
Caii lup lnjup,
La ciruţi mi-i punea
Şi la moarl si ducea.
Avea, frate, ce-mi vedea:
Pe Cilln fi muml-sa,
Frlpli intre focuri imi şedea.
Oasele ci le-aduna,
1n ciruli le puaea,
Multi lume s-aduaa,
Pe el mindru-l loeropa,
Mare piatri le puaea :
Doamne, de se pomenea,
Ca la el la nimenea.
V. DESPRE CURTEA
FEUDALA
III
NEGRU-VODA ŞI MANOLEA
Pe Araeş in jos,
Pe un mal frumos,
Negru-vodi trece
Cu tovarişf zece 1
Noui lllefferl mari
De la Poenarf,
Calle şi zidarL
Cu Manolea, zece,
Care-i şi intrece.
Mer2 el toţi pe cale,
Ca s-aleap-n vale
Loc de minlstlre,
Loc de pomenire. Calfe de zidari,
Jari cum mergea, Zi, noapte, siliţi,
Ei ci si-ntilnea Lucrul de-1 pomlţl
Cu un clobinaş, Ca să-mi ridicaţi,
Din fluier doinaş. r\mu să-mi ziditi
Şi cum il vedea, Mănăstire-nalti,
Domnu-l intreba : Cum n-a mal fost alti;
- Mindre ciobănaş Că v-of da averi,
Din fluier doinaş, V-oi face boieri,
Pe unde-ai umblat, Jar de nu, apoi
De ochi nu ţi-a dat, V-of zfdea pe voi,
Pe Argeş in sus, V-oi zidea de vif,
Cu tt8'1Jia te-ai dus, Chiar in temelii 1
Pe Argeş in jos Zidu meu si creasci
Cu turma ai fost? Şi si tot sporeascl,
Nu cumva-ai vizut, Să nu ziboveasci !
Pe unde-ai trecut, Meşterii grăbea,
Vrun zid părislt Sforile-ntindea
Şi neisprăvit ? Şi mereu lucra.
- Ba, doamne,-am văzut, Ziua ce-mi zidea,
Ieri cind mi-am trecut, Noaptea surupa 1
Un zid părăsit, Trei zile lucra,
Riu e nămolit Zidu nu sporea ;
Şi neisprăvit ! Lucrau in zadar,
Cînii, cum îl vid, Cu val şi amar !
La el să reped, Domnu se mira,
Şi latră-a morţiu, Apoi mi-i mustra
Şi-mi urlă-a pustiu. Si-i pule de Vff
Colea la gri ndiş, Baş la temelii !
1n vale-o aluniş ! Iar bieţii zidari,
Domnul 1-auza, Noui meşteri mari,
Mult se-nveselea Tremura lucrind,
Şi curind pleca, Lucrau tremurind,
Spre zid se-ndrepta Zi mare de varl,
Cu noui zidari, Ziua pini-n searl.
Nouă meşteri mari, Iar Manolea sta,
Şi Manolea, zece, Nici nu mal lucra
Care-i şi intrece. Sforile-asb1ngea,
- lote zidu meu, Nici nu mai zidea.
Care-I aleg eu ! Apoi se culca,
Zid de mlnistire, Adinc adw-mea.
Pentru pomenire ! La el ci-mi venea
Jar voi, meşteri mari, O şoaptă de sus,

274
Aevea i-a spus: Cine ci-mi venea ? •••
- Zldu n-o spori, Sotioara lui,
Pînă n-oţl zidi Floarea cimpului•.•
Dintii sorioari, Ea a-apropia,
Dintii soţioară, Manolea pllngea,
Care s-a ivi lnlma-1 frlngea,
1\tîine-n zori de zi, Ş-aşa-ngenunchea
.\ducind bucate Şi mi se-nchlna,
La soţ sau la frate 1 Cu foc se rup:
Apoi se scula - Di-i, Doamne, in lume,
Ş-aşa cuvînta: O ploaie cu spume,
- Noui meşteri mari, Si faci pirale,
Ştiţi
voi ce-am visat Apele si creascl,
De cind m-am culcat ? Mindra si-mi opreasci:
O şoaptă de sus, S-o oprească-o cale,
1n vis ci mJ-a spus: Sl-1 verse mincare 1
Oricit am lucra, Domnul se-ndura,
Noaptea s-o surpa, Ruga-I asculta,
Pîni n-om zidi Norif-1 aduna,
Swioara noastră, Cer-ntuneca,
Cea dintii nevasti, Şi cura deodatA
Care s-a ivi, Ploale-nspUIJHfCatl,
Miine-o zori de zf Şi-mi carse-n şuvoale,
:\ducind bucate Şf-mJ mearsi-n pirale.
La soţ ori la frate 1 Dar cu cit plola,
Voi daci voiţi Pe mindra n-o oprea
Ca să ispriviţi ŞI ea tot venea,
Sfinta ministire Apele-mi trecea
Pentru pomenire, Şi s-apropla.
Ai ca să jurim Manolea o vedea,
Şi să ne legăm, lnfma-1 plingea,
Taina s-o pistrim. ŞI Iar se-ochlna,
Orice surioari, ŞI Iar se rup:
Orice soţioari, - Di, Doamt~et un vint,
.\tiine or veni, Un vint pe pimlnt,
Jertfi s-or jertfi._ Un vint de-al turbat
Şi-n zid s-o zidim, Cum n-a mal fost alt,
Visu si-mplinlm. Munţii să-i rlstoame,
Iacă-o zori de zi, Paltinii si-ndoale,
1\tanolea se sui Brazii si-1 despoaie,
Pe gard de nuiele, Pe mindra s-o-atoud:
Şi mai sus pe schele: Si se zlboveuci,
Pe cimp se uita, VIaţa si-fi IUIJIUid 1

275
Domnul se-ndun,
Ruga-I asculta
Şi-mi sufla un vint,
Un vint pe pimint,
Care vijiia,
Brazii îndoia,
Munţii surupa,
Apele oprea.
Da' mindra sporea,
Tot s-apropia,
lat-o c-ajungea,
Mult se-nveselea ...
Iar cei meşteri mari,
Cei nouă zidari,
Ei cum mi-o vedea,
Toţi se-nveselea,
Iar Manolea
Mindra-şi săruta,
1 n braţe o lua,
Schele arunca
Şi-n zid o zidea,
Aşa-I tot zicea :
- Stai tu, mindra mea,
Nu te speria,
Ci vreau să glumim
Şi să te zidim !
Mindra nu-i credea,
Veselă rîdea,
Iar Manolea
Ofta şi lucra,
Zidu de zidit,
Visu de-mplinit.
Zidu se suia,
Şi mi-o cuprindea,
Pin'la gleznişoare,
Pin'la pulpişoare,
Iar ea, val de ea,
Nici nu mai rîdea,
Ci se speria,
Şi mereu zicea :
- Zidiraş J\lanole,
Meştere Manole !
Zfdu riu mi stringe,
276
Trupuşoru-mi frlnae,
Ţiţişoara-ml curae,
Copllaşu-ml plinge !
Ci eu m-am sculat,
De noapte-am plecat,
Ş-acas' mi-am lăsat
Copil nescăldat!
Zidu se suia,
Trupu-l cuprindea
Pin'la gleznişoare,
Pin'la pulpişoare,
Pin 'la costişoare,
Pin 'la tiţişoare,
Iar ea, vai de ea,
Nici nu mai rîdea,
Ci mereu plingea,
Ş-aşa mi-I ruga :
- Zidăraş Manole,
Meştere Manole r
Copilaşu-mi plinge,
Ţiţişoara-mi stringe,
Trupuşoru-mi frînge!
Manolea tăcea
Şi mereu zidea,
Zidu se suia
Şi mi-o cuprindea
Pin'la costişoară,
Pin'la ţîţişoare,
Pin'la ochişori,
Pin'la perişor,
1ne it, vai de ea,
Nu se mai vedea;
Şi se auzea
Din zid că zicea :
- Zidăraş Manole,
Meştere Manole !
Zidu riu mi stringe,
VIaţa mi se stinge,
Trupuşoru-mi frin~.
Ţiţişoara-mi curge,
Copilaşu-mi plinee
Cu lacrimi de singe!
~'anolea-mi zidea,
Lacrimi ii pica,
Meşteri nivllea,
Cu arşinl pe ea.
Zidu tot crc:ştea,
Da 'ea imi gemea •••
... Pe Arret in sus,
Pe un mal frumos,
Negru-vodă trece,
La inimi e rece.
Vine să se-nchine,
Falnici zidire,
Mănistire-naltl,
Cum n-a mai fost alti.
Domnul imi sosea
Şi la ea-mi privea,
Mult se-nveselea,
Astfel le grila :
- Voi, meşteri zidari,
Zece meşteri mari,
Să-mi spuneţi voi drept,
Cu mina la piept,
De-aveţi meşterle,
Ca să-mi faceti mie
Altă ministfre
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasi
Şi mult mai frumoasi !
Iară cei zidari,
Zece meşteri mari,
Cum stau pe grlndlş,
Sus pe-acoperiş,
Veseli se mîndrea
Şi astfel vorbea :
- Ca noi_ meşteri mari,
Alţii nici că sint
..\ici pe pămînt !
Află că noi şUm.
Ştim ca să zidim
Altă mănăstire
Pentru pomenire,
}\1ult mai lurni11011si,
Cu mult mai frumoasă !
Domnu-l asculta
277
Şi pe afndurl sta,
Apoi ci rldea,
Ş-apol porlncea
Schelele se strice,
Scara s-o ridice,
ŞJ pe cei zidari,
Zece meşteri mari,
Si mi-I piriseasci
Colo, pe erindlş,
Sus, pe-acoperiş.
lari cei zidari,
Zece meşteri mari,
E f sus riminea
Şi se sfituia,
Ş-apof işl ficea
Aripi zburitoare
De şlndrill 11f08re,
Ş-apol le prindea,
Şi-n vizduh zbura,
Da• pe loc cldea,
Şi unde cădea,
Piatri se ficea ! ...
lari Manolea,
Zidiraş Manolea,
Tocmai cind sirea
lncă-mf auzea
Din zid ci Ieşea
Un glas nibuşlt,
1n sunet înfipt,
Care îmi gemea
Şi -aşa imi grila :
- Manole, Manole,
Zidiraş Manole r
Zidu riu mi stringe,
TrupuşGnl-mi frin~.
'fiţlşoara-ml
curge,
Viata mi se stinge,
Copilul imi plinge
Cu lacrimi de singe r
Manolea-o-auzea,
Minţile-şi pierdea,
Ochii-şi invelea,
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvirtea,
ŞI de pe grlndiş,
De pe-acoperiş,
Jos el îmi cădea!
Oase sfărîma,
Sufletu-l ieşea.
Din trup se făcea
O mindri ceşmea,
O fintini buni,
Cu apă puţini.
112
ŞTEFAN-VODA
Ştelan-vodi-n Bucureşti,
L-ate case mari domneşti,
Ei la masă sta şi bea,
Toţi boierii 1iriei
Şi cu-ai Craioviţiei,
Al treilea h\oldoviei.
El toţi bea şi minca,
Şi de nima nu grija.
Aci-o boieri ci era
Ş-un cine de căpitan,
Ş-un fiu de moldovean,
Nici nu bea, nici nu minca,
Numai ce sta de pira :
- Ştefan-vodă dumneata,
Unde, măre, s-a văzut
Doi stăpîni pe un pămînt '?
Ştefan-vodă-o Bucureşti,
Dobrişan in Stoieneşti 1
Da' să-I vezi oile lui,
Ca cerlu, ca stelele.
Da' să-i vezi măgarii lui,
Nu mi-i poartă măgăreşte,
Ci mi-i poartă boiereşte,
Cu ciultane de argint,
Atîmate pe la git,
Varsi raze pe pămînt.
Ştefan-vodă de-auzea,
Nici nu bea, nici nu minca,
278
Burta pe astat punea, .
Mîndru ferman ci scria,
lrişlica mi-o chema,
Fermanu-n mîni ii da.
lrişlica ferman lua
Şi-n Stoieneşti că-mi ajunaea :
La Dobrişan că-mi intra,
Pe Dobrişan mi-I .ua,
El la masă ci-mi şedea
Cu boieri aliturea.
Ei cu toţii că imi bea,
Şi de nima nu grija.
lrişlica ce-mi făcea 1
Fermanu-n mînă il da.
Dobrişan cînd mi-I vedea,
Pornea de mi-I cetea,
Lacrimile-1 podidea,
Şi la boieri le spunea :
- Domnilor, boierilor,
Luaţi de beaţl şi de mîncaţi,
Că mie că mi-a trimes
Ştefan-vodă să mă duc,
Si-1 arit ce-am făcut,
Cu tot agarlîcu meu :
Pin' cocoşii n-o cinta ;
Judecata mi-e fkuti 1
Două furci şi-o cumpeioară,
Ş-o subţire fringhioară.
Boierii de-auzea,
Cu toţi să cutremura,
Pe uşă-afară ieşea :
Dar Dobrişan iar aşa,
Nici nu bea, nici nu minca.
El afară că-mi ieşea,
1\\i-ncirduia oile,
Şi tot agarlicu lui.
Mi-era fruntea-o Bucureşti,
Dari coada-n Stoieneşti.
Cum bate clopotele,
Ca şi cind trag aringur'le !
La Bucureşti ajungea,
lrişlica ce-mi făcea 1
Ea la măgari se ducea,
Ci ultanele i le lua
Şi la curte se ducea :
La fereastl le-atirna,
Toată curtea lumina.
Ştefan-vodă se scula,
Ş-avea, mire, ce vedea:
Prin sobi se lumina;
Gîndea ziua se flcea,
Aşa din guri vorbea!
- Cată-1, fi-ar mama sa,
Şi ziua s-a fi flcut,
Nici o treabi n-a furşlt t
lriş1ica aşa-I vorbea :
- Mă rog, dOmnul Ştefan-vodl,
la stai nu mi injura,
Nici ziua nu s-a făcut,
Nici cocoşii n-au cintat,
Da' ştii eu ce am lucrat ?
Eu la măgari ci m-arit dus,
Şi ciultanele le-am luat,
Toată curtea-a luminat!
Ştefan-vodă de-auzea,
El de drag nu mai putea.
lară-n pat mf se culca,
lote ziua se ficea;
Pe ochi negri se spita
Şi afară ci-mi Ieşea :
E 1 ţigarea-şi a prindea
Şi sta de se mai gîndea.
Pe Dobrişan mi-I lua,
Intr-o ciruţă-1 punea,
Din oraş afar' Ieşea,
La spinzurat mi-I ducea.
Cind ţigarea mf-aprindea,
Şi la vale că-mf privea,
.~vea, mire, ce-mi vedea :
O butcl neagri-alergl,
C-o cearnă cilugăreasci,
Aia muma lor era :
La Ştefan-vodă mergea,
Palma bici el mi-o ficea,
Peste ochi ci mi-I lovea_
Ş-aşa din aurl-1 vorbea :
279
- Ştefan-vocii, cu mulca;
Unde, mulcl,· s-a vlzut
Pe cel negru de pimtnt,
Voi, doi fraţi vi pripidiţl ?
Voi rlzbel el aţi avut,
Pe turc mi 1-aţt prlpldlt
Eu cu voi ci am-· fugit,
ŞI tu, muici, mi-al uldft.
MI-al uldit in Bucureşti,
Dobrlşan in Stoieneştl.
Pe un cornlşor de pimint,
Şi pimlntu mi-e bogat.
Ş-arineşte şi-un sirac.
Da' ştii, muici, da' nu ştii,
Miel, voi, maici, ctnd eraţi,
De la şcoali cind veneaţl,
8 lne, mulcl, voi prinza1f,
Şi afarl cind leşeaţi,
La sibfl vi lnvirteaţl.
Nu ştiu, mufă, cum ficuşl,
Pe Dobrişan U rlnlff.
Cu vîrful sibiei,
1n creştetul capaiul,
Unde-I greu sirmanuluf.
Daci, maici, tu nu crezi,
Ia fa-1 chivara din cap,
Să-i vezf semnu sibfat.
Tumte atuncea imi credea,
ŞI el fraţi mi se gisea :
Iar la cm1e se ducea,
Trei zile se veselea.
Cind trei zile se-mplfnea,
Uite, mumă-sa pleca,
ŞI Dobrişan Iar aşa:
'Mf-nclrduia oile,
ŞI tot agarDca lai -
Mi-era coada-o Bucureşti,
Dari fruntea-o Stoleneştf.
Doamne, cum bat clopotele,
Ca şi cum bat ar1ngur'le.
Dobrişanu ce flcea ?
La Stoieneştl mi-ajun~,
'Mf-ndddea oile,
Şi tot agarlku lui.
Iar boierii ml-1 chema
Şi la masă ci-mi şedea,
Trei zile se vesilea,
Ci i-a scipat viaţa,
Lină verde de-o lalea,
Mire, de se pomenea 1
tl3
RADUCAN
Pe valea Perişului
Şi pe a lui Perişan,
Tare fuge un rădvan,
Dar rădvanu cine-I trage,
Patru pui de bidivil
Ci sint negri ca şi corbii,
Dar trăgaci ca şi şoimii.
Da la goană cin' gonea,
Tot finu-său Vlăduţi.
El goană mi-i goneşte
Cit e vara ziua mare,
Cam din zi şi pină-n sară,
Şi mi-i gonea pin'la prinz
Ştii de goană cam cu plîns:
Şi-i gonea pină-n nameaz,
Ştii ce goană cu năcaz:
1i gonea pin'la chindioară
Pină pusă caii pari.
Colea-n deal d~ la Periş,
Puse caii curmeziş.
Atunci Răducan striga :
- Ai mii fine dumneata,
De ce mă goneşti aşa ?
Nu ţi-am stricat nimica !
D•ră fin-su Vliduţă,
El aşa că-m' zicea :
- Mii naşule dumneata,
Cum n-ai stricat nimica ?
La nunta mea mă-nsuraf,
Cu Jăutarii te luai,
'N capu mesii te-aşezaf.
Dupi ce te siturafl,
De la nunti te sculafl,
Mindru danţ, naşule, luafl,
Pingi vatri te dJdişl,
Focu cu vitral luaşl,
Mfe-n cizmi ci-mi turnaşi.
Tu jucal de draaostea,
Eu jucam ci mi ardea.
La nunta frltlnu-meu
Iar cu lăutari te luai,
In capu mesll te-aşezai.
Dupi ce te situraşi,
Pe cumnată-mea o luaşf,
Cu ea-n dant ci jucaşi,
Pin coşere te bigaşl
Şi cu ea mi te jucaşf.
N uma atîta că-i spunea,
Capu de la trup il lua,
Pe Vliduţă-al mic lisa
ŞI iar se mai gîndea,
Bati-1 Maica Precesta,
1-asta e de viţă rea.
Face miine şi alt~
Da' mai bine o fi aşa.
Cind ascuţi săcurea bine,
Şi mi te duci la pădure
Şi mi-o tai de la tulpini,
Neam de creaci nu rămtni.
Doar atîta că zicea
Şi pe Vlăduţă-1 tăia.
La Periş că-I îngropa
Şi rădvan i le lua.
1n vale-n sat dubira,
Alfu naş ci-şi căpăta
Cu rădvanu-1 diruia,
Mire, de se pomenea.
114
DOMNU ŞTEfANJTA
Colea sus la laşi,
Şi la Figiraş.
La masă de pfatri,
Cu mirafnl de os,
Zo,-i şedea frumos 1
La ea cine-mi şede t
Domnul Ştelinlţi,
Lumea lui driauţl,
Cu-ai lui doi dlatl,
Ş-ai din Figlraf,
La masă-mi şedea,
Bea, se-nvesilea.
D-ai lui doi dlaşl,
Cu-ai din Figlnf,
Toţi ciinii de siteal,
Ş-ai din Orovenl,
Ei mi se vorbiri
Să mi-I otriveasci,
Să nu mai triiasci ;
Lu domnu să-i ia
Cea a lui domnle,
Ş-al cal porumbac,
Ce-l purta cu drag.
1n paru de api
Să-i puni otravi:
Şi-n para-al de Yla
Să-i puni venin,
Să-I invenineasc.i,
Să mi-I otrăveasd.
Domnul Ştefăni1ă.
Lumea lui drăguţa,
Domnu că cerea
De la-ai doi diaşi
Un părut de vin.
D-ai lui doi diaşi,
In paru de vin
Puseri venin.
Domnu iar cerea.
Şi-n păruţ de api
Puseri otravi :
Să mi-I otriveascl.
Să nu mai trilasci.
Lui domnu si-i ia
:\cea lui domnle
Ş-a lui bolerie :
Ş-al cal pononbac,
211
Ce-l purta cu draa.
Domnu cind vedea,
Otrivit era,
Acas' se ducea
ŞI el 1mf spunea :
- Mumi, mulca mea,
Ce mi rog de tine,
Mumi, mi-ai sdla
Rivaş pe pimint,
Cuvinte, cuvint,
Si vini curind :
Mumi,-ol trimetea,
La Filip vraciu,
Si mi vriclulaiCA,
Si mi lecuiascl :
Ci sint otrivlt
De-ai mei doi dlaci,
Ş-al din Fiairaş 1•••
Munti-sa-auzea,
T ăbira scria,
Rivaş pe pimint.
Cuvinte, cuvint,
Si vini curind,
laci-mi trimetea
La Filip vraclu,
In Ţara Ungweasd
Şi-ntr-a Hirviteascl.
La Filip vraciu,
Baba-aşa scria :
"Mii Filipe, muici,
Tu, muici, ţ-oi 1•
Toate meşteriile,
Toate doftori De,
Maici, şi si vii
Colea sus la laşi
ŞI la Figiraş.
Ci domnu ŞtefinltA
E bolnav de muH,
Stă ne lecuit.
Cuvinte, cuvint.
Să \'Îi mal curind,
Că e otrivit
Si mi-I lecuieştf,
Si ml-1 doftore, ti.•
Da' Filip vraciu,
Cartea-mi primea :.
El cum o cetea,
Chiar Filip ci-şi lua
Toate meşteriile,
Toate doltoriile ;
Cuvinte, cuvint,
ŞI veni curind.
La domnu venea,
Lingă domnu sta
Şi-1 apipic.,
Otrăvit era.
Din gură zicea :
- Bătrîni, bitrini,
Cu cine-a beut,
Ei 1-a otrăvit,
Ficatii i-a rupt :
Nu e de crezut
Să mi-I lecuiesc,
Si mi-I doftoricesc l
Pe domnul păziţi,
Soar'le-o scipita,
Sufletu-o ieşea.
Dor a tit zicea,
Soar'le scăpita;
Pină nu murea,
Domnu-aşa vorbea :
- Doamne sfintule
Şi puternicule,
A mea boieric
Ş-a mea cea domnie
Rămase pustie.
Pe cum să rămîie '?
Cine mi-a poftit-o.
Ce nu mi-a cerut-o?
l-aş fi dăruit-o !
Şi iar i-aş fi dat
Ceai cal porumbac,
Să-I poarte cu drag,
Chiar si mă fi lisat,
1n lume si trăiesc..
\~ac să văcuiesc !...
Dor a tit zicea,
212
S ufletu-i ieşea ...
Care-I otrivea,
Aia-1 îngropa.
Şi lui domnu-l lua
A 1ui boierie
Ş-a lui cea domnie.
Şi iar lui domnu-l lua
Calu porumbac,
De-1 purta cu drag :
Colea sus în laşi,
Şi la Făgăraş,
1n Ţara Româneasci.
Ca să pomenească !
115
MOGOŞ VOINICUL
Sus la munte, sus,
In vîrf în aluniş,
La umbră de şapte brazi,
Und'se umbresc şapte fraţi,
Şapte brazi dintr-o tulpină,
Şapte fraţi ca dintr-o mumă.
La umbră de şapte brazi,
Se umbresc ai şapte fraţi,
Toţi ai lui Mogoş cumnaţl.
J\1 indră masă este-ntinsi,
De-ai şapte fraţi e cuprinsă ;
Şapte fraţi ca şapte brazi,
Ei bea şi se vesel ea,
O mică carte scria,
Lui Mogoş i-o trimetea :
c~\tăi i\\ogoşe dumneata,
Da' cum ne-a fost vorbiţa ?
Cind al luat pe sora aoastri.
C-a fost bună, n-a fost proasti,
Ca tu noui si ne-o aduci,
De pin lunci, din vii adinci.
Si vezi, vara de trei ori,
Iar iarna de doui ori.
Că e Ya(a. ~duroa.a,
Oară iarna ~ aeroasi,
Doamne, şi mal spulberoasi,
Şi tu noul si ~-aduci,
Si ne-ad~i pe sora noastri,
Că de ani de cind adastl,
Să vedem nof cum trăieşte,
Că doru nţ pr:idldeşte.
Să ne vadi, ~-o vedem,
De-o fi goal~ s-o-mbricăm ;
De-o fi desculjă,_-ncălţăm,
De cheltuiali noi si-1 dăm.»
Cartea făcea şi-o, scria,
Şi lui Mogoş_ .trimetea.
Da' cind ~oaoş o primea,.
E1 aminte-Şi aducea
De legămînţ ce avea.
Fuga caii şJ-1 luva,
La cocie mi-i punea,
Tot doi ho~ .de vînătaci,
Costă şapte mii de francL
Erau frumoşi amîndoi
De-ţi dai inima pe ei.
Parcă-s p~ de bidivii,
Omoa.ri omu de vii.
Da' şi ce fel de cocie,
Pe din luntru zugrivită,
Dinafară-1 poleită ;
Cu aur şi cu ~aint,
V arsă raz~ pe pămînt,
De n-am vi.zut de cind sint,
De cind maica m-a ficut.
Pe cine-a luat cociaş,
Un copilaş de ţiginaş,
Cum l-a luat de la oraş.
Să vezi Mogoş ce-mi făcea,
El pe Stanca,
J\\ogoşeanca
1n cocie mi-o punea,
La fraţii el ~ pleca.
Să vezi ~eoş ce-mi lucra,
Pe Stanca-n urmi-o lisa,
Mogoş Negru-ncileca,
21J
Inainte ci-mi pleca.
Veste la CUQllla\l si .dea
a le vine :Soru-aa. .
Si vezi Stanca Moaoteanca,
Aşa din guri-i. zicea :
- Mii Mogoş, sotloru meu,
Diruit de Dumnezeu,
Asculti de vor~ JDea,
Ci e buni, nu e rea.
Stai, nu te du înainte,
Stai si mergem amîndoi.
Ci fraţii mei toţi sint rii
ŞI poate s-o nicija.
Ci ştii cum v-a fost vorba.
De cind pe mine m-al luat,
Pe la ei noi n-am mal dat.
Noul ani şi jumitate,
Fir'de pic de dlreptate,
Ci vezi fraţii mei sint rii,
Lisaţi de suflet ei :
Pe mine ei m-au bătut,
De trei ori m-au viduvil
Dari Mogoş n-asculta,
N-asculta el de Stanca.
Inainte se ducea.
Parcă naiba-1 înviţa :
Cind inainte ajungea,
Buni ziua el le da :
- Buni ziua, şapte fraţi,
Toţi ai lui Mogoş cumnaţl!
Nici unu nu-i mulţămea,
Dar ei aşa-i vorbea :
- Unle este sora noastră,
Si nu fie vo năpastă !
Noul ani şi jumătate,
N-avusirăm de ea parte ;
Jwimintul ţi-ai călcat,
Parcă capu ţi-al mincat
Dari Mogoş rispundea
Şi aşa lor le ariia :
- Iacă vine-ntr-o ciruţi,
Hirbuiti şi uriti,
Ciruţi nespiţuită.
 Precum şi neobldftl
Numai din topor gitfti,
De giini e giinatl,
Cu rogojfnl astrucati,
Ce n-aţi vizut nlcfodati 1
E 1 vorbea şi se g1umea,
ŞI tot una se rîdea.
Şapte fraţi de-1 auzea,
Toţi in picioare-mi slrea
La paloşe-ml re~zea,
Dupi Mogoş imi fugea,
Da' nfcl unu nu-l lovea.
Dari fratfli-al mal mic,
Da' de snagi mal voinic,
Cum da ml-1 dobora
Şi aşa mi-I omora,
In pidure-1 pltula,
Cu frunzi-1 acoperea.
Şi mai trecea citiva,
laci sora lor venPa,
Să vezi Stanca
Mogoşeanca.
Iar cind fraţii mf-o vedea
lmbrăcati cum era,
Ce cocie imi avea,
Pe dfnuntru-i jugrivftl,
Din afari-i poleită,
Cu aur şi cu argint,
Varsl raze pe pimint.
Si vezi Stanca ce-mi făcea,
Din cocie imi sirea,
Un pfc de singe-mi vedea,
Vedea unu, vedea două,
Şi vedea şi pin'la noul.
Ea cum singele-mi vedea,
1ncă-ţi strica Inima,
La ei cind imi ajungea,
Buni ziua ci le da :
- Bună ziua, şapte fraţi.
Toţi ai lui Mogoş cumnaţi !
Dari fraţii de-auzea,
De la masi se scula,
Şi toţi că il mulţimea.
214
Toţi pariU de vin ci-nd laa :
- Tine, dadi, vin de bea,
Nu purta Inimi rea !
Dari Stana 1e spunea :
- Nu pot, da ici, vin a bea,
Că vizui ceva colea,
Mi se strici Inima :
Şi vizul un pic de sinae,
La inimă mă stripunge.
Vizui unu, văzul doui,
Şi văzul şi pin'la noal.
Şi pe singe 1-aducea,
Pi nă peste el ci da.
Da' Stanca de mf-1 vedea.
Pe el, mire, zo,-ml plîngea,
Mi-I săruta in tiieturi,
Parci mi-I săruta-n guri.
1n braţe Sta nea mf-1 luva,
1n cocie mi-I punea.
Şi de loc Stanca-mf pleca,
Să vezi Stanca ce-mi ficea.
Ea acasă nu-mi mergea,
La-mpăratu se ducea,
Cu Mogoş mort cum era.
Da-mpăratu cind vedea,
1ncepea de mi-I plingea,
Plîngea şi se jelufa :
- Mă rog domnule-mpirate,
Cum le ştii pe lume toate
Şi cum judeci lu~Ma toati,
Fă-mi şf mie o judecati.
Fraţii mei ce mi-a ficat.
Pe Mogoş I-au omorit,
Pe mine m-a viduvit.
Ci dacă sint fraţii mef,
htai bine pe ei să-i pei :
De trei ori m-a văduvft.
Şi iar singuri-am ufdft '
Da-mpiratu de-auzea,
Pe un paşă mi-I chema :
- Spune, paşi dumneab,
Cum le-oi face facerea?
la-ţi oştire cit oi vrea
ŞI apoi si mi te duel,
Iar tu mie si-mi aduci
Şapte frati ce se lllllbresc.
El de nJma nu grljesc,
Ce-şi fac singuri dfreptate
ŞI judeci şapte sate.
L-ai şapte brazi dintr-o tulpini,
Şapte frati, vezi, dintr-o muml.
Cum oi ştia si-1 aduci,
Pe drumuri rele s-apucf,
Dumnezeu si-1 fi bitut,
Multe rele mi-au ficut!
Iar paşa se ridica,
Mare oştire tml lua,
Drept la munte-apuca,
Se ducea l-ai şapte brazi,
MI-i prindea pe-ai şapte fraţi.
Cind la-mpiratu venea,
lmpăratu el mi-i lua
Şi pe-ai şase-i închidea :
Da' pe-al mic mi-I spinzura,
De se ducea pomina:
Ca la el la nlmenea,
Doamne, de se pomenea.
116
lENEA VAMEŞ-MARE
Foaie verde de-un spanac,
Ridicat, s-a ridicat,
Tr~l moşneni ci a plecat.
Trei moşneni, moşneni bitrini,
Ce nu sint din cei piginf,
La-mpiratu mi-a plecat.
Ei ca si se jelbuiasci,
Ci nu poate si trăiascA.
Şi din guri-aşa zicea :
- Mi-mpirate, luminat~
la sama cu direptate !
Venirăm ne jeluim.
Nu mai putem si trifm !
Da' ştU,-mpirate, nu ştii,
Unu la nof ne-a venit,
Unu lenea vamet-mare,
Care-o lume 10ţ nkl n-are.
Cu vama ne vimuleşte,
Da' cu gloaba ne globeşte.
Ştii, impirate, nu ştii
Ci ne la mioarllf,
Fala negustorilor,
1nşlri cadlnlli,
Ne lovesc pimalţilf,
Ne probeşte vfn•'ll,
Une-i vinu al mal bun,
Tot la lenea-i in podrum.
La citane poruncea,
Cercurlll reteza,
Drumul la vinuri că da,
Da' ştii, impirate, nu ştii,
Pe becherf-1-nşirula,
Ne lovea ullţilf,
Ne lua nurorlll.
Tot nurori de la ffciori
Şi le da pe la becheri.
De-aia nof ci am venit :
Noi ca si ne jeluim,
Ci nu mal putem trllm.
Da-mpăratu de-auzea,
De loc clopotu bltea.
Doi «endarf de loc venea,
Şi-mpiratu le spunea :
- Din sat in sat si umblaţi,
ŞI pe lenea si-1 citaţi,
Nici o palmi si nu-l daţi,
N aunaf mie si ml-1 daţi.
Da' gendaril de-auzea,
Din sat in sat ci umbla,
Da' in sat, in Obrotfta.
Baş cu lenea se-ntilnea,
Jendarii ci-I intreba:
- Mii voinice dumneata,
Nu ştii casa lui lenea ?
Da' şi lenea le spunea :
- Jendarilor d1111111eavoastr'
Aldeţi pln'la casa mea,
Puţinei că veţi prinza,
Ci pe lenea l-aţi gislt,
Şi n-am aindu de fugit !
Da• jendarfi de-auza,
Cu lenea pe-aici pleca,
Şi acasă se ducea.
Da' şi lenea ce-mi zicea,
La nevasti-i porincea :
- La ciobani tu porinceşte
Si-mi aleagă doi berbeci,
Pe fugă, vezi, ca si-f frigi
Dăm, vezi, la gendarl de prinz.
Vin de-al dulce mi-aducea,
Cu ei mindru om minca,
Şi ne-o scăpa de belea t
Da' nevasta de-auzea,
La ciobani le poruncea,
Doi berbeci imi alegea,
Pe-a fuga mi-i cipuia
Şi de prinz că mi-i gătea,
Vin de-al bun ci imi scotea.
Beau gendarif, se-mbăta,
Pe masă ci-mf adurmea,
Dari lenea ce-mi făcea ?
Pini gendarfl durmia,
Vameş lenea ce-mi făcea?
Pin cuiungii se plimba,
Da' el, Doamne, ce-mi ficea ?
Avea o cloţi de-arginţii,
Cu puii de aurel,
Şi-un ciru1 de aurel,
Cu proţapu dupi el.
Şi acasi cind venea,
La gendarf, vezi. se ducea,
Cu picioru-l pomenea,
Galblnl in poznare lua,
ŞI cu gendarll-mi pleca.
Cind pin strajmi 1mi trecea,
Mina in poznarl biga,
ŞI prin strejurl arunca,
o.• din guri aşa-mi grila :
- Voi, strejwi, cu toţi si ştiţi,
216
De vreţi si mi pomeniţi;
Eu pe voi vi dăruiesc,
De judecati mi gltesc.
ŞI să-mi faceţi mie parte
SI mă scoateţi de la moarte t
La-mpăratu mi-ajungea.
Copili-mpiratulul,
Pe ta poarti si juca· :
Da' şi lenea de-1- vedea,
Căruţu ci ml-1 scotea,
La copii il diruia.
Mergea la-mpirăteasa,
Cloţa de aur scotea
Şi pe ea mi-o dărufa,
Da' din gură-aşa-i grila t
- Eu pe tin te diraiesc,
Că nu vreau mi osîndesc.
Da' de-o fi 1a judecati
Tine,-mpirăteasă, parte,
Să mi scoţi, vezi, de la moarte!
Numa-atîta ci-mi vorbea,
La-mpiratu se ducea,
Da-mpiratu de-1 vedea,
Reşenia 1-o scotea,
De spinzurat ci era.
lmpirăteasa cînd venea,
Şi din guri aşa-mi zicea:
- Mi-mpărate, luminate,
Ce le ştii pe lume toate,
la sama cu direptatt,
Nu e lenea vinovat,
ŞI nu e de spinzurat,
Cind pe lenea-oi spinzura,
Singurea m-oi jupuia.
Nu-ţi aduce ţara toatA,
Cit aduce lenea-o dati.
Da-mpiratu de-auza,
Pe lenea mi-I sloboza.
Şi din guri-i spunea :
- Du-te, lenea, slnitos.
Ca un trandafir frumos,
Unde, frate, s-a vizut
Si-mpunei al şut
Cu-al cornut ?
Şi aşa lenea-mi sclpa,
~1ulte biruri mal punea,
Iar pe lume mi-o globea,
De trila ca val de ea,
C-aşa era vremea aia.
VI. FA M 1 L 1 AL E
117
BRUMAREL
Foaie verde pelinfţi,
1ntr-un colţ de gridinlţA
Găsii pe mîndra culcati,
F ăr' de-a fi sirutatl.
Săruta-o-aş de culcati,
Mă tem că se deşteapti
Strîngea-o-aş de mijloc,
Mă siruti mal cu foc.
Da' mindra aşa-I zicea:
- Măi băiete, biieţele,
Nu-ţi face picate grele;
Tine-ţi drumu, bate-ţi
Eu sint floare de pe mare,
Cine mi iubeşte moare,
li rim1n numai oscioare 1
- ŞI eu sint brumariu-al mare,
Ce cad sara pe rlcoare,
Da' mă scol in prinzu-al mare,
Pling fetele de s-omoare t
Crte Hori pe mare-n jos,
Le iubesc eu cu folos :
Pe toate le. ofilesc,
Nu plec pin_, nu le Iubesc.
T recui asari călare.
Pe la poarta dumltale :
Mi uitai pintre stoborf,
Văzut ochii nearlşarf.
Fi-ţi-ar ochii Ylnzltorl,
Ci şi eu sint nea..torf,
De numiri blnlf«l
ŞI cumplrl multlfC)r.
Foaie verde ca nlutu,
De s-ar vinde fi lubltu,
Cum se cumplrl plmlnt~
Mi-aş vinde pin' şi cuţltu,
Dar aş cumpira iubftu.
Ci Iubitu-l lucru mare,
Nu-ţi di stare la mincare :
Trupşorel odinl n-ere,
ŞI te-ndeamnl la plecare.
Cine-n lume nu lubefte,
Mi mir ce se spovedeşte ?
Eu Jn lume tot Iubesc,
Da' nici nu mi spovedesc:
Ci Iubesc tot ce-i frumos
Şi-n cale Domnu mi-a scos.
liS
:
HAIOUCUL VALEANU
Frunzi verde magheran,
Pin pirţfle la Mlfdan
Mi-este un frumos voinic~
cale, Halducul Vileanu numit.
Multe plaiuri coUnd,
Prin codri se dezmierda :
Mai trecea şl-n Orşova,
De umplea cite-o chesa :
Pe-al bogaţi ti jupala,
Pe-al siracl il dirula.
1ntr-o sinti dumlneca,
Faţi albi işl spila,
Pirul galbfn pieptlna,
Pe roibu il ţisiila :
Şi pe el ci-ncileca,
Pe drum luna că 1ml .pleca.
Merge Vileanu datlacl,
Pingi mindre flalerlad :
Doboari. pe c•ata-11 vale.
1i les mlndrele In· cale 1
217
- Mii Vilene, und' te duci,
Par-ci al fugi de turci?
Te faci ci nu ne cunotti,
Vid ci nu ne mal Iubeşti ..•
H aiducul işi ţinea ca lea
ŞI la mindra luJ grăbea :
Legi calul la portiţă,
Şi mindra-i dete guriţi.
Sta la masi cu mindra,
De-mpreuni se gostea :
T oati noaptea-mi petrecea,
Pe Vilean mi-I otrivea 1•..
Cind fu la mijloc de noapte,
L-apuci flori de moarte :
Cind fu in vărsat de zori,
Vilean ii ocolit cu flori ...
Fete mari, zo, cinta,
Lumea rău se friminta :
Muma lui Vilean plingea,
Lui Vilean aşa-i 2făia :
- Vilene, muici, Vilene,
De mindre tu mi te teme :
De mindre şi de bogaţi,
Ci n-au suflet, nu-s curaţi ...
Cinti cucul pe fintini,
Pe Vălean trage ţirini :
Cintă cucu sus pe brad,
A murit Vălean de-un an.
119
MIRCEA CI08ANA$
Colea, măre, colea, vere,
1ntre lunci, in vii adinci.
La cimpu cu colilie,
Unde fir de iarbi nu e,
Numai dalbi colilie,
Pe cimpu cu florile,
Păştea Mircea oile :
Le piştea şi le-adipa,
Şi la umbri le culca.
1ntr-un timp de primivară,
El scotea mieii pe-afari :
211
Mieii pe unde juca,
Mindru mal îl surupa :
Nu ştiu ce se surupa,
Că pimîntu-n.rilbinea••.
Atunci Mircea Ciobănaş,
După miei cum aleraa,
Bani de-al galbfni ii vedea,
Tăbăra şi-i astringea,
Mindre foaie că umplea ;
Jos la tirli alerga,
Ş-un balaure gisea.
Cu coprala-1 otînjea,
Balaur'le-1 omora
Şi de piele-1 jupuia.
Pielea cu bani o umplea,
Iar la oiţe alerga,
Şi la umbri se culca.
Puţinei ci adunnea,
Şi din nou cind se treza,
Puţinei cind se gîndea,
El sta singur şi vorbea:
- Lele, Doamne, ce-o si fac !
O să mai fac o minune,
S-asculte lumea la mine !
Foaie de şerpe le lua,
Şi in sin ci le băga,
Capu pe sîn il scotea,
Şi tăbăra de zbiera.
Zbiera tare,-n gura mare,
Vliur'le că risuna,
Şi cine mi-I auza ?
Cind oi zice de-un ariu,
Mi-I auzea taici-siu.
Taică-su cind 1-auzea,
Drept la Mircea alerga
Şi din guri-I intreba:
- Mirce-at taichii cfobinaş,
Din fluier mindru doinaş,
Aşa tare ce zltieraşi,
Văiur'le imi risunaşl,
Braji mărunţi ii lea-inaşi :
·"pe reci imi turburaşl,
Pe taica il spilmlntaşi t
Spune-mi, taici,-adevirat.
Or oiţele-ai pierdut,
Or ţoalele-ai ponoslt,
Or banii l-ai cheltuit,
Or opincile ai rupt,
lbomnlca te-a urit ? ...
Dară Mircea ciobinaş,
El din guri aşa ariia :
- Tati, tilculiţi-al meu,
Să-ţi ajute Dumnezeu !
Eu ţoale n-am ponosit,
Nici oiţe n-am pierdut,
Da' mai multe le-am prăsit :
Nici banii n-am cheltuit,
Tot mai mulţi am dobindit :
lbomnica nu m-a urit
Iacă, tat~ ce-a111 ficut:
Eu oile le-am piscut,
Le-am păscut, le-am adăpat,
Şi la umbri le-am culcat.
Subt al păr mare rotat,
De mindre flori încircat.
Vint de vară a bta"Bt,
Floricele-a scuturat ;
Pin ele s-a mestecat
htititel biliurel,
Cu coada de arginţel :
La gură cu lăcăţel,
Cu cheiţa de oţeL
De trei ori ci m-a cuprins,
Capu pe sîn el 1-a scos :
Cum ş-ascute limbile,
Ca si-mi piardă zilele !._
Ş-aşa, ce mă rog de tine,
Leagă-ţi mîna c-o maramă,
Bagă mina-o sin la mine,
Scoate pui biliurel ;
De pămint cind 1-oi trintea,
Pămînt negru o-nplbeoea,
Să mi scapi de la belea.
Oară taic.i-su-mi zicea :
- Mircea,-al taichD cioiJinaş,
Decit, taki, fir'de-o mini,
Tot mal blae firi tine.
Ci daci mi-e ţara-a pace.
Taica altu MJrce face t
laci taki-su-mi pleca,
Tibira Mircea zbiera,
Şi cine ml-1 auzea ?
MJ-1 auzea muml-sa.
laci malci-sa-mJ venea,
ŞI ea, zo, mf-1 Intreba :
- Mlrceo,-at malchH clobiaaf,
Aşa tare ce zbler8fl,
Vălur'le ci risunafl,
BraJI mlrunţl 1 lepnati t
Ape reci le turburafi,
Pe maica mi-o .spilmintaşll
Spune, maici,-adevlrat.
Mindre oiţe-ai pierdut.
Or toatele-al ponoslt,
Or banii l-ai cheltuit,
Or ibomnlca te-a urit ? ·-
Dari Mircea aşa-mJ vorbea :
- Mumi, mulculJta mea,
lbomnica nu m-a urit,
Nici oile n-am pierdut.
Tot mai multe le-am prlsit.
Da' ştii, maici, ce-am făcut:
Eu oiţele-am piscot,
Le-am păscut, le-am adipat
Şi la umbri le-am culcat.
La piru-al mare rotat.
De mindre flori incircat,
Vint de vari a burat,
Floricele-a scuturat:
Pin ele s-a mestecat
Mititel bilă18'el,
Cu coada de arainţel:
La gură cu lăcitel,
Cu cheiţa de oţel.
Şi-n sin la mine a tunat,
Capu pe sin mi 1-a scos :
Riu ..-c•• limbile,
Ca si-mi plardi zilele 1
Ş-afa, ce mi roa de tlae,
Leagi-1i mina c-o marami,
Bagi mina-n sin la mine,
Scoate pui de biliurel :
De pimint tu 1-ol trintea,
Pimint negru-o-ngilbenea.
Da' maică-sa-aşa zicea :
- Mircea,-al maichll ciobănaş,
Decit maica fir'de-o mini,
Tot mai bine firi de tine.
Că daci mi-e ţara-n pace,
Muica altu Mirce-şi face!
Dor a tita ci zicea
Şi pe Mircea mi-I lăsa,
Fuga-acasă ea ci da.
Oară Mircea iar striga,
Striga tare-n gura mare.
Pe el cine-I auzea ?
L-auzea şi soru-sa,
Şi ea la nan-su venea,
Şi-1 intreba iar aşa ;
Da' şi Mircea, zo,-1 spunea
Cum i-a spus şi mumă-sa.
Da' soru-sa, fată mare,
Grijă de naici-su n-are,
Tot aşa că-i mai spunea :
- Las' si-ţi fie rău nu-aşa,
Ci dacă mi-e ţara-n pace,
Muma altu Mirce-şi face '
De li ngă e 1 că pleca,
Ş-apoi 1\Urcea iar zbiera.
Pe el cine-I auzea?
L-auzea ibomnica.
l.fnde-mi ţăsa la argea,
Glasu lui cind 1-auzea,
Suveichea-n natri lăsa
Şi pe fugă se punea;
Cum la Mircea ajungea.
Ea de loc ci-I intreba :
- h'ircea-1 daichii ciobănaş,
.-\şa tare ce zbieraşf,
Din război mă spiimintaşl t
Spune-mi, daici,-adevirat,
Cu tine ce s-a-ntimplat?
290
Dari Mircea adevira :
- Lino, ibomnica mea,
lote, fată ce-am făcut,
Mindre oiţi-am păscut.
. Le-am păscut, le-am adipat,
Şi la umbri le-am culcat.
Su' piru-11 mare rotat,
De mindre flori încărcat,
Vint de vară a burat,
Floricele-a scuturat,
Pin ele s-a mestecat
Mititel bălăurel,
Cu coada de arginţel,
La gură cu lăciţel.
De trei ori ci m-a cuprins,
Capu pe sin mi 1-a scos :
Cum ş-ascute limbDe,
Ca să-mi piardi zilele !...
Şi mă rog, mindro, de tine,
Leagă-ţi mina c-o maramă,
Bagă mina-n sin la mine,
Scoate pui bălăurel :
De pămint tu 1-oi trîntea,
Pămintu mi-o-ngălbinea.
Da' mindra cind auzea,
Nici mina n-o mai lega,
Şerpe de cap apuca
Şi de pămint il trîntea,
Pămintu că-ngălbinea.
Cind tăbăra de astringea,
.\duna j\Urcea şapte mie,
Da~ ibomnica nu se ştie !
Foalele că le umplea,
Jos la tirlă
se ducea,
Cu ibomnica vorbea :
- 1a că. fată, vine toamna,
1ntăreşte-ţi miinile,
la de ţasă pinzele ;
Că-ntr-un timp de iarnă goală,
Să ne facem nunta mare !
Iacă pinzele ţesea,
.\1indră iarnă cind venea,
Şi ei amindoi se lua,
Şi de nunti s-apaca.
Şi ficuri-o nunti buni,
Cind fu timp de primivar~
Mai făcu şi o ciştioari.
Căştiorica o ficea,
De bogat se-mboal1ea,
La taici-su nu-mi privea.
Da' taici-su se ruga :
- Al meu Mircea ciobănaş,
Tu parale cipitaşf,
La mine nu te uitaşl.
Aşa că mă rog de tine,
Dă-mi şi mie o pirtfcea
Să trăiesc şi eu cu ea.
- Ba, tată, ci te-am rugat,
Da' de mine dos al dat,
Şi la şerpe m-ai lisat!
la trăieşti cum oi putea,
N-ai la mine ce cerea 1
Iacă taică-su-mf pleca,
Şi mumă-sa că venea.
Şi ea de el se ruga:
- Mircea,-al maichii ciobănaş.,
De ce, maică, mă uitaşl ?
la dă-mi citeva parale,
N -am şi eu de iarr.ă sare.
Dară Mircea-adevăra :
- Taci, mumă, nu te ruga,
Banii la mînă t-a fost,
Da' tu cădiri n-ai fost.
Eu de tine m-am rugat,
Da' tu nu m-ai ascultat.
Dor atîta că-mi spunea.
Şi-mi pleca şi mumă-sa :
Şi venea şi soru-sa.
De mai se ruga şi ea.
Şi ei iar aşa-i spunea.
Cu nevasta lui uidea,
Mare ciocoi se ficea,
La Craiova riminea,
De trăieşte-o ţari-n pace,
Colea-o Tara Rumânea~
Ca pentru si pomenească!
291
120
MOŞNEAG IATRIN
Barba-1 bate braţlll
ŞI pirul cilcllle,
Mustlţili, brilll.
MI-avea un fiu tinerel,
Pleca in peţft cu el.
Vinerea mf-1 impeţea,
Simbita mf-1 logOdea,
Duminica-l cununa
Cum face toatl lumea.
Venea sara la chlndle,
Si meargA la miliţie.
Ordin de la-mplritle,
Si dea ffu-n solditle.
Si slujeasci, nu glumeascl,
Capul lui si şi-1 pizeascl.
Da' bilatu ce ficea, ·
Ordfriu ci mf-1 cetea
Şi vedea el ce-mi scria,
Şi pleca,-ncepea plingea,
La tati-su se ducea
Şi din guri aşa-I grila :
- Taici, di-mi mina ta,
Ca si-11 sirut eu mina.
Ci ţi-oi fi greşit ceva,
Si vezi tu de noru-ta,
Pin-o venea nifcuţa.
C-are naica si slujeasci
La poarta cea-mpiriteasci.
Nouă ani şi noul zile,
Nu se ştie de-oi mai vine.
Apoi de-aci ci-mi pleca,
Mindrulfţlf ii vorbea:
- O dată te-oi siruta,
O dată pe pfeptu gol,
De trei ori piste sovon,
Si mi ciiiiOftl că-ţi sint om.
Tu pe mine-ai si m-aştepţf
Nouă ani şi noul zile.
De-oi vedea că n-oi venea.
Si faci o vatră de foc
ŞI si semeni busuioc.
De-o ieşi verde stufos,
Si ştii ci sînt slnitos :
De-o ieşi galbin pilit,
Si ştii ci m-am pripidlt !
Numa-atita ci-I vorbea,
lşl lua drumu şi-mi pleca.
Da' mindruta ce făcea,
Noul ani mi-I aştepta,
Noul zile imi uldea,
ŞI-mi pleca, se mArita.
Da' moşneagu de vedea,
Sipolu pe umeri lua
ŞI la vie se ducea,
Ca si sape el via.
ŞI n-o sapi cum se sapi,
ŞI-o sapi din vini-n vini,
.MI-o scoate din ridicini.
Şi-o arunci piste gridlni,
Ci n-are cui si rimîni.
Sipa moşu ce sipa,
Oc hli la vale-arunca.
Cam la vale, către soare,
Dlncotro soare răsare,
Vine volnicel călare.
Calu e albu de spumi,
Voinice) negru de ginduri.
Voinicelul ce-mi ficea,
Drumu-acasi-şi luva,
La moşu cind mi-ajungea,
Bun lucru la moşu-l da
ŞI pe moş ml-1 intrefla :
- Măi moşule dumneata,
De ce sapi tu via ta,
Şi n-o sapi tu cum se sapi,
Şi o sapi tu din vină-o vini,
Şi-o arunci piste grădini?
- Eu o sap din vini-o vini,
Şi-o arunc piste grădini,
Ci n-are cui si rimini :
C-am avut o nurorea,
Astizi li este nunta.
D-am avut un ficlorel,
ŞI mi 1-a luat solditel,
Nu se aude de el '
Voinlcelul de-auzea,
El din gură-aşa-mi vorbea :
- Mii moşule dumneata,
Lasă-te, nu mai sipa,
Alde să vedem nunta,
Ci mare bacşiş ţi-oi da !
lşi lua drumu şi pleca,
Pe la poarta lui trecea,
Calu de poarti-1 lega,
Şi-n casi se abătea.
E 1 la masă s-aşeza,
Nerugat şi ntthemat,
Da' nici cina n-a cinat,
Că s-au apucat .la sfat.
Oară naşu de-mi vedea,
Aşa din guri-mi zicea :
- Cind oi zice· arţiraş,
Da' o-auziţi voi, auntaşi,
la vedeţi de-al striinaşl !
Dar voinicu aşa-mi zicea :
- Mii naşule, dumneata,
Ce mi rog de dumneata,
Pe tinără oi ducea
Să-mi sărute mînuţa
Că mare bacşiş 1-ol da,
De s-o duce pomina
Şi de mine şi de ea !
Oară naşu de-auza,
Pe tinări i-o ducea,
Mina lui i-o siruta,
1nelu-n de şti cunoştea,
1net di ta cununie,
Ce-a schimbat popa să fie t
Da mireasa aşa zicea :
- Da o-auziţi voi nm~taşl,
Luaţi de beţi şi de mlncaţl,
Şi de drum să vi citaţi,
Ci pe cine 1-am dorit.
A dat Domnu şi-a venit.
Da nuntaşii de-auza,
De minca. de nu m1nca.
Care incotro pleca.
D-acia cine-mi uldea?
Volnlcel cu tlnerea.
Şi pleca de judeca,
De cum le-a fost lor vorba.
Şi scoasă el sabia,
Capu gata a-1 tila.
Dari naşu de colea,
Aşa din guri-I vorbea:
- lart-o, taici, de nu da,
C-aşa sint fimelll,
Poale lungi şi minte scurti,
Fimeie nepriceputi.
Cind muierea zice ziu,
.-\tuncea minte mal riu,
Unle culege muierea,
Să-i poarte legitoarea.
121
IENOU IOIHIU
Plimbi-mi-si.
Poarti-ml-sl:
Pin oraş, pin filiarad,
Mi să plimbA lenciu beat.
Cu siina-nfipti-n briu,
Cu murguleţu de friu.
Cite fete-o Tillarad,
E1 cu toate s-a jucat,
Pe pipuce le-a cikat :
Cite-un plbior le-a dat,
Pe toate le-a-nareunat.
Numai una mi-a scipat,
Ce s-a luat la rlmişag :
Da si vezi cine-mi era,
Si vezi Stanca Şergheşeanca,
Nepoata-mplratuluf,
Baş fata vizfrulul !
Şede Stanca fi vorbeşte :
- Jenciule bolerule,
Si ne luim la rimrişaa :
29J
Daci tu mi-nşell pe mine,
Iti dau cinci sute florlne!
Dari lenclu adevira :
- Daci nu te-lifei pe tine,
Si-mi lei murau de su mine :
MI dau In teae de turc,
SI-mi lai capu de la trup! •.•
Dar atit si rlmişea,
ŞI-şi lua murau şi pleca :
Cind amintea-şi aducea
Ci rlmişagu-a flcut,
Da pe Stanca n-a Iubit.
Pleca acasi pJiaaind,
La mumi-sa susplnind•
Muml-sa-1 adevira :
- Jenciule, bolerale,
Ce vii in casl pUaaJnd,
'N cltre nudca ausplnlod?
Or toate al poaoslt,
Or el banii aJ furşlt ?-
Dari Jencfu-adlvlra .:
- Nama banii n-am faqlt,
Nici foaie n-am ponaslt.
Cite fete-n Tllfgrad,
Ea cu toate m-am jucat,
Pe pipuce le-am cAlcat,
Pe toate-am Jnareuaat,
Citi-un gllblor le-am dat :
Numa ana mi-a scipaL
Da si vezi care era,
Aia Stanca Şeraheşeanca,
Nepoata-mpiratulal,
8af fata vlzlrulal t .
Ea s-a luat la rlmlpa
Pe cinci sate de ftariaţf,
La Stanca-n bdu sint cusup 1
Eu pe Stanca-ol lalela.
Ea blnuţil si 1111·1 dea :
N-oi putea de-el lnfel•,
SI-mi la marp ele _... :
ŞI mi di-n le,e ele lift,
Imi fa capa de la ..,. t
Dari baba sta trlla :
- lenciule, boierule,
Da ştii, mulci, da nu ştii,
Te pui si te premeneştf
Tot cu ţoale femeieşti:
La tot deştu cinci inele,
La minuti şi grlmnuţi.
Cind sara va insira.
Toate fete o juca,
Toţi oamlnll-n crişmi-o sta:
Tu din crişmi oi ieşea,
OI tibira de-oi plingea,
Pe su' pereţi oi ciucea,
Viruica ei te-oi ficea.
De suspin oi suspina,
Şi Stanca că te-o-ntreba:
cCare eşti fată-acela
De şezi su' fereasta mea ?»
Da tu din gură oi zicea :
efa viruici Stanco, dea,
lote-mi veni Cfuşu beat.
Iacă capu mi t-a spart.
Şi aici la tine-am scipat.
Ce mi rog de dumneata,
la lasi-mi-n soba ta,
Cam deoparte-ntr-o chfuşea,
Ci m-omoară pe-aicea,
Şi te dau de vreo belea !»
Oară Stanca Şergheşeanca
Ea din guri-aşa grăia :
- Fa văruicl fati, dea,
Nu-ţi deschid eu uşa mea,
Mi-e frică de-nceluşag,
Fetici, cu lenciu-al beat.
Oară lenciu aşa spunea:
- la viruici, de nu crezi,
Vin' la mine şi mi vezi.
Ci venii cu capu spart,
De-al meu Cluşu blrbat beat t
Dari Stanca-aşa grila :
- Fa virufci fati, dea,
la ridici mina-ncoa r
lenclu mina ridica,
Da Stanca si zlulta,
294
Şi la mini ci-i vedea,
La minuţi şi grlmnuţi :
La tot deştiu cinci inele,
Chibzuite de muiere.
Şi uşa 1-o deschidea,
In soba ei 1-aşternea
Cam deoparte,-ntr-o chluşea,
lenciu cum s-acoperea,
Să făcea ci tremura,
Ş-o păza pin' adurmea.
Peste noapte să scula,
La Stanca-n pat si suia,
Şi mi-o-ntinde iepureşte,
Lele, ca Doamne pizeşte!
Da Stanca dacă-mi vedea,
Din guriţă-aşa zicea:
- lenciule, boierule,
1mi fu frică de-nşelat,
Iar curată n-am sclpat ! ...
Bagă mina pe sub pat
Ş-aruncă-mi o cîrpă-o ~p,
Să ştiu bine c-am birbat.
1i puse lenciu cirpa-o cap,
C-a fost cel mai bun bărbat :
Şi cinci sute de florlnţi,
Cu cinci sute lei mărunţl.
Cînd zorile să virsa,
Şi privea în sus pe coastă,
S-a văzut S tanc a mireasi.
Ş-atunci lenciu că mi-o lua
Şi făcu nunti cu ea.
Făcu nunti cit de buni,
O lună şi-o săptimîni:
Făcu-o nunti boiereascA
Ca pentru să pomenească 1
122
ti CA
- Lini pellniţi,
Ficuţi, Ficuţi,
.-\ muichii mindruţi ;
Ce te-al intristat
De m-ai ofticat 1
Ori capu te doare,
Ori la inimioari,
Ce tot îmi oftezi
De nu mal lucrezi?
- Muichiliţa mea,
Capu nu mă doare,
Nici la inimioari :
Nu m-am intristat,
De te-am oHicat!
Că eu mi-am avut
Un fript iltomnic,
Luat de copil mic.
Şi el mi s-a dus
Pe Dunăre-o sus,
1n ţara nemţasci,
Bani să zărădeasci
Să mă ogodească.
Bani mi-a dobindit,
.~lta-a ogodit ;
Zo, m-a năpustit,
1ni ma mi-a fript.
La mine-a trimes,
Mumă, să mi duc,
Eu să mi-I cunun.
Da eu n-aş vrea naşe,
Căpătîi de masi,
Ş-aş vrea o mireasă,
1ntr-a i păreţi de casă.
Mumă-sa-mi vorbea :
- Du-te, Fică, du-te,
Du-te de-1 cununi,
Fă pe toate bune,
Să ai loc pe lume t
Fica de-auza,
Trăistuţa şi-o lua.
La nuntă pleca.
Giner'le-o vedea,
Zo, mi-o sprijunea,
La masi-o punea :
Lăutari cinta,
Fica-i asculta.
295
La cununie meraea.
Flca-1 cununa
Ş-aşa-1 blistl-ma t
- lbomnlcelu meu.
Dat de Dumnezeu :
Ştii cum te jural,
Pe mine si mi lai 1
Bani mi-al ziridit.
Alta-al ogodit.
Pe mine m-al nipustit!
Si dea Dumnezeu
Cum oi zice eu:
Viermii te minince,
Si mi te usuce,
Şi si te scoatA.
Desupra de groapl :
Astizi vi cunun.
Mine si vi-n2fop,
Pe tine şi pe ea.
1mi rupslşi inima !
Blistim să prindea,
Azi ii cununa.
Mîne-I incropa.
Pe el şi pe ea,
De se pomenea.
123
GRUIA OOIANU
Colea-n capu dealului.
La crişmuţa Radulul,
Radutul circiumarului,
ŞI mai are Radu, are,
Şi mal are trei flclorl;
Şi cis-tref sint neaustorf.
Umbli cu dlsagi de poli.
Şi iar are Radu, are
Pe Casandra fati mare :
De uriti, de frumoasi,
Vindea vinu pe fereasti.
Cine-o cirdma ei Intra,
Fir' de chebi letea 1
 De-mJ venea voinic cilare,
Pleca cu şeaua-n spinare :
De-mi venea cu patru boi,
Si-ntorcea numa cu doi.
Nima pe ea n-o-nşela 1
Cioban Gruia poteraş,
C-un cojoc mare liţos.
Cind e vara zăpuc tare,
1ntorcea la ţi la spinare,
Ca si-i ţini de ricoare.
E 1 la Casandra venea,
De la uşi-aşa striga :
- Fi Casandro, fati mare.
De-ai vinfşor de-al bun,
Ci sint ostenit de drum 1
De t-o fi vinu rece,
Si-11 beau vinu pin' la ~ece 1
Da Casandra răspundea:
- Cioban Gruiceo poteraş,
Cu-al cojoc mare li1os,
Eu am vinişor tot bun :
Vinişoru bun şi rece,
Care bea, de dor ii trece !
Oară Mircea sta, grila :
- la di-mi, fatl, o vedriţi,
Numai si-mi ud Umbuţa:
Umple-mi vedrl1a cu vin rasi,
C-am o măsa găunoasi.
Da Casandra, fată mare,
Umplea vadra de vin raSi,
Ci are măsaua giunoasă.
Bea o vadri, da şi doul,
Şi bea pin'la nouă,
Ş-apoi tibira cinta :
- Cine-mi bea la crişma mea,
Vorbeşte dinsu c.u mine:
Toati vara-1 merge bine,
Ci-i Casandra fati mare f
Cite flori pe iaz in sus,
Tot Casandra. mi le-a pus:
Şi le-a pus cu frunza-o sus,
Ca si-mi dea mindru rlspuns !
Vrun rispuns cu voie buni.
296
De la Casandra din mini ;
Vrun răspuns cu sinitate,
Ci de-acuş nu si mal poate! ..•
Da Casandra fati mare,
!\;ici urită, nici frumoasă,
Vindea vinu pe fereasti :
La cioban Mircea si lasi.
La crîşmăriţă frumoasi t
Nu-şi ce fac, nu-şi ce desfa.:.
Eu le fac, eu le desfac!
Crişmiriţa se rîdea,
Da' ciobanu, zo,-1 vorbea:
- Crişmiriţi fati buni,
Să-mi dai vedriţa cu mina,
Să beau şi vadra de zece,
Să nu stea inima rece !
Cioban Mircea puturos,
C-un cojoc mare liţos,
Cînd fu vara zipuc tare.
1ntoarce laţu la spinare
.
Ca să-i tiie de ricoare.
Cu stînga vadra prindea.
Da cu dreapta Casandra;
Pe fereasti o trigea,
Drept in braţe-u prljunea,
De trei ori o săruta ;
Ş-o mai sărutl şi-n guri,
Să-i fie soţie buni 1
Casandra dacă-mi vedea,
1nchidea crişma şi pleca,
Sus la stini se ducea,
Cu ciobanu ea nuntea.
~\indră nunti că ficea,
Ficea nunti boiereascA,
Ca pentru să pomeneasci !
124
ONTECUL LUI CATANUTA
Frunză verde pelinlţi,
Vezi, pe deal, pe cea culmlţi.
Plimbi-mi-se Citinuţi
AlAturi de-a lui mlndruţl,
Cu doi bani In pungallţl,
Cu cinsprece cal bltrinl.
Da' şi cu zece catlri :
Cu dolsprece liutari
Şi cu vo noul ogarf.
Cu aznale t..,.Jnd,
Trece Gh11i chiuind
Şi cu mindra veselfnd,
Peste dealuri aulfnd.
S-a lisat el de pople
ŞI de s1nta liturghie,
Şi s-a dat ta haiducie,
Si toveasci-n bolerle.
Caii mergeau rincheztncl.
Mîndruleana aullnd.
De mijloc Ghlţi-o ţinea,
Lingi pieptu-l o stringea
Şi mereu mi-o dezmierda,
Cu mult foc o slrula.
Lăutarii le cintau.
Văiur'ti de risunau :
Pe cimpul cu florlceJt.
Făcea popa dripstele.
1nspre zori de dimineatA.
Spali popa a sa fa1i,
Barba neagri-şi pleptetua.
Şi la baltac se-IICIIIM.
1n gorunul cel rotat.
Unde-I patul allnat,
Pe mindra el o trezea
Şi un vis ci-i povestea:
- Mindrufa mea cea de muH,
Ştii, de c1nd noi ne-am Iubit,
Un vis mindru ce-am visat :
Ne chemau plrinţli-n sat
ŞI ne iertau c-am plecat 1
Pe cimpul rotu cu DUlCI,
la frimintl la colaci,
1mpleteşte vro doi saci
Pentru cumnaţil barlad :
Da' şi an covrla de-ala mertfc,
Pentru cumnatul ce1 mJr, '
297
Si le coei la lnfmfoarl. ·
ŞI In Dori de llcrimloarl,
Si se bucure o ţarii.
Da' cu carul cu doi bol
S-o pornim noi amindoi,
Peste codri, peste-al munti,
L-ai cel socri cam mlrun(f.
Dupi ce se sfltulri,
Cale lunp o porniri:
Sus, la munte apucarl
ŞI plivanfl-1 tnjuprl.
Coblrletul sclrţlla,
El pe mindra dezmierda,
Pe dnd soar'll sule-n sus,
lari şolmul ati ascuns,
Pe cind umbra e scizutl,
Tot se face nevizuti,
1n poiana cu flori mii,
Unde zboari doc1rUI,
Unde iarba-mi tnftoreşte,
Doar la virf se-ngllblllefte,
La Izvor cu apl rece,
De doru mindrii nu-l trece 1
Stau puţin, se odlneau,
Şi de nlma nu erfjeau.
Şi cum mindra-fi sinlta.
Dln guri aşa-I grila :
- Mindruleano, soata mea,
Eu de tine J1t-af rap ·
Si-mi cinţl tu un clntec~l
De dnd eram mititel,
ŞI te prindeam ele cerceii
- Lele, GhltJ. soţul meu.
Dirult de Dumnezla.
N-aş vrea si mi te fnfrunt.
Şi si zic. ci nu lţl cint.
Un pustiu de l'las ce am.
De triei nu-1 Incerc aeam :
O dati de-o rlsana,
Brajl mirunţl s-o legina.
Ape reci s-o tulbura,
Mun1JI d s-ar clitlna.
Viiur'll mi-o rlsuna
Şi pe noi ne-o auzu,
Rinjeţu va cuteza :
Pe noi el ne-o-ntimplna,
Şi pe tine te-o tiia 1
Ci e fiul codrllor,
Vofnicul voinicilor ;
Ci e iubit de neveste,
Şi e-ndrlgit şi de fete.
- Las' să vie, ci nu-mf pasă,
Numa-n poiană să lasă,
Nu sint muiere cu cirpă-n cap
Si mi dau la el legat :
Şi sint mîndru voinicel.
De ţipă codrii de el !
Da' de-o vrea vro altă rani,
Trei ba ltaci ii dau pomani !
Mindra dacă auzea,
Zo,-mi pornea de a cinta,
Vezi, un cintec aiducesc,
Cu viers dulce femeies~.
Şi cum cinta ea duios,
Frunzele cădeau pe jos,
Codrii mari se deşteptau,
Ape reci se turburau :
i\1unţii mi se clătinau,
Văiur'le imi răsunau.
Dar Rinjeţu, Făt-Frumos,
Care-n lume n-a mai fost,
Mindru păunaş de munte,
Mare voinicel de frunte,
1n poiana cu flori multe,
Le ieşi el inainte.
- t\i măi Ghiţă bărbărie,
Ce te Jăsaşi de popie
Şi de sinta liturghie,
Te dedeşi in aiducie,
Ce-mi calci tu poenile
Şi-mi tivăleştf florile,
Da nu-mi plăteşti vămfle?
Dă-mi juncanii tii drept vamă,
Şi-ţi cată voinici de-o samă !
Mii voinice, Fit-Frumos,
Te vid mindru şi filos :
298
Lasi calea slobodi,
Să nu plingi prin lobodi,
Că nu-ţi dau juncanfi mei
Să mf te făleşti cu ei !
- Dă-mi atunci pe mindra tea,
Şi apucă-o pe potecea t
- Pînă capul sus mi-o sta,
Pe mindra eu nu ţi-oi da f
- Lele, Ghiţă Cătănuţi,
O să te las făr'de mindrută t
Că sint Floarea-al florilor,
Dimineaţa-al zorilor :
Ziua flori eu infloresc.
Dar in zori le-mbobocesc :
1n chindie le pălesc,
Toate mindrele iubesc.
- Şf eu sint Brumariu-al mare,
De-ţi pîrlesc florile tale. .
Mindre flori ţi le pirlesc,
Pin'la ziuă le-negrese,
Pe tine te prăpădesc!
- De ţi-e inima-ndrimeaţă,
Cit ţi-e gura vorbăreaţă,
Ai, la fiinte ne-mpuşcim,
Sau la săbii ne tăiem.
Ori la luptă ne luptăm j)
- La luptă si ne luptăm
Cind de drum nu ne cătăm.
Ci lupta e mai direaptl.
F. de la Domnu lăsatl.
Şi de brîu se apucară.
La grea luptă se luari.
Soarele ci se-nfioară,
Florile se scuturari.
1ncepuri se luptari,
Zi de vari pini-n sari :
Cind pe loc să invirtea,
Cind la vale se ducea.
Cind fu trei zile de vară,
Cam din zi şi pini-n sari.
Luptă voinici c-oi si moară !
Puterile le slibea,
Nici unul nu dovedea.
 Briul lui Ghiţl cldea.
- Mindro, mindruleana mea,
Eu mi rog de dumneata,
Cu briul trupu imi strtnae.
Ci voinicu riu mi frînge t
- Nu te teme, mii firtate,
Lupta e pe direptate :
Cari din voi va birul,
Pe ala eu voi Iubi!
Da' voinicii se lupta,
Apa morţii mi-I trecea,
Ghiţi foc se aprindea,
Puterile-şi aduaa,
O dată se opintea,
Trupu la voinic fringea
Şi-n pimint ci ml-1 izbea,
Pămîntul se despica.
Da' baltacu-aridica,
Capu la voinic zbura,
Trupul pe brinci se pleca
Şi la Ghiţi se-nchina,
Ceva îmi bolborosea.
Dari Ghi1ă chinuit,
De negre ginduri bitu~
1mi pleca poSOOlorit,
Ca un şerpe otrăvit.
Da' mindra, ca o căţa,
Ochii-o ochii lui ţintea :
Şi-mi privea ea bărbăteşte,
Da-I pătrundea femeieşte.
- Mindro, mindrul~ana mea,"
Ce-ai de zis acuma dea ?
Cind pe moarte mă luptam,
Eu de tine mă rugam
S-alergf iute lîngă mine,
Si stringi briul cît mai bine :
De-al tiu soţ nu ţi-a fost miii ?
De păcat nu ţi-a fost sili ?
Cu glas dulce muieresc
Ai spus cuvint duşmlnesc 1
Ci cine va birui,
Cu ila tu te-oi iubi t
- Am zis-o şi Iar o zic,
Ci mi-e drq cine-i voinic,
Cla' se lupti fir' a cere.
Ajutor de la-o muiere l
Ghlţi dinţii îl scrişnea,
Ca un ull se ripza
ŞI capul 1-1 reteza:
Trupu riu 1-1 clorminea,
ŞJ pe cimp 1-mpriştia.
Cgrbi şi vulturi o mincari,
De le-ajunsi pentru-o vari ...
De-aci Ghlţi mi-a plecat
1n satul ei depArtat,
Peste vai şi peste munţi,
La pirlnţif cei cirunţi.
Şi-mi mergea ingindurat,
Şi-:n Inimi cu oftat.
La cimpul cu colilie,
Unde fir de larbl nu e,
Subt un pir mare rotat.
Ostinit mi s-a culcat.
Da' ceru se-ntuneca,
Nori negri se-nvtrtea,
Odat' cerul s-aprlodea,
Cinci fulgere repeza,
1n Ghiţi le indrepta,
Pămînt cutremura,
Pe Ghiţă ci mJ-1 lovea,
Stei de piatri-1 p.-eficea 1
Şi-mi izvora apă rece,
Pentru voinici care-o trece:
Lăcrămi-piriuri or c..-l'e.
1ni mioara că le-or frinae.
125
CEAL VOINIC OlEAC
Verde trestioari,
Sus la llldioari,
Ceai voinic se-nsoari,
Ceai voinic Oteac,
De blagă bogat, Tot la bir pli.tind,
De părinţi sărac. Banii i-a furşlt,
Părinţi I-au murit. Tot gata ce-avut.
De ei a uid it, Cind bani 1-a furşlt,
Cu nouă mori in vint. Oleacu ce-a fAcut ?
Nouă sub pămint 1ncepea de-a vindut
Macini argint, Turrnlll de oi
C-ala e mai scump : Şi cirezi de boi,
Amuncă de gisit Altele de cal.
Pe faţa de pimint. Tot la bir plătind.
Făcea şi burmut, Banii 1-a furşit.
Da la voinic mult. Tncepea-vindut,
Şi iar mi-a avut Morile de vint
Tot turme de oi Şi de sub pimint,
Şi cirezi de boi, Ce macini argint :
Şi alte de cai, Toate le-a vîndut
Grije si nu ai. Şi tot n-a furşit,
El s-a ridicat, Nu s-a ocllnlt.
Mindru de băiat, Cind tot a vindut,
1 s-a-apropiat, Şi nu le-a farşlt,
Vezi, de insurat. El ce mi-a ficut ?
Naiba 1-a-nviţat, Din 2Uti-a vorbit :
Pleci 1-a-nsurat. - l-auzi, fa nevastl,
Pe-a cui fată a luat ? N-avem nimic la casi:
Fata popii Oprii, Vezi, tot ce-am avut.
Din tara Moldovii, Pentru tine-am vindut.
Mindri şi frumoasă, Veziz, ne-am sirăclt,
Din lume-i aleasă, Cum ne-a sorocfţ
Bilă sprincenati, Ştii ce m-am gindit,
Nu e alti fată. Pe tin si te vind,
Ciinii al de siteni Duminici-n tira !
Şi-ai de dobrogeni, Tu te-mprlmeneşte
Ei ce mi-a lucrat Şi mi te spremeşte.
Pe-al voinic Oleac ? Faţa la albeali,
La bir 1-a bigat. Buze rumeneali,
Şi el bir mi-a dat Ca nof si plecAm
Tot din luni-n luni, Şi nof sA mergem
Cîte-o pungi plini, La tirau-al de flori.
Şi din an in an. La mari negustori.
Noui pungi de bani. Si mergem curind,
Noui şi cu noui Pe tin si te vind ;
Fi cea optsprezece. Parale să iau,
1nima-i sta rece. Tot la bir si dau.
Biru să-I plltesc,
Si mi odlnesc,
Că mi pripidesc.
Mindra l-a ascultat,.
1n cameri-a tunat.
Mindru s-a-mbricat.
Faţa a albit,
Buze-a rumenit.
Cu ea mi-a pornit
La tirgu-at de flori,
La mari negustori.
Tirgu titiresc,
1n piaţu ovreesc,
Mai bine-mi plitesc.
Pe uliţa strîmti,
Strîmti şi cotfti,
De ovrel făcută,
De coconi bituti,
Pe uliţă-o vale,
Strigi-o atara mare.
- Mindri de vinzare 1
Vreau să-mi Iau parale.
Biru si-1 plătesc,
Să mă odinesc,
Că mă prăpădesc ~
Şi aşa strigind,
Ciinii-alitrind,
Mindra 1-a wit.
Cind 1-a auzit
Ceai turc ibrior,
1eşea binişor,
Striga aliman:
- Voink căpitan,
Voinice Olece,
Pe-aci in vale-mi trece.
Cete blimbioasi
Cu mindruţ8-aleasi.
Treci in deal şi-n vale,
Strigi in gura mare,
Ci ţl-s de vinzare,
Vin si-ţi dau parale
Pe mindra dumitale!
Oleac ce-a lucrat,
lOt
lnluntru mi-a tunat
L-al turc ibrlor,
CI e de-un odd chior.
Turcu bani 1-a dat,
Pe mindra 1-a luat,
Oleacu-a plecat.
Turcu ce-a lucrat'?
Mindrul& o lua,
In sobi se ducea,
1ncepe-a siruta
Ci mult o iubea. .
T urcu sirutind,
Da' mindra zicind :
- Turce, te opreşte,
Stai nu te aribefte,
Nu ne sirutim
Pin' nu ne-ntrebim
De ce neam sintem,
Ci prea simlnim t
- Si o spun pe rind
Cum ai tu de atad :
Si ştii cine sint,
Ce tati-am avut.
Si ştii că eu sint
Ficloru popii Oprii,
Din fara Moldovli !
Mindra de-auzea,
Din guri-i şoptea:
- Da' şi eu că sint,
Doamne, pe pămint,
Fata popii Oprii,
Din Tara Moldovfi 1
- Tu-mi eşti sori buni
De-un tati şi-o mumi.
Ştii, sc.-i, nu ştii,
Cind eram copil,
Rizbel s-a licut
Şi noi am fugiL
Eu eram mai mare,
Te-am dus în spinare,
Eu cu tin' fugind,
Amar suspinind,
Pe tJn' te-am trintit,
In frunte te-ai lovit. Mal scoateţi ora pe-afari,
Simnu de la tine Ci vezi unii se-mbătari,
E ficut de mine 1 Şi vezi ci se minlarl,
- Naici, eu si-ti spun, Nevestili îşi strigari,
T u-rni eşti frate bun, U nlli-acas plecari.
Eu îţ soră buni. Oaminil beţi să se culce,
De tati şi mumi 1 Păianjenii si-1 astruce,
Turcu ibrioru. Nevestele le rămiie,
Trăgea el zăvoru. Pină-n zori ora s-o mile.
Afară-mi Ieşea, Iar noi, vere, le jucim,
Pe Oleac vedea. De trei ori le sărutăm.
Tare a striarat
Tot după Oleac :
- La mine te-ntoarce, 126
Că tu imi eşti frate :
Mindruleana ta DINU, OM SARAC"
Este sora mea !
Banii ce ti-am dat. Jos, la poala cerului.
Eu te-am insurat In bătaia vîntului,
Ca pe-un bun cumnat ! Şede Dinu, om sărac,
1ndărăt nu ţi-i cat, Fără căciulă pe cap.
Du-te să pliteşt i Dară Dinu ce-mi lucra,
Tot ce datoreşti. Om sărac pe cum era,
Să te odineşti ' De acasă că-mi pleca.
Oleacu privea, Şi-mi pleca-n lungiş,
N u-i venea a credea, Da' şi-n curmeziş,
Mindruţa şi-a luat, Ţările cruciş :
Acas mi-a plecat. Tot din sat în sat.
Acas a venit, Se băga argat.
Biru 1-a plătit De-acas cînd pleca.
Şi J-a isprăvit. Şi-mi pleca-n lungiş,
De s-a odinit. Da' şi-n curmeziş.
Cu mîndra-a trăit. Ţările cruciş :
Pin' a-mbătrinit. Tot din sat in sat.
Cintec se f urşeşte. Se biga argat.
Omu ce păţeşte, De-acas cînd pleca,
Viu şi cit trăieşte : Nevasta-şi lăsa,
Pină-mbătrineşte, Ea grea rămînea.
Cind moare putrezeşte. Dinu ce făcea ?
~\tort tună-n pământ, La un om mergea,
Şi toate-a uidit, Argat se bă.ra,
Atunci le-a furşit. Dinu argă ţea,
Mii. voi, nuntaşi şi stirceală. Verde ciftălani,

302
Douăzeci de ani, Dlnu ci-m_l pleca.
Tocma-n Nidolil, Mergea cit mergea,
'Ntr-ale ţirl pustii. Dlnu ajungea
Cind oi zice de-un llor, Intr-o liturea,
Pe tril gilbiori. La o cafenea.
Dinu argiţea, Cind se zăuita,
Anii-şi isprăvea, Toţi oamenii bea,
Din gură vorbea: Numa unu sta,
- Negiu dumneata. Cam intr-o chioşea,
Ascultă incoa, Nu bea, nu vor~şte,
Zo, mă rog de tin~. Numai ce-m' priveşte.
Fă-mi atîta bine : Dinu de vedea,
1mi faci socoteala, l..a cafegl u mergea.
1mi dai simbrioara, Din ffură-i zicea :
Plec acas cu ea, - Cafegiu dumneata.
Vezi, la nevestea • laci-o cafeneaua ta.
Stăpîn de-auzea, Toţi oamenii beau,
Cită blagi-avea, MI se veseleau,
Pe toată o lua, Da' un om colea.
Două părţi făcea, Şede-ntr-o chio,ea.
De-o parte punea, Nu bea, nu vorbeşte.
Verde căftălani, Numai ce-mi priveşte.
Grămada cu bani, - Mii, Dinule, mii,
De-o parte punea. Puiuleţ de zmei.
Verde de liori, Vezi tu omu-ila.
Doar trei gălbiori . Ce şede-n chloşea.
.~poi el grăia: Nu bea, nu vorbeşte,
- Măi, Dinule, măi, Numai ce priveşte :
Tu dacă oi lua Vorba ce-o vorbeşte,
Grămada de bani, Un galbin pliteşte.
Să-ţi fie cu aram : Dinu de-auzea.
Da' dacă-oi lua Din gură vorbea:
Pe-ai trei gălbiori, - Doamne sfintule
Să-ţi fie cu alai. Şi puternicute.
D inu de-auzea, Eu am argiţit.
Din guri-i vorbea : Verde cifti ta ni,
- Doamne sfinte, Douăzeci de ani :
Eu am auzit Verde de-un lior,
Că-i mai bun alaiul, Pe trei gilbiorf.
Tot decit aramul: Un galbln si Iau,
Iau trei gălbiori, La voinic si dau.
Să nu mi-nfiorl! Spune ceva mie,
Traista şf-o-ncraşna, Că mi-or fi mal bine !
Un galbin ci lua, Tinerelule,
La voinic i-1 da, Porumbelule,
Voinicu-i spunea: Gingişelule,
- Mii Dinule, măJ, Blaga oi lua,
t

De-aici oi pleca, Apa oi trecea,

Pc tin-te-o-ajungea, 1n tufă te-of biga,
La o apă mare, Pe ti ne te-u simţa
Tot un turc călare, Vo cinci voinicei,
1ne-un cal mai are, Ce sint haiducef:
De blaJlă-ncircat, 1nainte să-ţi ia si,
Cu arme-I armat. Să te prăpădească.
El te-ar ajuna-ea, Da' tu de-oi vedea,
Ţie ţi-or zicea : Foc mare-oi făcea,
cMăi Dinule, măi, Fum s-ar ridica,
Mar~-f apa-asta, Ceaţă s-or făcea,
Treci cu blaga mea, Te-oi infurişea,
Eu te-oi dăruia !» Şi-acas oi pleca.
Da' tu i-oi zicea: N uma -atit vorbea,
cMăi turcule, măi, Voi nicu tăcea,
la sări dumneata, Dinu iar vorbea :
Este blaga ta, - Doamne sfîntule,
Că tu eşti călare, Şi puternicule,
Nu te-oi inecare !» Doi galbfni am laut,
Turcu or sirea L-at voinic i-am dat :
Şi s-or ineca, Cu unu-am uidit,
Blaga i-or uid~a, Tot nu fac nimic.
Tu blaga f-oi lua, Şi pe ăsta-1 iau,
Drumu oi căta. L-ai voinic i-1 dau.
Numa atit vorb~n. Spune ceva mie,
Voinicu tăcea, Că mi-or fi mal bine !
Dinu iar zicea: Şi pe ila-I lua,
- Doamne sfintule L-ai voinic i-1 da.
Şi puternicule, Voinicu-i zicea :
Un galbin am luat, - Mii Dinule, măi,
L-ai voinic i-am dat. Acas te-oi ducea,
1ncă unu iau, Tu să te gîndeşti:
L-ai voinic să-I dau. Gindu-al de pe urmi,
Spune ceva mie. Tot cu vorbă bună
Că mi-or fi mai bine 1 Numa-atit vorbea,
1n-:ă-un galbin lua, Voi nicu tăcea.
L-ai voinic mi-I da, Dinu de-mi vedea,
Voinicu-mi vorbea : Traista şi-o-ncroşna,
- Măi Dinule, măi. De-ac ia-mi pleca.
Mergea cit mergea, - Fa cumnatl, la,
Pe el 1-ajungea, Eu sint drumult.
La o apă mare, De cale bitut.
Tot un turc ci Iare, Zo, sint ostinlt
1ne-un cal mai are. ŞI riu chinuit 1
De blagă-ncircat, Vreau si conicek.
De mult e plecat, Puţin odlnesc.
Turca ci-i zicea: Conacu-1 flcut,
- Măi Dinule, măi, De oameni de-ai abinl,
Cearcă apa-asta, Călitorl pe drum 1
Treci cu blaga mea, Numa-atit vorbea,
Eu te-of dăruia 1 Nevasta se scula.
Dinu de-auzea, Pe Dlnu ml-1 lua,
La turc răspundea : 1n casi-1 blga.
- Măi turcule, mii. Sara ci-nslra,
la sări dumneata, Nevasta de-mJ vedea,
Că tu eşti călare, Masa i-o punea,
Nu te-oi inecare. La masi-1 chema.
Turcu de-auzea, Di nu ci şedea,
1n Dunire sirea, Şedea fi minca.
Turcu se-neca, Dupi ce minca,
Blaga-1 riminea, Nevasta se scula,
Da' Dinu i-o lua, Masa ridica,
Apa o trecea, Lui Dlnu-aştemea.
1n tufi se biga, Cam intr-o chiuşea.
Pe el mi-I simţea Dlnu ce fltea ?
Vro cinci voinicei, Traista de bani lua.
Nişte halducei. Su' cap o punea,
Ca si-1 pripădeasci, Dinu se culca.
Să nu mai trălasci. Nevasta ce ficea ?
Dinu de-mi vedea, Copilul şi-1 lua.
Foc mare ficea, Cu el se culca,
Fum se ridica, Pe mini-I punea.
Ceata rispîndea. Dfnu o privea
El se-nfwişea. ŞI singur vorbea :
Şi-acas-mi pleca. cDoamne sftntule,
laci ajungea, Prea putemlcule,
Nevasta-şi gisea, Vezi nevasti-mea,
La poartă-mi şedea. De dnd am plecat,
Buni-zlua-1 da, Ea s-a mirltat.
Nevasta-1 mulţimea, Pe ista 1-a luat,
Da' nu-l cunoştea. Doamne, de birbat,
Dfnu ii zicea : Pe mine m-a llsat 1»

JOS
Dinu ce ficea ?
Pe copil 1-adista
Pîni adurmea,
Cuţitu trăgea,
La copil mergea,
Pe el se sufa,
Sta din cit să dea,
Să-i piardă viaţa.
Iar singur vorbea :
cDoamne sfintule,
Prea puternicule,
Vezi tu omu-ăla,
Cel din cafenea,
Ce şedea-n chiuşea,
El mi~-mi grăia,
Acas de-oi ajungea,
Gîndu-al de pe urmi,
Că mi-ar fi mai buni !»
N uma-atît vorbea,
Copilul lisa,
De nu şi-1 tăia,
Şi el se ducea,
Iar mi se culca,
Noaptea că trecea.
Ziua se făcea.
Copitu se scula,
Boii injuga,
La plug că-mi pleca,
Lui mumă-sa-i zicea:
- Muiculiţa mea,
Vezi tu omu-ăla,
Ce doarme-o chluşea,
Tu 1-oi adista
Pină s-o scula:
.-\pă i-oi turna,
Pe ochi s-or spita.
1-oi da de-or minca,
Ci e drumuit
Şi e chinuit,
Ca Şi tatii meu,
Dat de Dumnezeu.
Numa-atit vorbea,
Copilul pleca,
3~6
Mă-sa mai riminea,
Pe Dinu adăsta,
Pînă s-o se ula.
Apă i-o turna,
Pe ochi s-o spăla,
Masa i-o punea.
Dinu că minca,
Traista şi-o-ncroşna,
De-acla-mi pleca.
Dnri nevasta
Pe Dinu că-I lua
Şi mi-I petrecea,
La poartl-ml mergea.
Dinu se oprea,
La ea se uita,
Nevestii-1 zicea:
- Fa cumnati, fa,
Uită-te la mine,
Priveşte-mă bine!
Nu sint om de-al strin,
Cilitor pe drum,
Da-ţi sint birbat bun !
Nevasta de-auzea,
Lui Dinu-i zicea :
- Mii cumnate, măi.
Tu că mi-oi spunea :
Başi la nunta mea,
Naş cine era,
Cumnatul de mină.
Să mi-i spui pe nume.
Dinu de-auzea,
Prea bfne-1 ştia,
Pe nume-i spunea.
Nevasta de-auzea •
Pe Dinu privea.
Lăcrămi ii cura,
Mi-I îmbrăţişa,
Zo, mi-I siruta.
1ndirit se-ntorcea.
Acasi-1 lisa.
La copil pleca,
La el se ducea.
1ncepea p~inaea,
Şi plingind striga :
- Dragă copilaşi,
1nima-mi secaşi,
Văzuşi omu-ăla,
Ce dormi-n chiuşea,
Nu e om ~e-al strin,
Ti-este tati bun 1
Da' copilul de-auzea.
Brăzdar ridica.
Acasă-mi pleca,
Acas ajungea.
1\lă-sa ce-mi lucra ·1
Masa o pu.nea,
Tot la masă-mi sta,
La vorbi se lua.
Copilu-mi vorbea :
- Muichillţa mea,
Să-ţi spun eu ceva,
As'noapte ne-am culcaL
Uite ce-am visat,
Un om se făcea.
La mine-mi venea,
Pe min'se suia,
Cuţitul trigea,
Sta decit si dea,
Să-mi piardă viaţa f
Dinu de-auzea,
1ncepea-a p1in~rea
Şi-1 îmbrăţişa
De mi-I siruta,
Cu lăcrămi vorbea :
- Dragi copilaşi,
1ni ma-mi sicaşl,
Visu ce-ai visat,
Este-adevărat:
Eu cind te-am văzut.
Uite ce-am gîndit :
Că mi-ta te-a luat.
Tai că, de bărbat.
Cutitu l-am luat,
La tine-am plecat,
307
La tine-am venit,
Pe tin' m-am .suit
Si te prlpidesc,
Si te pirisesc.
Da' cind m-am eindlt,
Gindul dupl urml,
Ci mi-or fi mai buni :
Eu ci te-am lisat,
M-am dus m-am culcaL
Numa atit v~rbea,
Dlnu ce lucra.
Citi blagi-avea,
La copil 1-o da,
Pin lume-mi pleca,
Mireasl-1 cita,
Copilu-nsura,
Nunti ci-I licea,
Bin-se veselea,
Mi se-mbogiţea.
Bine-mi petrecea,
Şi-acolo uidea,
De se pomenea.
1storle bitrineascl,
La buni fraţi ca dumlteavoastrl.
Pentru ca si pomeneascl.
127
PATRU DIN IA80VA
Lini verde trei masline.
1-ascultaţi, boieri, la mine.
Si vi spun ceva pe lume :
Lini verde de-o lalea.
Pe Pitru din Rabova.
Mare negustor era 1
De cind mi-sa 1-a llcut,
Nea-ustoria a umblat ;
Şi lui vremea 1-a venit.
Că vezi, tot de căstorft.
Şi prin sat el birclla.
O fetlţi ci-mi glsea,
Buni nunti el-mi flcea,
ŞI pe ea cum o chema ~
Si vezi, N iţa ciţaua,
Bat-o Maica Precesta.
Dari Pltru Făt-Frumos,
Care-n lume n-a mai fost,
Cu nevasta cind şedea,
Nici mai mult nici mal puţin,
Numai şase luni de zile.
Dari Pătru, zo-mi vorbea :
- Oi bre Niţo, soaţa mea,
Minca-ţ-aş guriţa ta ;
Cind oi zice flori domneşti.
Mi duc, Niţo, la Bucureşti,
Să iau vaci de-ale domneşti
Ci-s inalte şi bălane,
Şi frumoasă sint la coade,
Da' roghiţi sint la coarne,
Cu viţeluş pe sub ele.
Da' mi rog, Niţo, de tine :
Si nu-mi faci vreo ruşine,
Si nu mai scot capu-n lume !
Dari Niţa căţaua,
Din guriţă aşa-mi vorbea :
- Mii tu, Petre, soaţa mea,
Nu te teme nimica,
Ci eu nu-ţi fac nici o ruşine,
Să nu mai scoţi capu in lume :
Du-te, Petre, sănătos,
Ca un trandafir frumos!
lote Pătru că-mi pleca,
La Bucureşti se ducea.
Dari Niţa-1 petrecea
Şi-ndirit se intorcea,
Vedriţa-n cobeliţi lua,
La ceşmuliţi se ducea :
Pe ochi negri se spăla
ŞI vedriţele umpl~a.
Ea acasi ci-mi pleca,
Da cu care se-ntilnea 1
Cu lonfţi Fit-Frumos,
Care-n lume n-a mal fost.
loniţă din guri vorbea:
- Ai, bre Nfţo, soata mea,
Minca-ţ-aş guriţa ta,
Cum am face ş-om dregea,
Pe Pătru 1-om omora
Ş-amindoi că ne-om lua ...
De vrei si trăim amindoi pe lume,
Tu acasă te-of ducea,
Vedriţele le-oi lăsa,
Să iai, Niţo, o para,
Şi tu te-oi ducea,
Colea-n vale,
La naica Ilie,
La cea miCă băcălie.
Şi tu, N iţo, oi lua
Otravă de o para,
Sărăciei de alta.
Şi tu te-oi ducea
La llinca ţiganca,
Otrava ţi-o făcea,
Cu richiu_ ţ-o mesteca,
Pe Pătru 1-oi pripidea,
Ş-amindoi ci ne-om lua.
Oară Niţa de-auz~a,
Ea acasă se ducea.
Vedriţele le lăsa.
lote Niţa că mai lua,
O para Niţa lua,
Şi cu ea că să ducea,
Verde lină colilie,
La cea mică băcălie.
lote Niţa-mi tirguia
Siricici de-o para,
Şi otravi de alta.
lote Niţa se ducea
La llinca ţiganca.
ŞI otrava 1-o făcea :
Cu rachiu o mesteca
Şi-n sticluţi o biga.
Dari Niţa ciţaua,
Bat-o Maica Precesta,
Şi sticluţa ci o lua
Şi su' briu el o blaa.
Acasi ci-mi pleca,
Puţinei ci-mi zibovea.
lote sara ci-mi venea.
Dari Niţa c-asculta;
Clopotele imi cinta,
Dari vacile-mi zbiera :
Da' viţeii d mugea.
Nlţa afarl Ieşea,
Porţile le deschidea,
Pătru vacile mina
Şi in grajd ci le biaa.
Pătru-n casi imi Intra,
Dari Niţa ce-mi ficea,
Gindu riu ci îl- punea
Şi ea masa-i intindea.
Ei la masă toţi şedea.
Cu copii-aliturea ;
Dari Niţa, zo,-ml vorbea :
- Oi, mii Petre, soaţa mea.
Minca-t-aş gurlţa ta:
Na rachiu din mina mea,
De răcoreşt~l inima.
Zo, eşti Petru dramuit,
De cale lungi trudit r
Dari Pătru de-auzea,
Sticluţa-o mină c-o lua
Şi la gură mi-o punea.
!\\uma-o dată că-nghiţea,
Jos de pe scaun cădea :
Spumă la R"Ură ficea,
Ochii peste cap îf da;
Da' copiii de-mJ vedea,
Unde pornea de plingea.
Da mumă-sa imi vorbea :
- Taci. mufci, nu plîngea.
Că tat-tu este aşa :
E 1 a dat de boală rea.
Se scoală, maici, acuma.
lote Pătru se deştepta,
Suma-atîta că-mi vorbea:
- Niţo, Nlţo, soata mea,
Zo,-ml supseşl tu Inima ;
De ce tu nu mi Jlsatl
Ca copiii sl fi cl. .t ? ...
Numa-aUta ci-mi vorbea
ŞI sufletu el-I Ieşea.
Dari Nfţa ciţaua,
De subsiori el mi-I 1•,
Ca pe-un cllne-1 tJrzlla,
1n pivnfţl n blga.
Pe su-ardoave-1 blga,
Uşile le Jnchidea,
Fuga la Jonfţi da,
Numa-o dati ci-mi strlaa:
- Mii loniţă, soata mea.
Minca-t-aş gurlţa ta,
Tu ce mi-ai poruncit,
Lucru-am lsprlvft : .
Pe Pitru l-am otrl vlt.
Şi la tine am venit 1
Da' lonfţi de-auzea:
-Fugi de-aleea, plazl rea,
Ci ne-aude cineva,
ŞI dau de vro belea.
De mi miDinci turma.
Tu omul ţi 1-al omorit.
Dari eu, un sbio pe lume,
Mă omori pini mine 1
Dari Nfţa de-auzea.
lndirit se intorcea:
Fuga la pimnlţl da.
Pe Pitru ci ml-1 lua,
De sub butoaie O scotea.
Cu fata-n sus ml-1 punea :
Mill de el il venea
Şi din guri il vorbea:
- Of, mit Petre, soaţa mea,
Minca-t-aş gurlţa ta:
Decît eu firi de tine,
Mai bine moarti cu tine 1
Cuţftaşu ci-I scotea.
Şi-ntre ţiţe-1-nflgea,
Grimadi jos ea ~dea:
Cidea trup iocrucitat.
Tot ale Niţlf plcate.
lote zor'le se virsa,
Da' copiii se scula:
Pe la pimniţă se ducea,
Uşa la părete găsea.
Sama-n pimniţă că lua,
Pe Pătru că il .vedea,
Mort, frate, cum era.
Pe mumi-sa iar aşa.
Uode pornea de plîngea ! ...
Da' unchiu-su de-auzea,
Şi acia că-mi venea:
Şi pe Pătru că-mi lua,
ŞI pe Niţa Iar aşa,
Mindru leagăn le făcea
Şi în leagăn ii băga.
Da' unchi u-su ce-mi făcea 1
Pe copii el că-i lua,
Pin şcoli că mf-i da,
Buni carte că-nvăţa.
Care de dascil ieşea,
Care popă că era:
Unchilor că le făcea,
Mîndri pomană le punea:
Şi pe Pătru-1 pomenea,
Ca bunăoară ş-acuma.
128
PRIBEAC.U
La umbriţa fagului,
htăre, şi cu-a bradutui,
Mîndră masă mi-este-ntinsă,
De voinici este cuprinsi.
La cea masă cea de piatră,
Cu mărginile de os,
Zo,-i şedea, Doamne, frumos t
Da la masă cine-mi şede'?
Alăpin, haiduc bătrîn,
Cu-ai lui cincizeci de voinici,
Cu frate-su Nicolcea,
Cu Nfcolcea frunte lată,
310
Ce sare potocu-ndati.
El la masi bea, minca,
Şi de-o vorbă ce-mi vorbea,
Nicolcea-1 intreba:
- Măl frate-meu Alipine.
Fiindcă băuşi şi mîncaşi,
Bună vorbă spunea-ţi-aş,
O să mi te-ntreb ceva,
Adevărul mi-oi spunea.
Alăpin dacă-auzea,
El din gură-aşa zicea:
- Măi frate-meu dumneata,
Spune-mi, nu te zăbovea !
Da' Nicolcea-1 intreba:
- Măi frate-meu Alăpine.
la să-mi spui adevărat,
Tu acuma-o cine crezi ?
Ori in cincizeci de voinici,
Ori în mine că-ţi sînt frate,
Ori in soaţa săbioară,
Ce mi-o porţi la subţloară 1
Da' Alipin răspundea:
- Oi, măi frate Nicolcea,
Fiindcă stătuşi mi-ntrebaşi,
Adevărul spune-ţi-aş,
Eu acuma în cine cred:
Nici in cincizeci de voinici.
Nici in soaţa săbioară,
Nici in tine că-mi eşti frate,
Cred în mîndruleana mea,
Ce m-am cununat cu ea.
Nicolcea de auzea,
El din gură iar zicea:
- Măi frate-meu Atăpfne,
Crede-o mindruleana ta,
Că te-ai cununat cu ea:
Da' ştii, frate, da' nu ştii,
Pe postu la S'tă Mirff,
I\1indruleana te-a lăsat,
Cu Pribeagu mi s-a luat
Şi pe tine te-a uitat,
Doamne, ce mare picat!
:\lăpin cind auzea,
Buzduganu-n mini lua,
După Prlbea«tJ-alerga•.
Da' Pribeagu mindra-şi lua
Şi cu mîndra ·lui pleca
Tumte-alci la o ceşmea,
Unde sta şi odloea.
Chiar Pribeagu se ruga :
- Mindri, mîndruleana mea,
la si-mi cînţi un clntecel,
De cind eram mititel :
Cintecel de pribeaie,
Si-ngine munţii- cu el :
Să-mi fie mie şi ţie
Cîntecul de veselie,
Viiur'le si-mi clocoteasci,
Frunzele si nu clipeasci. ·
Mindruleana sta grila :
- Măi Pribege voinfcele,
Baş acaşi eu ţi-aş cinta ...
Şi-un pustiu de glas ce am,
Cind odat-oi răsuna,
Brazi mărunţi o legăna,
,\pe reci s-or tulbura,
Şi-Aiăpln m-o auzea t
După noi el s-o lua,
Ne răpune viaţa,
Pe-amindoi că ne-o tita.
Şi pe mine şi pe tine,
Strică dragoste din lume r
Da' Pribeagu-aşa-1 vorbea:
- Cintă-mi, mindruleana mea.
Şi lasă-1 la mîna mea 1
Mindruleana de-auzea,
Cînd abătea de cinta,
Văiuri mari, zo, răsuna,
Brazi mărunţi, zo,-1 legina,
Ape reci, zo,-mi tulbura
Ş-i\lăpin ii auzea!
1mi alerga cit putea,
1i ajunse la ceşmea :
Alipin dac-o vedea,
El din gură-aşa zicea :
- Lele, mindruleana mea,
.Jll
Tu pe ndae. m-al lllat,
ŞI cu Prlbeagu te-al laat 1
Nu ţi-e miii şi picat,
Cu mfne te-al cununat,
Doi copil am botezat 1
Mlndruleana de-1 vedea,
C-am pe fugi se punea,
Da' Nlcolcea sta strlp:
- la stai, cumnatA, stai,
C-o si merari la rai,
De-asari si fi fugit,
Pin-acuş te-aş fi ajuns 1
Da' Nicolcea-fruate-lati,
El siri potocu-ndatl,
ŞI Alipln iar aşa :
Pe Pribeagu-1 adista,
La buzdugane se lua.
Alipin, aiduc bitrin,
Lua un buzduean demult,
Dete cu el dupi git
Şi-1 lui capu de la trup.
Pe Pribeagu-1 pripldea,
ŞI-şi lua mindra şi pleca,
Iar la masi ci şedea.
Da' Nicolcea-1 intreba :
- Mii frate-meu Alipfne,
la spune-mi adevArat,
Firi teami de păcat,
Tu acuma-o cine crezi?
Ori in cincizeci de voinici,
Ori in ftinta puşculfţl,
Ori in soata sibioari,
Ce mi-o porţi la subţloarl,
Ori in mindruleana ta,
Ce te-ai cununat cu ea,
Ori in mine ci-ţi sint frate,
Nima-n lume nu desparte ?
Da' Alipin, aiduc băbin,
El din guri aşa grila :
- Măl frate-meu Nicolcea,
Fiindcl stătuşi mă-ntrebaşf,
Adeviru spune-ţi-aş,
Eu acuma-n cine Cred :
 Nici in cincizeci de volnld,
Nici in fiinta puşculiţi,
Nici in soaţa sibloari,
Nici in mindruleana mea,
Ce m-am cununat cu ea l
Cred in tine, ci-mi eşti frate,
Mi-eşti frate de nu se poate,
Mi-ai scos capu de la moarte 1
Alăpin, aiduc bitrin,
Jos in codri stipinlnd,
Cu Nicolcea veselind,
Şi-mi trăiau pe lunci-o pace,
Ci n-au alţi viteji ce-i face :
Colea-o Ţara Moldovenească.
Ca pentru si pomenească.
129
TUDOR EL
Foaie verde colălle,
!-ascultaţi, lume, la mine,
Să vă spun o istorie,
Din ţară, din Rumânie.
N-aţi auzit, n-aţi aflat,
La vale, la Bucureşti,
Se văd nişte căşi domneŞti.
Se văd piste Bucureşti.
Şi nu sint căşi boiereşti,
Şi sînt căşi de-ale lumeşti.
Căşile lui Tudorel,
Frumos, tînăr băieţel,
Care-a fost sărac copil,
Vezi, pe mulţi el i-a slujit,
Pini mare mi-a crescut,
Şi bogat mi s-a făcut.
Dar ce mi-avea Tudorel ?
Mi-avea şapte mori in vtnt.
·"lte şapte sub pimint,
Ce macină la argint
Tot argint de-al mirun1el,
Aduni blaei la el.
.JI2
Două mindre mal f11111108se,
Cu plscoale pe fereastri,
Ce turna arefntu-n casl.
Da' Tudorel ce-mi avea?
Mi-avea cirezuri de bol,
Şi twmilf lui de oi.
Da' o-avea el pe nJmenea,
Decit muma bitrinea,
Numai cu doi dinţi in guri,
Torcea noaptea-o luni plini,
Ce-mi umbla şi ea descullă,
Cu caierele de miţi.
Tudorel mi se-nsura,
Frumoasă fată ci lua,
Să n-o vezi pe uneva,
Nu te rabdă inima
Să n-o iubeşti cîtăva.
Mîndră nuntă ci-mi ficea,
Se cununa cu mindra,
Cum face, vezi, toati lumea,
Pe cum n-e nouă legea.
Vremea turcului era,
Lumea toată jupuia.
Venea un paşe turcesc,
Da' nu unu românesc,
S-aduie biru din sat.
Făr-de milă şi păcat.
Da' in răsărit de soare,
Cind lui paşa-i ieşea-n cale,
Nevasta lui Tudorel.
Băiatul cel frumuşel,
Tinerică şi frumoasă,
Ce n-a văzut niciodată.
E 1 la apă se ducea.
Iar cind paşa mi-o vedea.
La inimi ci-i cădea.
1 se rupsă inima.
De frumoasă ce era,
Baş Voichiţa o chema.
Dară paşa mi-o-ntreba
A cui nevastă era.
Dari lumea că-i spunea,
Să vezi, turcu ce făcea ?
Bati-1 Maica Preclsta.
La greu bir il mal punea.
La greu bir pe Tudorel.
Lele, slrmanu de el.
1n fiecare siptimlnă
li da cite-o pungi plini,
Şi cu sacu bani si al,
Daci dai, dai, tot si daa,
Tot si cheltui, da' nu pal.
Dai de fundu sacului.
Da' fecioru Tudorel.
Sărmanu, vezi, de el,
Vindea vii,
Vindea moşii
Şi cirezile d~ boi,
Şi cu turmele de uf.
Da' şf morile de vint
ŞI pe-ale de su' pAmint.
Şi Tudorel se gîndea,
Lele, miiculiţa mea :
«Pină cind eu tot aşa ?»
Da striga la mumă-sa :
- Munti, muichillţa mea,
la s-o mini pe Volchiţa,
Scutură ambarili
Şi mai bate sitili,
Şi să-mi ude mie-o piine,
S-o ude cu lăcrămlaare,
Coaptă-o sin la ţiţişoare,
Să-mi fie la drum uşoari,
Că mi duc, muici., mă duc.
Că ştiu drumu ce-l apuc.
Pin' la-mpiratu turcesc.
La el si mă jelbuiesc,
Că nu mai pot si triiesc.
Da' mumă-sa de-auzea.
Fuga la Volchiţa da:
- Fa Voichlţo, nora mea,
Scutură ambarill
Şi mai zbate sHIIi,
Ca să faci o azmioară,
Udată in licrimioari,
Coaptă-o sin la titlşoari 1
JIJ
Da' fie la druaa UfOUI.
Da' Volchlta o asculta.
Scutura ambarfll
ŞI-mi bltea ŞI sitlll,
Flcea o azmfoarl,
Udati in licrlmloari,
Coapti-n sin la ţlţlşoarA.
Si-1 fie la drum uşoari.
Iar Tudorel se aritea
ŞI de-acasi imi pleca,
Ziua buni el şi-o lua,
De la scumpa soa1a sa.
Da' şi de la mumi-M,
Pleca Tudorel plinjlind,
De la Inimi oftind.
ŞI meraea din vad In vad,
Mergea din sat, In alt sat,
Plni ajunse-o Tallerad.
Baş la cinstJtu-mpirat.
Chiar la poarti el a stat,
Iar din Inimi-a oftaţ
Şi cum sta şi etan plin«ea,
Nlma-n sami nu-l biga.
Cind fu-n risărit de soare,
leşi-mpirat la plimbare.
Pe Tudorel mf-1 vedea,
lmpiratu-1 intreba:
- Ce stai, biiete.-alcea ?
Da' Tudorel că-I spunea.
Şf-1 chemi-mpiratu sus,
Mi-I luva, ml-1 lspHea,
Da' Tudorel tot spunea
Cum a fost el de bopt
Şi cum a ajuns skac :
- Venlf si mi jelbulesc,
Că nu mai pot si trilesc t
lmpiratu ce fkea?
Toţi vizfrli imi chema,
Şi cu paşii la un loc.
ŞI cu toti se sfituia,
Cu Tudor ce va fAcea:
Unii zic ca si-1 omoare,
Să-I duci la sp1nzurlto.re.
Alţii capu ca să-i taie,
Unii să-I ba ge-n temniţă,
Unu una, altu alta,
Care cum se pricepea,
Şi-i scoaseră presuda.
Baş pe la chindia mare
Merge la spânzurătoare.
Iacă agale-mi venea
Şi pe Tudorel îl lua,
Ştreangu la git ii punea.
Da' un paşe mai bătrin,
Ce e de barbă cam spin,
Era bătrîn priceput,
Care-i făcut mai de mult,
.i\'1ai multe le-a petrecut
Şi mai multe a văzut,
~\\ai la urmă răspundea
Şi din gură aşa zicea:
- .i\\ă-mpărate, luminate,
Cum le ştii pe lume toate,
la ia sama-n direptate,
Că poate oi avea păcate,
l\1ai mult pentru Dumnezeu
Şi pentru binili teu.
,\\i-ascultaţi şi vorba mea,
Că e bună, nu e rea.
Băiatu ăsta Tudorel
Poate e nevinovat,
Da' merge la spînzurat,
Şi-oi avea tu păcat!
Stai o ţîră te gindeşte,
N imcnea nu te grăbeşte.
Să ne facă Domnu parte.
Cum faci tu la direptate :
Tudor nu e vinovat,
Da-I duceţi la spînzurat !
Toţi atuncea se gindea,
Da-mpăratu le striga:
- Nu chiţi ştreangu la git,
Că nu este vinovat !
Şi aşa mi se gindea
Şi cu toţi se sfătuia,
Cu toţi paşii-alăturea,
314
Pe Tudorel să-I trimeati
Cu ferman de la-mpiratu,
Tot în ţara ungurească,
Une-s vitili mai 2rase,
Şi nevestili frumoase.
Acolo el să trăiască.
Şi să şadă şi s-adune
Birurili de la lume.
Cind aşa ei se vorbea,
1mpăratu striga tare,
Striga tare-n gura mare :
- Măi turcilor şi agate,
Nu staţi lui Tudor în cale 1
Da-i da fermanul cel drept,
1i stA-n loc inima-n piept.
Tudorel le mulţămea
Că i-au scăpat viaţa.
Trebuia s-asculte-aşa
Cum împărat îi zicea.
Iar Tudorel imi pleca,
Tot în ţara ungurească,
:\colo el să trăiască.
Să vezi Tudor ce făcea.
Pe lume bir greu punea,
Şi care bani nu-mi avea,
Vitile le luva,
Cu jăndarii se ducea
Şi multe vite aduna.
Care mai bune era.
}\\are turmă aduna,
La-mpăratu le ducea,
Să vezi ce jele era.
1\1ergea oili zbierind.
Clopotili zornăind,
Da' ciobanii toţi plingind,
Pin'la-mpăratu venind.
Da-mpăratu de-1 vedea,
1ncepea de se ridea
Şi din gură-i vorbea :
- Bravos, bravos, Tudorel,
Bra\'·os, bravos, băieţel !
.\tulte slugi că am avut,
Da' ca tine n-am găsit.
Şi pe cite am minat,
Ca tine nu m-ascultat.
Cît mi-aduce o ţară toati.
Da' Tudorel dintr-o dati,
Cit mi-aduce o ţari mare,
Da' Tudorel Intr-o sari.
Bravos, bravos, Tudorel,
Bra vos, brav os, bileţel !
Bravos, bravos, să trăieşti,
Vitili să stăpîneşti !
Şi-mpăratu ci ieşea,
El pin vite se uita,
Se uita şi alegea,
Care-i vită mai frumoasă,
Mai frumoasă şi mai grasă.
1mpăratu că le luva,
Luva una dintr-o sută,
Da vitili alelalte
1 le da lui Tudorel,
Şi le ducea, vezi, cu el.
Cînd la calea jumătate,
La ciobani el le vorbea :
- Mii ciobani, măi dumneavoastrA.
Mînaţi vitili pe· urmă,
Că eu mă duc înainte,
Că mare foame m-a prins,
Mare sete m-a cuprins
ŞI aminte mi-am adus
De pimniţa mea de mult.
Inainte că pleca,
Parci naiba-1 învăţa!
Cînd acasă ajungea.
Baş pe la puterea nopţii,
El deschidea brava porţii
Şi nici că nu mai striga,
1n podrum mi se biga
Şi gura la cep punea,
Şi bea vfn pînă cidea.
Da acia adurmia,
Nimic de el nu ştia.
Da' mama lui Tudore1.
Năcijfti, vai de ea,
Nicăjiti şi bătrînă,
Tore ea noaptea la furni,
ŞI se tot aîndea la urmi.
T oati noaptea îmi ofta.
La Tudorel se gindea,
Da-i venea pofta de vin,
De-odati ca din senin,
Şi pe Volca o mina.
- Mii Voichito, nora mea,
Du-t-:, muică, să aduci,
Un bocal de vin s-aduci,
Aşa, muici, îţi crfcesc,
lnimioara-mi ricoresc.
Si-mi aduci o ţir de vin,
Ca să-mi treacl de venin.
M-am gîndit la Tudorel,
Tare mi gindesc la el.
Da Voichiţa de-auzea.
Fuga bocalu lua
Şi-n podrum că se ducea.
Da' cind uşa dcschi<!ea,
1n Tudor se-mpiedica,
Şi aşa tare imi cidea
Şi bocalu îl spărgea,
Voichiţa se spăimînta.
Fuga alerga la soacră-sa
Şi aşa-i vorbea :
- Mui~ă soacră-mea, si vezi,
La uşa podrumului
Mi-este un voinicel nalt
Şi la uşe e culcat,
Ori e mort, ori că e beat!
Că baş la uşe-i culcat,
Şi de el m-am spăimîntat :
Da' e nalt şi subţirel,
Parcă mi-ar fi Tudorel !
Da' soacră-sa că-mi zicea:
- Marş de-acia, fa căţa,
Ala-i ibomnicu teu,
Fa stricato, te ştiu eu t
De cind Tudor mi-a plecat,
Tu ibomnic ţi-ai luat :
De cind Tudor mi s-a dus,
Tu ibomnic ţi-ai adus.
Ala-I ibomnicu teu
Ce eşti in vorbi cu el.
Dară baba ce-mi ficea ?
Ştreangu-n mini ci lua
Şi la Tudor dobora,
Şi Voichiţa după ea.
In podrum cind se ducea,
Baba nu se mai uita
Si va~ă ci ne era,
Ştreangu la Mit i-1 punea,
Şi-ncepea ea a trăgea.
Da' Voichiţa mi-i zicea :
- Maică soacră-m~a,
Bagă bine sama.
Trage, muici, şi nu prea.
Mie tare mi se pare
C-ăsta-i un voinicel nalt,
Vezi că-i nalt şi subţirel,
Samănă cu Tuuorel.
- Asta nu e Tudorel,
Şi este drăguţu tău.
Ce te iubeşti tu cu el.
Şi iar trăgea cit putea,
Pe Tudor îl spinzura.
Da' Tudor era beut,
El nimica n-a ştiut.
De picioare mi-I luva,
Pe sub butii mi-I băga,
Să nu afle nimenea.
Uşa la podrum-nchid~a.
1ar in sobă se băga,
Cu Voichiţa imi torcea.
Iacă zor'li se vărsa,
Şi turmili mi-ajungea,
La poartă ciobani striga:
- :\1ăi Tudorel dumneata,
la deşchide porţili,
Ca să-li băgăm turmili.
Ciobanii la poartă stri2a.
Clopotili-mi zornăia,
Da' oili imi zbiera.
Da' şi cinil imi urla.
laci baba afar ieşea,
.l16
Dar ciobanii imi vorbea :
Mami, maml dumneata.
la trage zăvoarfli,
Şi deşchide porţlli,
Ca să bigăm turmill ;
Turmili de la-mpărat,
Lui Tudorel ce 1 le-a dat.
Iară baba rispundea:
- Nu e Tudor aleea,
Tudor de cind mi-a plecat,
El pe-acasă n-a mai dat !
Dar ciobanii de-auzea,
Iar la baba că striga :
- Deschide, mamă, porţfli,
Ca să intre oariti,
Tudor pe drum ne-~ lăsat
Şi s-a grăbit el la sat.
Mare foame 1-a cuprins,
Mare sete 1-a incins,
Pe nof, vezi, că n~-a lăsat
S-aducem oile la sat.
Atunci baba de-auzea,
Uşile le deşchidea,
Turmili de imi intra.
Dară baba ce-mi făcea ?
La podrum mi se ducea,
Bine sama cind lua,
Pe Tudorel mi-I vedea.
Cu pumnii-o cap se bătea,
Cit putea atit zbiera,
Şi Voichiţa iar aşa.
Mi-I luva de-1 îngropa,
Şi pomană că-i punea.
Atunci baba ce făc~a,
Pin ciobani că se uita,
Vedea un cioban inalt,
Mai curat, bine spălat,
Sămăna cu Tudorel,
Era-nalt şi spălăţel.
Baba de mînă mi-I lua,
Şi la Voichiţa mergea,
Aşa din gură-i zicea :
- Fa Voichiţo, nora mea.
lote clobanu alsta
E nalt fi subţirel,
Samini cu Tudorel,
la si te cununi cu el.
ŞI cu el să stiptneştl,
ŞI cu el tu si trlleştl,
Moşia s-o stipineştl,
Turmfli si le pizeştf,
Pe min' şi pe TudoreJ,
Siricuţu vai de el,
Pe noi si ne pomeneşti,
Mormintu si nf-1 stropeşti,
Cu vin şf cu licrimfoare,
Din piept de la fnfmioare.
Iar baba ce mal ficea,
Dupi ce mi-I cununa,
Cuţitaş in mini-mi luva,
t n inimi-I infigea,
Singuri mi se tila.
Iar Voichfţa-ml riminea
Cu cfobanu Ungi ea.
Era-nalt şi subţirel,
Sămăna cu Tudorel.
lari Tudor putreza
Şi c.a gindu si uita :
Cîteodată-) pomenea,
Cind pe el ml-1 timila.
Tudorel mi-a putrezit,
Da' cintecu i-a ufdft ;
Soarili merge şi apune,
Da' Tudorel tot se spune.
130
SWCA, DOAMNA MARi
Cind oi zice de-a cic011re,
La vale, frate, la vale,
Mi se vede-o casă mare,
Cu fcreştfle-n brumale.
Da la ea cine-mi şedea ?
Şedea Sinea, doamni 1118R.
Jt7
Cind · oi zice de trei flori,
Are Sinea trei feciori,
ŞI clţl trei stnt negustori,
Pe-al mal mare sl-1 tnsoare,
Pe mic si ml-1 popeascl,
Pe-alilant clluQ'Ireasci.
laci Sinea ce flcea,
Ea in peţlt se ducea,
ŞI-mi umbla ţirfle-n lunr.
Şf-n fiţfş şl-n curm~zfş :
ŞI umbla ţara pe lat,
Si-şi eate nori pe plac.
O catl şi n-o glsea,
Unde Sinea se ducea ?
Colea-o vad, in Calafat,
In Calafat, oraş bogat.
Peste tari minunat.
La Letfnu ceai bogat,
1n cruce nebotezat
Ci are Letlnu, are,
El trei fete mari avea,
Cum e una şi alta,
Tot o lfţi, tot o fafl '
Iaca Sinea ajun~,
Cu Letlnu se-ogodea,
Care fată si o la.
Letfnu ceai bogat.
El din guri-aşa grila :
- Of, mă Sinco, doamni mare r
Cite treile-s de dat;
Si fie glner'le birbat,
Si cunoascl mireasa.
Si puni mina pe ea !
laci bine-mi ogodea,
Sinea la conac pleca,
Cu cocoana lui vorbea :
- Oi cocoani, doamnl mare,
laci nori mi-am 2isft
1n oraş, in Calafat,
MI-am glslt aorl pe plac.
Cocoana cind auzea,
El de nunti se vorbea,
Liutaril şi-1 tocmea :
Patruzeci de lăutari
Cu lăute de-a le mari,
Cu treizeci de trimbicieri :
Cu doisprece toboşari,
Bătea tobele pe ceri.
Sinea nunta o pornea,
Lăutarii, zo, cinta,
Tobele, zo, răsuna !
Pleca nunta pe pămînt,
Naşu cu giner'le-n vint.
Porni nunta la Sin Petru,
Si se-ntoarci la Simedru.
Cind ajunse-n Ca la fat,
In Calafat, oraş bogat,
Da' Letinu ceai bogat,
In cruce nebotezat,
Cind striga o dat' greceşte,
De trei ori moldoveneşte.
De două romineşte :
- Care-mi este giner'le,
Să-nalţe cu umerii.
Şi ca corbu ar pile,
Şi să-mi sară porţile,
Si-şi cunoască mireasa,
Să pună mina pe ea !
Giner'le cind auzea,
El din gură-aşa zicea :
- Mă naşule dumneata,
Geaba mi-e şoimu voinic,
Eu nu sînt bun de nimic 1
Nu pot porţile sărea,
Şi nu cunosc mireasa.
Ai cu şoimii ne-ncurăm,
De ţoale să ne schimbăm ;
Si lai. naşule, şoimu meu.
Să mi-I dai mie pe-al tiu.
Iar aleea si venim,
VOJ1ile !'~ le sirim :
Să cunoşti tu mireasa
Şi si pui mina pe ea.
laci naşu-aşa făcea :
Şi naşu-o cunoştea,
Şi puse mina pe ea.
31S
Da' Le tinu-aşa zicea :
- la-ţi, ginere, mireasa,
Să-ţi cinte lăutarii,
Să-ţi bati tobele,
Să joace şi fetele 1
Naşu cu mireasa ieşea,
Pe prăvălie cum juca,
Tobele, zo, răsuna,
Naşu tircoale făcea,
Cu finu-su se plimba:
Veni finu pe colea,
Şi mireasa că ş-o lua.
Făcea Letinu nuntă frumoasă,
Mărita fata din casă,
Nici mai mult, nici mai putin.
Numai şase săptămîni 1
Ei cu nunta cind pleca,
Giner'le că ş-a uitat,
Chetoarea n-a sărutat,
Galbenu nu i 1-a dat.
Letinoaica, ovreoaica,
Pe ginere s-a supărat,
lote cum l-a blestemat :
- Ginere, fata mi-ai luat
Şi cu nunta mi-ai plecat :
Chetoarea n-ai sărutat,
Galbinu nu mi l-ai dat.
Să dea bunul Dumnezău,
Nici mai bine, nici mai riu.
Numai cum oi zicea eu :
Şoimu lui să poticnească
Drept in cap să mi-I trinteasci :
Junghetura i-o fringea,
'N pămint negru 1-o băga !
Dor atita-1 blăstăma :
Şoimu lui se-mpoticnea,
Intr-o viţă
de romanili.
Şi-ntr-un buştean
de teuştean.
Drept in cap il dubăra,
Junghetura ii fringea,
Sufletul din el ieşea.
Da' naşu daci-mi vedea,
Pe finu-su cum îl lua,
Şi-n trăsuri îl punea,
Cu conteşu 1-astruca.
Dară Sinea se uita,
Se uita din foişor :
Cu ochianu se uita
Şi nunta ci o vedea :
Jumătate veselită,
Jumătate e cernită.
Vine nunta posiclită.
Dară Sinea prea uiia :
- Lele, coconiţa mea,
Iacă nunta ne-a plecat,
Ne-a plecat din Calafat,
Nu ştiu ceva s-a-ntimplat.
Nunta noastră cum ne vine
Jumătate veseliti,
Jumătate e cernită.
Vine nunta posiclită !.••
Putinel cam zăbovea,
t
Iacă naşu ajungea;
Cum mergea naşu-nainte,
Ca un voinlcel cuminte.
Cind in curte ajungea,
Iacă Sinca-I intreba :
- Naşule, marele nostru,
Unde este fi nu vostru,
De-mi vine nunta cernlti,
Jumătate posicllti ?! •..
Dară naşu-aşa grăia :
- Lele, fine dumneata,
Am plecat din Calafat,
Finu meu mi s-a uitat,
Chetoarea n-a sărutat.
Galbinu nu. f 1-a dat.
Letinoaica-a blăstămat.
Şi iote cum s-a-ntimplat :
Şoimuşorul, Hnul meu.
Din fugi s-a-mpiedecat,
Intr-o viţi
de romaniţi,
319
1ntr-un buştean
de leuştean.
Duşmanu s-a poticnit.
Drept in cap ci 1-a trintit,
Junghetura i-a frint.
1n cocie 1-a coperit,
Cărioara-am cernit-o,
Nunta de-am posiclit-o'
Da' Sinea cind auzea,
Se vorbea cu cocoana :
- Cocoani, cum si făcem,
Noi mireasa si 1-o luim,
D•pă-al mic si o dim :
ŞI far nunta s-o ficem,
Nori-n casă si avem !
Şi cocoana zice-aşa :
- Si facă cum o ştia 1
laci mireasa venea,
Şi pe naşu-l intreba :
- Naşule, marele nostru,
Ce-l ficuşi pe finu vostru ?
- Si-ţi ajute Dumnezeu,
Fini, ffnuşica mea,
lote ffnuţu colea!
Pe-al mai mic ficior îl lua,
Şi de mini că i-1 da.
Da' mireasa strigi-aşa :
- Naşule, marele meu,
la dă-mi birbiţilu meu
Cu care m-am cununat,
Cînd plecai din Calafat !._
Mireasa daci-mi vedea.
La cocie se ducea,
Gisea giner'le culcat,
Cu conteşu astrucat.
Cind giner'le mort vedea,
Mina pe la brîu punea,
Şi din guri-aşa zicea :
- lanule, birbatu meu,
Decit, daici, lir'de tine.
Mai bine şi eu cu tine,
Si ducă pomina-o lume 1•••
Singuri se junghia.
Căzu trupu-ncruclşat,
Făcu mai mare picat.
Atunci Sinea de vedea,
Mindru leagăn le făcea,
Cu plumbu il plumbuia,
In negru pimint il băga.
Şi mi-i puse pe trăsură,
Şi se duse-n vale-n fugi.
E 1 mergea la ministfre.
Nu mergea sa se- cunune :
Mergea să se spovedească,
1n pămînt să putrezească 1
Liutaril-aşa-1 cinta:
cBucură-te, mănăstire,
Că vine lanu la tine,
Nu vine să se cunune,
Vine să se spovedească,
1n pămint să putrezească.»
Şi-i băga-n negru pămînt,
De se uita ca un gind.
131
NUNTA lUI BARBU COPILU
(Blestemul iubitei)
Frunzuliţă de-o Jalea,
1ntr-o sfîntă du mineca,
N-avea Barbu ce lucra,
Mai de noapte s-a sculat,
Pe ochi negri s-a spălat.
Toale noi a îmbrăcat,
La plimbare a plecat.
C-o cimaşe albă floare,
Pleacă Barbu la plimbare,
Dimineata pe răcoare,
Fir-de pic de demîncare :
Da' pini la prinzu-al mare
..-\cas' lu mumi-sa-i cere :
- Muică, nu mai stau băiat,
Mi-a venit de insurat.
Fiindcă sint al tiu fecior,
320
Vreau acuma si mi-nsor,
Să iau pe cine mi-e dor, -
Altfel, muică, am si mor 1
C-am o frumoasi ibomnici,
1ubfti de fa ti mici.
Vreau să-mi Iau ibomnica,
Cam trift bine cu ea :
lbomnica-1 Cillna,
Ce i-a dat lui naica gura.
-Barbule al meu fecior,
Tu zici, mulsi, si te-nsorl;
Nu vrei si mal stat biiat,
Ci ţi-e dor de insurat,
Si te las pe voia ta,
Să-ţi lei tu ibomnlca:
Barbule, ţi-o fi nicaz,
Pe voia ta nu te las:
Ci ea e fati săraci,
Găsesc alta mal bogati t
Barbu atunci s-a mîniat,
La mumi-sa a strigat :
- Ba, muică, nu face-aşa,
Nu mi despirţf de ea !
1n data-ntii cind ne-am iubit,
l-am ficut şi jurimint
Că in lume cit oi fi
Tot cu ea ci m-ot iubi :
Da' pină oi mwi,
Cu Cilina oi tril!
- Barbule cu mufca.
Vrei tu fbomnica :
Da' eu nu-ţi dau moşia,
Şi moşie n-oi avea 1
- Muici, muicullţa mea,
Vrei tu să-ţi iei altă fa ti,
Mal buni şi mal bopti,
Da' nu priveşti tu prin sate ? -
Ci fetele ce sint bopte,
Nu sint frumoase, nld-aalte.
Stnt scunde şi cocOfate.
Şi la dinţi imi sint colţate,
Iar la buzi sint buzate.
Că fetele ce sint avute ··
T oate-s surde şi mute·:
D-ale sirace-s frumoase,
Dacă n-au ţoale prin casi.
Vreau să-mi Iau ce mi-e draa.
Mlcar si fie-un slrac :
t\1erg la altu la slpat,
Că nu-i leneşi de lucrat.
Da' mumi-sa-ascuttat
Şi mumă-sa mi-a plecat,
~L-împeţea din sat 1n sat ;
Mireasi ea el-i 2isea,
1n sat la Obroclţa.
Da' Barbu ce mi-a ficut ?
E1 de nunti s-a git it.
Lăutarii şi-a
tomnft,
Patruzeci de liutari,
Toţi cu liuţi de-ale mari,
Dari vara cu tambW"&,
Să le placă zlcitura
Şi la nuntaşi beutura.
Douăzeci de toboşarl
Şi treizeci de cimpoierl,
Ca să cinte la boieri.
Aşa Barbu mi-a lucrat.
Lăutarii i-a luat
Şi cu ei că mi-a plecat.
Nuntaşii i-a adunat.
Vo cinci sute de nuntaşi,
Toţi boieri de pin oraş.
1-a adunat Şi mi-a plecat
Cu cinci sute de ciruţe,
Si-şi aduci coconiţă.
Pleci nunta-n fuga mare,
Da' Barbu plecă cilare:
~4Junta mergea pe pimtnt,
Oară Barbu sus in vint.
Ce n-am vizut de dnd sfat 1
ŞI cu nunta mi s-a d•,
La mireasă mi-a ajuns.
Da' vezi, socru Barbulul,
Cît era de-al nalbulul,
Cind vedea nunta că vine.
321
Fuaa partile le-ncule.
Şi peste porţile Inalte,
Strigi socru cit poate :
- Cine e giner'le meu,
Diruft de Dumnezeu,
Si s-aleaQ'i din voinici,
SI vine In fatA afcll
El si sari curţfle,
Si descuie brivile,
Si deschidă porţile.
Şi pe poarta desculati,
Ca si tune nunta toati.
Da• Barbu de-a auzit,
Fuga curtile a airlt :
Cum siri el curţile,
El descuie brivlle,
ŞI deschise partne.
Iar pe poarta descufati,
Tună-n curte nunta toati :
Toţi nuntaşiis-a adunat,
Şi la astale mi-a stat.
Dari socru Barbulul,
Cît fu el de-al nalbulul ! ...
Avea el o barbi deasi,
Cu trei fire de mustaţi,
Nici pe aia nu se lasi,
Şi tună repede-a casi,
Şi din luntru el imi scoase
Vo şapte fete frumoase,
Tot la fel impremenite,
Tot la o faţă albite,
Cu buzele rumenite.
Iar socru-su striga tare,
Tare. in gura mare :
- Cine-i gtner'le meu.
Diruit de Dumnezeu,
Să s-aleagă din voinici,
Drept in faţa mea alei :
Să-şi cunoască mfreasc..
Ce s-a logodit cu ea:
Că de nu o cuDOftea.
Viu de-aici nu va scipa.
Capu eu i 1-oi tila !
 Dari Barbu de-auzit,
Stitu el şi s-a gindit :
cDoamne, ce e de făcut,
Aici capu mi-a uidit t»
La urmă ce-i dete-n 2ind 1-
Lua sabia ascuţitl,
Ce la virf e otri vită,
Barbu sabia şi-a luat
Şi la fete mi-a plecat.
La picioare le-a aruncat,
Şi din guri a strigat :
- Cine e mireasa mea,
Ce m-am logodit cu ea,
Să-mi ridice sabia 1
Sabia mea-nveninati,
La cap de fată-nvăţată,
Vi taie ea deodată 1 -
Mireasa s-a spăimîntat,
Binişor s-a-nduplecat,
Sabia a ridicat.
Eu vi spun toate pe rind.
Si-1 aveţi pe Barbu-n 2ind.
Porni cu nunta de-acasă,
Ca s-ajungă la mireasă :
Pornea nunta pe pămînt.
Da' Barbu călare-n vînt.
Inainte mi s-a dus,
La o fintini-a ajuns,
La fîntîna cu lipanu,
Unde-adapă Barbu calu...
.~ci Barbu se opreşte,
L-adapă şi-1 priponeşte,
Ş-aci pe cine găseşte ?
Pe ibomnica lui, Călina,
Ce i-a dat lui Barbu gura.
1n calea lui o aflind,
O găsi aci plingind,
Din ochi negri lăcrimind
Şi cu gura blăstămind :
- Barbule, copilule,
Presădi-ţi-aş numele,
Pin toate grădinile,
Si răsară florile,
322
Să te poarte fetele ;
Cînd vin sirbitorile,
Mai cu foc nevestele 1
Cum, Barbule, te-nduraşi?
Ne-am Iubit de copilaşi,
Ş-ac uş te-nsori şi mi laşi,
Cind oi zice bob negari,
Cu copiii din şcoali;
Da'ce-o să mi fac la vară.
Sigurat eu cad in boală !...
Da ştii, Barbule, nu ştii,
Cind eram tineri copii.
De suiam dealu pin vii,
Şi tăiam un mir felii :
Şi-ţi dam ţie cit şi mie,
Ca să nu facem mînie.
Ştii, Barbule, cum ziceai.
Cînd pe mine mi iubeai ?
1n cătră mine te jurai
Pe piine şi pe mălai,
Şi pe vinu car~-1 beai.
Că pe mine-ai să mă iat
Eu vedeam ci mă min1ai,
Şi nici cind nu te-nfruntai !
Barbule, copilule,
Şi tu, trandafirule,
J\\ăi tu. frumuşc Iute,
Şi tu. ticălosule,
Presădi-ţi-aş numele
Pin toate grădinile,
Să răsară florile,
Să te poarte fetele,
j\tai cu foc nevestele.
Cind vin sărbătorile '
Dari-ar dragul Dumnezeu.
Nici mai bine nici mai riu.
Numai cum te blestem eu :
Cind ţi-oi lua tu mireasa,
Din sat din Obrociţa,
Care ţi-a dat guriţa.
La biserici-oi mergea
Şi cu ea te-oi cununa,
Ş-acasă cind oi pleca.
Cu naşi-tu te-oi rlmifea.
Voi la cal ve-11 lntrecea :
Cari pe cari ve-ti intrecea,
Ala mireasa s-o la.
Naşi-tu de te-o-ntrecea,
El si-11 ia mireasa ta :
Daci tu 1-ol lntrecea.
Tu si fel pe naşe-ta 1
Caii cind il slobozltf
Şi la fugi dnd pomi1J,
Nu ca lumea pe pimtnt,
Ci vi-ntreceţi sus in vint,
Calu tiu si poticneascl,
Din vizdaih si te trinteascA,
In grumaji te nfmereasci,
Mina dreapti si-ţi scrfnteasci:
Şi pe-a stingi si 11-o fringl,
Inima-o tine si-ţi plingi ;
Şi din fugi-mpiedidnd,
1nima-n tine gemînd,
De-un pelin. de-un rozmarin,
De-un buştean, de leuştean,
Puţinei să te trîntească,
Pu1in să te prăpădească :
J\\ireasa să-ţi viduveasci,
Toată nunta să-ţi cerneasci:
Să te duci mort acasă,
Intins mindru pe o leasă 1-
Dară Barbu de-auzea,
Credea că nu e nimica~
Blestem de ibomnicea.
Calu şi 1-a-ncălecat.
După nuntă mi-a plecat.
Mina calu-mbuiestrind,
Pleca Barbu fluierind,
Cilina-i uidea plingind.
Barbu ci Iare s-a dus,
Şi iar nunta cind a ajuns,
La mireasă mi-a tunat :
Şi mireasa ctnd şi-a luait.
Drept la naş-su a plecat,
Minuţa i-a sirutat,
Şi-i puseri vilu-n cap,
J2J
Inelele le-a schimbat.
Beurl toţi fi-au mincat,
Furi aata de plecat.
Toti nuntaşii s-au sculat,
Si duci la cununat.
Nunta-nteaari a Ieşit.
Barbu-o urmi mi-a aldlt :
Rimase la soacrl-sa
Ca si-1 rupi cheotoarea,
Pe cum ne e noul leeea.
Dari Barba ruşinos,
Tinind capu tot In jos,
Merse drept la soacrl-sa,
Cind si-1 rupi cheotoarea,
CAmaşa de boranaJc
O rupse pini-n pimlat,
De ruşine mi-a uldlt,
Ea atuncea a arriit :
- Barbule, copllule,
Şi tu, trandaflrule,
Presidi-ţi-aş numele,
Pin toate gridlnile,
Si rlsară florile,
Să te poarte fetele :
Mai cu foc nevestele,
Cind vin sirbitorile.
Cum tu, mukl, te-nduraşl,
Cimaşa mi-o sfişiaşf,
Şi de ris că mă lisaşl
Baş aici, intre nuntaşi ! ...
Dar-ar dragul Dumnezeu
Nici mai bine nici mai riu,
Numai cum te blăstim eu t
Dupi ce te-oi cununa,
Acasă te-oi întorcea,
Cu naş-tu te-oi rlmişa,
Cu caii ve-ţi întrecea :
Cari pe cari ve-ţi intrecu,
Ala si ia mireasa.
Calu tia se poticneascl,
Pe tine si te binteasd,
In arumaji te nimereascA,
Mina dreapti să-11 scrlnteascl.
Şi picioru de pin şold,
Si te duci·acasă mort !
Toată nunta să cemească,
Fata mea si văduvească !
Asta-i blăstăm de la mine,
Ci-mi făcuşi mare ruşine.
Oară Barbu de-auzea,
Credea nu e nimica,
Blestem de ibomnicea
Şi cel de la soacră-sa.
Calu şi 1-a-ncilecat,
Cu mireasa mi-a plecat,
1n biserică-a tunat,
Amindoi s-a cununat.
Acasi cind a plecat,
El aşa pe drum mergind,
Iar liutarii cintind,
Să vezi Barbu ce-a făcut. ..
Cu naşu s-a rămăşit,
Cu caii s-or întrecea :
Cari pe cari 1-o întrecea,
Ala să ia mireasa ;
Lui Barbu nici că-i păsa !
După ce s-au rămăşit,
Caii ei i-au slobozit :
Nu ca lumea pe pământ,
Numai tot pe sus, in vint.
Calu lui Barbu-a poticnit
Şi pe Barbu 1-a trintit,
Tum-te de sus din văzduc :
Căzu Barbu pe pămînt,
1n grumazi 1-a nimerit.
El puţin a mai trăit,
Şi minte a mai 1inut,
Din gură aşa a vorbit:
"Fraţilor, mă prăpădesc,
Ca un cintec bătrinesc!
De vorba mea s-ascultaţi;
După ce voi mi-ngropaţi,
Nunta mta si n-o stricaţi:
h\ireasa mea si n-o luaţi,
După frate-meu s-o daţi.
După frăţioru-al mic,
J24
Iar ca mine e voinic :
Că nu e nici un păcat,
Cu ea eu nu m-am culcat.
Atit aş avea pă~at,
Că cu ea m-am sărutat,
lnel'le cînd le-am schimbat
Şi-n biserică-am tunat.
Cînd popa ne-a cununat,
Pe picior eu am călcat-o,
Dintr-aia oi avea păcatu ..•
Barbu atita mi-a vorbit,
Apoi din nou a grăit :
- Fraţilor, cari mai tri-ţi,
Luaţi seama să vi pizlţf :
lbomnica ce-o iubeşti,
Cît eşti să n-o părăseşti 1
Că eu, vezi, am părăsit-o,
Şi viaţa-mi prăpădit-o .•.
1\tuica mea are păcat.
Că ea nu m-a lăsat
Să iau pe cine mi-e drag :
Cin' să bulguie la-avere,
ti vedeţi acum cum piere ...
Barbu-atîta c-a vorbit,
Sufleţelu i-a ieşit.
Naşu-atunci a porincit,
Cirpe albe-a doborit,
Cu negre s-a-mpodobit,
Toată nunta s-a cernit.
Steaguri negre-a ridicat,
Şi tună cu nunta-n sat :
S-a adunat lume multă,
Să vadă nuntă cernită.
Pe Barbu apoi 1-a luat
Şi-1 duseră la-ngropat :
Era de pomină-o sat,
In ziua ce s-a cununat!
Da nunta nu s-a stricat :
Pe mireasă că mi-au luat-o,
După al mai mic au dat-o.
Dară taie-al Barbului,
Tot de-i pare riu, a lui ;
Pe o parte mi s-a ras,
Da• pe alta sta neras ;
La un picior este încălţat,
Da1aaltu-1 desculţat,
Şi plecă gemind prin sat,
Ca şi-un cîine turbat.
Muma-şi rupea pletele,
Se izbea cu pălmile:
Beu un par cu otravi,
Să nu mai faci zăbavă.
Şi eu multe mi-am păţit,
lbomnici n-am pirăsit;
Că sint maistor silă mare.
O iubesc pîni ce moare.
Năroc, fraţilor, şi-amin,
V-am ficut cintec deplin ;
la mai daţi-mi cita vin,
Si mal sting focu din sin.
Să prind chef iar să vi cint,
Că-s tocmit cu jurămînt;
Si cint, si vi veselesc,
Dulce cintec rumânesc.
132
PATRU PESCARU
Pe-un ostrov de mare
Este-o salcă mare,
Salcă sti cam aplecati,
Adusă cu burta-o api.
Salca-mi ·plinge şi oftează,
Din zori pînă inserează,
De-ale lumii mari păcate.
Da'ca Pătru nu se poate 1
Cind fu soarele-o chindie,
Strigi maica la Pătru-a vie :
- Du-te, maică Petre. du-te 1
Fă-te mare, fă-te punte,
In coadele mărilor,
Unde-i loc pescarilor,
Şi tu, muică, si-mi aduci,
Nu peşte ca cel din lunci;
Morun, cegă şi pistrunaă,
Cu plitfcuţl de-a mwal.
Ce pun boierii pe maai,.
Cind fac la mese aleasl ;
Bune bucate si facem,
La nevastă-ta si-1 ducem.
Pătru tralsta-n mini lua,
Şi el, miri, se ducea,
La un pir mare rotat,
De frunzi nu e curat :
Sta un şarpe spinzurat,
De curind e aninat.
Pătru la păr se duua,
Ala-o traisti o punea,
Miel bucăţele-o flcea
Şi acasă se-ntorcea.
Aşa mumi-si-i i(făia :
- Uite, mumi, muma mea,
Scoal-te, pe ginduri nu sta,
Ci eu 11-am adus
Peşte cum al spus :
Somn şi cu morun.
Tot ce e mai b1U1 ;
Cegi şi pistr11112i,
Plltlcuţi murgi.
- Bine. Petre, bine,
Ferice de tine:
Aşa peşte n-am văzut
De cind mama m-a flcut 1
Buciţlle pregătea,
1n oalămi le fierbea,
Buni ciorbi ci făcea.
Pe f-ti o trimetea:
- Aleargă, mufcă, alearei,
Leici-ta si meargi,
Din deal de argea 1
Soar'le-a sclpitat,
Nora n-a adncat:
Să o siturăm,
Bine si ne purtăm.
Fata se-neura.
Lelcă-si-1 vorbea :
- Leici, scumpa mea.
Frumuseţa ta
Nfma n-a avea r
Alde si cinlm,
Si ne bucurim,
Peşte si mîncim,
Si ne siturim.
- Ba eu, daică, dea,
Aici oi riminea :
Ci am de tesut,
Cimişl de ficut :
.ŞI eu mi-am mincat
Peşte de-al sirat,
Jar m-am siturat.
Fata de vedea,
Fugea la maici-sa
Şi din guri că-I spunea:
- Muici, muica mea,
Lelca, zo, nu vrea,
'Zice c-a mîncat
Peşte de-al sirat
Şi s-a săturat.
- Mulci, nu se poate f
Lase lucru la o parte,
CI eu o aştept
Cu mina pe piept.
Fata iar alerga,
Cucumeaua, zo, cinta,
Dfn gură aşa-I grila :
- Lelci, buni Ieiel,
Lasi a suveică,
Mama m-a minat,
E cam aminat,
E timp de cinat :
ŞI tu ai blrbat
Bun de ospltat.
Argeaua-mi lisa
ŞI merse la soacrl-sa.
- Muici, nora mea,
Masa-of aştemea,
Legume-oi gusta,
Pe noi ne-oi chema,
Bine si mincim,
Si ne ospitim.
- Da'unde s-a pomenit
326
Ori s-a dovedit
Cel mal mic din casi
Si ia-ntif din masi '?
Si guste bucate,
Cind e peste poate f
.- E porunca mea,
De la soacra ta 1
Nora cum gusta,
O dati-mi striga :
- Mi otrăvişi, ciţa,
Imi curmaşi tu viaţa!
Jos se rostogolea,
Zo, se tă vă lea,
Sufletu-l ardea,
Din gură zicea :
- Leică, sora mea,
Dă-mi un pic de vin,
Să lepăd venin.
Leici, sora mea,
Vin eu ci ţi-aş da,
Vin eu mi-am tocit,
Vin de-al pritocit,
Dulce şi gustos,
Din cel mai spumos.
D-arsita de mumi,
Fac-o viermii spumă !
·Plosca a luat-o,
Afar' a vărsat-o.
- Leică, sora mea,
Fie-ţi milă, dea,
Dă-mi un pic de api,
Să vărs eu otravă.
- Leică, sora mea,
Nu ştiu ce-aş putea:
Apă mi-am adus,
Vadra-o cuf mi-am pus:
Arsita de mumi,
Fac-o viermii spumA 1
laci mi-a luat-o,
Şi-afar' mi-a vărsat-o.
- Dă -mi o ţir' de lapte,
De viaţi si am parte !
- Vaca eu am muls,
 Oala-o eul am pus :
Arslta de mumi,
Fac-o viermii spumi t
Ea ci mi-a luat-o,
,Afar' mi-a virsat-o,
Fin'ci eşti săraci,
Nu c-alta boaatl t
Nora, zo,-ml murea
ŞI se prăpădea,
Pe nima o-avea :
Pasări o plîngea,
Codri suspina,
Stele lumina
Şi mi-o îngropa
Aproape de api,
La stratu cu busuioc,
Să vini miros cu foc :
La stratu cu oicheşele,
Să vină miros cu )ele :
1n gridini la fereastră,
Si vini mlrosu-n casi !
133
DANUTA
Dinuţă, Dănuţă,
Puiul taichil, puţi,
Tu, taici,-al crescut,
Mare te-al făcut,
Bun de căs'torit.
Ce stai te cindeşti,
Nu te pregăteşti
Să te premeneşti,
Tu să mi te duci,
Mireasă s-aduci ?
- Taică, taica-1 meu,
Dat de Dumnezeu,
Vremea mi-a venit,
Vezi, de cls'torfl
Dar muma nu vrea
S-o iau pe Stanca,
l~mnlca mea.
Pe Stanca frumoasi,
J27
Cu sprinceana trasi,
Cu cosiţa aroasl :
Chip de juplneasl,
Din lume aleasl.
Ta-su de-auzea,
Din pri zicea :
- Dinuţi, Dlnuţl,
Puiul meu, drip11,
Tu si mi te duel,
Pe Stanca aduci
Mie· nori-o casl,
Tie de nevasti.
- Tati, tata-al meu,
Dat de Dumnezeu,
Tati, eu m-oi duce,
Pe Stanca-oi aduce.
Tu, tati, Gi vrea,
Da' muma n-o vrea t
Ci e muma adorati,
Otravi ne di 1ndatl...
- Dinuţi, Dinuţi,
Tu si mi te duel :
Noră si-mi aduci,
Aşa cum voieşti.
- Tati, m-oi ducea,
D•i Stanca are,
Are nouă fraţi,
Cer noul pul de aţi:
Mai are noul cumnate,
Care cer aoui cojoace :
Este o zestre mare,
Eu, tată, le-&f dare.
- Dlnuţi, Dinuţi,
Puiul meu, driguţl,
Cbelle ţi-aş da.
Da' tu te-of ducea
La grajdiu-al din val~,
Colea dinspre mare,
Uşa-oi deşchldea,
In grajd of intra,
Ţisala of lua
ŞI 1-ol ţisila
Da' 1-oi prepta.
 Iar de-ai Stanchii fraţi, Că mor de otravi ;
Le dăruim noi puf de aţi, Dă-mi un par de vin,
ŞI nouă cojoace Că mor de venin! ...
L-a Stanchii cumnate. Dănuţă alerga,
Nun laşi aduna, La găleţi fug~a,
Lăutari cinta t\pă nu găsea,
Şi nunta pleca, Căţa mumă-sa,
Pe Stanca s-o ia. Apa le vărsa.
Trei zile mergea, 1ar dacă vedea
Pin' pe Stanca-aducea. Că apă n-avea,
La poartă cind ajungea, 1n beci că intra,
Mumă-sa-n cale-i ieşea, .\1ult mi se mira,
Şi poarta le-o închidea. .1\\aică-sa căţa,
Venea cu două pare de vin, Bat-o Precesta,
Si dea la tineri venin. Butiile vărsa,
Mumi-sa-1 o căţa, Nici vin nu găsea.
Bat-o Maica Precesta, Stanca ce făcea,
Şi Sinta Dumineca ! Sufletul şi-1 da •••
Din gură grăia : Dănuţ de-a văzut
- Dinuţă, Dănuţi Că Stanca-a murit,
Puiul maichii, puţă, E 1 s-a otrăvit.
Poarta-oi deschidea, .L\mindoi murea,
Cînd vi nu oi bea. De pomină era.
Cite-un pahar de vin 1nsă maică-sa căţa
Să fie cu plin ; Nici acuşi nu să lăsa,
C-aşa se cuvine, Ea i-a-nmonnîntat :
C-aşa este bine. Pe Dănuţ la scipătat,
- Eu vfnu n-oi bea, - Pe Stanca la risărit,
Zicea mireasa - Cum soacrei i-a convenit.
De cind m-am făcut, Tata lui Dănuţă
Vin eu n-am beut. Punea cite-o viţă ;
- Tu vinu să-I bei Una-n răsărit,
După obicei ! Alta la apus.
1ntii ii ruga, Ele creştea-o sus,
.~poi ii silea, Peste acoperiş,
Ei vinu il bea : Şi tot se-ntîlneau,
Poarta deschidea .t\\uguri lăcrimau,
Şi-n casă intra. Iar se-mpreunau
Stanca-n pat cădea, Şi tot se iubeau.
Din guri vorbea: Viţa-i cuprindea,
- Dinuţl, Dlnuţl, Soar'le ii vedea,
Puiul meu, drăguţi, Stele-i lumina,
Di-mi un par de api, De se pomenea.

328
134 Stoican 11 prindea,
STOICAN
Bine ml-1 lega
La trei clulpănei
Verde de-o cicoare, Ce era de tei.
La vale, la vale, Zo,-1 inferega,
1ntr-al buaz de mare, Cu splnirl la copaci.
Tare mi se-m pare, Voinici sta legaţi.
Prunculfţa-i lua,
~\indră casl mare,
Cu fereşti in soare, Cu ea se juca,
Cu nouă uştioare. Pruncu-al mic il lua,
La ea cine-mi şede ? La git il tiia,
Cea maică bitrini, La burti-1 spărgea :
Maţe le-i scotea
Cu dinţii de lini,
Şi le lepăda.
Cu burca săină,
Cu briul de sîrmă, Barda-o mîni lua,
Lui Stoican e mumi. 'N codru se biga,
Baba cit trăia, Frigare tăia :
Pe lume năştea Frigare de corn,
Nouă ficiorei, Frige carne de om.
Şi ieşiră oţi Focu aţîţa,
Copilaşu-1 lua,
Şi pieriri toţi.
Mai la urmă naşte 'N frigare-1 punea.
Doar un prunculeţ La foc il frigea,
Şi c-o prunculiţi. Fript copil era:
Pruncu-l boteza, Şi mi se ducea

Pe nume-1 chema, La a prunc ulită

Stoican îl chema : Şi 1-al prunculeţ.
Voinic se făcea, Din guri-i zicea :
De-ncinsă sabia. - Dacă si scipaţi,
Calu-ncăleca Carnea să-i mîncaţi,
Şi-n codru pleca, Oase să-i lăsaţi ;
Ş-acas' nu venea Oasele-nşirate,

Nouă ai de zile, Si fac la păcate 1

Voinic aiducea, De dnd aiducesc,
Nimic nu găsea. Şase ai nu găsesc

1ntr-un timp de primivară, Doar o prunculiţă

leşi-n deal, Şi cu-al prunculeţ !

1n drumu-al mare, Ei cum ii ieriace,

Unde trece caravane. Legaţi la copace,

Stoican intilnea L-ai trei ciulpănef

~\\indră prunculiţă, Ce era de tei,
Şi cu prunculeţ. Pruncu şi-1 mincari.-
In luică purta prunc. Carnea-i ciugullri,

329
<)asele-1 uidiră,
Oasete-nşirate,
Mai grele păcate.
S toican mi -1 lăsa.
A prunci legati,
·Ca o dobi toacă :
Pruncu Iar aşa,
Legat lingi ea.
Ş-apoi că-mi pleca,
Iară aiducea :
Păzind la colnic,
Nu venea nimic.
Unde se culca,
El nu adurmea,
N urnai tot visa,
Tot la vise grele
Ce nu sint curate,
C-a făcut păcate.
Ca lu-ncă leca
Şi iar că venea
Pe la mumi-sa,
Pe ea o-ntreba :
- Mamă, muica mea,
Da' cum ai făcut,
Pe-al negru pământ
Tot am aiducit,
Păzind la colnic,
N-am găsit nimic,
Bani n-am mai făcut !...
Unde-am adurmit,
Vise-a grămădit :
Nu mai odinesc,
Da' tot năcijesc.
Spune, mumă, spune,
Ce-o mai fi cu mine? ...
Baba şi de-ar spune,
Nu ştie de unde.
Baba-1 intreba :
- Stolcane, Stoicane.
Unde te-ai culcat,
Somn nu te-a furat,
Al făcut vrun picat?
Stoican sta zicea:
330
- Mamă, muica mea,
Eu am alducit
Nouă al de zile ;
Păzind la colnlc,
N-am găsit nimic,
Doar o prunculiţă
Şi c-un prunculeţ.
Prunca că luai,
Cu ea mă jucaf
Şi iar mi-I legal.
L-ai trei clulpănel.
Ce era de tei.
Chiar am alducit
Nouă ai de zile ! ...
Baba că-i spunea :
- Stoicane, Stoicane,
Muică, mi Stoicane,
Prunculita aia
t
Este sora ta !
Stoican aşa spune,
C-a făcut minune :
- Ştii, mumă, nu ştii,
Pruncu-al mic il luai,
La git il tăiai,
Maţele-i scosei :
Barda-o mină luai,
'N codru mă băgai,
Frigare tăiai,
Frigare de corn, -
Frig carne de om.
Prunculeţul luai,
'N frigare-1 băgai :
La foc il fripsei,
La prunci-I dedei.
Şi la ăl prunculeţ,
Sabia trăsei
De mi-i sperial,
Ş-apoi le spusei :
cCarnea s-o mîncaţi,
Oasele lisaţi !
Oase înşirate,
Si fac eu picate t•
Oară prunculiţa
Şi cu-al prunculeţ,
Carnea cfugullrl,
Oasele uldlri.
Oasele-nşirate,
Mai grele păcate 1
Stolcan de vedea,
Iar mi se-ntorcea,
L-ai trei el ulpinei
Ce era de tel.
La nouă ai de zile,
E1 şi ce găsea.
F ringhiile-nodate,
Oasele-nşirate,
C-a făcut păcate.
Şi-n vatra de foc,
Un fir de busuioc :
Un firicell înalt,
Cam incricinat
Stoican de colea,
O creaci rupea,
La nas mirosea ;
Căzu-o boală grea ...
Stoican imi zicea
Nouă ai pe spaft'
Şi nouă pe coaste,
C-a făcut păcate.
Baba de-mi vedea,
La el aducea
Preoţii din ţară,
Pe Stoican cetească
Şi să-I spovedească.
.
Preotii si-i dea
La suflet cu iertare,
C-a făcut greşale :
Sufletu-o ieşea,
Trupu 1-o-ngropa:
Trupu minunat,
C-a făcut păcat.
Preoţii venea.
Pe Stoican cetea,
Şi mi-I spovedea :
Domnul asculta,
Chiar că Domnu-l da
JJl
La suflet Iertare,
Ce-a făcut areşale.
Din trup il Ieşea,
Trupu ci-I lua,
Şi mi-I ingropa.
Il bigi-n pimint,
1n groapă, adînc,
Nu iese nicicind.
Baba se scula,
Dimineaţa-şi lua
Un ciob de timiie
Ş-o litri de vin,
Să-I pricestuiasci,
In groapi-n pămînt.
Ea acum se ducea,
Departe privea:
Deasupra pe groapă,
Vede-un om grămadă.
Baba se ducea,
La el se uita,
Baş Stoican era.
Pimint nu-l răbda,
Afară pe groapi,
C-a făcut păcate !
Baba de vedea,
Pe Stoican îl lua,
Pe mare-I ducea,
Drumu-n mare-i da.
Da' dimineaţa,
Ciobu-n mîni lua,
De mi-or timiia
Malu, mările,
Und' 1-a lăpidat.
Deasupra pe mal,
Vizu un morman.
Baba de vedea,
Pe Stolcan n lua,
Acas' 1-aducea,
Şi-1 punea in bitit..-ă,
Toate ploile pe el c..-1.
Ploaia cind ploia,
Camea-1 desficea.
Oasele-1 uldea,
Oasele-nşirate,
C-a făcut păcate.
Vîntu cind bătea,
Oasele-i usca,
Oasele-nşirate,
Mai grele păcate.
Baba oase-i lua.
1n piuă le pisa,
Ci uru-n mînă 1ua
Şi la vint ieşea,
Şi mi-I blestema :
- Stoicane, Stoicane,
Muică, mă Stoica n~,
Oasele-ale tile
1n piuă le-am pisat
Şi le-am mărunţat.
Cu ciuru le-oi ciuruia,
Vintu, muică, le-o bătea ;
Ce-o alege de-aici vintu,
Să-ţi fac eu ţie mormintu !
Nimic vintu o-alegea,
Mormint pe pămînt n-ave a ! ...
Şi se dusă tot in vînt ;
Cum pe lume că făcea,
Aşa mormint căpăta,
Doamne. de se pomenea !
135
STANCUTA ARDnEANCA
Cind oi zice bobului,
La crişmuţa Radului,
Radului gellului,
Fruntea Făgăraşului.
Mi-avea Radu-o fată mare,
Seami pe pămînt nu are ;
De-i urită, de-1 frumoasi,
N-are nici măduvă-o oase.
La ea cine gizduia,
Gol puşcă mi se-ntorcea:
Se 'cea voi nicu că Iare,
1ntoarcea cu şaua-n spinare ;
Se 'cea om cu patru boi,
1ntorcea numai cu doi :
Beau şi haina pe butoi,
Cum facem, vere, şi noi!
De Stăncuţa cine-afla 1
După ea cine-mi umbla ?
Cioban Milcea cel din munţi,
Din Carpaţii ai cărunţl.
Milcea din gură zicea :
- Mumă, muichiliţa mea,
Auzit-am ş-am aflat,
Şi-am tras un greu oftat,
Care Radu-o fată mare,
Ce seamă pe lume n-are:
De-i urîtă, de-i frumoasA.
N-are nici măduvă-o oase.
Cum aş face, mufca mea,
Să mă riped pîn'la ea ?
Da' mă tem, muică, de ea.
Că mi-o ia vezi pe Cioaca,
Pe care mi-a dat-o tata.
De se miră toată fata.
Da' mumă-sa de-auzea,
1ncă-un căluşel îi da :
1ncăleca Milcea pe Cioaca.
Şi alerga el ca năluca.
La crişmă cum ajungea.
Din gură aşa-mi vorbea :
- Stanco, Stanco, ardel9nco.
Mindro, făgărăşanco,
Adu-mi tu un par de vin,
Ti-I probesc eu de e bun :
Dacă vinu mi-o plăcea.
Oi şedea de ţi 1-oi bea ;
Iar dacă nu mi-o plăcea.
In altă crîşmă m-oi ducea
Şi-oi cita eu vin de-al bun.
Ce face pe om nebun !
Dar Stăncuţa ardeleanca,
Se miră vizind pe Cioaca :
Vin de-al bun ii aducea •.
Uită Milcea că-i plăcea.
E 1 din gură cuvînta :
- Stanco, Stanco, ardeleanco.
Frumuşico şl-nchlnato,
Adu-mi vlnu cu vedriţa
Să-ţi dau poli cu chiviruta
C-am un dor pe sufleţel,
Nima nu ştie de el :
Numai eu şi gindul meu
Ne trudim pe drumul greu.
1-aducea vin cu vedriţa
ŞI lua poli cu chivăruţa :
Bea Milcea şi se-mbăta,
Pe Cioaca se-ncăleca,
Friu din mină slobozea,
Cioaca mi se-mpledica,
El din gură-i cuvînta :
- Stanco, Stanco, ardeleanco,
Tu, frumoasă sibianco,
1a fă, mindro, cum oi face,
Pe Cioaca oi despiedeca,
Cit oi cere,-atit ţi-oi da '
Da' Stanca de auzea,
Iacă jos se-ndupleca,
Să despiedice, vezi, iapa.
Iară Milcea de-mi vedea,
De mijloc mi-o cuprindea.
1nainte-o arunca,
Şi pinteni la iapă da,
Da el dosu şi fugea.
Pleca Cioaca-mboiestrind,
Da' trupurile legănind,
.\'Iare dragoste făcînd,
Printre brazi frumoşi meri'Înd.
Dacă Radu mi-auzea,
l\,ultă oaste-nşiruia:
După Mitcea trimitea,
Şi pe el că mi-I prindea.
Şi-i prindea îmbrăţişaţi,
De la deal de brazii-ai natţi,
Sub cerul cu lună plină.
li duse ta ta-su legaţi,
Buni de-a fi spînzuraţi :
Milcea, un cioban sărac,
Fură fată de bogat !
33)
Dari Radu, om cuminte,
Chemi copiii-nainte :
Mina-o cap el le- punea,
Din guri aşa vorbea·:
- Stanco, fie-ti dlruit,
De la mine -poclonlt !
Nu te teme că-I cioban,
Dupi apuciturl 1-oltean.
Si triiţl pe lume-n pace,
Faceţi de-acum ce vi place ;
ŞI s-aveţi copii mulţi,
Frumoşi ca brazii din munţi.
136
FATA DIN CETATE
Cind oi zice trei granate,
Strigă fata din cetate,
L-ai voinie din alti parte :
- Vino, Vofneo, de mi ia
Şimi fi soţia ta:
Fă-mă nor' părinţilor,
Şi cumnată fraţilor.
Da' voi nicu că-mJ zicea :
- Luate-ar, fată, vintur'li,
Ca pe mine gîndur'li !
Cum eu pe tin' si te Iau.
Cînd ştiu bine că tu al
Vo doi-trei de friţiori,
Ce sint răi ca nişte zmei.
Şi cind ei vor auzea.
După noi mi s-o luva,
Pe-amindoi ne va tiia,
Şi pe mine şi pe tine,
Strică dragoste pe lum~.
Da' fetiţa de-auz~,
Unle ea mi se ducea ?
Aci la diali de sat,
La cel pir mare rotat,
Mi-este-un şarpe alinat,
Din coadă venin ii pică,
Da' din fluri,
Venin curi.
Da' fetiţa ce-mi ficea ?
Un mic litruş ci imi scotea,
De venin ci mf-1 umplea
Şi acasi imi venea,
Demincare ci-mi făcea,
Legumea mi-o otrăvea.
Chema fratii de minca,
Care cum din masi luva.
Numai pe spate cădea.
Atunci fata ce-mi făcea,
Iar începea de striga :
- Vino, Voineo, de mi ia
Şi mă fă soţia ta,
Fă-mă nor' părinţilor,
Cumnată friţiorilor.
Da' voinicu de-auzea,
.~şa din gură-mi zicea:
- Luate-ar, fată, vîntur'li,
Ca pe mine gîndur'li.
Otrăvi şi tu fraţii tăi,
Fraţii tăi şi verii mei.
Da' pe mine-un strin pe lume,
i\1ă omori tu pină miine.
Mi-aduce numa de nume.
Atunci fata de-auzea,
Iar acasă că-mi venea
Şi din legume gusta.
Piste fraţi şi ea cădea.
Făcea moarte piste moarte.
Făcea mai mare păcate.
~1ălaua cind imi simţa.
Cu toţi că-mi alerga,
Pe toţi patru-i pinzuia
Şi frumos că-i ingropa.
J\1indru spomen le făcea,
Cu slove negre scria :
Cine pe drum o trecea,
Slovili că le-o cetea,
Tot pe fată-o blăst!ma.
334
137
WNCA DIN CALINEŞTI
Luncă, cit eşti lungi şi ritundl.
Stau trei voinici să te-ajungi.
Dar lunea cine va păza,
Tot o fată c-un dinac :
Păza vara, toati vara,
Dar şi iarna, toati iarna.
Cît mi-era lunea de mare,
Le era lor in plimbare.
Da' ei unde se umbrea ?
Tot la măru-al făr'de mere.
Da' măru, de mila lor,
Făcea mere de mîncare
Şi frunză de umbrare.
Cind primăvara venea,
Băiatu sta, zicea :
- Aide, fată, să fugim,
Să fugim, să pribegim,
C-acuma-i vremea de fugă.
Pînă e ierbuţa crudă.
Unde calci, urme nu faci,
Unde şezi, nu mai te vezi ;
Aide, fată, azi şi miine,
Că dragostea ne răpune.
Dară fa ta sta, zicea :
- Ba, băiete, ba.
C-are daica trei frăţiori,
Făcuţi de vro trei surori.
1ncălecaţi pe cai murgi,
Şi după noi s-o lua,
Şi pe noi ne-o ajungea,
Şi frumos ne-o tăia.
Şi pe mine, şi pe tine,
Strică dragostea din lume~
Ş-aşa, cu deminţele-o lua,
Şi lunea o nipustea,
Şi la fugă o lua.
Fugea ziua, toată ziua,
Soar'le-n chindia mare venea.
Da' ei la fintini se oprea
Şi de dragoste vorbea.
Ochii la vale-arunca.
Fraţii cllare venea.
Dari fratele-al mai mare,
Trigea sabia si-i taie.
Da' fratele al mai mic,
Ama de minte voinic :
- Ia stil, nani, de nu da t DOI FRATIORJ
Unde, nani, s-a văzut
Şi s-a pomenit
Cap tăiat nejudecat ?
'Ştiată, nană, să-ntrebăm,
Să-ntrebăm, si judecăm
Şi la urmi să-i tăiem 1
Fratele-al mare de vedea,
Sabia-n teacă-o băga
Şi pornea de intreba :
- Naică, sora noasti,
Cind te mărftaşl,
Pe cin', nafci-ntrebaşi 1
Cind te logodişi,
Cui, naici,-i spuseşi ?
Da' fata sta, zicea :
- Nană, cînd mă măritat,
De ce, nană, nu crăpai ?
Nană, cînd mă logodii,
De ce, nană, nu plesnii ,
Că ştii, nană, cum sint fetele,
Ca şi mere pe smice le,
Cînd cade bruma pe ele.
C-aşa sintem fetele,
Cind sintem noi mitiutele,
La părinţi ti-e drag de ele :
După ce ne mărim.
Strinii indrăgim,
Cu părinţii ne urim,
C-aşa spune pravfla
De la . \taica Precesta.
Şi fraţii de auzea.
Sabia-n teacă-o băga
Şi-ndărăt se intorcea.
Cind la luncă ajungea,
Să vezi lunea, zo, rîdea !
Făcea pere-n toate vere.
335
ŞI umbri de umbrlt,
ŞI larbi de tivilit,
C-aşa-i place la volnJc.
138
Intr-o zi de slrbitoare,
A plecat la vinAtoare,
Să-mi vineze ciprloare :
Nu-mi vina ciprloare,
Da-mi vina trei cocoane.
Asan Begu mi-i afla,
Bati-1 Maica Precesta.
StrAjile mina,
Pe-ai doi fraţi prindea,
1n apsi mi-i biga,
La turmiţa Oltului,
In fundu pimintului.
Cu noroiul pini-n glezne,
Dar in apă pini-n spete.
Ei in apsă îmi şedea
Ş-amindoi tot sfituia :
- Of, nană, friţioru meu.
Noi la noapte ne-om culca.
Braţă la braţi ne-om lua.
Care, nană, ce-om visa,
Unu la altu-om spunea!
Somnu mi-i fura,
Mare vise-i grămidea:
Al mai mic se pomenea,
Şi la fratele lui striga:
-Nani, nană, frate-meu,
Noi as-noapte ne-am culcat.
Braţă la braţă ne-am luat,
Iote, nani, ce-am visat:
Dubăra muma pe coasti,
Cu traista cu primenete,
Să ne primenim, nană, in ele ...
C-o cămăşuică de gheaţi.
Da' cu auleru de brumă,
Chetorile sint de sîrmă.
Bate-o, Doamne, de-aşa mumi ! Neagră ţărînă trigea:
Oară fratele-al mai mare: Doamne, de se pomenea,
- Naică, frăţioru meu, De este ş-acuma.
Visu care l-ai visat. Verde, verde timiioari,
Naică, e adevărat. Punea părinţii-o pomeloară,
Alea, naică, sînt ştreangurile, Lăutari imi lua
Ce la git le-o atirna, Şi-n cîntec mi-i punea,
De ne-o spînzura. De este ş-acuma.
Nană, pistoalele tăie
Şed in cui făr'de oţăle,
F ăr' de cremene la ele ; 139
Puşculiţa ta a noul, ANCUŢA
F rintă pe mijloc in două.
- lotc, naică, ce-am visat, - :-\ncuţă, Ancuţă,
Două lemne-ngemînate, Anco, sora mea,
Cu vîrfur'le uscate ; Ce mergi şi ce plingi,
La rădăcini impreunate, Pe care tot strigi ?
Of, lele nană, ce păcate ' - Doamne, naica-1 meu,
- Naică, frăţioru meu. Eu merg şi mă plîng,
Visu tău car' l-ai visat, C-un frate-am avut,
Este, naică,-adevărat : Acum l-am pierdut.
Naică, alea lemne El mi s-a dus,
Sint gropile noaste. Mie nu mi-a spus ;
Care să ne-ngropăm in c le. Anu mi-a-mplinit,
Cind zorile se vărsa. Cărţi n-a mai venit.
Gîdea apsa deŞchidea : Tare mi se-m'pare
Bine frumos mi-i lega C-a pierit in cale !
Şi la ştreanguri mi-i mina. - Anco, sora mea,
Două furci ş-o cumpeioară, Taci tu, nu plîngea :
Ş-o mîndră de fringhioară : Frăţioru tiu
1 n braţe mi-i lua, O să vină, vină !
1n ştreang îi atirna. Vine binişor,
Cind din ştreang mi-i scotea, Rănit in picior.
Pe iarbă verde mi-i culca Numa să te duci,
Ş-aşa din gură-mi striga: De la deal de sat,
- Bre fetiţă dumneata, E un păr rotat :
Vino, naică, vino-ncoa ; Frăţioru tău.
Pune-mi şi mie-o floricică. Acolo te-aşteptat.
La a mea căciuli(ă. Anca se scula
Ci sînt, naică, tinerel, Şi mi se ducea :
Şi cît am trăit, De la val'de sat,
Nici un vac n-am văcuit! Frăţioru l-a aflat.
1n gropiţă mi-i băga, El cind o vedea,

336
In picioare se scula,
Mîna cu ea da,
1n gură se ţuca.
Anca şi vorbea :
- friţloru meu,
Bine c-af venit,
Unde ne-am făcut !
Ca să fi murit,
N-ai fi putrezit,
Că mult te-am dorit.
Că eu ţi-am ficut
Chituţă de flori,
Ţi -am închis in carte
Chituţi cu ban
Să-ţi ţie de dor un an !
140
STRIGA FATA
Strigă fata din Cetate,
La voinic din aia parte :
- Vino, Voineo, de mi la,
Şi mă trece Dunărea,
Fă-mă soţioara ta,
Cum a lăsat Precista !
- Nu vrea muica floricea,
Floricică de-aceia :
Floricica creşte, creşte,
Mai la urmă să pilieşte ;
Doru de părinţi o-ajunae.
Şi atunci din casă-mi fuge.
- De vrea mulca, de nu vrea,
Treci cu luntrea şi mi la;
Treci in tari fir'de frfci,
Că nu treci la Ibovnici,
. .
Că vreau să-ti fiu sotioari,
Şi surorilor, surloari.
- Ba eu, fată, nu te Iau.
337
Lua-te-or, fatl, vfntur'le,
Ca pe mine afndur'le,
Gindur'le şi dorur'le,
CI ta al eloi frl1forl,
Amindoi gilcevltorf.
Unu-i hoţu Brlilli,
Altu-i şerpe Damirlf :
Ei pe mine m-o vedea,
Mi-or ripune viaţa.
Foaie verde mirglrlt,
Pentr-un lucru de nimic,
Si piari aşa voi nfc,
N-ar fi un păcat mic 1
Da fetiţa din Cetate,
N-ar avea de noroc parte,
Slabi de minte-mi era,
Gîndul riu ci le punea.
Un pihirel in mină lua,
ŞI fuga ci-mi alerga.
La cel păr mare rotat,
Mi-este-un şerpe spinzurat;
Din gură-i cură venin,
De făcu păhăruţu plin.
Acasă mi se ducea,
Bune bucate făcea,
Cu gura mi-i imbfa,
Da' cu fapta-i otrivea.
- Veniţi, fraţi, veniţi, argaţi,
.
Stati la masl de mincati :
C-am ficut bucate bune,
.
Ce nu să mal aDi-n lume !
Frăţiorii se grăbea,
De fliminzi nu mal putea :
Cum o dati inghiţea,
Pe o parte imi cădea.
Trupur'le, zo, se umfla,
Da' burţile le plesnea :
Stau cu burţile· plesniţi,
Ca nişte buşteni pirllţf.
De otravi-s otrivfţi,
De sora lor chinuiţi.
Dar fata din Cetate,
Iar striga in cela parte :
- VIno, Voineo, de mi ia
Şi mi trece Dunirea;
Şi mi trece tu in DU,
S-avem noi frumoşi copil:
Şi mă trece-o Florentfn,
Că n-o si-ţi fac nici un chin.
De cine, Voineo, te-al temut,
Jos la pămînt i-am văzut:
Şi pe burti stau plesniţi,
Parcă sînt buşteni pîrliţi.
Cu otravă l-am otrăvit,
Pentru tine, mult iubit.
- Fată, fată, eşti pierdută,
Poate lungi şi minte scurti 1
Lua-te-or, fată, vintur'le,
Ca pe mine gîndur'le,
Eu pe tine te-am cercat,
Să văd minte ce-al purtat :
lţi otrăvişi tu fraţi de-un singe.
1nimioara nici nu-ţi plînge 1
Da' eu, un străin pe lume.
Mă otrăveşti şi pe mine,
De sint de pomină-o lume t
Da fata cea din Cetate,
Beu din otravă-o parte :
Căzu peste-ai frăţiori,
Şi lumea-i plînse cu flori :
- Plîngeţi, fraţi, şi lăcrimaţl,
Pentru ai noştri rtrtaţi 1
Plîngeţi, flori, plîngeţi, surori,
Pentru voinici purtători.
Bată-tr pustia, moarte,
Tu nu faci nici o dreptate !
C-ai venit ta noi in prag,
Ne-ai luat ce ne-a fost draa-.
Bucuri-te, ministire,
Ci vin voinicii la tine:
Nu vin ca si înfloreasci,
Ci vin ca si putrezeasci.
338
VII. C 1 N T E CE 1 S TOR 1 C E
l4l
IMPARATUL COSTANDIN
Frunzu1iţa bradului,
Bradului şi fagului,
Din Creasta Balcanuluf,
Balcanului, pleşuvului,
Cică, frate,-odinioară,
Pe o mîndră cimpioari,
Trăia un împărat creştin,
Pe nume e Costandin.
Multe războaie purta,
Domnu insă-1 asculta,
Şi pe turc rău îl bătea.
Peste mare-I azvirlea.
Ciobanii se bucura,
Dănacii se însura,
Fete mari mi se chitea,
Cu flori mîndre şi betea.
1mpiratu se pornea,
Alte lupte începea :
Biruri pe lume punea,
Pe mulţi la oaste-i lua.
Şi-mi venea şi seceta,
Soar'le pămintu-ncinta,
Codrii din munte usca :
N-aveau oară ce minca,
Lunea sta se pripidea.
Da-mpăratu nu grija,
Că el avea ce minca,
Ce minca, ce îmbrica.
Da' din munţii ai băbinl
Şi din cetatea din Oii,
Doi copii orfani de tati,
Ce-a murit de turc odati.
li scriu carte la-mpiratu.
La-mpiratu ne-ndestulatu :
"1 mpărate, lmninate,
Faci-ţi Domnu multi parte
De metric, de sinitate,
Şi de gindur'le curate.
De trei al de cind te baţi
Cu-ai turci piginl turbaţi,
Turme de oi impuţinaşl,
Berbecii ni-i adunaşi ;
Caprele ni le tăiaşi,
Boii-n grajd impuţfnaşl.
Da' asta n-ar fi nimica,
Daci-o inimi n-ar fi frica !
Ne mor copiii de foame,
Că ne fripse sfinha soare t
De trei al iarba nu creşte,
Pic de ploaie nu-mi stropeşte ;
De trei ai grîul nu creşte,
Pe ciobani, zo,-i sărăceşte.
Mărite împărate,
Şi iar luminate,
De răbdat nu se mal poate,
Ne bate seceta de moarte !
Dar ăsta mare păcat
Nu-i de la domnu lăsat,
Ci-i de la-mpărat, de la tine.
1mpărate Costandine !"
1mpăratul de-mi c:et~.a.
Pimintu-n faţă se-nvirtea,
Cinci voinici imi alegea,
La copii mi-i trimetea :
Şi-mi mergeau ei pe-un calc.
Că nu li-i frică de nimic:.
După o lună,-o săptămini.
Sta caicu-n port si vină :
Să intre in port in Dif.
L-ale mari împărăţii.
Voinicii cai-ncăleca
Şi-ncepea de cerceta:
- Unde sint ai doi frati,
Ce au ură pe-mpăraţi ?
Să mi-i duci el legaţi,
Tocmai buni de spinzura ti.
Pe cimpul cu colălle,
Mi-este o argea pustie:
Da' pe cimpul al cu Hori,
Mi se vid ai doi feciori.
339
Cipitanu de-mplrat,
Pe feciori 1-a intrebat :
- Daci-mi este adevlrat.
Voi la-mpirat aţi scrlat
Ci-mpiratu-1 vinovat,
De trei al nu a plolat?
- Noi sintem al doi fraţi,
Ce nu ne temem de-mplraţl J
Pitru şi lonlţi chema,l,
Care-o să fim spinzuraţi.
- Bine ne-aţi cizut la mini,
Si vi duc la fallgrad,
Unde oameni pe foc ard,
Şi nu-l birfesc pe-mpirat
Ci le-a pus biru prea mare,
ŞI ci-i arde sfintu soare :
Ci vitele din obor
Stau, behăle şi mor.
- Ce n-a daţ Doamne. şi-mplraţiL
Si se taie ca cirnaţii 1
Zo, i-am minca noi ficatu.
Si ştie şi el ce-l oftatu 1
Apoi voinicii il lega.
11 lega, ii ferega
Cu lanţuri grele de fier,
Pini-n zori crezi ci şi pier.
Da-mpiratu de vedea,
lncepea de-1 brucla,
1i lovea şl-1 chinuia,
Trupu-n singe n ficea.
1n singe ci mi-I scălda :
Da' feciorii imi ribda,
Numai la Domnu gîndea.
- Cine v-a-nviţat,
Cum de-aţi cutezat
Să-I vorbiţi voi pe-mplrat
Ci este un turbat.
Că v-a-nfometat
Şi că n-a ploiat
Din vina la-mpirat t
Da' ai doi fraţi,
La suflet curaţi,
La Domnu gîndea
Şi-apoi imi grila: Cu catran le citrinea ;
- Mirite-mpărate. T oată-mpăriţla strîngea,
Mare luminate, Pămîntul de greu gemea :
Faci-ţi Domnu multi parte Lacrămi pe pămînt cidea.
De mertic, de sănătate 1 De foc şi inimi rea.
Ne-ai pus biruri mari, Cînd fu la apus de soare.
Ne-ai luat vite tari : Plinge lumea de jale;
Ne-ai luat fraţi, ne-al luat surori, Da' cînd fu pe la chJndle.
Ai ştiut să ni-i omori r 1n pata te-l veselie.
Nima nu ţi-a spus 1\\ultă mărime venea
Vorbele ce-am zis : Să vadă şi ei minunea :
Da' nu vezi, împărate, Să stea să se veselească,
Că soare sc-nteţeşte, C-aşa-i legea creştinească.
Iarba nu mai creşte, Pe-ai doi fraţi mi-i închidea,
Grîu nu rodeşte, Capace la lacre trăgea,
Da' lumea vorbeşte, 1n lanţuri bine le strîngea,
Pe-mpărat învinuieşte ; Şi din nou le cătrănea.
Şi noi o spunem ş-ac.uana, Apoi focu le punea,
C-a-mpiratului e vfna ! Lacrele se aprindea,
Da-mpăratul îmi turba, Flăcări la cer s-aridica,
Mina pe paloş punea, Da-mpăraţi se bucura.
Paloş de aur aridica, Ceru mi se-ntuneca,
Iară fraţii îmi vorbea: Iar pămîntu se-negrea,
- Mă-mpărate luminate, Şi-o ploaie grea se pornea,
Nu-ţi pierde firea, măl frate, Băier'le cerului se rupea,
Că de moarte nu ne temem, 1n valuri-valuri cădea
Şi baş pe asta o cerem : O ploaie cu spumă,
Că decît omu argat. De mi-e de minună,
J\1ai bine de pom spinzurat. Şi-mi curgea şuvoaie,
Dacă-ai făcut vodată bine, Şi-mi mergea pîraie.
Fă,-mpărate, şi cu mine : Lacre nu-mi ardea,
Curmă-ne viaţa cu focu, Ci mi se stingea,
C-aşa ne e dat nărocu ! ... Lumea năvălea,
1mpărate, să ne facă Lacrele spărgea,
La fiecare cite-o lacri, Pe-ai doi fraţi scotea.
1n lac re ne-of închidea, Da-mpiratu, necuratu,
Cu catran ni le-of ungea. Ce-aruncă vina pe altu,
S-aduni împărăţia toatl, 1ncepea a tremura,
Si vadă omul cum rabdi : Dinţii-o gură-i clinţănea,
Să ne vadi pierind in foc, Cind pe-ai fraţi vii îi vedea.
Sintem robi făr'de noroc! .•. Ei de el s-apropia
1mpiratul ordin dădea, Şi din gură ii grila :
Mîndre lacre de făcea, - lată, mărite-mpărate,

340
Ne duseşi fi la moarte 1
Din mormint noi ne-am sculat
ŞI-am venit pe la-mpirat :
C-a venit vremea şi ceasu,
Să se taie şi-mpiratu,
Cum se tale, vezi, cJrnatu !...
O c usturi imi trigea,
1n împirat infigea,
Ş i-i 1ua toati-mpirăţia
Şi cu toati avuţia.
Şi-mi ajunseră-mpăraţi
Doi ciobani ce erau fraţi.
Stăpîneau ei tara-n pace,
N -are Costandin ce face.
1storie rumâneasci,
Toată lumea s-o citească
Şi de-acum pînă-o vecie
.\\il a Domnului si fie.
142
PAZV ANGIA DE LA OII
Cind oi zice iasomie,
Să vă cint o istorie
Dintr-a mea copilărie:
Să vă cint un cintecel,
De cind eram mititel,
De Pazvangia de la Dii,
Fi-ţi-ar morţii pe pustii,
C-ajunse stăpîn pe Dii 1
Pe vremea lui Pazvante,
Rău se mai trăia, măi frate !
Trăiau oamini pin păduri,
Ca şi fiare prin scorburi.
Cind fu anu nouă'şcinci,
.\\ergea 1umea de-a pitişi,
Pin păduri, ori pin borugf,
Pin alingi, ori că pin rugi.
1n cetatea cea din Dli,
Pazvangia este-ntii :
Ş-aduna el ienicerii,
Delibaşii şi deliii,
.Mt
Mal cu seami cirjalll,
Ne minca copil de vii t
Ordla se rindufa,
Turclmea se pregltea,
Şi-o porneau din sat tn sat,
Dupi rumânl de vinat.
Ne lua griu, ne lua porumb,
Zbura pasărea din cuib 1
Ne lua of, ne lua şi miele,
Pe cîmpul cu flori e jele :
Luau fete, le luau bărbaţi,
Si le care piatră, fraţi,
Si-ntăreasci ei cetatea,
Selfm le trimete moartea 1
Tot sangiac ul tremf,1ra,
Grea podvoadi ne punea :
Cu culucu ne răzbeau,
Cu bfrur'le ne sturau 1
Dai porumb dt nu făceai,
Că cu griu nu rimineaf:
Frunza-o codru-ngălbinea,
Cimpuri părăsite-uldea,
Şi-mi crescură pin grădini,
Mărăcini şi bolbotini.
Cirjalii şi ienicerii
Ne căta-n mijlocu verii,
De ne luau copii din faşe,
Şi ni-i aruncau pin ogaşe.
Pe rumâni ci mi-i stopea,
Muierile ni le robea.
Lumea goală riminea,
Cu urzici să arănea,
Boabe-o piuă imi pisa,
La moară nu cuteza.
Şi mincau la chisăliţă,
Nu era cine de viţă,
Rar mincau lapte de bou,
Da la anu cite-un ou.
Tremura Cralna şi Dlul,
Nu cinta pe Tfmoc puiul 1
Dincolo la Calafat,
Multă lume mi-a plecat :
Sate-ntregi turcli-:a prădat.
Da' pe ţireni i-a tilat.
Oamini urma îşi pierdea,
Pidurile le-nfunda,
Val de noi, cum mal triiam,
Nici soarele nu vedeam !
Fugea omu p-unde poate,
Cu car cu două proţape :
1n păduri se infunda,
Cu codri mi se-nfriţea.
Mulţi aiduci s-aridica,
Cu ieniceri se lupta.
Şi-mi ajunse vremea-o plai,
Făr'de cintec, făr'de grai.
Şaptezeci de ai, fîrtate,
N-a cintat cocoş pin sate,
Pin găuri nu ziceau chiţ!
De frica la arnăuţi.
Cirjalii prăpăd făceau,
Sate-n scrum le prefăceau.
Jerpeliră Diul tot,
Mai cu seamă peste Timoc.
Da' mai treceau la Craiova,
Pină-n sus cătră Moldova.
Mulţi rumâni că imi pierea,
Sirbi şi bulgari iar aşa,
Da' şi-n ţară mulţi fugea :
Cînd fu pe la opt sute,
Atunci fu mare nesrete.
Aiduc Velcu-n Negotin,
Aduna oastea din plin
Şi pe turci mi-i ciorminea,
Pin parii la vii mi-i înfingea,
De tremura, zău, Ada !
Da-n cetatea cea din Oii,
Pazvangia cu-ai săi fii
Se jura, se tăinuia,
Capu de la trup si-i ia :
Or să-1 prindă pe-nserat,
Cu ai săi voinici inconjurat,
Să-1 lase-ntr-o ţapă-alinat,
Să plîngă Craina de păcat.
Paşa din gură aşa zicea :
- Unde-oi prinde babă slabă,
342
Am s-o pun să pască iarbi :
Unde-oi prinde moş bitrin,
Zo, să-I pun să pasci fin :
De-oi prinde rumân, bulgar,
Să-i injug la plug pe-un an :
Da de-oi prinde sîrb haiduc,
Pietre de moari imi duc :
De-mi întăresc eu cetatea,
Şi pe toţi i-aşteapti moartea!
Şi-mi pleca turcii pin sate
De-aduna rumâni de oaste :
lntărea zidur'le tari.
De umplea ambare mari,
Pe doi ai hrană aduna,
Pe doi ai uşi închidea :
1ar deasupra de cetate.
Rindea tunuri, rindea oaste.
Sultanu s-a-ntăritat,
Pe Osman e mîniat :
Multi oştire stringea,
Spre Vldfna îmi merflea.
Cetatea mi-o ocolea,
Multe tunuri indrepta;
De din deal de Calafat,
Toate tunur'le, zo, bat !
Se bat turcii intre ei,
Veniţi de pin Nădolii,
Din ale ţări pustii.
Da' Pazvante, ca un leu,
Lupta-nainte mereu.
Ghiulele, zo,-mi pocnea,
De pietre, zo, se izbea :
Doar uşile-o deşchidea,
Nici din loc nu se urnea.
Se bătură zece al,
Răminserăm fir'de mălai,
De copii şi de avere.,
Şi de mindre nurorele.
Dacă ne jerpeli de tot,
Iar trecu peste Timoc.
Şi-mi plecă din Negotin,
De-mi ajunse-o Severin,
Şi de-aci prădă Cemeţi,
1n Craiova-ajunsi beţi :
La Craiova-1 dete foc,
Arse sate pe tot loc.
Kara Mustata comanda,
Cîrjalli tot aduna :
Pe ţireni il siricea,
Care pe unde fugea !
Mi-adunari vite, aur,
Că-n păduri se-nfundi ghiaur :
Pridară şi Bucureşti,
Pe-ale mari case domneşti !
Iară domnu Costandin,
Ce la suflet e hain,
Jupui lumea de piele,
De se scipi de belele.
Şi se-ntoarsi cu amale,
Zo,-mi gemea pimint de jale :
Şi iar se-ntărea in Dlf,
Tot Pazvante rimine-ntii !
De sultan nici nu-l păsa,
Lui nu-i da nici o para.
1n cetatea cea de fier,
Sultanu veni cu ascher :
Şi se luptară de moarte,
Pazvangfa are parte :
Cu frate-su Ibraim,
Bătu sultanu-n Vidin.
Aiunse Osmanu împărat,
Cătră voiscă-aşa strigat :
- Ale voastre-s prădă("iunile.
Şi eu cu renumele !
Şi iar pin sate-o porneau,
Ce 2ăseau tot imi furau :
Sate-n foc ei prefăceau.
Da' din ciubere vinu-l beau,
Baş cu dracu-mi petreceau.
Da' noi frate-mi pitimeam !
Cu turcii s-a polimit durerea.
Cu ei ni s-a dus muierea.
Şi gemea lumea-o robie,
De număr nici nu se mai ştie.
Da' veni ziua cu soare,
Pazvante trage să moară.
S43
ŞI cum Osmanu-ml muri.
Oaminl din pidurl veni
ŞI se luptarl cu turca,
Iar pe deal s-auzl cucu.
Alte sate se flcurl,
Nof case mi se rindulri.
Colea-o vale, la Tfmoc,
Joaci rumlnll cu 1~,
C-au scipat de un potop.
1storfe rumâneascl,
Cit e lumea s-o ceteascl,
La buni fraţi ca dumneavoastrA,
Pentru ca si pomeneascl l
143
DOMNUL TUDOR TAREANU
N-aţi auzit.
N-aţi
aflat
Cum ţireanu s-a sculat 1
Colea, mire, colea, vere,
Jupui ciocoi de piele !
S-a sculat, s-a ridicat,
Cu arme s-a înarmat ;
Mulţi panduri s-a îmbrăcat,
Domnul Tudor i-a purtat.
Şi-ntr-o zi de primăvară,
Lăsară plugur'le-n ogoari
ŞI-au pornit din munţi, din vii,
Să-i omoare pe ciocoi.
De ta munţi pîn'la Cemeţi,
Numai panduri călăreţi:
De la Dunăre-o Craiova,
Merg panduri, le bate toba l
Domnul Tudor comanda
ŞI la oaste cuvinta.
Din gură o-mbărbăta :
- Fraţilor, să fiţi voinici,
Pe ciocoi sl-i duşmăniţi.
Trageţi brazda dracului
La uşa bogatului.
Cu fiinte să-i împUfCaţl,
Din robie să scipaţf : Din
Jmpuşcaţi-i pe ciocoi,
C-au supt singele din noi r
Că ne-au lăsat c-un bordel,
Iar pe vatră c-un cutei
Şi-un tăciune stins de tei,
Cămaşa-i cîrpită cu tel !
Vezi, copiii ne degerară,
Stînd in iarnă goi pe-afară ;
Coliba mi-i dărîmată,
Da' cerga arendaşu-a luat-o !
Of ! ciocoi, ciocoi, ciocoi,
Frinscrăţi inima din noi !
Vă plătim noi pentru vatră,
Ba şi pentr-un colţ de ~atră.
1\c luarăţi tot pămîntul,
Da' ne dcd~reţi cuvîntul.
Cîini adurmiţi, ce tot poftiţi,
O să vă-nghită morminţi !
.
Poftiti tot ce e sub soare,
Şi neveste Şi fecioare.
C-a zis Cristos că cint.~ moare.
Ama pe pămînt e cănunit,
1n cer va fi fericit !
Să dăm, fraţi, cer la ciocoi,
Şi pămînt la de-ai de noi !
Cristosule, lor dă-le cerul,
Da" l-ai săraci le dă pămîntuL
Că le-au ascultat cuvintul !
Dă-le cer la toţi ciocoi.
Şi ne mai iartă pe noi!
l\tăi ciocoi, zo, să te moi.
De te-oi prinde în război ! ...
Să-ţi jupoi eu pielea toată,
S-o fac opinci pentru gloată.
Să te-njug la plug pe vară.
Să-ţi dau si mănînci paparl,
Să tragi plugu-n loc de boi,
Adurmitule ciocoi!
Ne "·îndurăm cămăşioară,
De făcurăm săbioară:
Săbioară de oţel,
Ca să taie pe boi~r.
344
pluguleţul cel bun
Ne croirăm şi un tun :
Pe Caragea să-I răpun,
Da' pe ciocoi să-i sugrum r
Ajunse panduri la Motru,
Ciocoii, butuc în Oltu,
De se-necară cu totu,
Ca să li se piardă rodu.
Săraca doamna Cara2ea,
1-a plesnit fierea in ea :
Că l-a jupuit pe rumân,
Da' i-a dăruit suspin !
Tudor estc-n Bucureşti,
L-ate case-mpărăteşti ;
Caragea, cică-a plesnit,
Pe ciocoi i-a mîncat fript.
Ţara, zo, se-nveselea.
Da' şi noi, de dincoacea.
Că Tudor s-a-ncununat
Şi-o să ajungă împărat!
Ruşid-paşa ce-al din Dii
Scrise la sultan întîi
Că Tudorel cela olteanu
Ajung·e-mpărat pin' la anu.
h1ultă ordie aridica,
Dunărea că mi-o trecea ;
Da' şi grt.?cu tot aşa,
Pc Tudor mi-I pizmuia,
Că Tudor este voinic.
De rus este instruit,
Tudorel este olll.'tln.
N-ar~ teamă de duşman.
V rea ţara s-o dezrobească.
Pc rumâni să mi-i păzească.
Oa'-ntr-o zi de primăvară,
Bătu vint pe-aici, din ţară.
Că pe Tudor cel vitea7
L-au prins grecii in namiaz.
Ca pc-un cii ne I-au chinuit,
Pe-un măgar I-au drumuit.
Şi mult I-au batjocorit !
După caia 1-au tăiat,
Trupu 1 I-au inecat :
Ş-au şerpelit ţara toată,
C-aşa-1 rumlnulul soarta 1
El pe strini să-i arăneascâ,
Ciocoii să-I jupuiască,
Da' Tudor să-mi putrezească !...
Cintă turtureaua-o vie.
Tudorel n-o să mai vie :
1-a picat steaua din cer.
Plîng ţărenii după el. .•
Soar'le merge şi apune,
Domnul Tudor tot se spune :
Istorie rumânească,
Pentru ca să porneneasci
.
La buni frati ca dumnea voastrl.
1-14
RASCOALA IMPOTRIVA TURCILOR
DE lA 1876
Ascultaţi, fraţilor, la nune.
Ca să ştie orişicine,
Foaie verde siminoc,
Ce sa-ntîmplat în Timoc.
Cind fu şaptezeci şi şase.
1\e trecu fieru pin oase.
Că turcu, păgîn spurcat,
~\\uite sate a tăiat,
. \\uiţi voinici mi-a ingropat.
Piatră pe piatră n-a lăsat.
Pămînt s-a cutremurat,
Soar'le pe cer a lăcrimat.
Ne-a spus frunza cea din vii.
C-au tunat cîrjalii-n Oii,
C-au tunat şi delfbaşf,
Mai din deal, pe-un ogaşi.
Ei mergeau şi colindau,
Tot avutul ne luau.
Pe bărbaţi ii înfweau-n ţeapi,
Da' pe copil i-aluocau-n api;
Pe muieri, fete frumoase,
Le duceau legate ta paşe,
Le duceau, vezi, în robie,
345
De urmi nu se mal ştie ..•
Oamenii dacă-mi vedea.
1n codri se infunda ;
Pe toţi cocoşii tiia,
Cu glfnl mal rimtnea.
Şaptezeci de ani, mii frate,
N-a cintat cocoşi prin sate :
Să nu ştie arnă uţf,
Unde sînt rumini pitfţl.
f'oaie verde şi-o lalea.
Nu se mai putea trila .
Carul cu două proţape
Se folosea, mii nepoate :
Mierla-n tufă s-ascundea •
Da' şi omu tot aşa !
Foaie verde măr domnesc,
Ghiniraru al rusesc
Şi mai cu al rumânesc
Ce s-afta in Bucureşti,
Mîndră carte ei scria :
Pe creştini ml-1 indemna
Să-nceapă revoluţia.
Şi din Bulgăria toată
Se găsiră cite sate,
Cite sate de rumănl,
De rumâni şi de creştini.
De-ai de pe lingi Vidin.
Mii de săteni se-narma,
De revoltă se pregătea •
Să vezi, fraţii-ai din Bălel.
Toţi aveau arme ta el ;
Bregovenii sînt in frunte.
Cu dascălul Ciolac-nainte.
Novesăleni şi Ginzoveni.
Toţi fac şanţuri prin poieni.
Popa Dumitru-1-ndeamni
Să se lupte făr'de teamă,
Ci cine se simte creştin,
Nu se teme de păgîni.
Timocul el mi-I trecea
Şi se duce în Bucopcea.
Iar de-acl-n Coblşniţa,
La popa Pătru lui lovan
 'Pe care nu-l văzuse de-un an.
Oe-alci merge-o Negotin,
De-adună şi alţi rumlni.
Troacă din Cobişniţa,
.
Multi voinici imi aduna
Şi pe ei ii comanda :
Apoi Timocul trecea.
Tumte-n deal la Ginzova.
foaie verde busuioc.
Dari-o vale la Timoc,
Comanda Ciolac cu foc.
Pe cimpul din Florentin,
Nu sint oameni ce se-nchin,
'E popa Dumitru cu sabia-n frunte.
Ce s-a lăsat de-ale sfinte!
De la ţaru a 1 rusesc
Aşteaptă ajutoru-mpărătesC'
Turcii de revoltă-afla.
C-ernaiev nu mai sosea.
'Din cetatea a din Oii
Imi plecau vo zece nlii,
Numai turci şi ieniceri,
Cu crincile pină-n ceri.
·oe la Smîrdan în sus.
J\1ulte tunuri mi s-au pus.
Pe cimpu-al din Bălii,
Zo-mi năvălesc cirjalii,
Cu cuţitele in dinţi.
Alergînd pe cai de-ai iuţi.
Pe Dunăre-naintează.
"Duba" care bombardează ;
Şi-mi trăgea in Florentin,
Vărsau din gură venin:
Da cind trase-o Novesăl,
S-al~asă prafu de el.
Da' oştenii de plugari,
1-aştepta cu securi tari,
·Cu furci şi cu securi,
Parc-ar fi nişte panduri !
Mai puţine puşti şi săbii,
Şi cam făr'de căpetenii.
t\tunci dascălu Ciolacu,
Pe un cal roşu ca macu,
346
Pc cimpu-al din Bregova,
Aproape de Coilova,
La timoceni el c uvinta
Şi din gură-aşa spunea:
- Fraţi români, si vă luptaţi.
Frica la duşmani nu luaţi :
C-a venit ziua cea mare,
Să mîncăm la turc oscioare.
Comitet din Bucureşti
Ne trimite, fraţilor, veşti,
Că de turci ne Ubereazi,
Pînă ziua nu-nserează.
Luptaţi, fraţilor, cu foc,
Ca nişte rumlni din Timoc ;
C-aşteptăm pe rusu-al tarP..
Care teamă de turc o-are !
La ceşmeaua cea de piatră
Năvălesc turcii deodată ;
Popa Dumitru, cu sabia-n frunte.
Ne striga tot "inainte" !
"Ura ! ura ! măi fraţi :
Capul la păgîni să luaţi,
De turci nu vă spăimîntaţi 1"
Rumânii fură-nconjuraţi
De turcii ai blestema{l,
Şi-n lupta nedreaptă, măi frate,
Timocenii o-avură parte ...
Răscoala a fost fir' de noroc,
Colea-o vale la Timoc.
Cind fu soarele-o chindie,
Zăceau morţi cite o mie :
Cînd fu pe la asfinţit,
Multă lume mi-a pierit:
Cind fu in mijloc de noapte,
Vo cinci sate-o foc se zbate.
Pin foc, pin sabie le trecea,
Numai cenuşa uidea.
Groaza-n lume o băgau,
i\1ulţi in ţari înt~ fugeau :
Alţii pădur'le umpleau,
Ca sălbateci imi trăiau.
1n caleturi'le din Oii
Mi-este joc şi veselii :
Cioplesc cruci de spînzuraţi
Pentru rumlnif revoltaţi. ..
Da-n cetate la culuc,
Beau din ciubere la cluc :
Da-n cetate in pimînt,
Mureau rumlnil gemind.
Lină verde mirodli,
Ce si-ntimpli-acuma-n Dill
Ce chin şi ce jale-amară
A căzut pe creştini iară ?
Din virfu-al de geamie,
Strigi hogea lumea si vie:
Că mîine, la scipătat.
Duc răsculaţi la spînzurat.
Pe poarta Stambulului
Iese oastea turcului,
Merge din deal de oraş,
Să-i spînzure pe rumânaşl..
Rumânii-n zale şi-n opinci,
Merg la moarte ca voinici :
1şi duc crucea ca Cristos.
Da' săngirele-s la os.
Zo,-i bate şi-i loveşte,
Ca pe cîini mi-i chinuieşte.
Pe drum şi pe cărare,
Le curge singe din şale :
1n margine de Vi din,
Curge singe de creştin !...
1n şiruri creştini mergea,
Popa Dumitru-i-mbărbăta :
1n margine de cetate.
Zo, bate-aringu de moarte.
Stîlpi şi cruci s-aridica.
Lăcrimi pe pămînt pica
Florile se ofilea,
P ăsăr'le mi-i plingea.
Soar'le-n sînge s-imbrăca.
Ştreangurile s-aridica,
Lăcrimi la robi îngheţa.
1ni ma le amorţa
De jale şi de durere,
Lele, şi de chinuri grele !
Pe Ciolac din Bregova
.!47
La ştreang, frate, It lua.
Cidia apoi ceva cetea
Şf-1 da drept a cuvînta,
Iar Ciolac aşa-mi vorbea :
- Fraţi rumjni al din Tlmoc.
Nu staţi, fraţilor, in loc,
1n şcoală v-am inviţat,
Limba romini aţi păstrat :
Si fiţi, fraţilor, rumlni
Şi si-1 urîţi pe pigini !
Nu fiţi la suflete mici,
Şi cu toţi si fiţi voinici :
Ci de moarte car'se teme,
Ala-mi este muiere:
Va răsări o stea şi-un foc,
Sfîrşit robiei din Timoc.
Ne-am bitut, fraţilor, cu ceru.
Da' mai tare fu ascheru.
De păgîni frică nu luaţi,
Pe unde-i prindeti, jupuiaţi,
Da' mai lăsaţi cite unu,
Să-I puneţi să pască finu :
Mai lăsaţi v-unu cu barbă,
Să mai pască cita iarbă.
Pentru lege şi direptate
V eseU noi mergem la moarte :
Legea rumâni păstraţi.
. .
Altfel si fiti blestemati !
Nu mă plinge, Mărlucă,
Şi mi te du-n deal in Ciucă,
Fă la copii cite-o măciuci,
Loviţi pe turc peste celmucă
Şi botezaţi-i pe potoc,
Şi-i aruncaţi pin Timoc.
Blăstămată fie muma
Ce-a născut păgîni şi ciutna :
Neamu li se prăpădească,
Nici pămîntul nu-i primească !
Bună vorbă nu sfîrşea,
Călău se opfntea,
Pe Ciolac n răstignea,
Pe ailanţi ii spinzura :
Jalea cuprinse pămîntu,
C-aci avură mormintu.
Nici o moarte nu-i amară
Ca-n mijloc de pr~măvară !
Pling rumâncile pe-afară,
Plîng la fraţi şi la bărbaţi,
Care aci-mi stau spînzuraţi,
Şi-i mănîncă ciini turbaţi,
Fiindcă-s ghiauri răsculaţi.
Pe valea Timocului,
Cîntă puiul cucului.
frunză verde de-o negară,
Din trupul voinicilor răsară
Viorele-n primăvară,
Să mi le poarte o ţară,
Că sint din viteji crescute,
Peste veacuri petrecute.
Le poartă fete-n cosit~.
Da'dănacii-n căciuliţe,
Viorelele să crească,
Tot de voi să se vorbească t
Da' din braţe să le plece
Un izvor cu apă rece;
Călători creştini să bea,
Doru de-a se slobozea.
Cimpiile să-nflorească
Duh.:~a lege românească :
Da' duşman să putrezească,
Pămint să nu-i arănească !
Soar·le merge şi apune.
Da 'cîntecu tot se spune.
Istorie rumânească,
Domnu ca să pomenească,
La buni frati• ca dumneavoastră .
145
CETATEA COZ1A
Sus pe malul Dunării.
La cetatea Cozii,
Unde munţii se-ntîlnesc.
Apele se-nvolbW"esc,
De stinci 2J"ele se izbesc,
348
Om şi păsirf se-ngrozesc,
Mi-e cetatea cea turceasci.
E Cozia piginească :
Pe dfnăuntru-i zuarăvită
Din afar' e poleită,
Cu postav verde-nvelită ;
De rumâni e pregătită,
Cetatea să mi-i înghită.
Să nu vadă soarele,
Să-i înghită valur'le.
Da' cetatea mi-e zidită,
După plan este clădită
Cu var şi cu cărămidă,
Piatră tare şi cu ţiglă.
De la deal de Cozia
E rîndită ordia ;
Ordia lui Stoian,
Al ce este căpitan.
Lui Stoian polcomnicu,
Care-i frate cu dracu,
Da-i nepot lu diavolu,
Ce-i mai mare decît calu.
Şi se bate pin'la anu !
Tare vine şi-mi scoboară,
Semăn pe lume nu are.
De la Cladova în sus,
E numai oaste de rus:
Day nu-mi vine cum se vine,
Ci-mi vine pe tăbie,
Şi-mi vine pe tunuri verzi,
De nu-ţi vine să mai crezi,
Doamne, sparge la ctti&l,
La turci inima le seci :
Şi-mi vine cu tunuri mari,
De le sparge ziduri tari,
Şi-mi aduc şi ţăcălare,
De oraşe fără mare.
Oară turcii de-mi vedeau,
Din Cozia buluc ieşeau,
La Ada mi se scuteau,
.~\uiţi in Dunăre mureau.
De la Cozia la va le,
Multă ordie pe cale,
Mi-este armla ruseascA,
Pe turc si ml-1 prlpldeasci,
Pe noi si ne dezrobeascl :
E oaste de rus în cale,
Cam cinci sute de citane.
Tot citane spităreştl,
Nici cu ghiontu nu-l răzbeştl !
Şi-aşa Cozia uldea,
Făr'de fes de turc in ea.
Da' cine mi-o stipînea ?
Rusu din ţara ruseasci.
Pandurii dintr-a rumâneasci,
Sirbu din ţara sîrbească,
Doamne, si se pomeneasci !
Sărăcuţi Cozla,
Cintă cucuveaua-o ea 1
Da' cine loc o mlbml !
Vintul ci mi-o vintura,
Cocoşul cu aripa.
Coţofana cu coada,
Vulturul cu umbletul,
Da' turc.u cu sufletul.
Din vale de Cladova.
Hora mare îmi juca:
Joacă hora voinicească
Oastea mare a rusească,
Cu pandurli-ai romlneştl,
Cu haiducii ai sîrbeşti,
1n frăţie-mi petrecea,
Pe păgîn il prăpădeay
Doamne, de se pomenea ! ...
Soarele merge şi-apune.
Da' cîntecul tot se spune:
Istorie românească,
Pentru ca să pomenPască.
148
RAZBOIUL INDEPENDENŢEI (1177)
Cind oi xice colelie,
Ascultaţi,lume, la mine,
Să vă spun o istorie,
349
Cind oi zice busuioc,
De rizbelu-al din Tlmoc,
Care-a fost cu mare foc,
Pe cind turcii stlptnea,
Ziu, toată Bul2arla
Şi-o parte din Strbla.
Ci ei riu ne-a stipinlt,
Cinci sute al implfnfţf,
Ne-a stipinlt chinuiţi,
Copiii toţi ne-a riplt,
1n Ieniceri preflcut,
Pentru rizbel 1-a gltit.
Ca ei cu toţii si-nvte,
Pe-al lor fraţi să-i injunghie :
Pe pirfnţli lor cei buni
Şi pe fraţi de peste lumi,
Care, Doamne, i-au născut,
tari turcii I-au robft.
In luminiş de primăvară
Se simţi rlzbelu-n ţarA,
Foaie verde trei rozete,
Răzbelu, vezi, ci se-ncepe,
Da' nlmenea nu-l pricepe.
Mi se scriau voluntari,
Şi români şi cu bulgari,
Pe turci ca să-i izgonească,
Bulgaria dezrobească.
Şi oştirea a rusească,
Da' şi cu a rominească,
Dunărea că mi-o treceau,
Vidinut, zo, ml-1 băteau,
Pe turci, zo, mi-I pripădeau.
Şi oştirile-mi treceau,
Ci vezi cinci sute de ai
A zis creştfnu tot vai !
Da-n cetatea de la Oii
Stau oştirile cu mii,
Oastea mare a turceascA,
Dincolo a romlneasci.
Da-n caleturll turceşti,
Numai roabe creşUneşti:
Pe ta cei mal mari multii,
1n cetatea cea din Oii.
~oabele mi se luptau,
Pe multii mi-i omorau :
Da' ghiulele, zo, cădeau,
Roabele se bucurau.
Şrapnele din Calafat,
Toate turcului pe cap.
Cind fu joi de dimineaţă,
Pe rouă da' şi pe ceaţă,
Vremea era răcoroasă,
De ne strin2ea la oasă,
Turcii, vezi, să-ntărita,
Şi, mări, rînduia,
1n Calafat trăgea
Cu ghiulele tari,
Cu tunari tătari.
Da' armata romlnească ,
Zo,-mi este de curajoasi,
Dunărea-mi trecea,
Pin gloanţe ca ploaia,
Ghiulele cu droaia,
Şi-n Dii, toţi intrau,
In DU, in Vidin,
La paşa Nezim ;
La paşa Daut,
Un turc cam urît,
In ghinăral făcut.
Armata turcească,
Lege pigînească,
Zo, mi-e-nzorzonată,
Cum la turci se poartă.
Cu şalvari de-ai mari,
Cu papuci de-ai tari:
Da' mai mulţi cu-opinci,
C-aşa-i armata la turci.
Şi la brîu toţi cu pistoale,
Da' in miini cu iatagane,
Pe capete cu cealmale.
Din Florentin la Vidin,
Numai oaste de români,
De fraţii noştri din ţari,
Ce-au venit odinioari
Si ne scape de robie,
De la pigina T urcie.
JSO
Ura la cetate dau.
Ca fulgeru atacau.
La baionete se luau :
cCinci turci in baionetă!»
Aşa ordinu se dete.
Cînd se luau la baionet',
Strigau turcii toţi : Amet !
Da' mai sus, pe parapet,
Cad ghiulele din Bechet.
Da' românul ca un leu,
Are-n faţă duşman greu,
Mai treceau şi la Arceri,
Suia prau pin'la ceri.
Osman-paşa de-mi vedea
Că români nu se temea,
Tot înainte-mi mergea.
Să dezrobească Bulgaria,
Tare mi se speria,
Rău turcii mi se-ngrozea,
Nu ştiu cum se-nvălmăşeau.
La toţi şalvarii cideat.l :
1n şalvari se-mpedecau
Ca oili îmi fugeau.
In cealmale se-ncurcau.
Cum cădeau, rostogoleau.
Capu de la trup le luau:
Că sint turcii blestemaţi
Şi de lege sînt spurcaţi.
Ei pe nume le-au răpit
Şi fetele au necinstit.
Pe neveste-au văduvit.
Jalea-i mare pîn'la ceri,
Ce fac fii de ieniceri.
Da' ce fac ruşii şi cazacii,
Că-i lua pe turci toţi dracii.
Ei pe cai incălecau,
Pe mizdroace-i luau.
Prin vint ii aruncau.
Vintu-l spulbera,
Parci-i vîntura,
Puţini rămîneau.
Porneau de-mi fugeau.
Mi se pitulau,
Pin tăbii intrau.
Rău se mai viltau
Şi mi se rugau :
cAi ghiaur, ghlaur creştin,
Cu ascherlicu tău bun.
Lăsaţi-ne ce-am rămas,
Ne ducem şi noi acas.
:\casă in lanadol,
Dincolo de lstamol,
Un-va fi ţara turcească,
V -o lăsăm pe-a bulgireascl,
Iară din nou să se nasci ;
Că ea n-a fost ţara noastră,
O lăsăm şi pe-a sîrbească..
1napoi n-om rnai venea,
Pe-â:olo n-om pripidea :
S-aveţi voi de noi miii.
Că sintem departe sili,
Cu copii şi cu neveste,
Pentru ei inima creşte :
Da, pentru sultan,
Nu mai dăm acu un ban !•
Da' moş Mirin din Vldfn,
Şi alţii din Florentin,
Ambiţie de creştini,
C-au fost robi, vezi, la păgîni,
Tare mi se năcăjau,
In tăbii se răpezeau:
Tăiau capul la un turc,
La un turc başabuzuc ;
Şi-n ţapă mi-I alinau,
Tot pe sus ei că-I purtau.
Mare groază-o turci bipu,
Iară turcii cAlah» strigau :
cAlah bre, tu nu vezi
Că pe noi ai si ne pierzi ?
Mari curbane ţi-am ficat,
Dară tu ne-ai pirislt :
Curbane şi baiarame,
Numai cu berbeci cornuţi,
Credeam că tu ne-ajuţi 1»
Şi-aşa toţi se viicirau,
Osman-paşa-i auzea,
351
El mal mult se speria
Şf-ntr-o geamle urca,
Mina la cap ci punea,
1n genunchi se apleca,
Ploconele mari ficea,
Tot de Alah se ruga:
cOi, bre Alah dumneata,
Nu vezi ci-mi pierd oştirea,
Nici un turc n-o riminea,
Şi aram de sfinţia-ta :
Degeaba-o ceri of mal şedea,
Cind nici un turc n-o rămînea !•
Şi cum sta se tingula,
Un român ce mal făcea ?
Cind turcii mi se ruga.
Punea la geamle foc.
Să ardă cu turci cu tot.
Flăcările-o sus urcau.
Geamia o cuprindeau :
La Osman-paşa ajungea.
E 1 cu totul imi ardea,
Oasele jos imi pica,
Doamne, de se pomenea.
Turcii ce mai răminea,
Peste ziduri imi sărea,
Vidin, Plevna pirlsea.
Peste cimpuri cu biltoace,
li goneau ruşii cu măzdrace.
Da-n preajma Vidinului.
Pe cimpu Smîrdanului,
1n tabira românului,
1n roata căpitanului,
Căpitanului Vinţlanu,
Că el apără Smtrdanu,
El pe turci cum mi-i zirea,
Comandă la romAni didea"
1n cale că le ieşea.
La baionete-1 primea,
Pin'ta unu mi-i tlla.
Pin mocirll-1 ingropa :
1n Pirisita-i arunca,
Ca si-1 duci, vezi, apa.
Multe mii de turci pierea.,
Da romlni, vezi, tot aşa :
Pin'la genunchi a fost singe,
1ni ma la om, zo, se frînge :
Că şf biata pisirea,
Pe Tfmoc se speria :
Şi uita de-a mal cinta,
Lumea-o codrii s-ascundea.
Da', vezi, fraţii timocenfi,
Care luptau cu dienif,
Cu dienii, cu ţărenii,
Pe cei morţi mi-i adunau,
Mindre pietre le puneau,
Şi veneau din RomAnle,
Veneau rude cite-o mie,
La morminţfl de voinici,
Ce-au căzut morţi, vezi, pe-aici,
Pe valea Timocului
Şi pe-a Smîrdanului.
Da~ Ţarn Român~sd,
Ca pentru să pomenească,
Ridică un monument,
Ca un mare docoment,
Un frumos de mauzoleu,
Ce suie spre Dumnezeu.
La el noi ne inchinam,
Cind cu cară-n Dii mergeam,
Ca la ceva sfînt şi mare,
Viteji făr-de-aseminare.
hUndru cel de mauzoleu.
Nevăzut de Dumnezeu.
Un trăznet. vezi, mi-a venit,
Mauzoleul mi-a trăznit,
.
Iar cei morti s-au întrebat :
«Doamne, ce mare păcat!
De ce, Doamnt:', ne-al trăznit,
Cind pe robi i-am dezrobit,
N u-i destul că ne-am jertfit !»
Aşa, frate, se-intimpla,
Cu cei ce ne dezrobea
Pe noi şi pe Bulgaria,
Da' şi pe mindra Sirbia.
Cu armata româneasci,
1nfrăţită cu-a ruseasci ;
352
Cum ele mi s-au vfnlt,
Bulgaria-au dezroblt.
1s torie româneasci,
Ca pentru si pomenească,
La buni fraţi ca dumneavoastră.
Soar'lf merge· şi-mi apune,
Da' cintecul tot se spune.
Dumneavoastră ca buni frati,
Nici pe noi nu ne uitaţi,
Că nici nof nu vom ufla
Pe cei ce ne dezrobea
147
RAZBOIUL ROMANO-RUSO-TURC
<1am
Foaie verde iasomie,
1-ascultaţi, fraţilor, la mine:
Să vă cint un cîntecel,
Un cîntece) frumuşel.
S-a-ntimplat in Bulgirie,
Pe dincolo,-n Românie,
Cînd fu şaptezeci 'ŞI şapte,
Bătu arîngu de moarte,
Că turcu, vezi, mi-a turbat,
Mulţi creştini mi-a spînzurat :
Şi mai mulţi el f-a tăiat,
Iar la sate foc a dat.
Lină verde şi-o lalea.
Săraca Rumania,
Mobiliza la călăraşi,
Să le fie la turci naşi :
Mobiliza şi roşiorl,
Să treacă prin turci fiori :
Şi-mi avea şf dorobanţi :
Ce dezrobeşte la fraţi.
Pe rumâni al din Turcie, ·
Pe bul2ari ai din robie :
C-amindof riu mal trllau,
La jugu-al turcesc trigeau...
Trecu şf-armfa-a rusească,
Pe turc să mi-I prăpidescl :
Zo, fugea turcu-n ocop,
Da' rusu pe el virsa foc.
Tare-mi striga Balduln :
- Mii ţărene, fii creştin.
Treci armata în Vidln
Să-ţi liberăm pe rumâni,
Pe deasupra, alţi creştini '
Atunci rumânu-mi trecea,
Pontoane multe trigea
Aci,-n sat la Rahova,
Unde-mi bate Coşava.
T recură Dunirea lată,
Şi la luptă pomi-ndatl :
.'\u trecut peste hotare,
Peste sate-ndepărtate.
Gheneral Cerchez-nainte
Ducea pe rumlni in frunte :
- Aideţi, haideţi, roşiori,
Ai Rumâniei feciori:
Frica de păgîn nu luaţi.
Capete la toţi tăiaţi,
Că ala nu este voinic
Ce să teme de pierit !
De trei ori "ura" strijfa,
Şi Plevna o-ncercuia.
Apoi tuna-n Griviţa,
Vai de turc ce mi-o păţea ! ...
Căci ţăreanu, ca un leu,
Se ducea unde-i mai greu.
Lină verde flori mirunte,
Plevna-1 tare ca un munte,
Cu Osman al ei in frunte,
E greu la creştin să-nfrunte :
Nu voia să se predea,
Opt luni închisă şedea,
Săracii copii din munte,
Poartă cite-o cruce-o frunte:
- Ieşi, turcule, la mildan,
Să te bat să zaci un an :
Ieşi afară de pofteşti.
Să te bat s-o pomeneşti!
Ce te baţi pe brinci, boţeşte 1
la vfn'la piept, vofnfceşte t
353
Si ne luptlm vlteJette.
Lele, Doamne plzeşte !
Gheneral Cerchez striga :
- Trageţi 1 ura ! lnfanterl,
Ai Rumlniei feciori 1
De trei ori "ura "-inl striga,
Şi Plevna mi se preda.
Pe Osman greu il rlnea.
Osman-paşa ce-mi făcea 1
Cita sabia s-o dea,
La-mpirat să se predea :
Da-mpiratu de vedea,
Aşa din guri-I zicea :
- Osman, lasă dumneata.
Nu te baţi cu Rusia,
CI te baţi cu Rumlnia,
Care apiri Bulgaria.
Atunci Osman ce făcea 1
Lacrimile-1 podldea,
Aşa rinit cum era,
Sabia că mi-o lua,
Şi lui ţăreanu o da.
Tireanu-i lua sabia,
De Osman se-ngrija,
La spital mi-I vindeca,
C-aşa ne este legea.
Da' săracii ciliraşii.
1n margine de oraş li"
1mi plecari ei călare,
Apucând pe drum la vale
Şi-njurind de lumînare,
Şi de cruce, şi de ceară,
Şi de soldăţia-amară :
N-au la cai ce da mincare,
Da' şi ei rabdă de foame.
Cind oi zice foi de fin,
tncotro-i drumu-n Vfdin 1
C-am auzit şi-am aflat
De Vidinu-al blestemat :
Să-I vedem şi pe-ăsta luat.
Ca pe-un gunoi ridicat.
Ci furşirăm cu Osman.
S-o-ncepem cu Solimao !
Şi drumului se lisa,
1n Valea Plîngerii-ajungea.
O ceaţă grea-i cuprindea,
Om cu om nu se vedea;
Turci păgini ii aştepta,
Plngă ei s-apropla,
Atunci focu deschideau,
Mulţi băieţi aci cădeau.
Roşiori mi-i ajuneea
Cind soarele răsărea,
La cuţite s-apuca,
Cura singe ca apa.
Cind fu soarele la prînz,
TAiere cu mare plins:
Cind fu soarele-o amiaz,
Ce tiiere cu năcaz;
Cind fu soarele-o chindie.
Ce tiiere cu minie.
Tiiară vo şapte mie.
Da' de-aci nu se mai ştie'
Cînd soarele scăpăta.
Nu aveau ce mai tăia.
Drumu-nainte minau,
Tot de Vidin intrebau :
- Unde-i drumul de Vidin.
Să dezrobim pe creştin 1
Aci-n deal la Alvăgii 1
- Trageţi, ura, măi copii,
Si Intrăm desară-n Oii!
De bii ori ura striga,
C-aşa Cerchez-i-ndemna.
Vldfnu se-ncercuia,
Da' şi turcll-1 incuia,
Şi-aci iarna-i apuca.
Iarna cu vifor venea.
Oastea prin sate-mpărţea,
Vezi, la casă
Cite şase,
ŞI la bordel
Cite trei.
Ajungeau şi-n Coşava,
354
Din Coşava-nGinzova,
Pînă sus in Coilova,
Delelina şi-n Rabova.
Aci rumânii-mi iernau,
Ca la ei acas' erau.
Dar popa-al din Coşava,
Trei plaste de fin avea,
Căpitanu ii zicea :
- Părinte, sfinţia-ta,
Dăruieşte-ne, părinte,
La cai fin ca mai-nainte-
Că te luăm
de la păgîn
Şi lăsăm la creştin.
te
La creştinii fraţi bulgari,
O să aveţi drepturi mari:
1n şcoală vă şcolăriţi,
Limba rumână folositi.
•
Legea voastră n-o IAsa ţi,
Limba mumii s-o păstralt :
Că de-aia mor tirenil
•
Pentru voi, fraţi timocenif !
Dară popa de-auzea,
Lăcrimile-1 podidea,
Finul tot il dăruia,
Caii bine-i arănea.
Primăvara de-mi venea,
Oast~ iar se aduna.
Popa Pătru din lsăn
Puse la chipiu un semn:
Lepădă odăjdiile,
lute-ncisă armtle,
lşi adună el timocenif,
Mai din deal şi bregovenfi.
Gheneral Cerchez striga :
- Părinte, sfinţia-ta,
la cutează cu crucea,
Ia cutează Şi boteazi
Şi armia-mbărbăteazi :
Cu sabia-n frunte cutează!
Aci-n vale, la Smirdan,
Ploaie plumbll de-un an.
Las' si ploaie ne-ncetat,
C-ala-i treabi de soldat.
Colea-o vale, la Smirdan,
Şapte turci pe-un căpitan,
Şi alţi şapte pe-un mocan,
Da' tot ei strigau "aman" 1
Multi-i gloata cerchezeascl,
Da' mal multi-I de-a twcească .
Las' si fie mii şi mii,
Hai 1 pe ei, viteji copii !
Las' să fie mii şi sute,
Săracii copii din munte,
Toţi cu cite-o cruce-o frunte.
Pun cuţitul, dau nainte,
De trei ori "ura" ! striea~
Şi Vidinu se preda.
Sus p~ tabia turcească,
Joacă hora rumâneasci.
Hora, hora, hora mare,
Pin' la cetatea cea tare.
Aci-n vale la culuc,
N-a rămas picior de turc f •••
Joacă ora românească
lnfrăţiti cu-a rusească,
Pe cîmpia Diiului
Şi văii Timocului.
Joacă şi se veselesc,
Pe creştini ii dezrobesc.
După luptă ce-mi făceau 1
. .
Pe toti mortii-i adunau,
La Smirdan i-ngropaa,
Mindru pamet ridicau,
Lele, de s-o pomeni
Cit soare pe cer o fi !
Soar'le merge şi apune,
Cintecelul tot se spune.
Istorie rumlnească.
Copiii ca să cetească :
La buni frati ca dumneavoastrA
Pentru ca să pomeneasci.
J55
148
CINTECUl Wl IEDRENI
(ADIIANOPOl.E) 1912
f oale verde vi«ea,
Vezi Sirbla ce flcea,
Cu bulgarlu se-nfritea,
ŞI cu grecu iar aşa,
Doamne, şi cu firnogorţ.
Ca si-1 bati pe turc toţi,
ŞI să-I scoati din Balcan,
Arde-I focu de duşman 1
Dari împărăţia ce ficea ?
La astat se aşeza,
Burta pe astat punea,
Multe ordine scria
ŞI pin sate trimetea.
Cind ordiou mi-ajungea,
Baş intr-al mijloc de noapte,
Trage aringu de moarte .
Şi blrovu ci zbiera,
Da' şi truba imi cînta.
Muierili că plîngea.
Ciinii litrau a pustiu
Da' litrau şi a morţiu.
Voinicii ce imi făcea 1
La canţelarie alerga,
Predsednicu le spunea ~
- Voinicilor, dumneavoastră,
Voi toţi acasă vi duceţi
Şi la muieri le spuneţi
Trăiştill să vă gătească,
De lung draan vă pregătească.
Ascultaţi, fraţilor, bin~
Nu gindfţl că este glumi 1
Voinicii acas venea
Şi din guri-aşa zicea:
- NevastA, nevasta anea,
la gikşte-mi trilstuţa ;
Cind oi zice doui paie,
Noi ne ducem la bitale.
leşfi cita-n bitituri,
Frumos cinti o presurL
Asupra de casa mea :
- Mii voinice, intră-o casA.
Cu copii şi cu nevastă,
Şi ia de mănîncă bine,
Ci nu ştie cu cine !
Tu nu mergi la veselie,
Şi te duci in deţiplină,
Poate numele si-ţi vină •..
Ajunse ceasu la şapte,
Aruncai traista la spate.
Ajunse ceasul la opt,
Luai sănătate la toţi.
Rămîi, mindro, sănătoasA,
Cu doi copilaşi la masă.
Copilaşu strigă tată,
La inimă mi sugrumă.
Da' şi fata strigă rnumă,
La inimă mă sugrumă,
De-acasă voinici pleca,
nară inima plîngea.
Foaie verde de-un pelin.
Lua drumu de Negotin.
La Negotin ajungea,
Şi toţi ţoale că primta.
Puşca şi fişiclic
Ne mănîncă viaţa, Ilie
Puşca cu curelili
Ne mănîncă zilfli !
Cite-o puşcă uş uri că,
Se teme voinic de frica.
Nişte gloanţe-nceurele,
Mă bate pe şoldurelea
Stau curelile pe ei,
Şi ca jugur'li la boi.
Curei il f-ncruc Işa te
Piste piept şi piste spate.
Făcute de strinătate,
Doamne, ce mare păcate !
Din Negotin am plecat,
La silaşe mi-ajungea,
.\ci cita hodinea
Şi la drum iar pleca.
La 'Ziiceri imi ajungea.
Aci cita oclfnea
Şi de-acla Jar pleca,
De Pfrot se îndrepta.
Din Plrot in Taribrod,
Doamne, ce mult norod r
De-aci rumini despirţea.
Care unde-o nimerea.
1n B ulgirie-1 trecea,
Cu bugarlu-i mesteca.
Da pe drugi polc lua.
1i ducea-o Kumanova,
C-acolo-i bătaie area :
La bătaie s-apuca,
Pe cea mare cimpie,
Pe-a pustie de ci1nple.
Une pic de griu nu e.
Nu e griu, nu e nici tufă,
Să te mai pituli de puşcă.
Da' in anu doisprezece
Ne sta-n piept inima rece.
Dacă e. Sîrbia mică,
'Da-i ştie turcu de frică.
Şi-mi fugea turcu, fuaea,
Şi-ndărăt nu se uita.
Sirbu şi cu Tirnogorţ,
! Luvară pe turc la zort.
Şi fugea turcu, fugea,
Şi nici nu se mai oprea,
Pînă trecu-n Azia.
Pe toţi sîrbii că mi-i lua,
Cu bugarii mesteca,
Şi la ledren~ ne ducea.
Pe şanţu ledrenului
Şede voisca sirbului
Da' şf cu-a bulgarului.
Da' noi. români timocenii,
Luptarăm în mijlocul iernii.
l\1ulţi voinici că degera,
Picioarile le pica,
Cind facă, veni marta,
Ofensiva se-ncepea •
Baş in ziua a de cinci
Imi pfelri mulţi voinici.
356
ŞI trei zile se bitea, Si mi-nveţe ti pe mine.
Da' nimic nu folosea, Si vi-I cint voul mal bl~,
Ci e tare ledrena, C-aşa zice dlpla mea,
l..ua-o-ar pirdalnlca ! Ce m-am inviţat cu ~a.
Că mi-e turcu-n grad bigat,
Şi ne bate de culcat.
Atunci Stepan ce licea ?
Tunuri mari imi aducea,
\'III. JUR N AL E -O R ALE
Pe nume cum le chema 1
Tunu lui Sfint Nicola,
Foaie verde col ilie,
Şi tunu lui Sfint Ilie. 149
Pe ele und-le-aşeza, IOBOI.AN DIN PRAHOVA
De la vale spre Marita.
Gineralul al sirbesc Verde trei lalele.
Le da roc fir-de soroc, La vale, la vale.
Să batA trei zile-n loc. 1ncarcă-ml-se tare,
Ofensiva o-ncepea. Trei cari de sare.
Tunuri marf, zo, imi pocnea. Si plece la vale,
Tot şi ziua şi noaptea. Pe Dunirea mare.
Cind fu zece de marte. Cine le-a-ncircat ?
Se bătea sîrbu de moarte. Primariu din sat,
Cu şrapnele, cu grenate, Verde ca naiba,
Ce mai picate şi moarte ! Al din Prahova,
Cu grenate, cu şrapnele. Mita mi-I chema.
Zo,-mi piereau voinici din ele ! Verde de-un lipan,
Cu grenate poleite, A lui Bobolan.
De franţuz sint dlrulte, Mita-1 om bogat.
Iarba toati s-a pîrlit, Şi primari pe sat.
Şi nu rămînea nici un turc : Lumea a săraci,
Pe Jedrena o spirgea, Ce şedea prin sate,
lncepea ledrena-ard~ La Mita venea,
Mulţi rumlni şisirbi murrau, 1 se jeluia,
Copilaşi săraci uldeau. Sare ci n-avea.
Că turcu e mare ciine. Mita le spunea :
Suge singele din tine. - Ce staţi, vă uitaţi,
Bati-1 Maica Precesta,
Nu sinteti legaţi 1
Ne minei la Iedrena !
Ce nu mi-aţi plecat
Zile bune si nu-l fie,
Ci n-a făcut nici un bine!
Pin' la Casiac,
laci cintecu srarşfi, Sare să vi luaţi,
Vi-I cintat la Sinvăsii. Si vi situraţi ?
Care 1-o va şti mai bine, Ci dirjava-1 mare,

357
Ea n-are pierzare, Copllaşu mi-I luva,
Da siracu moare, La biserici-I ducea,
Ci n-are parale Doamne, de mf-1 boteza,
Să cumpere sare ! Frumoase nume ci-I da.
Săteni de auzea, Tot Pătru din Cobilia.
Boii injuga, Puţină vreme-mi trecea.
CariU le-a luat, Ea pe-afară ci-mi ieşea.
Unle mi-a plecat 1 Copilul tare-mi ţipa,.
Aci ta Caslac, Da' rnumă-sa-1 blestema :
Magazii a spart, - J\lăi Petre, copllu meu,
Carili-a-ncircat, Dăruit de Dumnezeu,
Cu ele-a plecat. Cum tu, Doamne, te-nduraşi
Cfn' s-o fi găsit De-aşa tare ce-mi ţlpaşi,
De 1-o fi plrtt? 1ni mioara mi-o slcaşl !
Ffnanţi-mf venea. Dare-ar dragul Dumnezeu,
Mita de-i vedea, Nici mal bine, nici mai riu,
Din guri striga: Numai cum ţi-oi zice eu:
- Fugiţi, mă lăsaţi Cind tu, Petre, vei creştea.
De nu vreţi-necaţl f Lină verde de tril solzi,
-Mita dumneata, Să te faci tu pui de ot !
Nu-ţi facem nimic, Dumnezeu o asculta,
Eşti de osindit 1 Blestemul 1 s-a lipit,
Mita ci pleca, Pătru oţ mi s-a făcut.
Sarea o-mpirţea, Cînd creştea de şapte ani,
L-ai săraci le-o da. De-mi putea de fura bani :
De să pomenea. Da' cind pleca pe-al de opt,
Lua lerghelfa cu tot.
Mulţi bani, Doamne, că fura.
Şi-n codri mi se-nfunda.
150
Mare oţ mi se făcea,
PATRU COBiliANU $1 MILEA lncepea-n codru afducea.
Alducea cit afducea_
O nevastă
tfnerea, Pe munţi, vezi, la Techla
Mirftată de toamna ... ŞI pe-al Tichlentulul,
Da' nevasta ce-mi lucra? Şi pe-al Mehedinţului.
Ea de acasă ci-mi pleca El cu Milea se gisea,
ŞI pin sat ci-mi umbla, Tot cu Mflea alducea,
1ntr-o platră-mpfedeca, Şi-amindoi mi se vorbea,
ŞI jos, frate, ci-mi cidea, Doamne, zo, se tllnula,
Şl-acasi cind ajungea, Iacă Pătru ce-mi zicea:
Putfnel ci-mi zăbovea, - Fa tu, Mileo dumneata,
Un copilaş că-mi niştea. Vreal să fii nevasta mea ?
Veste la moaşe ci-I da, VIn tu, Mileo, dupi mine,

358

Să trilm amindoi bine 1
Ne lisim de alducie
ŞI ne apucim de moşle !
Si vezi Milea de-auzea,
E 1 bine ci ii pirea
ŞI din codru el Ieşea,
De aiducle se lăsa,
ŞI acasă ci-mf venea.
Ei de nuntă s-apuca,
Amindoi se cununa,
~1ulti vreme ci-mi trecea.
Si vezi Pitru ce ficea,
Nevasta ci şi-o luva
Şi la sipat se ducea,
De sipat ci s-apuca.
Pină Pătru la sipat,
S-a aflat un riu in sat.
Casa lui Pitru s-a spart.
Dar unchfli lui din sat,
Odboru 1-a adunat,
Ş 1 ei toţi mi s-a vorbit,
La Pătru ci mi-a pornit
ŞI casa lui că f-a spart.
Făr-de miii şi păcat.
Cind soarele apunea,
Iacă Pitru-acas venea,
Darl-n sat cind se blga,
Lumea-nafnte-1 grăbea
Şi din gt.ri-aşa-i vorbea :
- Măi Petre, tu, dumneata.
Pină tu tot la sipat.
Da' chinezu al din sal
Odboru 1-a ridicaţ
Tie casa ci ţi-a spart 1
la vezi Pătru de-auzea,
Riu, frate, mi se-ntrista:
El acasă cind venea,
Ca~ sparlă o ~.
Tare riu mi se jura:
Cind de unchlu-su va da,
Singili din el va bea.
Iar din gură ci-mi vorbe• :
- Fa Mfleo, nevasta mea.
359
-··
Rimif, Mlleo, slnitoasi.
Ca o zambili frwnoasl.
Ci eu of si plec. cle-acasl.
De cind m-am llsat de rele.
S-a uitat numill mele,
Iar o si mA Iau de ele 1
Numa-atita d-ml vorbea,
Copilaşii mi-i luva,
Pe obraz mi-i sAruta
Şi de-acasl că-mi pleca,
Iar In codri se-nfunda,
Iar oţ, Doamne, se ficea.
Aiducea cit alducea,
Tot pe chinezu-l cita,
Si-1 glseascl unleva,
Să-I ripuni viaţa.
Multă vreme n cita,
Pîni piste el el-mi da.
1ntr-o zf, vezi, cea de lucru,
El la şleau ci mi-a Ieşit,
Pe unchiu-su 1-a vizut.
Baş pe şleau ci mi-a trecut.
Dar unchiu-su ce-a ficut ?
Slraci cu bani f-a plltlt
Şi la sipat 1-a minat.
La locul cel depărtat.
Unde, Doamne, ci-i sipa,
Si vezi sus in Golumbiţ,
Unde-i calbu al de oţ.
1nainte i-a minat,
El pe urmă adăstat,
Dar el, Doamne, ce-mi flcea ?
El mincarea le-o aducea.
ŞI baş pe şleau că-mi mergea,
Baş piste Pitru ci-mi da,
Inainte ii ieşea.
Cu ciruţa ci-mi venea,
Pătru caii mi-I oprea
ŞI de frine mi-I luva,
Sibloara mi-o triaea.
Pe chinez il judeca.
Da' din ruri ci-mi zicea :
- - Măl unchiule dUIDIIeata,
Ce-ai avut cu casa mea,
De ţi-al făcut rîs de ea 1
Da' chinezu de-auza,
Nu putea nimic vorbea,
Lui de frică ce-i era ..•
Atunci Pătru de-1 vedea,
Mina pe el că punea
Şi obrazu i-1 tăia.
Paru dfn poznari scotea,
Singili i-1 sprijinea,
ŞI la guri mi-I punea.
ŞI tot singe ce-i cura,
Pe tot Pitru ci i-1 bea.
Şi-aşa el mi se jura,
Ureichili le tăia,
ŞI cine, Doamne, mi-I lăsa,
Sibioara mi-o-aducea,
lnc-o dată cu ea-mi da,
Mina dreaptă ii tăia,
Paru din poznari scotea,
Tot sîngilf că 1-1 bea_
1n căruţă mi-I punea,
Drumu lui, Doamne, că-I da,
Cind in sat mi se biga,
Minunea lumea vedea.
Dari Pătru ce-mi zicea,
Puţinei că-mi zăbovea,
De oţie se lăsa,
Iar acasă cind venea,
Nfma pe el nu-l dira,
Moşia şi-o stăpinea,
Copilaşii .şi-i creştea.
'Doamne, de s~ pomenea.
151
CINTECUL LUI COSTANOIN
Foaie verde colelie,
1-ascultaţi, voinici, la 1nfne.
Si vi spun o istorie,
Cintece 1 d~ pc Sir bie,
Ca să treacă-o Rumânie.
Foaie verde trei masline,
O si vi-I spun baş pe nume,
Foaie verde de-un pelin,
Cintrcu lui Costandln,
Costandin, bliat sărac,
Da' de carte e-nvăţat.
Nu putea altu-n Sirbie.
Dincolo pin Rumlnie.
Cralfu Milan de-1 afla,
Doar atita-1 trebuia,
Mic ferman ci-i trimetea,
Drept la Costandin venea,
Costandfn, bifat sirac,
Ce in lume nu s-a anat :
Făr-de tată, doar cu mumă,
Cartea vorbe lui să-i spună.
Şi pe Costandin mi-I lua,
1n bita ie-I trimetea.
Da' Costandin de-mi vedea,
La Craii Milan trimetea,
Trimetea pe mumă-sa-
Şi baba mi se ducea.
De Craii Milan se ruga.
Ea la poartă imi şedea.
Nima-n sarnă n-o băp,
Trei zile, vezi, ea şedea.
Cind a treia dimineaţă,
Făr-de rouă, •
făr-de ceată,
9
Ieşea Cralfu la plimbare,
Făr-de pic de supărare.
De Craii Milan se ruga,
Rumineşte ea-i vorbea.
Da Crallu n-o-nţălegea,
Un tîlmaci el imi chema.
Miinile-o piept ea punea
Şi-ncepea de se rusra:
- Crale Milan dumneata,
Eu sint o babă săracă.
Inima-o piept, zo, imi seaci,
C-am avut un copi18f,
Costandin, băiat sirac,
1n bătaie l-aţi minat.
Da' eu, muică,-s o bătrînă,
Mă bucur şi eu o bucituri
Să-mi aduci o nurorea,
Că poate n-aş mai putea,
Şi n-are cine-alerga,
N-are cine mi hrinea,
C-o să mor miine, poimiine,
Cine-o si vadi de mine!
De-aia venfi, muici, la tine,
Mă rog mult la dumneata.
Rău mi doare Inima,
Că nu mal pot, vai de mine.
Ci sint, mulci, prea bitrinl :
Bătrîni pe cum mi vezi,
Nu mă scol pin' nu oftez 1
Da' Craii Mllan de-auzea,
Aşa din guri zicea:
- Du-te, babo, de-acia,
Şi nu te mai ruga,
Că şi eu am mama ca tine,
ŞI n-a pus gura pintru mJne!
Mamă, mamă, dumneata,
Cînd oi zice bob de linte,
De-ai fi avut tu vreo minte.
Si fi venit mai nainte,
Că nof bileturll-am dat,
1n bătaie l-am chemat i
Şi nu este numai el,
Cu toţi fraţii pinai el !
Iară baba se ruga;~
Da' Craii Milan îl zicea :
- Ai sictfr, babă bătrînă,
Nu te mai ruga de mine :
Că cu lăcrimi de-ale mari,
Nu-l mai batem pe bugarl!
Oară baba de-auzea,
U nde-ncepea a plin .rea,
Lăcrimile-o podldea.
Lui Costandln ii spunea.
Da' Costandin se spremea
Şi la bătaie-mi pleca.
Ziua buni că şi-o lua :
Rămîi, mumă, sănitoasi,
Eu plec vezi, zo, de-acasi,
361
N-al fost, mumi, bucuroasi,
~~ vezi umbra mea prin casă !
Cu traista el se-ncroşna,
La Craii Mitan imi pleca :
Da' Craii Mllan de-1 vedea,
Aşa bine ce-i pirea.
Zistava în mîni-I da
Şi-nainte ml-1 punea,
Mi-I punea, frate,-nainte,
Că-mi avea mal buni minte.
Şf-n bitaie că-I mina,
Bitaia cu Turcia,
Bată-i Maica Precesta,
Ci turcu-i lege spurcati,
Nespovedit nlcfodati.
Cind in bătaie-mi mergea,
1n bita le se bl.ra,
Lele, Doamne sfîntule,
Ce sili impirlteasci,
Dumnezeu si ne · plzeascl,
Curau gloanţe ca ploaia,
Şi granate iar aşa,
Şi turci mulţi ca frunzele,
Vezi, ca frunza
Şi ca iarba.
laci-o frlpti de ghlulea
Pe Costandin ml-1 lovea.
Picioarele-i reteza,
De pe cal mi-I dobora
Da' Costandfn ce ficea '?
Zăstava-n dinţi mi-o luva,
Şi calu-n şanţ mi-1 biga.
Cam pe miini, cam pe spate,
Ci-n picioare nu se poate,
Catu-n şanţ el mi-I biga.
Şi Iar calu-ncileca,
Da' zistava nu mi-o da
O dati cu viaţa.
El zăstava ci mi-o lua
Şi la Craii mi se ducea.
Da' Craii Mllan baş ia 1nasi,
Baş la masă ci mînca.
Lingura jos ii pica,
Aşa din guri-şi zicea :
cAsta semn ce s-a făcut,
Or Costandin e rinit,
Ori ci volsca mi-a pierit 1»
De la masă se scula,
Nici prinzu nu-i mai ticnea,
Nici vorba n-o isprivea,
Iacă Costandin venea,
Plin cu singe imi era,
Cind la poarti imi striga :
- Mii Craii Milan dumneata,
Na-vă, frate, zăstava,
Mincarăţi viaţa mea !
Da' Craii Milan de-auzea :
- Costandine dumneata,
Rabdă tu cit oi putea,
C-aşa este bătaia.
Brav os, bravos, ce voi ni"·,
N-a dat zistava la ha-c!
Pe Costandln rnl-1 luva,
La bolniţă că-I ducea
Şi bine mi-I zvlduia,
Pic ioa re de lemn punea,
Da' slujbă uşoari-1 da,
Şi-o pensie că-I mal da,
Cu aia Costandln trăia.
Da' Costandin tot zicea :
cArd-o focu de bilate,
Lovi-te-ar pirdalnlca,
1mi mincarăţi tinereţea 1
CI degeaba mi-este blajla.
Dacă nu e viaţa,
Dacă nu-s pfcioarfli !»
Aşa Costandin trăia,
Cu murni-sa vai de ea.
Mumi-sa greu mi-a oftat
$1 flerea-n ea mi-a crăpat,
Mumă-sa, vezi, mf-a murit,
Da' Costandin chinuit,
Pe pămint ci mi-a uidit.
Cine-o mal face rizboafr,
Si moară de boala mare ;
Si-1 crească iarbă pe burtă,
J62
N-albe nici spuză de turti :
Moară fir-de luminare,
1ntr-o zi de sirbitoare.
152
TOM ITA
Cind oi zice trei masline.
.
Ascultati, boieri, la mine,
Să vi spun o istorie.
Cind oi zice piducel,
Si vă cint un cintecel.
Un vofnicel tinerel,
Tinerel nevăcult
Şi pe lume netrăit,
Pe lume cum a trăit,
A trăit tot cănunit,
Tot plingind şi suspinînd.
Şi de la inimă oftind.
Foaie verde măr pilit,
El nevastă mi-a avut ;
Lui nevasta i-a fost buni,
Mintea-n cap f-a fost nebuni.
Că el s-a luat după mumă :
Pe el mă-sa 1-a-nvăţat,
Cu nevasta s-a certat ;
Lui mumă-sa f-a fost drag
Să-I vadă viduv lăsat.
Foaie verde măr pilit,
Tomiţă cum a irăft ?
El pin sat cind a ieşit,
Lumea că 1-a auzit,
Aşa, Doamne, tot cintind.
Cite cîntece ml~ra,
Toate Tomiţă le ştia
Şi din gură le cinta.
Vezi, in loc ci se oprea.
Pe Tomiţi-1 asculta
Şi din gură-aşa zicea :
- Ce-o cinta Tomiţă-aşa.
Minca-i-ar daica flura ?
Tomiţă de auzea,
La ele el ae-ntorcea :
La ele de ris zlmbea,
Şi dulce ci le vorbea.
Da' lumea cind îl vedea,
lnci-atita ml-1 iubea t
Foaie ver~e pelln11J,
Dar acuşa, mii Tomiţă,
Foaie verde floare dornneasca,
Pe Toma cln'si iubeascl?
Foaie verde bob niut,
Mulţi duşmani ci mi-a avut.
Cind of zice foi de tat,
Vezi, Doamne, care 1-a dat)
Foaie verde de sfplci,
Primariu, Stan lvlnică,
Foaie verde pelini1J,
Şi cu domnu Lipăduţă
Mi-I predete pe Tomiţi,
De-1 inchiseră-n temniţă,
1n temniţă şf-n zitvor,
Unde-I bate pîni mor-·
Pe el, Doamne, 1-a bituţ
L-a bătut, 1-a prlpldlt,
Doamne, cum 1-a cănunlt 1
Cind oi zice măr schinos.
Tocmai ca pe Domn' Cristos 1
Pe Tomiţă cind D bătea,
El de ei că se ruga :
- Staţi voi, fraţi, nu rnă bAteţi,
Cîţi bani la mine cereţi,
Eu vouă să vă plitesc.
Numai si mă-nzdrivenesc,
Pe lume să mai triiesc,
Al doilea să viculesc.
Dar ăia cind 1-auzea,
De Tomiţă ci-mi vorbea,
Mai rău, vezi, că mi-I bitea :
Şi pe piept şi pe spinare,
Să-i cadA singele vale :
Mi-I bitea pe tilpl, picioare,
Să nu-i dea la drum wnblare.
Tomiţă cind il bitea,
1:1 din guri-aşa zicea:
J63
- Doamne, Domnl1a mea,
Si fi trilt muma mea.
Si mi vadi aleea,
Nu se ştie ce-ar flcea t
Ci ea locu mi I-ar da,
Pe Tomiţi I-ar sclpa,
Ş-alcea nu I-ar lisa
Si ml-1 cinuneasci-aşa r
Pe Tomiţă 1-a bit11t.
Şi el cind s-a vizat,
Foaie verde de-o neprl,
Vezi, aproape ca si moarl,
Cind oi zice de-un nearif,
El o carte el mi-a scris.
1n carte cum im' spunea ?
- Mi rog, mi nene, de tine.
Si-m' faci atlta bine ;
Cind oi zice de-o sfplcl,
Să-I spui 1-a mea ibomnfcă,
Că Tomiţă a murit,
Piginil I-au chinuit.
Dacă vrea si jelulasci,
Birna si ş-o despleteasci,
Foaie tati, foaie verde,
Că de-acum nu mă mai vede.
Al, mi nene, nenicul meu,
Eu plec, nene, de la tine,
Averea mea cal rlminei
Rimine, nene, la duşmani,
Să mi-o tragi-o tereziie.
Să ia la copii tămile.
Mi rog, nene, de tine,
Si-i spui şi lu soru-mea,
Foaie verde măr pilit,
Că frate-su a murit.
Dacă-o vrea să mi jelească,
Birna-n cap ş-o despleteasci,
Pe mine si mi jeleascl ;
Cirpa neagră cadifea,
Care-I la Inima mea 1
Cum il pling femeile,
La toate fîntînile :
Cum il pling fetiţele,
Pe toate uliţele.
El vorba mi-a isprăvit
Şi suftetu i-a ieşit.
Vorba-n sat cind a venit,
Că Tomlţă a murit ...
Da' tati-su auzea,
El la boi se răpezea,
Şi lua caru şi-njuga :
La botniţă se ducea,
Pe Tomiţă ca să-1 ia.
E1 boii îi de juga,
Şi-n bolniţi că intra.
Pe Tomiţă cind vedea,
El, Doamne, ci şedea,
Nimica nu cuteza,
Vezi, dfn gură ceva-zicea.
Foaie verde mir pălit.
Pe Toma cfn' 1-a omorit,
Dumnezeu si-1 fi c hiorit !
Foaie verde de-o lalea,
Bou-a 1 negru ce fi~ ea 1
Cind pornea, zo,-mi 7.bfera.
Parcă inima-i spunea,
Foaie verde măr pilit.
Că Tomiţă a murit.
Foaie lată, foaie verde,
C:ă de-atuncea nu-l mal vede.
Cind oi zice bob năut,
Ascultaţi, druprf, si cint.
Cind oi zice peliniţă.
Pe doritu de Tomlţl.
Cind oi zice de-o cicoare,
Aşa moarte-o cistoare.
- Nene, nene, nene-al meu,
Să-i spui, nene, tu dada,
Dacă vrea să mă je leasci,
Bîrna să şi-o despletească.
Nene, nene, nene-al meu,
Să-i spui, nene. lu dada.
Bat-o Maica Precesta,
Şi Sfinta Dumineca,
Că ea-mi minei viaţa !
364
Foaie verde de-o lalea,
Că ea-mi goni nevasta.
Şi-mi 2isi alta-aleea '
153
CINTECUL LUI TOMA
Cînd oi zice păducel,
Să vi spun un clntecel
De un tinir soldăţel.
Cind of zice de-o lalea,
De-o lalea, de-o soartă rea,
De cine mi se vorbea ,
De Toma din Zlocutea!
Creştea Toma ce creştea,
Dor de carte ci-i venea
Şi acasi mult nu sta.
1nvăţa carte-n Sirbie.
Pentru altoit de vie.
Bună carte invita
Şi acasă ci venea.
Venea şi se cis'torea
Şi el ca toată lumea,
Şi cuminte fată lua.
Puţintel mai zăbovea,
1n soldăţie mi-I lua.
Slujea Toma cit slujea,
Cînd doi ani apropia,
1i da drumu-n slobozire,
Pe vreo dou3 luni de zile.
Cînd oi zice viorea,
Toma-acasă că-mi venea,
Avea o soră mai mică,
Taman era logodită.
Mîndră nunti că-mi făcea,
Toma mult se veselea,
Parcă-i spunea inima
Că 1 s-a scurtat viaţa.
El acasi că şedea.
Avea un frate mai mare,
Era luat in adunare.
Dară Toma ce făcea?
O ceatl de malstorl 1..-,
Casi Ju frate-su zidea,
O zidea, o coperea,
lată sorocul venea
Ca să plece iar Toma,
1ntr-o sintă dumlneca 1
Oară Toma nu pleca,
Ca s-adăşte ni pas ta,
Şi de luni că riminea.
Cind fu duminecă sara,
El cina şi se culca,
Puţinei somnu-l fura,
Şi un vis il spăiminta.
Cît putu el striga,
Toată casa deştepta.
Dară tata lu' Toma
Cu dulceaţă-1 intreba :
- Fiul meu cel mult iubit,
O ! ce vis te-a spăimîntat.
De-aşa tare ai strigat ?
Toma din pat se scula
Şi oftind el povestea :
- lată ce vis am visat •
Se făcea c-am plecat,
C-am plecat far de soldat.
Şi-n cale m-a-ntîmpinat
O ală de lup turbat,
Din puţin să-mi sară-o cap.
Dară eu m-am apărat
C-un par mare necurat.
Dar pe cind mă apăram
Şi din inimă loveam,
Paru mi s-a fărămat,
Lupu rău m-a spăimîntat
Şi de ace~a am zbierat,
Doar o auzi cineva
Şi-n ajutor mi-o venea,
Ori că Jupu s-o spăimînta
Şi-o fugi din calea mea.
Dară tata lu' Toma t
Visu-aşa îl tilcula:
- Fiul meu cel mult iubit.
Asta nu e lup t•bat,
365
Şi e un ceas blestemat 1
Tu la ziui că-i pleca
Şi-n cale te-o-ntimpina
Vreo primejdie rea :
Tu la Domnu te-l ruga
Să te aibe-n grija sa.
Cind fu· luni de dimineati,
ZI scurtarea lui de viaţi,
Dis-de-noapte se scula,
Faţa blindi el spăla,
Se-nchlna şi se ruga:
Se ruga de sănătate,
Că se duce-n alti parte.
La nevastă-aşa zice a :
- Nevastă, nevasta mea,
Adu-mi ţoale soldăţeşti,
Cu nasturi Împărăteşti,
Că iar plec, Iar plec soldat.
Nu mai stau cu tlne-n sat.
Ea plingind că se ducea,
Lacra că o deschidea,
Toale mindre că scotea,
Toale mindre soldăţeşti,
Cu nasturi impirăteşti.
Ţoalele şi le-mbrăca
Şi la masă că-mi mergea,
Scria o mică hirtie,
La frate-su-n RomAnie :
Da ... n hirtie aşa scria :
.,Dragul meu, iubite frate,
1ţi trimet de sinitate,
Am venit in slobozire,
Pe vreo două luni de zile :
Azi sorocu mi-a venit
Şi mi duc, iar plec soldat.
Dacă scrii vreo hirtie,
Să mă caţi in soldăţfe."
Cind oi zice de-o lalea.
Toate rudele veaw.a.
Pe Toma l-or petrecea.
Cind fu soarele-o chindie.
Pleca Toma-n soldiţie ..
Cu-a lui toată familie,
 Pin'la gari de soţle .
La gară cind ajungea,
Putinel mal zibovea,
lote trenu ajungea~
Gribea Toma şi grăbea.
La vagonul dinainte.
Un conductor mi-I oprea,
Şi-ndărăt mi-I intorcea,
La vagonul din mijloc,
Că-nainte nu e loc.
Toma, blind, mi se-ntorcea,
La vagonul din mijloc ;
Ardă-1 Dumnezeu cu foc,
Ci, zo, n-a avut noroc !
Pleca trenu şuierind,
Rudele uidea plingind.
Mergea trcnu cit mergea,
De Cneajevaţ că trecea.
Cind oi zice de-o lalea,
De-o lalea, de-o soartă rea,
Năpasta s-apropia.
Doamne ! Doamne ! ce era f
Mergea trenu cit mergea,
Da' vagonul din mijloc,
Ardă-1 Dumnezeu cu foc,
De pe şine el scăpa,
Din drum el s-alătura,
Ce de băieţii prăpădea !
Prăpădea şi-i omora,
Cu Toma de-a-mpreuna.
Da' căpitanu al de src.l,
Telegrante că el da,
1 n toate părţile vestea,
La părinţii la ai morţi,
Să vină să-i ia la sat
Că sint morţi nevinovaţi.
Dară tata lui Toma,
Cum telegrama primea,
Drept la Cneajevaţ pleca.
Cind acolo ajungea
Şi pe Toma că-I vedea,
De foc, de inimă rea
A şezut jos intr-un loc,
366
Plingind cu lacrimi de foe,
Şi din guri-aşa zicind:
Plingeţi ochi şi licrimaţl,
Şi pe Toma ml-1 scildaţl,
Şi de rane-1 vindecaţi 1
El pe Toma că mi-I lua
Şi la tren cu el pleca.
Pe Toma mi-I petrecea
fot o ceată de soldaţi,
Toţi cu puştile arma ţi :
Soldaţii mergea plînaind
Şi buciuile strigind.
Şi de-acia că-mi pleca,
De gara de Roglova.
La gară cind ajuna-ea.
Toate rudele-ntilnea.
Pe Toma că mi-I vedea,
Doamne sfinte, ce era !
Cind oi zice tref laleh.·,
Ce de plînset, ce de jele !
Din tren că mi-I cobora,
Hinişor că-I aşeza :
1ntr-o sanie-I pornea,
Şi la sat că mi-I ducea.
Cînd fu-n margine de sat,
Cit era satu de mare.
leşiră şi mic şi mare
Lu' Toma la-ntîmpinare.
Pe-acasă cu el că-mi da.
Prea bine că-I primenea
Şi la groapă mi-I ducea.
t\re Toma trei surori,
Zo-i chitea mormint cu flori :
l~e chitea şi le stropea,
Tot cu lacrimi le uda.
Uară muma tu' Toma,
Doamne, Doamne, ce plîngea !
Zo,-1 striga cu dor cumplit
Pe-al său copilaş iubit ;
Cu lacrămi ea ci-I stropea,
Faţa blîndă că-I spăla.
Şi din gură-aşa zicea:
- Tomo, copilaşul meu.
Roap-te de Dumnezeu,
Si te faci, mulci, faci,
O chlti de vlorele,
la mumi-ta prin ulcele,
Să ne mai treacă de jele,
Si le ţină la fereastră,
Cu lacrămi si le stropeasci.
Cite dealuri şi vîlcele,
T oate-s pline cu-a ta jele.
Cine n-are jele-n lume,
Las' să vini pin'la mine,
C:i eu am şi mai rămîne ! ...
:\re Toma o nevastA,
Ziua, noaptea, mi-I stri.ra,
După el se prăpădea:
- Tomo, soţioara mea,
Via ta e altoită,
A pus viţa la pAmint,
Şi mă-ntreabă de ce plinJl•.•
Da' eu pling şi mă topesc,
Ce-am pierdut n-o să găsesc !
Pierdui lăstărel de prun,
Soţiorul meu cel bun !
Pierdui lăstărel de fag,
Soţiorul meu cel drag !
:\re Toma copil mic,
lasă ziua la colnic
Şi strigind pe al său tată.
Cind oi zice de trei fire.
11 făcui de pomenire...
Lăutarii să-I vesteasca
Şi lumea să-I pomenească.
15-1
Cind oi zice colelie,
:\scultaţi, boieri, la mine,
Să vă spun o istorie,
Dintr-a mea copilirie
Cind oi zice foi de plop,
Colea-n vale,-ntr-un potoc.
Frumos crqte-un buturoa.
Da' pe buturog burete,
ŞI ca paşa pe tuflec.
Mirla din Chlrlmbeg,
Numa-n fusti şl-n llec,
Intr-o sintl dumlneca,
Cind nu lucra nlmenea,
Ea din gură-aşa-mi zicea :
- Mumă, muichfllţa mea,
Da' ştii mumi, da' nu ştii,
Ci eu, mumi, mi-am aflat
Un şorţ mindru, minunat,
Mor, muml, şi eu si-1 fac 1
Lină verde de-un zimalt,
Colea-n sat la Cipltanut.
Cind oi zice nuculul,
Baş la sora Mitului.
Măria mi se scula,
sinta lunea,
Dimineaţa
Cum se varsi zorile,
lşi lua potecile.
Nicl soare a-a răsărit,
O vezi la poartă strigind :
- Dadi Floare, dadi Floare,
Ieşi la mine-afar' mai tare:
Eu azi-noapte am visat
Un şorţ mîndru, minunat,
Mor, dadă, şi eu si-1 fac !
La tine-n ladă legat,
11 iau in maramă l~gat,
Să mă duc şi eu să-I fac.
Dari nora Mitului,
Ea din gură-aşa zicea :
- Mărie, daică Mărie,
Eşti fată tilivichfe :
Eu şorţ mindru am ţesut,
Pe min' nu l-am imbricat.
Şi nu-l dau in altu sat r
Da' Măria de-auzea,
Coslţa-şl dirlplna,
Lacrimile, zo,-1 pica,
Şi din gură se ruga :
Dadi Floare, sora mea.
Mînca-ţ-aş llmbuţa ta,
Nu-ml rupe tu inima,
Că e şorţu minunat,
De trei zile o să-I far. '
Atunci Floarea Mitului
Lua şorţu-al minunat,
11 dete-n maramă legat:
Şi Măria şorţu lua
Şi la Chirimbeg pleca.
Cind acasă se ducea,
Da pe drum cam pe vale,
S-ajungă-acasă mai tare.
Şi dete pe la locu-at lung,
Ce l-a cumpărat <!e la un turc •
11 vedea pe ta-su la plug.
Mina patru boi la jUJl.
Da' ta-su cind o vedt.: a,
El din gură-aşa zicea :
- J\\ărie, taică Mărie,
Cind te văzui că vii tare,
Ciancă mi-aduci demincare :
Că eu mi-am plecat la plug,
Maici-ta s-a zăbovit,
Cu prinzu nu mi-a \·cnit.
i\lăria cind auzea,
J\lai degrabă alerga.
Cind acasă ajungea,
Pe mumă-sa o certa :
- 4\u, fa muică, ce-ai făcut ?
Că taica, flămind la piui(.
.\lină patru boi la jug,
Şi-i d'". foame ostănit!
Lua h\ăria demincare
Şi pleca la loc mai tare ;
Cind la ta-su ajungea,
Ea din guri-aşa zicea :
- Lasă, taică plugu-n brazdă,
Şi vino de şezi la masa ;
Taică, tu-ai îmbătrînit
Şi tot pe la plug arind,
Da' muma nu s-a-ngriji1
Să vie cu prinzu la plug.
Pină taici-su minca.
368
Mirla boU mîna :
Zece rinduri le ficea
Şi iar acasă pleca.
Cind acasă ajungea,
Ea războiu 1-aşcza,
i\tindră natră întind~a.
Şi tăbăra de tesea,
Şi-un şorţ mîndru aleg~a,
Şi-1 făcu mindru, minunat.
Nu se află-o altu sat !
Cind oi zice de-un pelin.
1n ziua de Ropotin,
S-aduna văruicile.
Şi toate cind s-aduna,
Măria le povestea:
- Fa văruică fetelor,
Eu asară m-am culcat,
Ş-aşa vis că am visat :
C~ bătu Sfintu Gorneac,
Şi-mi rupse viţă din cap ..
Cind oi zice lin pelin,
Astăzi avem Ropotin ;
Noi la pămînt să mergem.
Cu tirnele s-aducem,
Pămînt de ţeste călcăm.
Văruicile cu ea pleca.
La pămînt ele săpa,
Jos pe groapa de pămînt.
Toate văruice săpind:
Da din groapa de pămînt,
Un şerpe mare ieşind!
Toate văruicile fugind
Şi din gură chiotind:
Da' Măria, fata mare,
~·U-e fată cutezătoare:
Ea pe şerpe-t omora
Şi iar în groapă sărea.
Cu sapa, zo, mi-I s:pa,
Da' pămintu se surpa,
Apuca pe Măria.
Da' fete le, zo, fugra
Şi-i spunea lu mumă-sa ;
Verii ci cînd auzea,
Cu tîrnăcoape-alerga,
După Miria sipa.
Cu tirnicopu-n cap lovea.
Viţi de pir ii ti la :
Pe i\\ăria o scotea
Baş n1oartă, ca vai de ea !...
Atunci mumă-sa o cinta s
- Mărie, muică ~\irie.
Fata mea tivflichle,
Visu tău ce l-ai visat.
Zo, mi-a ieşit adevirat !
C-a suflat Sintu Gorneac,
Şi ţ-a luat viţa din cap!.-
.\\îndru leagăn ii făcea,
La biserică-o ducea,
Lăutarii, zo,-1 cinta:
Cind oi zice de-un pelin,
lo,·an de la Florentin.
Bucură-te, mănăstire.
Că vine Măria la tine:
Nu vine să se cunune.
Vi ne să se spovedeasci
Şi-n pămint si putrezească !...
155
CINTECU LUI PRICU
Lină verde mirodii,
Col~a-n vale, în Bordli :
La vale de Ctadova,
Pe-aproape de Corbova.
1ntr-o sfintă dumineca,
.t\\u1tă lume îmi pleca :
S-aduna la c:afenea,
Să ,·adă licitatia,
1n frunte cu pfsaru Niţă,
Care-mi bea cite-o vedri11.
Stan al Popii din Bordel,
Se plimba ca un ciocoi :
Pe sub mustaţă-mi rîdea,
Apoi din gură-mi vorbea :
- Vere Pricu dumneata.
O să fac acuma fapta ;
Si-ţi iau ţie cafeneaua,
Si ciştlg şi eu paraua.
Şi-o si-ţi iau şi căsipia,
Ca să-mi pice, frate, mia f
Cind oi zice de-un năut,
Destul, frate, mi-ai ţinut,
Cind oi zice vlorea.
1ncepea licitatia.
Pisaru Niţă-mi striga :
- Patru parale cine-o mai punea.
Ata va lua cafenea !
Stan al Popii e vorbit,
Cu Pisaru e tocmit.
Patru parale mai dădea
Şi cafeneaua dobindea.
Prlcu rău se necăjea
Şi din gură-aşa grila :
- Nu mai am nici-o para,
1nsă grija i-oi purta 1
Trist acasi-mi ajungea,
Pe fiu-su-l sfituia :
- Ioane, Ioane, fiul meu.
Diruit de Dumnezeu,
N-ai mai fi copilul meu,
De nu faci ce-oi zice eu:
Si-mi iei puşca cu vergeaua,
Să nu pierdem cafeneaua ;
Pe Stan al Popii-1 pindeşti.
Zilele i le furşeşti 1
Dară Ion e copil prost,
Se gîndeşte cine-a fost :
Puşca lui ta-su o lua,
Pîngă cafenea-mi plimba .
Pricu, frate, ce-mi făcea ?
Pe-o săndilie se punea,
La astal mi s-aşeza
Şi lua ceva meza,
O chilă de vin cerea,
frate-su Nlcola iar tocmea.
Alte porînci imi dădeau,
Alte vinuri imi goleau :
Din guri aşa-mi griiau
 Şi frumos im.i cuvîntau :
- Mă Stane dumneata,
Ciştigaşi cu strîmbătatea,
Da' nu frate, cu dreptate !
Vino, frate, să ciocnim,
Harem să ne veselim;
Că destul mai pătimim,
~\uite rele imi simţin1.
Stan al Popii de-auzea,
Lîngă ei că se dădea.
Da' fiu-su cind vedea,
Puşca el mi-o slobozea,
Pe Stan al Popii-1 lovea 2
Iară glonţul trecea
Şi-n N iţă mi se oprea.
Da' chimeţii de vedeau,
Ei din gură cuvintau :
- Ce faci, Pricule, aşa,
Omori lumea ca paşa !
Pe Pricu mi-t lega
t:u frate-su N icola,
Şi-ntr-o sobă-1 închidea.
La el acasă-mi mergea
Şi din gură aşa zicea :
- Cind oi zice de-o vioară,
Ia ieşi văruică, afară :
Cînd oi zice de-o sipică,
Nora lui Pricu-a mai mică:
C:ind oi zice-un maghiran,
Da' unde-i lovan '?
- Cind oi zice de-o vioară,
S-a dus de-asară la moară.
Da el din sobă răspundea :
- Ce cătaţi in casa mea '?
Dar chimeţii de-mi vedea,
Ei din gură-aşa grăia :
- Măi lovane dumneata,
Unde este puşca ta 1
- Cînd oi zice de-o gutuie,
.:
Puşca-mi este-ntre butoaie.
Şi-n coşcre imi mergea,
Puşca-o mină le-o da,
.
Chimctii mi-o mirosea.
Focuită mi-o găsea.
La cafenea-mi mer2ea
Şi lui Pricu-i arăta :
- Ce-ai făcut, Pricule,-aşa 1
Da' frate-su ce-mi vorbea :
- Ziseşi, naică, nu te teme.
Dar fu, frate, prea de vreme.
In loc să facem noi moşie,
Noi făcurăm sărăcie !
Poliţia că-mi ven:a,
Căpitanu se plimba
Şi cu Pricu tăinuia :
- Ce-ai făcut, Pricule,-aşa ~
Trăiai tu destul de bine,
Nu putea nima ca tine.
Dacă ştii că n-ai făcut.
Nu te teme, frate,-aşa.
Că iar o să vii la casa ta.
Trecu vrun an de zile.
Nouă judecăţi mi-avea,
Pe toate le dobora.
Advocatu se mira,
Dară Pricu ce-i spunea :
- Nu te teme dumneata,
Că n-am chc ltuit nimica "!
Este actie la mint'.
Mi se pare, vo cinci mie,
C-au fost toate-n sin la mine.
Aduse din Rumânie,
De la Popa Irimie.
l-am pus mina după cap,
I-a fost frică de tcsac,
h\i i-a dat şi am plecat.
Zace Pricu la robie,
C-aşa mintea să-i fie t
) .
 ..~·

•o .
o :, ..
~.

DOINE
158
Mă fraţilor sitenl,
Şi săteni şi orăşeni,
De trei ai şi jumătate,
Apucarăm din păcate.
N-ai furşit de treierat,
lată birnlcu in sat,
Şi te-ntreabă-n sus şi-n jos,
Fără de nici un folos.
Şi te-ntreabi de bir.
Bietul om e numai chin :
Dacă n-ai, iţi ia in scris,
Jalea pieptul ne-a cuprins.
la astă pani udl,
Şi-ţi mai pune fi dobindi.
Munca noastră cea curati
E batjocorită toată.
Mărfurile scumpeşte.
Bucatele le lesneşte,
Pentr-un fier de plug, mă frate,
Dedei un sac de bucate :
Pentr-o chlll de zahar,
O baniţă de mălai.
De vreai si iai şi-o maşină.
Să-ţi faci in casă lumini,
Dai o chilă de fifni 1
Mai bine trăia sAteanul,
Cînd era fleru cu patru,
D-acuşi 1-a Kumplt cu cinci :
Ne desculţi de opinci :
Sarea e cu trei dinari,
De-unde să dai cînd n-ai 1
Zo, le scumpiră pe toate,
Şi gazu ni-1 dă cu şapte.
Scwnp foc e săpunu,
Ne omori cu tutunu !
Numai taxi-o sus şl-n jos,
Nu mai I-ar vede Cristos t
Vin glăsanii, măi frate,
Pleacă, căndfdaţi pin sate,
Şi minte care cum poate,
Se bate irate pe frate,
373
Le dl cite o ţlgare,
Şi-1 mai bate pe spinare.
Mal le dă şi beuturi,
Şi se bat pe bitituri.
Poslanlcul candidat.
Cind vede c-o căpitat,
ŞI-a drumu de Bellgrad,
Da' dascăli romlni n-a dat.
In Bellgrad un sac de bomboane.
Şi fac din arii milioane.
Cind vede c-a adunat,
S-apuci şi-şi fac palat,
Nu-1 mal vezi si dea prin sat,
Să-I intrebe pe sitean,
Are bol, plug de arat
ŞI boabe de semănat.
Că săteanu nicăjft,
Tot munceşte la plmint :
Vine sara de la sapă,
Ostănit şi plin de api:
Plin de apă pe spinare,
De-abia şede la mincare,
De-aici pleacă la culcare.
S-ar culca, sobele reci,
'De-abia doarme de purecl.
Toate sobele pistrlţe,
De-abia doarme de străliţe.
157
Dar dupărat incoace,
Ce-aş fi trăit mult mal bine.
Numai bancă nu fi fost.
Cine, Doamne, m-a minat,
De-n banci eu m-am bi2at 1
Duminică dimlneaţi,
M-a cătat moartea pe-acasl,
Şi m-a găsit bind la masl,
Singure• tu-a mea nevastă.
1ntinsei mîna s--o cinstesc.
Ea-mi spuse să mi gătesc.
Da' eu mă rugai de ea:
-Moarte, moarte, sora mea,
Mai lasă-mă cităva ;
C-am o casă de copii,
Ş-o mie de datorii .
Copilaşii să mi-i cresc,
Pentru tine mă gătesc.
Cine, Doamne, m-a n1inat,
De-n bancă eu m-am b:igat?
Plecai pin tîrg să mă plimb,
Bancherii i-auzii strigînd,
Tot pe mine prizăvind.
Le spusei să mai îlŞtept~.
Pînă-mi iasă grîul Vt.'rue.
Griu-a 1 verde mi-a ieşit,
De bancă nu m-am plătit,
Tot dator că mi-am ieşit !. ..
Şi-mi luai din casă să vîr.d.
Vindui viţelu de la vacă,
Dusei banii toţi la bancă.
Vîndui mieii-ai sugători,
Detei banii la bancheri.
Mă băgat în casă plîngînd,
Copilaşii suspinînd.
~1ă uitai in bătăturâ,
Giranţii s-au luat de mină.
Şi-mi scrise pe bătătură :
Dai banii ce i-ai luat.
Or caru ţi 1-am scriat !
Sărăcuţ de maica mea,
Cine, Doamne, m-a minat,
De-n bancă eu m-am băgat !
J\1oşia ce-mi avusei,
Eu pe toată mi-o vîndui.
Şi tot că dator ieşii.
l\1ai am decît o grădină,
Şi-n ea muncă tot de-a bună :
De-a bună şi de-a curată,
Ce-i săpată numa-o dată.
Şi grădina n1i-o vindui,
Şi toţi banii mi-i primii,
Şi la bancă că-mi fusei.
Nici dobinda n-o plătii !. ..
37-l
158
Foaie verde de trei foi,
l\1uri Stancu lui Bărboi,
Cu ochii la tatăl lui,
Cu capu pe căpătîi,
Şi la mindra lui dintîi.
1-o fi drumu prin pădure,
S-aibe mindre de iubire.
1-o fi drumu pin oraş,
Să fugă de gendăraş.
Că gendaru-i mare cîne,
Nu ştie ce-i omenie :
Te bate şi te snopeşte,
Să ride şi să-nglumeşte ;
Leagă oameni cot la cot,
Şi-i dă-n Dunăre să-not.
159
Strigă-o fată
din cetate.
Peste Dunăre departe:
Strigă, mi se jeluieşte,
De traiul ce mi-I trăieşte.
Şi din gură cuvînta,
Da' din irrimă ofta:
- Nu fete sîntem cu toate,
D-am rămas nemăritate '
Că la noi, aici, ciocoii.
Ne-au ridicat toţi flăcăii,
I-au dus pe-ale lor conace,
Să vadă de dobitoace:
Şi i-au dus pe-ale lor moşii.
Ne-au lăsat sate pustii.
Noi, surori, că vă rugăm.
Veniţi aicea cu toate,
Să scriem la boieri carte,
Să ne facă dreptate.
Să dăm jalbă la ciocoi,
Să dea drumu la flăcăi,
Si ne miritim şi noi.
Văruice de la Vi din.
Din Vidin, din Florentin,
'Da' şi voi din Negotln,
Hai, cu toate ne unim.
Cu sape şi cu topoarl,
S-alungăm ciocoi din ţară.
Fa virulcl de la Cetate,
Puneţi puntea peste ape.
Că Dunărea-i minioasă,
Nu ştie ce dor ne-apasă.
Cu voi de-o lege sintem,
Nici o putere n-avem :
Numai soarele şi luna
Ne ţine la dor cununa.
Dragi surori, voi, fete mari.
Aici la noi sint tătari,
Tătari şi cu başibuzucl,
Sintem, dea, roabe la turci !
Hai, cu toate ne-ajutăm,
lmpreuni să luptăm:
Cu flăcăii ce-i avem,
Din robie să scăpăm.
Surate, ne rnărităm !
Mina cu toate să dăm,
Ciocoii şi turci să piară,
.
Să fim libere in tară.
Cimpiile ne-nflorească.
Hora mare, rumlneascl :
Flăcăi, fete să nuntească,
Copiii ne pomenească !
160
- Cucule, columbule,
C.ucule, frumosule,
Cucule, de unde-mi vii ?
- Din Timoc, de peste Jii,
De pe ta codri pustii 1
- De la maica ce mai ştii.
375
De cînd dai ocol la Jlf ?
- Mumi-ta e sănătoasă.
Şi pe vatră licriml varsi.
Sti la masă şi tot coasă,
Dar pe vatră lăcrămi varsă
De face fintini-o casă:
Fintini cu trei izvoari,
Cine-o bea din ea să moară.
Să moară duşmanii toţi,
Da' ciocoii cu al morţi,
- Da mindra de la Timoc.
Mi mai Iubeşte cu foc ?
- Te iubeşte, voinicel,
Că eşti mindru haiducel :
Şi cu dor mi se gîndeşte.
Din picioare se topeşte !
Da tu dormi pe-o rădfoară,
Şi-mi iubeşti o căprioară !
Iacă, frunza-o codri pici,
Vino 1-a ta ibomnlci.
- Am să vin să o iubesc.
Dorur'le mă prididesc ;
La stratul de busuioc
Am s-o string eu de mijloc.
La stratul ct! micşunele
Sărut ochii şi sprîncene ;
Da' şi gîtu-i cu mărgele,
Cămaşa-i cu floricele.
Să-i sărut g~riţa dulce,
Da' şi părul de pe frunte:
Guriţa şi ochii el,
Parci sînt luceferel.
161
De cind zic ca si mă duc.
Numai puşca s-o apuc,
Şi-n pădure să mă duc.
Puşca şi curelele,
Alea-mi sînt sufletele '
162
Cind oi zice siminic,
Aşa-i viaţa de voinic,
Că nu-i pasă de nimic.
Nici de domn, nici de dracu,
Trăiască-o codru, săracu'
163
Cîntă, mîndro, trăgănat,
Să te-aud de la Bănat,
Că sînt cu trei cai de furat.
lJ nu-i roşu ca focu.
Ş-altu negru ca CO(~ru :
Şi pe care şed călare,
Pintenog de trei picioare.
La picioare pintenog,
De calcă tot la soroc,
Cu ochii ca fulgeru,
La goană ca vintu,
De-ţi înalţă sufletu.
164
Fire-al dracu, ~ărpiniş,
Ce grăbişi de-ngălbenlşl!
Umblam prin tine pitiş,
Cu sabia tîrăiş,
Lovită din tărş in tărş ;
Sabie lungă, lată,
Puşca la gît atîrnată,
Să cuprind pădurea toată,
Să stau pe la strimtori,
Să aştept la negustori :
Negustori la bilci trecind,
Cu chesăle zorniind.
J\\ă fac broască pe pămint.
Cum să fac ca să-i apuc ?
Ţine-mă, Doamne, cu zile.
376
Si-i văd chesaua-n sin la min~ 1
Tot galbeni de-ai vlnitici
Numai să schimbi să mănînci.
Da' nevoi si nu mai ducf.
Fire-al dracu, om bogat,
Tot cu vorba m-a 1 purtat J
La ti ne bani am cerut,
Ca să-mi dai cîta-mptumut ;
Tu minţai că n-ai mărunt,
Eu ştiam că i-al avut:
Tu minţai ca-i cheltuit,
Ca si-mf dai imprumut.
Cînd la tine am cerut.
Spuneai că n-ai mai schimbat,
Şi nu m-ai imprumutat.
De-oi veni la mina mea,
Oi vedea ce ţi-oi lucra ;
Să te tai cu-al buzdugan,
Să te fac bucăţi pe-un an,
De ti ne gri je să n-am r
Că ce mi-e drag mie pe lume 1
Iarna trece, vara vine.
Cînd văd frunza ca paraua.
1mi spăl puşca şi vergeaua :
Creşte frunza ca petacu,
Spăl vergeaua şi condacu,
Ş 1-mt
. . apuc cod ru, saracu
.... '....
Să mă bag unde-i mai des.
Pînă-o toamnă să nu ies t
Nici la toamnă n-aş Ieşea,
Bate bruma, cade frun7.a,
Se răreşte pădurea,
Mă găseşte potera.
165
Cind oi zice pir greces~,
Stau în drum şi mă gindesc
Ce s-apuc, ce să muncesc,
Pîine ca si-mi dobindesc ;
Copilaşi să-mi arinesc,
Că amar de mult trudesc ! ...
Cum şedeam pe glndwl dus,
Mă uitai spre munte-o sus:
Cînd pe munte mă uitam,
De mînie eu turbam.
Mă uitai în jos spre tune 1,
Văzul oameni, muieri, prunci,
Cu ptugur'le lor la munci,
Da eu sărac făr'de-oplnci. .•
lmbrăzda, tmbrizda mereu,
Numai pluguleţut meu
L-a-nţelenit Dumnezeu,
1n grădini in dudiu.
Că doi bol ce-i avusel,
De vremuri re te-l rupsei ;
Şi de sapi răminsei,
Tot avutu un bordel,
Şi pe vatră un cutel,
Ş-un tăciune stins, de tel,
Cu cenuşa-ntr-un ştiubei,
Cămaşa-mi cîrpită cu tei ...
Am umblat şi-am alergat,
M-am mituit, m-am rugat
De ciocoi, de om bogat,
Nima-n samă nu m-a luat.
Atunci mă-ntorsel şi eu
Şi zisei in gindul meu:
Dare-ar bunu Dumnezeu,
Să umble şi plugu meu 1
Din baltag să-mi fac un pluQ',
Pistoalele să le-njug,
Ca să brăzdez ales,
Unde-o fi crîngu mai des.
Să trag brazda dracului,
Pină-n capu satului,
1n uşa bogatului,
Drept la furca satului 1
166
Lină verde slmfnlc,
i\\i-este murgu · priponft,
Colea la un leuştean mic.
377
Leuşteanu-a fost uscat,
Mi-a tras murgu ş-a scăpat :
Toati noaptea t-am citat,
Cu mindra de după cap.
Mîndra cati şi ofteazi,
Murgu paşte şi rtncheazi.
La pas, murgule, la pas,
S-ajungem desarl-acasl,
La copii şi la nevastă :
De copii nu baş mi-e dor,
l()a' de nevastă si mor!
Mi suii in deal in ciuci.
ŞI privll in vale-n tunel,
Toate plugurile-ml umbli,
Numa pluguleţu meu,
Şede lat la plrete,
Cu rugina de trei deşte,
Da' plugarll-n sat la fete.
Murgule, murgule,
Te-aş lăsa ta muma rnea,
Muma mea e vrăjitoare,
Pleaci-n sat după bomboane :
Te-aş lisa la soru-mea,
Sora mea e fată mare,
la furca, pleacă la fete,
Da' tu mi te coei de sete.
Să-ţi dau zobu ciuruit,
Să te faci tu gras la git:
Cu coama neagră călcată,
Şi cu coama răsfirată.
Rămîi, muică, sinătoasi,
Că eu mă duc să-mi fac casl,
La copii şi la nevastă.
De copii nu baş mi-e dor,
Da' de nevasti să mor.
187
Plinge-mă, mamă, cu dor,
Că şi eu ţi-am fost fecior ;
Ti-am scos plugul din obor,
Şi l-am infipt in ogor.
Ogoru ţi l-am arat,
Porumbu am sămănat :
Porumbu a răsărit,
Mie carte mi-a venit,
Să plec, mumă,-n soldăţi~,
N urnele, mumă,-o să-mi vie !
Mumă, dintr-o casă plină,
Numai mie mi-aflaşi vină,
Mă dedeşi în casă strină.
Pină strinu, mumă, cină,
Eu stau sfeşnic de lumină :
Pînă strinu-mi taie pită.
Mie lacrimile-mi pică !...
De iau cirpa şi le şterg,
Lăcrămi şi mai tare merg !. ..
Rău e să fii argat,
Departe de al tău sat ;
Te pui cu strinu la cină,
Da' stăpinu-ţi bagă vină.
Luai de două-trei ori,
Da' oftai de nouă ori,
Lăsai lingura în blid,
Şi plecai pe drum plîngînd.
Pe părinţi, vezi, blăstămînd,
Că m-au adus pe pământ.
Soar'le a ajuns la prînz,
Toţi copiii-s la părinţi.
Stau în loc şi mă gîndesc,
1n ce parte s-o croiesc ?
Mă uit într-o foaie-adîncă,
Unde şerpii mă mănincă.
Doamne, mare este doru,
Cind pierde muma fecioru !
Codru-i jalnic ca şi mine,
Nici frunza nu şi-o ţine ;
Şi-a pierdut muma fecioru,
In grădină să scutură hujoru'
188
- Rău, mumă, mai blăstămat,
Stau în armă răzămat,
378
Nebăut şi nemîncat,
Nici de nime intrebat,
Parcă-s mare vinovat !
- Muica nu te-a blăstăm~t,
Ursoaica nu te-a ursat!
- Am auzit din bătrîni,
Că e rău, muică, la strini ;
:\m auzit, n-am crezut,
~\-a dus drumu şi-am văzut.
Strinătatea-i trai amară,
Bucurie-mi vine rară, ·
Aşa pe voinic 1-omoară.
S tri nă ta te a nu e bună
La copil ul-ai făr' de mumă,
Ca un pom bătut de brumA :
Nu e brumă, nici curată,
Ca copilul-al făr' de tati.
Ca un măr bătut de piatri,
Zo, mă ploaie ploili,
Şi mă bate vîntur'li :
Rău mă arde soarele
Şi mă string curelele,
Vezi, c urele-ncruc işate
Peste piept şi peste spatt\
Făcute de strinătate,
Of, Domniţă, ce păcate t
Nu le-a legi de dreptate,
Numai singurică, moarte ..•
169
Rău, maică, m-ai blăstămat,
De stau in puşcă răzmat,
La vale de Cosiac,
Şi-ţi beau apă din culcat :
Şi mă uit in Geanova,
La neveste tinerele,
Zo,-s-nalte, subţire1e,
Cu păru făcut inele,
Baş pe plac inimii mele.
170
- Foaie verde di-uri spanac,
Eu, mindro, mă duc soldat.
Pe tine te las in sat.
- Măi naică, cind oi pleca.
Să nu fa~i, naică, cumva
Să nu dai la ;loarta mea.
Să faci chită din băsmia.
Să te vid cind te duci,
Să-ţi dea daica mere dulci,
U ne-oi şedie să măninc.i
Şi aminte să ţi-aduci,
De-ale noastre vorbe dulci.
171
Mindra cu coadele lungi
Şi cu sprîncenele-n dungi,
Te face în drum de plin~i.
Ca cînele-n patru bringi,
Cînd se trage la opincl.
l\\îndra cu sprincene 1nu1te,
Zo, n-are cin' le sărute '
Că ci ne le-a sărutat,
.i\1i-a căzut· naica soldat.
De la val' de Calafat,
1\tăninc tain uscat
Şi şed în puşcă râzmat.
Rău, muică, m-ai blăstămat !
Ce nu m-ai făcut o fată,
Să-ţi aduc apă-n găleată,
Şi să-ţi torc cu furca-o vatră,
Şi să-ţi fac o turtă caldă.
Da' tu m-ai făcut ficior,
Să dau ţărilor ocol.
172
- Frunzuliţi, foaie tati,
la ieşi, mindro, pin' la poartă,
J79
Să vezi badea cum te-aşteapti :
Te-aşteapti şi nu si duce,
Ca să-i dai guriţă dulce.
Frunzuliţă, foaie lată,
Pleacă badea la ar01ati,
Rămîi, mîndro, supărată,
Cu gura nesărutată !...
- Du-te, bade, la armată,
Am să stau la mama fată.
Pin' oi veni din armată ;
Du-te, ba de, sănătos,
Eu de tine au dosăsc .
Vine badea din armată,
Călare pe iapă-naltă,
Priveşte la mine-n poartă.
- Ce stai, bade, şi priveşti,
Acum nu mă mai iub~şti 1
C-atunci, badeo, m-ai iubit,
C-am fost mică, n-am ştiut :
Dar acum am crescut mare.
Nu iubesc pe fiecare 1
Şi-am zis verde alune),
Şi iubesc un colonel :
Şi-am zis verde colălie,
C-aşa-mi spune mama mie,
C-am să port eu pălărfP
Şi capot pină-n călciie.
173
Lină verde tr~i smicele,
Tinerele nevestele
Uidesc fără oameni ele.
Săracii, bieţii flăcăi,
1-adună de după
bol,
Şi mi-i mină la frontei.
S-a dus naica cu vaporu
Şi i-a lăsat daichii doru ;
S-a dus naica cu maşina
Şi i-a lăsat daichii mila :
S-a dus daica, mi s-a dus,
ŞI el daichll nu 1-a spus :
"Plec, fa, mîndro, de la tlnt',
Doru meu unde rămîne ?
Rămîne, mîndro, ta tine :
Să-I pui stinga căpătîi,
Cu dreapta să-1 mingii!"
Muichiliţa mea de piatrll.
Ce nu m-al făcut o fată,
Să stau cu tine pe vatră :
La ce m-ai făcut fecior,
De-i dau ţărilor ocol
Cu pustiul de vapor?
La vapor să-i pice roata,
Că m-a despărţit de tata :
Da' la voz să-i pice. şina,
Că m-a despărţit de muma ...
Riu, muică, m-ai blestemat.
Să umblu din sat in sat!. ..
C-un picior m-al legănat,
Cu stînga ţîţă mi-ai dat,
Dreapta te-al închinat.
Stau în puşcă răzămat.
!'I ebăut şi nemîncat,
Parcă-s mare vinovat :
Cai din amuri n-am tăiat,
Boi din jug n-am împuşcat,
Prea rău m-ai blăstămat.
174
Bate vintu paie, paie,
Pe-a Trachie la vale:
Pe cimpu Solunului,
Bate voiscaua turcului.
Merg ofiţerii călare,
Da' voiscaua pe picioare.
Strigă unu de călare 1
- Destul, fraţi, destul, firtaţi.
Că de cind pocniţi in noi,
Căzu unu, căzu doi,
Căzu-o-mle dintre not,
Tot ai noştri soţiori !. ..
380
Cădea un voinic de călare,
Şi-1 vedea o fată mare,
Mi-alerga c-o lumînare.
Ofiţeru, zo, striga :
- Stinge, fată, lumina,
Că la voinic aşa e dată
Să mai moară-n strinitate :
Nu e mumă, nu e tată,
1arba de la cap pliveasca,
Florile să le rărească.
Da' voi nicu-aşa zicea:
- Da' ştii, mumă, da' nu ştii,
Că mi-adăşti o cărţioară:
Nu pot, mumă, să mai scriu.
Că ghiuleaua mi-a plesnit,
Pe mine, mumă, m-a lovit ;
t\m căzut, mumă, la pămînt.
Şi mă vait amărît,
Că sînt cănun pe pămtnt.
175
1n pădure la Sinaia,
Bate vîntu şi cu ploaia ;
Ploaia ploaie cu ghiulele,
Cu obuzuri grele, grele.
Dumineca ce-a trecut,
Frumoasă nuntă-am avut !
Vine curieru pe la noi,
Cu patru perechi de bol
Şi cu turme mari de oi:
Boii trag, oile-mi plac,
Cu mîndruţa ce si fac ?
Că-n război eu am plecat,
Cu duşmanii să mi bat.
Vine mîndra şi mi catl,
De lacrimi a făcut baltă :
Doi soldaţi ea întîlnea,
Şi cu lacrimi i-ntreba :
- B ărbatu unde-aţi lăsat,
1nima-n piept mi-a sicat?
- L-am lăsat colea-ntr-un sat.
1n cimitir ingropat 1
Eu atunci cînd auzll,
Drept la el ci mă oprii :
Gisii crucea risturnati
Şi groapa puţin crăpată.
Puiul din groapă rispunse :
- Păsărică, mă sărută,
Du-te-acas' şi te mărită,
Şi mă-ngroapă şi pe mine
Subt o frunză de stejar,
Să-ţi fie de dor un an :
1n stratu-al de viorele,
Plîngi, mindro, de dor şi jele !
Ci ne mai face războaie,
Să moară el de lingoare,
Pe burtă să-i crească piru,
La neam 1 să rupă liru 1
176
Bate ceasu-acuma unu.
.t\uzi, mumă, bate tunu,
Bate ceasu-acuma doi,
Vin gendarii după noi '
Ai, ai, Dunărea.
Să punem punte pe ea.
Să trec eu in ţara mea.
Bate ceasu-acuma trei,
J\1ă duc, mumă, la Bordel.
Hate ceasu-acuma patru,
Mă duc slugă la-mpărata.
Hate ceasu-acuma cinci.
Plec, mumă, acum de-aici.
Ai, ai, Dunărea,
Puneţi, fraţi, puntea pe ea,
Să trec eu în ţara mea,
Cu mindruţa-alăturea.
Bate ceasu-acuma şasă,
Mă duc, mumi, eu de-acasă.
Bate ceasu-acuma şapte.
Eu plec, mumă,-acum departe.
Bate ceasu-acuma opt.
311
Mi duc, mumi, baş de tot
Ai, ai, Dunirea,
Puneţi, fraţi, puntea pe ea.
Să trec eu in ţara mea,
Cu mindruţa-alăturea.
Bate ceasu-acuma nouă,
Să-mpărţim Dunărea-n două :
Să facem o punte mare,
Să treacă şi mic şi mare.
Ai, ai, Dunărea,
Puneţi, fraţi, puntea p~ ea :
Să se facă drum de cari,
Să trec cu mindruţa-n ţară.
177
- Cind oi zice ostrăţel,
Cîntă, frate,-un cintecel !
·- Lumea zice trei mi2dale,
S-a oprit luna din cale,
Şi-ntreabă pe 5fintut soare,
Cine-a-aprins focul în Balcani ?
- Cînele de-al a-herrnan !
Da franţuzu a ştiut
Cum să mi-I faci caput 1
178
Rămîi, Banat, sănătos,
Ca o floare de frumos :
Şi tu sănătoasă, ţară,
De-oi trăi să te calc iari.
Dar dacă eu oi muri,
'fe-o călca cine-o trăi ;
Că eşti mindri şi bogati,
Şi de toate-ndestulati l
Şi ca fraţi ce ne iubesc,
De la neamţ ne lzbivesc ;
Din robie ne-aţi scăpat,
Ca buni fraţi ne-aţi ajutat.
 Trecem llunărea-n Timoc.
Jucăm hora tot pe loc,
Să răsară busuioc
Şi să ne iubin1 cu foc.
i\\indra mea ce eşti din ţară.
Treci la naic-al tău pe vară :
Să ne iubim cît iţi cer,
Că sint stătut prizonier.
1\\indro, cind oi muri eu,
Să vii la morn1intul meu:
Să strigi: morminte de piatră.
Ai, deschide-te o dată !
Să văd tinăr ce-am iubit,
Că doar n-o fi putrezit,
Că-i nl·sătul d~ iubit.
Şi mai vreau să 1ni-l sărut !
Să-mi mai semeni pc mormint,
Cite flori sint pe părnint :
Şi să mai scn1~ni o floan:·,
Da' s-o uzi cu lă~rin1ioar~.
La cap pui floare de 1nac,
C-am iubit ct.• ani-a fost drag :
La picioare, o cicoart.•,
Şi-un rind cu flori pin' la mare ;
Să sădeşti şi-un pod cu flori,
Pin' l-ai noştri frăţiori ;
Florile să-mbobocească,
. .
Frati cu frati să se iubească:
Da' mîndruţa le plivl·ască,
Pe cîmpia românească.
t79
Vintuleţ de primăvară,
Spune ceva de pe Ţară !
- La umbră de păducel,
Frumos doarme-un voinicel,
Cu raniţă lîngă el !
- .i\1ă duc, mumă, eu sa-I scol 1
-Lasă, muică, nu te duce,
Că voinicu e rănit,
382
Vin sanitarif să-1 fa,
Să-I ducă la Craiova,
Să-i vindece bubiţa.
C-acolo e botnita.
•
- Da' tu, mumă, să ne ca ţi,
La Brăila-ntre (ialaţi,
C-acolo sintem chemati :
La malu Siretului,
La graniţa rusului.
IJl' trei zile nemîncat,
Nemîncat şi nebeut.
Să iei sapa ş-o lopată,
Să tragi pămint la o parte,
Să ne vezi oasele-nşiratc,
Şi sprincene-ngălbinatc.
Să mă scalzi in lăcrămioare.
De la cap pin-la picioare.
Plinge-mă, mumă, cu dor,
Că şi eu ţi-am fost fecior,
Şi-an1 scos plugu din obor.
Şi ţi l-am pus pc ogor.
Trenule, frîngca-ţi-ai roata,
Că mă dcpărta~i de tata :
Trenule, fringea-ţi-ai cirma,
Că mă depărtaşi de muma.
Nu e mumă, nu e tată,
Parcă sînt născut din piatră.
Nu e fraţi, nu e surori,
Parcă sînt născut din nori.
Că mai am două-trei zile,
Şi-mi dau raniţa-n primire,
Şi puşca la magazi~.
Pentru-o puşcă ru[t!noasă,
Lăsai copilaş la masă.
Cind copilul strigă tată.
La inimă mă săgeată !
Iar cind fata strigă mumă.
La inimă mă sugrumă 1
Du-te dor, fire-ai să fii,
Şi-nsărează unde ştii,
La mîndra sub căpătîi.
180
Săracă străinătate,
1\\ult avui de tine part~,
Şi n-am mumă să mă eate :
Şi n-am mumă şi nici tatA~~
Parcă sint căzut din piatră :
Nici n-am fraţi, nici n-am surori.
Parcă sint căzut din nori.
Ocolii ţările toate,
Şi de bine o-avui parte.
Rău, maică, m-ai blăstămat,
Să calc cu picioarele,
Cit aleargă soarele.
181
Rău, maică, mai blăstămat,
J\tăicuţă, cind m-ai scăldat :
Să umblu din sat în sat,
Ca vita de cumpărat.
Să umblu din mină-n mină,
Ca fiinta ce nu e bună.
Du-mă, Doamne, de pc-aici,
Unde sint zilele lungi,
Că pe-aicea s-a mărit :
Şi oamenii s-a răit,
Şi nu mai e de trăit.
Vai, vai, inima mea,
1\lult e bună, mult e rea,
~1ult e neagră ca tina :
1\lult să arde şi să friJle,
Şi o-are gură să striJle.
182
Strugurel bătut de brumă,
Rău e, Doamne, fără mumă ;
Strugurel bătut de piatră,
Rău, e, Doamne, fără tată.
De-ai călca din urmă-n urmă,
383
Din strfn n-af face mumă :
De-al călca din piatri-n piatri,
Din strin n-ai face tată.
183
Muică, dintr-o casă plină,
Numa mie mi-aflaşf vină,
J\\ă dădeşi în casă strină.
Pînă strinu, muică, cină,
Eu stau sfeşnic de lumină :
Pînă strinu taie pită,
Mie lacrămile-mi pică !. ..
Eu iau cirpa să le şter~,
Ele şi mai multe mer2.
Săraca cîrpuţa mea,
Să scaldă in lăcrămea,
S-a uscat in dor şi-n jale,
Şi cură ca Dunărea-n vale.
l84
Verde lin, verde pelin,
Vai de voinicelu strin,
Ce slujeşte la stăpin,
Şi nu-şi ia plata deplin !
Că şi naica este-un strin,
Şi am slujit pe stăpîn ;
M-a săturat cu chinu,
Da' m-a-mbătat cu vininu.
Că n-am fraţi, da' nici surori,
Parcă sint făcut din flori :
Da' nici mumă, da' nici tată,
Parcă sint făcut din piatră.
Iacă amu de cind zac,
Şi n-am pe nima cu drag,
Să-mi pună mina su' cap,
Să mă-ntrebe de ce zac:
De ce zac, de ce boiesc,
Din picioare mă topeK,
Văd c-o să mă prăpăde~ .
185 Ca si vini si mi strige :
Lasă vaporu mai alină,
Vai de lin, vai de pelin, Să-I văd pe naica si vină!
Vai de voinicelu-al strin 1
1\i, mindro, la Suferin,
Să păzim calea la trin
187
lată trenu şuierînd,
Lăsă pc mindra plingind,
Dunăre, apă lină,
Din ochi negri lăcrămînd. Nu mă trece-o ţară strani,
Şi din gură blăstămind:
Făr' de dor şi făr' de milă.
- Dare-ar, dare-ar Dumnezeu, Dunăre, făcea-te-ai neagră,
Trenule, să te usuci Să te iau în sticlişoari,
Ca un pom neroditor, Să dau la duşntani să moară.
Cînd nu face vara flori, Să dau la duşmanca mea,
Nici umbră la călători. Să plesnească fierea-o ea.
Trenule, fringea-ţi-ai roata,
Zo, mă depărtaşi de tata !
Pe muma nu mi-o văzui,
Pe tata, zo, mi-I pierdui, 188
Tot cu strinii mă-ngrădii !
Pînă-a prinde strinu frate, Dunărică, apă lină,

Căzu carnea jumătate, Numai cu păcate plină.

Săcati-arizvoarele,
Sîngele pe-a tria parte. '
Nu e nima strin ca mine, Să trec cu picioarele,

Decit mierla din pădure ; Să-mi văd surioarele :

Şi aia mai are cine,
Că ouă şi scoate pui,
Şi face dînsa soţii.
Dară nu e strin ca mine,
Numai mierla din pădure,
Cu dalba prefăcătoare,
Cîntă noaptea pe răcoare,
Dimineaţa,-n prînzu-al mare,
Să scole mîndra din ţoale,
Să plece cu demîncare,
Că mor plugarii de foame !
186
Dunărică apă lini,
Nu mă trece-n ţară strina,
Că n-am pe nima cu milă
Că de cînd nu le-am văzut.
Pe mine carnea-a scăzut 1
189
Foaie verde, foaie lată,
Trccui Dunărea deodată,
Uitai mumă, uitai tat5.
O trecui de două ori.
Uitai fraţi, uitai surori.
O trecui şi de trei ori,
Uitai grădina cu flori.
Cine trece, flori culege,
Cine tună, llori adună:.
Le rupe din rădăcină,
Le-asvîrle peste grădină.
Că n-are cui să rămînă.

384
190 Ce mi-au fost ca şi părinU.
Soare ce lumea-ncălzeşti,
Dorul meu se ţine lanţ Cind in satul meu priveşti,
De satul meu Gumătarţ, Du-le dor pe raza ta :
De prieteni depărtaţi Du-le sărutarea mea,
Şi de nline neuitaţi. 1n sat la toată lumea.
Oftez zi şi oftez noapte, Că deşi sint depărtat,
Doamne, că prea sint departe, Eu pe nimeni n-am uitat
Cu ginduri împrăştiate Din sătucul meu cel drag.
La rudele mele toate.
Cele vii şi cele moarte,
De care n-avui parte, 191
Lîngă-ai mei să fiu la moarte.
Doamne, pe cei care-s vii. Floricică de pe lac,
le rog, sănătoşi să-i ţii, Ce m-ai blăstămat să za,. 1
Că ei poate-au să mă plînRil Şi m-ai blăstimat o dată,
Cind la groapă-au să mă ducă, Şi-am zăcut o vară toată.
Dacă prin vis le-o venea Zac pe două scindurele,
Sau semne li s-or făcea. A crescut iarba pe ele :
1n mormint cind m-or băga, Nu e mumă s-o pliveaSf"A,
Nu ştiu cine m-o plîngea, Şi nici tată s-o cosasci,
Că nu sint in lumea mea, ŞI nici soră s-o răreaS(".i.
Care-am crescut lîngă ea, Foaie verde de-un bujor,
1n copilăria mea. Mi-a ~venit vremea să mor,
Poate, totuşi, vrunu-o fi Şi n-am pe nima cu dor,
De mine a-şi aminti: Să-mi puie mina su' cap,
Vreun prieten preţuit, Să mă-ntrebe de ce zac.
Care şi eu l-am iubit, De ce zac, de ce boiesc.
1n Gumătarţ cit am trăit. Din picioare mă topesc,
Poate-o mai fi şi vreo rudă, Ca un muc de luminare.
Din ochi lacrimi ca să-i curgă, Şi cură ceara la vale,
Cind de moarte-o să-mi audă ... Şi uideşte aţa goală.
Cit e Dunărea de lungă, Vai de lin, vai de pelin,
Două margini ea le udă : Vai de voinicelu strin !
Una a Maglavitului, lzvoraş cu apă rece,
.-\lta a Gumătarţului. Cind oi bea, de dor imi trer.P. !
Lungă-i Dunărea, şi lată, lzvoraş cu apă lină,
De-al meu oftat turburată, Cind oi bea, de dor mi-alină r
Aş vrea s-o mai trec o dată, Dunărică apă lină,
Să mai văd cîmpia noastră ;
Cimpia şi satele,
Nu
Fără
mă trece-n
dor şi
.
tară strină,
fără milă.
Şi cu toate rudele, Fără mumă, fără tată,
Rude şi oameni cuminji, Să mă sui în munţi cu piatră,

315
Să văd mumă, să văd tati : Ş-o frumoasă mindruliţă.
Să n1ă sui în munţi cu flori, Vin şi vînturi, vin şi ploi,
Să văd fraţi, să văd surori. Da' nu fug eu de la oi.
Decît slugă la ciocoi,
Mai bine cioban la oi.
192 Că răsare mindrul soare,
Eu mîn turme la izvoare.
Cind oi zice bob năut, Pe urme de fagi,
Pe drum plec, pe drum mă duc, Pe miros de fragi :
Şi n-an1 nici-un cunoscut Turma-mi paşte pe verdeaţă,
Să mă-ntrebe und' mă du~ .. Pe mindruţa strîng în braţă,
Cine mi-a fost cunoscut, Şi pe munte ne iubim.
A pus spate la pămînt C-aşa-i bine să trăim.
Şi faţa la răsărit,
Ochii negri-au putrezit.
S-a făcut negru pămînt.· 195
Dacă·· nu . crezi cuvintu,
Vino să-ţi arăt mormintu : Pe şoseaua de la vale.
Dai blăniţă la o part~ De teri ori mă plimb călare:
Şi mormintu jumătate,
Calule, oi să te bat ;
Şi vezi mîni încruci~ate,
Cu biciuşca de bumbac.
Pe piept la vale lăsa te, Să fie moale ta cap 1
Cu deştele albioare, Ce, stăpîne, dai în mine,
Cu inele nălbioare. Nu ţi-am purtat tr~ptt bine?
Binişor şi legănos,
De nu te-am lăsat pe jos.
193 Cînd la mîndre mi-ajungeam.
Nu-ncetam din nechezat,
La vale, la val~,
Şi mîndrele din oftat :
Cintă-o fată. mare; Tu la gard că mă legai
Şi oi le pe răzoare,
Şi de ·mine imi uitai,
t n răsărit de soare, Imi dai fîn nuielele,
h1agla a căzut, Da' grăunţe stelele.
Oile-a pierdut. Şi tu-ţi făceai voile,
.t\lagla s-a luvat, Cu toate mîndruţele.
Oile-am aflat.

194 196

Foaie verde de sub punte, Ai, fetiţă

de-om bogat,
Sint cioban cu oi la munte, Ce-am cerut tu mi-ai dat :
Ş-am o turmă de oiţă, Am cerut pîine cu miere.

316
Tu mi-ai dat buză le ti le !
Ai, fetiţă de-om bo2at,
Ce cu oile mi-ai plecat,
Pe cărare-ai ieşit din sat,
Pe titvă p-ingă sălaşe,
Cioh:iniţă cu oi grase:
Clopote mi-ai astupat,
Cu frunză de păr uscat,
Să nu s-audă din departe,
1\l\i ciobani să nu ne afle.
Clopotele fac tica, tac,
C-aşa mie mi-e drag.
Clopotele fac dinga, ding,
Vino-n braţe să te strîng:
Că nu-s lup să te răpesc,
Şi-s cioban să te iubesc.
197
Primăvara cind soseşte,
(irîul pe ogoare-mi creşte ;
Pupăza cîntă prin lunci.
Da' pe coaste cîntă cuci.
Copiii să-nvesălesc,
Tinerii mi să iubesc :
Viţăii pe cîmp aleargă.
Fiindcă le e lumea dragă.
Primăvara-i ·muma noastră,
Ia zăpada de pe coastă,
Să o săp cu-a mea nevastă.
Şi-mi răsare-o viorea,
Ş-o dau Ia mindruta mea·
Răsare şi tămiioară: ' Că ea mi-a ţinut umbriţa,
Ne iubim seara pe-afară
198
Pădure,soro, pădure,
Neatinsă de săcure,
Nu tot mă spune la lume,
.J87
C-am iubit pe mindra-n tine.
Las' să mă spună pămîntu,
Că el mi-a fost aşternutu,
Las' să mă spună iarba,
Că ea mi-a văzut patin1a.
Ea mi-a văzut patima,
Cum mi-am iubit eu mindra.
Plopule, frunză rotundi,
la intoarce-ţi frunza-o dun2'a :
Şi-ntoarce-ţi frunza pe faţă,
Pînă şed cu mindra-o braţă.
Tu cu umbra, eu cu mîndra,
Să-i dea ea bădiţii gura.
Să-i cuprind eu braţăle,
Ca copilu ţiţăle :
Să-i coprind eu mijlocelu,
Cum cuprinde lupu mielu.
199
Pădure, soră pădure,
Neatinsă de săcure,
Nu tot mă spune la lume,
C-am iubit pe mîndra-o tiue.
Las' să mă spună iarba,
Că ea mi-a văzut patima.
Las' să mă spună pămîntu,
Că el mi-a fost aşternutu,
Cîteodată şi căputu.
I...as' să mă spună frunza,
Pînă mi-am iubit mîndruţa.
Mîndra-naltă şi frumoasă,
Ca o măiastră aleasă :
Cu-alt ţîţe gogoneaţă,
Ca para pădureaţă,
Muşti din ea şi-ţi cade greaţă.
Nu i-aş da drumu din braţă,
Pin' nu mă satur de dulceata .
200
Nu ştiu, soarele pe cer tncrge,
i\\indra mea ta apă trece,
Să-mi aducă apă rece :
Apă rece de băut,
[)or vorbă de petrecut.
De-ar fi noaptea trei conace,
M-aş duce şi m-aş intoarce,
Să văd pe mindra ce face.
,1\\indra mea mi-e sănătoasă,
Şede-n pat, la gherghef coasă.
Nu ştiu coasă ori nu coasă,
Lacrămi pe gherghef ea varsă.
Las' să verse şi venin,
Să ştie ce e suspin :
Las' să verse şi otravă,
Mîndra mea n-a fost de treabă.
..\şa-i duce naica doru,
Că i-a-nţelenit ogoru.
De cine doru se leagă,
Parcă-mi-e lucru de şagă : ·
Că de mine s-a legat.
Zo, mi-e lucru fermecat.
- Ce te legeni, codrule,
Cu crengile la pămint il
- De ce nu m-aş legăna,
De doru la mindra mea !
De-aş putea să cint ca cucu,
Nu mai m-aş duce la lucru :
Ş-aş umbla vara pin sat,
La neveste cu birbat :
Cu bărbaţii duşi în lume,
Le iubesc şi nu mă spune.
Pentr-o mîndră de pădure,
Ajunsăi să cumpăr pîne,
Ş-un popă să mă cunune,
Să mă duc cu mindra-o lume.
Oi, lele, zo mă prindea,
Doi imi leagă minile,
Doi mă bat cu bicele,
Că le-am iubit mindrele
38S
201
- la mai cîntă, cucule !
- Nu mai pot, aiducule 1
Toată vara ţ-am cintat,
Şi-am mincat muguri de fag,
Şi-am vesălit pe tot nat,
Şi pe-al bun, şi pe-al sărac,
Nici pe unu n-am inat.
Numa-am vesălit cu drafl !
Vezi aiducu ce făcea '?
E 1 puşculiţa şi-o lua,
Pe coastă-n vale pleca.
Colea-n Valea Mare,
Afla puiul cucului :
Vezi voinicu ce vorbea :
- Cîntă, cuce, numai mie.
C-o s-apuc in aiducie,
Şi să scap de grea robie !
Puşca la şele-o lua,
Pe-al mare munte pleca :
- Cîntă, cuce, numai tace,
Cîntă, cuce, limba-ţi piere,
Capul viermii să-ţi mănince,
Şi pe-al negru ochişor,
Să dau ţărilor ocoli
Cucu coada răsfira,
Şi-ncepea-n glas, şi cinta.
Cinta cucu mult milos,
Aiducu, zo, plîngea-o dos!
Să plingea că a plecat,
Copii săraci a lăsat.
Foaie verde alburie.
Nici de el, mări, nu se ştie,
Cum, fraţilor, o să fie r
202
- .\i cucule, porumbelule,
Cîntă, frumuşelule
;
Vara-mi vii, vara te duci,
 Dari iarna ·ce-mi mănînci ?
- Mănînc mugurel de fag,
Şi beau apă dintr-un lac.
Şi cint codrului cu draif.
- Cîntă-mi cuce, limba-ţi pice.
S-o ia daica s-o mănînce.
- Nu pot, daică, de-a cinta,
Că mi-a degerat gura :
C-am cintat la Jablaniţa,
Şi mai sus pe la Plenita ~
C-am cintat la Severin,
La boieriu Constandin.
- Cîntă-mi, cuce,-n dos şi-n ta(a,
lmbujorezi lumea la. faţA;
Cintă-mi şi în orce loc,
Pină-n vale la Tlmoc.
Cîntă-mi şi-n deal şi-n_ vale,
.r\du-o pe mindra-n cale,
Pe mindra să o iubesc,
Inima să-mi răcoresc.
203
Pădure, soro pădure,
Frumos cântă cucu-n tine,
Şi mai gros şi mai subţire,
Ve pofta inimii mele,
Pe-a sufletului durere.
Unde-mi cinta el milos,
De-mi pica frunza pe jos.
204
~iocirlie, mută-ţi cuibu,
Că vine naica cu plt.Îgu ;
,\1ută-ţi-l lingă mejdină,
Că ţi-I calcă o rotilă.
Ciocirlia de-auza,
Drept in sus se ridica.
La Dumnezeu să ruga.:
- Si dai, Doamne, Tu~ o ploaie,·
Să cure plugarii roale :
Vo săptă~ină de zile,
Să-mi văd puii lingă mine,
Tot cu lăcustele-o gură,
Şi zburind la-ntorsătura.
205
De-aş ajunge zile multe,
Să mă duc la vară-n munte,
S-aud brajii vîjîind,
Pe mîndra-n codru-aulind ;
S-aud glas de păsărele,
Cu glasu mindrii mele ;
S-aud cucu şi mierla,
Să mă-ntilnesc cu mindra.
De-aş ajunge zile multe,
Să mă sui la vară-n munte :
S-aud brajii vîjîind,
Pe mîndra-n luncă-aulind.
Aulească cit o vrea,
Dacă n-a vrut mumi-sa
După mine să mi-o dea.
206
De-aş putea cinta ca cucu,
N-aş ieşi vara la lucru :
M-aş aşeza pe cîntat,
Pe la mîndruţa prin sat.
Eu cu coasa nu cosesc,
Nici cu sapa. nu prăşesc:
Bani oare de und' găsesc,
Din cîrciumă nu lipsesc '? !
Cine scîrtie fîntîna?
'
Lenuţa, minca-i-aş gura !
Face lui neica cu mina,
Să-i sărut ochii ca mura 1
Cucule de prin pădure,
"u-te la mindra şi-1 spune
Să nu să mai poarte bine,
Că n-o să mă ia pe mine,
Eu sint om sărac lipit,
De datornici sint vindut :
La cîmp încă n-am muncit,
Cu mindrele m-am iubit.
207
- Cîntă, cucule 1
- Nu mai pot, voinicule,
Că ţi-am mat cintat o dată,
Cind a fost dăicuţa fată,
Pe sub crenge pitulată,
Şi cu naica-mbrăţişată ;
Eu am stat şi am cîntat,
..
Pină voi v-ati tucat.
Ce nu ştiu să cint ca ~ucu,
Nu m-aş mai duce la lucru!
Aş sări din creangă-o creanRa.
Ş-aş mînca muguri de fag,
D-aş iubi pe cin' mi-e drag.
Fă-mă, Doamne,-un pui de cuc,
Pin' ta daica să mă duc,
~ă-i cînt ca privighetoarea,
~-o scol pe daica din ţoale:
Din strai să o destruc.
Şi-n guriţă să o ţuc,
Cu chimeaşa subţirică,
Dar la poate toată ştrică.
La piept taţureale,
Să vadă ţîţe pin ele,
Să joace naica cu ele.
- Cucule, de unde vfi ?
- De prin vii, de prin pustii,
De la părinţii mei bătrîni.
- Cuculeţ cu pene rare,
Ce cînţi vara prin pădure,
Vei fi văzut soţu meu
Cu turmă de oi in munte,
390
Şi cu capre ce-s cornute 'l
- Am cintat în virf de munte,
Soţu tău trecu-nalnte :
Şede-acuşa la fereastră,
Cu ochii-n cleanţu de piatră :
Au el coasă, au descoasă.
Lăcrămioare-ntr-una varsA.
Frunza-ngălbeni în spine,
Nu ştiu bine dupi cine ...
208
Cuculeţ de la pădure,
Ce tot cînţi pe-al rug de mure ?
Du-te la mindra de-1 spune.
Să nu să mai poarte bine,
Să gîndească şi la mine.
Să se poarte mai imoasă,
Ca să-mi văd şi eu de casă ;
Şi să poarte mai aşa,
Să-mi văd şi eu de nevasta mea !
Fusăi asară la clacă,
Ş-o văzui pe mîndra-o poartă :
Eu strigai şi nu-mi răspunsă,
Inima din mine-o scursă.
Dacă văzul ce văzui,
Plecai acasă plingind :
Muma mea cînd m-a văzut,
Aşa din gură-a grăit :
- Taci cu muica, nu plîngea,
Sa tu mare, fete are,
Şi urîte şi frumoasi ;
Să iai alta mai aleasă,
Nu ca ea o păcătoasă!
Eu ii spun la muma-aşa:
- Mumă, mulchilfţa mea,
Ceru-i mare, multe stele.
Şi mai mari şi mai mărunte :
Luminoase,-ntunecoase,
Nu sint ca ea de frumoase Y
Dacă văzui ce văzui,
Pusăf scara si mi suf,
Sus în virful ceriului, ·
La aripa norului,
Si dau drumu dorului,
Pe deasupra satului,
Pe faţa pămîntului ;
Să ducă la mîndra mea.
Să ştie c-am p~timit cu ea.
209
Lină verde un spanac,
1ntr-un vîrfulet de fag.
• ŞI cint cu lfmbuţa mea,
Zo,-m' cinti cucu cu dra2.
Dar la umbră cin' şedea ?
lJ n băietel cu mindra.
t
Cind oi zice o lalea,
Dar băiatu-aşa-mi vorbea:
- Ardă-te focu de-omidă,
Ce mi-ai mincat frunza crudă.
Ardă-te focu de gîndac,
Ce-ai mîncat frunza din fag,
N-am cu mindra un' să trag,
Să-mi iubesc mindra pe plat:.
Cucu din gură-mi vorbea :
- Bre băiete dumneata,
Şezi la umbriţă de fag,
1ubeşte-ţi mîndra pe plac.
Eu sînt cuc, o păsărea,
De cînt cu gura mea.
De-ar fi cucu un voinic,
Ar păzi calea-o cotnic,
Cînd trec mîndrele la plug,
Să pună boabe-o pămînt.
210
Sus, în virfuleţ de fag,
Zo, cîntă cucu de drag,
La umbra care şedea
391
Biiat cu fbomnlca.
Da bifatu sta, zicea :
- Fi-ţi-ar morţii de omidă,
Zo,-mi mîncaşl frunza de crudă.
Fi-ţi-ar morţii de gîndac,
Zo,-mf mincaşi frunza de fag,
N-am la umbră und-să trag,
S-o iubesc pe mindra-o plac.
- Taci, cucule, nu cînta,
Că-mi îmbolnăveşti mindra !
- Oi, voinice dumneata,
Să şezi la umbră de far,
Să-ţi iubeşti pe mindra-o plac,
Că eu sint cuc, o păsirea •.
Să-mi înveselesc lumea.
Nu sint om voinic,
Să ţin calea la cotnic,
Cind trec mîndrele la plug,
Să puie boaibele-n pămint :
Şi sint cuc, o păsirea,
De dobor din deal în sat :
ŞI mă pun pe-un mărăcine.
De le cînt l-ate bătrîne.
Babele cînd auza.
La o ceşmea s-aduna.
- Bine, maică, mi-ai venit,
Cmtă bine, pui de cuc,
Că maica mi-a-mbătrinit.
Nu poate să iese-o cimp,
S-audă cucu cintind,
Să pună boabe-o pămînt !
211
Cucule cu pană sura,
Vin' la daica să-ţi dau gură 1
De-ar fi cucu un voinic,
Eu l-aş prinde ibomnic.
Tot cămăşi subţiri i-aş face,
Şi l-aş purta cum imi place.
Dar cucu, ca pasărea !
Şi zboară pe unde vrea,
Şi nu ştie dragostea,
Arde-o focu pustia !
212
Frunză verde ca naiba,
Joi m-a prins o ploaie grt'a,
Pe la Miţa pin băştea :
Ploaia grea şi calea rea,
Nu pot să ies din băştea.
Ca să trec in Stirmina,
Colea-o deal, la Visoca :
Unde-aşte·aptă ibomnica,
Să mi-o iubesc cîtăva,
Pe cum m-am vorbit cu ea.
Luai cheba de-o mânecă.
Ş-apucai pe potecă :
Ş-apucai pe potecea
Ce duce la Stirmina.
De-un picior alunecat,
Cămăşuica mi-o-nsemnai,
Cu lapte de pe susai.
Şi-n stînga mă răzimai.
Cu direapta mă ţinui,
Stirmina la deal suii.
lbomnica intîlnii,
Şezui jos de odinii :
Puţină vorbă-i vorbii,
Ş-apucai de o iubii.
1mi iubesc ibomnica,
Da cucu, o păsărea.
Ce nu ştie nimica,
Nimica, nici dragostea,
Imi zbura peste vilcea,
Trăgea vint cu aripa.
Cum imi cerea inima,
Jbomnica să ruga :
- Măi voinice dumneata,
Roagă-te de cuc să tacă,
392
Că inimloara mi-o saci 1
- Măi cucule dumneata,
la taci de nu mai cinta,
1mbolnăvişi ibomnica !
Cîntă-mi, cuce, numai mie,
Că pe vară nu să ştie,
Oi să trec in RomAnie,
Şi-ţi las ibomnica ţie.
- Măi voinice dumneata,
. .
1ubeste-ti ibomnfca,
Că eu sînt o păsărea,
De n-am ce face cu ea ;
Că eu cînt pe crengi de nuc,
.
Inimioara ti-o usuc .
Si dobor vara pin sat,
Si beau apă dintr-un lac,
De cint la femei cu drag,
De le fac lor pe plac.
Mă pusăi pe-un mărăcine,
Le cîntai t-ale bătrîne.
Cum m-auzi o bătrînă,
Scotea apă din fîntînă,
lngheţă cu ciutura-n mînă,
Zise să mă pupe-n gură.
Maica bătrînă-mi grăia :
- Bine, cuce, mi-ai venit,
Să te mai aud cîntînd,
Că eu, maică,-am bătrînii,
Nu mai pot ieşi la citnp,
Cu dirmonu-n cap la plug,
Ca să te mai aud cintind !
Cind ţi-aud eu glasu-al dulce,
De mine bătrineaţa fuge ;
Vino cuce si-mi tot cîntă,
' ' .
Că-ţi dau guriţă şi pită.
213
N-are omu ce gindi,
Că-n veci iar va trăi.
Da' viaţa omului,
Şi ca floarea cîmpului :
f)imineata înfloreşte,
Peste zi
să vesb.ţjeşte,
:\şa omu-şi văcuieşte.
214
Ţucu-te de tinereaţă,
Cind mi-s cu daica in braţă,
Tinereata-i aşa dulce,
Cat cu 'ochii pin' să duce ;
Pin' să duce de la mine,
Rău mă tem că nu mai vine.
Fire-ai tu de bătrîneaţă,
Ce venişi aşa de-ndată ? ..•
.
Bătrineata este rea,
N-o voieşte ·nimenea :
Cind omu îmbătrineşte,
!\: imeni cu el nu vorbeşte ;
Cit omu întinereşte,
Care trece-i mulţămeşte.
Lucră omu ca furnica,
Cînd moare o-are nimica 1
De om ce să pregăteşte,
Cind viaţa-i să sfîrşeşte :
Fie gazdă ori sărac.
Pe-amindoi moartea îi cat :
Fie tînăr ori bătrîn,
Amîndoi la groapă vin.
.\u o groapă-o patru colţuri,
Şi-un săndic din cinci scinduri.
E făcut din brad uscat,
C-un capac de astrucat
E averea la tot nat.
215
Jelui-m-aş şi n-am cui,
Jelui-m-as codrului ;
Codru-i jalnic ca şi mine,
393
Că nici el frunza n-o ţin~ !
Jelul-m-aş dealului,
Dealu-i mic cu pietre multe,
Şi nu poate să m-ajute.
M-am jelit şi la Timoc,
Că-mi arde inima-o foc ;
.
Las ' să-ti ardă chiar şi-n pasă,
Dacă nu te-ntorci în ţară.
216
Cind oi zice trei granate,
N-auzi, măl, om bogate '?
Nu credea că eşti bogat,
Eşti bogat şi ai de toate,
Că-ti vine moartea la noapte,
Si ~ămin de tine toate~
Că de-ar fi moartea ca mîndra,
Singur m-aş duce la ea ;
Şi mi-e moartea fioroasă,
Nu-i ca dînsa de frumoasă,
si mi-e moartea despletită,
Nu-i ca dînsa primenită.
Foaie verde iarbă creaţă,
Simbătă de dimineaţă
M-a cătat moartea pe-acasă,
M-a găsit prînzînd la masă,
Cu copii şi cu nevastă.
Eu-i dau scaunu să hodine,
Ea spune : haida cu mine '
Eu aş vrea ca s-o cinstest:,
Ea-mi spune să mă gătesc.
Moarte, morticica mea.
Mai zăboveşte cîtăva,
C-am o gloată de copii
S-o mie de datorii.
Copilaşii să mi-i cresc,
Datoriile să-mi plătesc,
Şi pe urmă mă gătesc!
Jar atunci şi nici atunci,
Cînd o face plopu nuci.
Şi răchita mere dulci.
Si-ţi dau, moarte, să mănînci!
De la mine să te duci,
Pînă-oi da de plug de cuci :
Piţigoiu o mina boii,
Da mierla va mina caii.
9
2l7
Frunză verde ca bobu,
Mindru-nfloare norocu,
Dar nu creşte-n tot locu.
Că şi eu l-am sămănat.
Şi-a mea parte s-a uscat.
Că şi eu l-am răsădit,
Şi-a mea parte a putrezit.
218
Săracile dragostile,
Ciricăiesc ca păsăr'le
Pe toate gardur'le.
Dar nu sint toate curate,
Şi cu dracu-amest~cate !
- Da' cine drac, le-a mestecat ?
- Două fete dintr-un sat.
Ş-o fămeie cu bărbat!
Trec pin tină,
Nu să-ntină,
Trec pin apă,
Nu să-neacă,
De voinic tinăr să lea2ă.
219
Dumnezeu să te păzească
De dragostea femeiască,
Te uscă, te face iască,
Dumnezeu să te ferească !
Te scoate la primăvară,
Galbin ca turta de ceară.
394
220
Foaie verde din Timoc,
Fă-mă, mumă, cu noroc,
Ca să pot iubi cu foc,
l)a' să nu m-aprlnd de loc.
Frunză verde leuştean,
Eu sint mîndru timocean :
Ce nu mă tem de duşman,
Şi nu iubesc numai pe-un an.
221
Da' ştii, mîndro, or nu ştii,
Cînd eram nişte copii
Şi sufam dealu-ntre vii,
Şi şedeam pe căpătîi,
Şi tăiam măru-n fălii,
Şi-ncepeam dragostea întîi,
Şi-ţi dam ţie cit şi mie.
Ca să nu facem mînie.
Dragostea din · ce să-ncepe ?
Vara din busuioc verde,
Iarna din sîn de la fete_
Dragostea e lucru mare,
Nu te lasă la mincare :
Nici somn nu-ţi dă la culcare,
Şi-ţi dă ghiolduri de plecare.
222
Dragostea din ce să-ncepe '?
Vara din busuioc verde,
Iarna din sin de la fete.
Ş-ale buze subţirele,
Muşca-le-ar neica pe ele ;
1\\uşca-le-ar neica din plin.
Şi să pară că-i puţin.
223
Mindro, a naibulul eşti,
Nu te rîzi, nici nu vorbeşti ;
Numai din buză zimbeşti.
Tu pe neica-1 otrăveşti !
224
Pe drumu al ce merg eu,
Nu e apă nici pîrău,
Să stîmpere focu meu.
Focu-al de pe inimloară,
Nu mi-I stîmpără o ţară,
Numai mîndra mea-ntr-o sară.
225
Ş-am o mîndră mititlcă,
Ş-aş iubi-o şi mi-e frică ;
Aş lăsa-o de-ar mai creşte.
Doru ei mă pridideşte.
N-or fi altă boală grea
Mai rea decît frigurea :
De friguri beai, mănînci,
De dragoste te usuci ! ...
De friguri îţi mai legi capu,
De dragoste mori ca dracu !...
Iartă-i, Doamne, păcatu,
La care-a lăsat oftatu :
N-ar mai fi nici sărutatu;
Că omu care oftează,
Inima şi-o răcorează.
226
Cine mă ştie pe mine,
Că sint doftor de copile ;
Doftoresc copitele,
395
Si le lungesc zilele ;
Să le creasci ţîţele,
1nceapă dragostile.
227
Boala din oasele melt'
N-are lecuire,
Nici doftor cu doftoria,
Nici spiţar cu spiţăria :
Nici Dumnezeu cu puterea,
Numai mîndra cu vederea.
228
Mindro, mindruleana mea,
Cînd mă uitam de la noi,
Te vedeam,, mîndro,-n război ;
Să fiu şi eu, mîndro, cu tine,
Să-ţi fiu o suveiche-n mînă,
Ca să-ţi meargă natra bine.
229
Cît e de mare pămîntu,
Ce e mai rău ca uritu ?
Ba, zău, mare-i dragostea,
De urît te poţi ascunde,
Dar de dragoste n-ai unde ;
Că orunde te-ai ascunde,
La inimă te pătrunde.
230
Foaie verde, foaie creaţă,
Fă-mă Doamne, ce m-oi face,
fă-mă un pîndari pe cimp :
S-aud mîndra urezînd
Şi din guriţă cintind.
Mă fac broască pe pămînt,
Cum să fac să mi-o apuc,
Şi gura să i-o sărut.
f'oaie verde sălculiţă,
Da' n-auzi, tu, fa mindruţă,
Mult mi-e dulce-a ta guriţă,
Parcă mănânc lobeniţă.
Cum e dulce gura ta,
Eu nu m-aş mai sătura,
Ca de vin dulce toamna,
Şi de somn primăvara.
231
Pe la poarta cui mi-e drag,
Treabă n-am şi cale-mi fac,
Să mi-o scot pe mîndra-n prag,
Cu mărgeanu răsfirat,
Pe sfircu ţiţii vărsat,
C-aşa la neica e drag.
232
Cind iţi văd gitul spălat,
Cu mărgeanu răsfirat,
Pe sfircu ţiţii lăsat,
i\1-aş băga la tine-argat.
Ce fel de argat să-ţi fiu.
N uma-n braţe să te ţiu.
Ziua să-ţi spăl vasele,
Noaptea să-ţi moi oasele ;
Ziua să-ţi fac slugărit,
Noaptea să-ţi plac la iubit.
233
Mindra cu buzele mici,
Şi cu sprincenele-o dungi,
Mi te face-n drum să plinMi.
396
Foaie verde şi-o lalea,
Şi-mi trecu şi pe colea,
Şi mă lovi cu fusta.
Parcă-mi fu mîna legată,
Ce nu mi-o ciupii o dată !
234
.:\·Hndro, mindruleana mea,
De te-aş prinde undeva,
Nimica nu ţi-aş făcea,
Numai ochii ţi i-aş lua.
Ochii cu sprincenele,
Guriţa cu buzele;
CJitu cu mărgelele
Şi pieptu cu ţiţelt.
C-alea fac plăcerile
Şi incep dragostile.
235
Frunzuliţă salbă
moalt,
l\1indro, inima mădoare
Că gindindu-mă la tine,
1\t-am prăpădit, vai de mine.
De mă duc cu plugu-n luncă,
Gindu-mi şede tot pe ducă ;
Da' de-mi vin cu plugu-n vale,
Gîndu-mi şede tot la cale.
236
i\1indro, mindruleana mea,
Săruta-ţ-aş guriţa,
Da' tu mie mustaţa.
Stăi, mindro, să te sărut,
Te sărut o dată bine,
Să-mi ţină un an de zile :
Te sărut o dată dulce,
Să-mi ţină pe un' m-aş duce.
237
Fire-al naibii de iubit,
Mulţi voinici a-mbolnăvit,
Şi-acuşi te-ai pus şi pe mine.
Ca să mă iai de pe lume !
Că iubitu care-I face,
.t\1încarea mai proastă-i plac.e,
Că nu-l are fiecare,
Şi să-I lege cine-I are.
238
:\rde-te-ar focu, iubit,
Boală făr' de crezămînt ;
Din picioare te-am bolit,
Arde-te-ar focu, iubit,
.t\1ultă lume-ai prăpădit !
Uite azi şi uite mîne,
J\1ă prăpădeşti şi pe mine.
239
Frunză verde fir de iarbă,
Toată lumea să întreabă,
Ce sint galbenă şi slabă ?
Că de boală n-am bolit,
Nici de friguri n-am· zăcut,
Şi-a fost timp cind n-am ştiut :
Şi-atunci bine m-am simţit,
Dară-acuma m-am pripit.
M-am pripit eu la iubit,
1ni mioara rău mi-am fript ;
Că iubitul, bată-1 focu,
Duce-I-ar la vale Timocu,
Mi-iese pizmă şi minie,
Da' nici vie ori moşie.
Nu e boală care doare,
Ori friguri să te omoare,
Ca friguri de fată mare,
S97
Dinainte de culcare :
Că de friguri beai, mănînci,
Da'· de iubit te usuci.
240
Mîndruţo, cind te iubean1,
Unde mă culcam, dormeam;
Da' de cind nu te iubesc,
Mă culc, nu mă odinesc.
Toată noaptea te visez,
Toată noaptea îmi veghez;
Te visez in vis prea bine,
Pun mina, nu dau de tine.
N-a rămas inima-n mine,
Nici cît bobu-al de neghină :
Puţintică ce-a rămas,
Ş-aia plină de năcaz .
241
Foaie verde leuştean,
Ştii, mîndro, cind te iub~am,
Une mă culcam, durmcam.
Da' de cind nu te iub~sc,
lJnd' ma culc nu odinesc,
Tot la tine mă gîndesc,
Cu tine să mă-ntilnesc,
Două vorbe să-ţi vorbesc,
Inima să-mi răcoresc.
242
Foaie Yerde foi de nucă,
Ce nu se face dealul luncă,
Să văd mindra unde lucră
Şi de prinz unde mănincă,
Şi de-amiaz unde să culcă.
Să mă duc ca să-i fac umkră,
Să n-o ardă soarele,
Că-i pătează ţoalele.
243
- Mîndro, ochişorii tăi ai mici,
Ce mă faci de viu pe-aici,
Desculţ, fără de opinci?
Ba, naică, eu nu te fac,
Tu ~ain2ur vini că ti-e drag !
244
Zf, ~1ărie Mărioară,
Ochii tăi mă bagă-n boală.
Cum la mine privesc,
Sufletu mi-mbolnăvcşti.
Nu privi la mine des,
Ca să mai pot să trăiesc.
Că de-oi privi des la min ..',
Nu pot să trăiesc în 1urne.
2-15
- Măi bădiţă, satu-i plin !
- F ic plin şi fie ras,
Eu de tine nu mă las !
- ~lă bădiţă, pentru tine
~tulte dau cu ura-n mine ;
Multe dau şi mult mă-nfruntă,
Dar cine dracu le-ascultă.
Cînd te văd,
mindro, pe tine,
Tremură carnea pe mine,
Ca peştele pe cărbune ;
. ..
Cînd iti văd tîtcle-n sîn,
Picioarele nu mă ţin ! ...
Şi-am lăsat la moartea mea
Să-mi vină ibovnica,
.
Să-mi tină luminarea,
Să mor cu ochii la ea.
398
247
Dealule fărăde nuc,
Pădure fără de cuc,
Branişte, poiană mare,
Il văd pe naica călare,
Da' mîndruţa pe picioare,
Prin ceaţă, pitiş, pitiş,
Pîn'la mîndra-o aluniş
Să-mi dea gura pe furiş.
Să o iau pe mîndra-o braţă
Şi s-o iubesc cu dulceaţă.
Mîndro, cind te văd pe tine,
Picioarele nu mă tine,
'
Tremură inima-o mine
Ca un peşte pe cărbune,
Şi n-are gură să spună,
Asta nu este de-a bună !
248
Ce-ai în gură, Mărioară?
Mărgărit şi tămîioară !
Dă-i şi naichii mărgărit,
Că ţi-I văd că a-mpupit.
..
- N-are tata flori de dat,
C-astă-vară n-a ploiat,
Şi am plătit de le-am udat,
Cu bani de pe sărutat:
Şi-am plătit de le-am sădăit,
Cu banii de pe iubit.
249
De-oi mai fi şi de-oi mai fi,
Ş-al doilea m-oi spovedi,
Şapte popi mi-or trebui :
Şapte popi cu şapte cărţi,
C-am iubit în multe părţi.
Să-mi vie ş-un pătrupop,
Nici ăluia nu-i spun tot.
Pătrupop că-i pătrupop,
Şi el are şapte-opt.
Da' vlădica că-i vlădică,
Şi tot are ibomnică,
Da' un diamant ca mine,
Să n-am patr.azeci pe lume ?
250
Pusăi gind şi jurămînt,
Să las la dracu iubit,
Dar iar m-am gîndit,
Să mai iubesc pe la toamnă,
Pin' la toamnă, pin' la iarnă.
De la iarnă încolo,
Să iubească cine-o vrea,
C-am iubit eu partea mea.
251
Dragostea din altu sat,
Ca pîinea de cumpărat.
Cînd o cumperi, te bucuri,
O mănînci şi nu te saturi.
Dragostea din satu tău,
E mai bună ca al său.
Cît trăieşti, tot iubeşti,
De drum n-ai ~ă te-ngrijeşti,
Nici de ploi si te scuteşti,
Tot lîngă mîndra trăieşti.
252
Mor, mîndro, mă prăpădesc,
Pin' cu tine · mă-ntîlnesc ·,
Numai o vorbă să-ti vorbesc,
lnimioara-mi răcore~c.
Săraca inima mea,
J99
Cere doftorii si bea,
Săricică de iarbă,
Să dau inimii otravă.
Pe lume să nu lumesc,
N-am cu cine să trăiesc :
Dacă tu nu mă iubeşti,
De ce-n lume să trăieşti 1
253
Verde, verde de-o cicoare,
De s-ar face dealul vale,
Valea o poiană mare,
Aş da la mîndra călare.
Mi-e drumu cu glionţane,
Nu pot merge pe picioare;
Mi-e drumu bulgăros,
Nu mă pot duce pe jos.
254
M-am dus la trei vrăjitori,
Toate spune că am să mor
La Paşti, pintre sărbători,
Cînd e cîmpul plin cu flori.
Da m-am dus la una mică,
Şi-mi spune să nu am frică,
Să mi-o prind de ibomnică,
Că ia ciobu şi-mi descîntă.
255
Cînd oi zice bob năut,
Da ştii, mîndro, ce-am vorbit,
Pe lună cind ne-am iubit :
Cine-o muri mai curînd,
Să samene pe mormînt
Cîte flori sînt pe pămînt,
De la cap pin' picioare,
busuioc şi tămioare :
Busuiocul şi să prindă,
Tămîioara să se-ntindă,
Pe noi doi să ne cuprindă,
C-am trait amindoi bine.
Cind erai mai mitiutea,
Veneam pe la maică-ta,
Şi şedean1 la voi pe pat,
Şi vorbeam de sărutat.
De sărutat nu ştiam,
Dar umblam de-1 Învăţam ;
Şi g indur·le ne spuneam.
Căci cu sete ne iubeam.
256
N-am cui să dau cinei par&dc,
Să-mi taie plopu-al din val~:
Să-I pun punte pest~ mart_),
Să-mi treacă naica că Iare,
Cu cămaşa ca o floare,
Spălată de fată mare,
Uscată la lumînare,
Pe-ale daichii brăţişoare.
C-o să trec la mindra-n ţară.
Şi-am să-i culeg tămiioară ;
Tămiioara să se prindă
Şi pe noi să ne cuprindă :
Iară podu-al de pe mare
Fie-mpodobit cu floare ;
Floare din soare picată,
Să cuprindă Craina toată.
257
Ai, mindro, să ne iubim,
Şi pe urmă să murim :
Să ne-ngroape in zăvoi,
Und'ne iubeam amindoi.
Da' ce să răsară pe noi ?
400
Toate flor'le din zăvol !
Să răsară busuioc,
Să ne mai iubim cu foc ;
Tămiioară să se-ntlndi,
Pc-amindoi să ne. cuprindă.
Cin' ·ţi-o căra apă ţie,
Să-mi fie izvor şi mie,
Da cin' te-o tămîia pe tine,
Să arunce şi pe mine.
258
Fă-mă, Doamne, ce m-oi face,
Fă-mă burmă, fă-mă inel,
Să mă pună naica-n degeţel,
Cind să duce să se culce,
Cu mîna dreaptă-şi face cruce,
De mine minte-şi aduce,
Cum a fost gura de dulce.
259
Eu iubesc Şi bun ŞI rau,
Şi iubesc şi-un drag al meu,
Şi iubesc şi-o pristgleancă,
Ce-o vrea Dumnezeu să-mi facă,
~1ăcar la cîini să mă tragă !
Nici atuncea n-aş uita,
Pin' 1-oi vede pe popa,
Deasupra de groapa mea.
Zdrăncănind cădelniţa.
260
Verde foaie, şi iar verde,
Ce-am iubit nu se mai vede.
Ce-am iubit nu mai uit,
Pină m-or băga-o pămînt.
Şi pe mormint, iarba verde,
Trece mindra nu mă vede.
Rupsei iarba cîte·un fir,
Şi-mi găsii un trandafir.
Tranoafir cu foaia creaţă,
h1uşti din ea şi-ţi cade greaţă,
N-aş mai lăsa-o din braţă.
261
Cînd oi zice usturoi,
Oi, ciobane, oi ! (refren)
Decit argat la ciocoi,
Mai bine cioban la of,
Ziua cu oitele,
' Siminoc şi de boboc,
Sara cu fetiţele.
Cind o fi la moartea mea,
Să-mi chemati ibomnica,
' La umbra de la zăvoi:
Să-mi ţină luminarea,
Să mor cu ochii la ea,
Să-mi facă sicriu de plumb,
Să mă-ngroape mai afund,
De cinci &tinjeni în pămînt,
Să nu putrezesc curînd :
Să putrezesc la cinci ani,
Nu fae voia la duşmani .
262
Busuioace, nu te-ai coace,
Nici sămîncioară n-ai face :
Că din sămîncioara ta
A1i să-ncepe dragostea.
Tinereaţa mult judecă,
Bate-o, Doamne, bătrineaţa.
Trenule, zo, mergi frumos,
Ce mă laşi să merg pe jos !
Să-mi beşic tălpile,
Să-mi răresc mustăţile.
401
263
Foaie verde mărăcine,
Ce-o vrea lumea cu mine ?
Nu fac nici o stricăciune,
Numai dragoste pe lume.
Fa Mărie din Batoţi,
Na la naica vo doi zloţi ;
Să nu te iubeşti cu toţi,
Numai cu naica cind poţi.
Colea-o vale la Timoc,
Unde-s flori de siminoc,
Joacă mindruţa cu foc.
Ai, mindro, noi amîndoi,
Pin' ce boii imi pasc iarbă,
Noi să ne vedem de treabă !
Cînd soarele va scăpăta,
1nspre sat noi vom pleca.
Fa, fetiţă de la munţi,
Pe mine si nu mă uiti,
'
Căci mi-e gindul tot la tine,
Sărăcuţ şi val de mine !
.'l u-rni dă stare la mîncare,
Nici hodină la culcare:
Şi mi-e gindul la plecare,
Ca să te-ntîlnesc in cale,
Doar o vorbă să-ţi vorbesc,
Inima să-mi răcoresc.
Dragostea cu ce să-ncepe ?
Vara, din busuioc verde,
Iarna, din sîn de la fete,
Iar toamna de la neveste ...
Cind la tine mă gindesc,
Din picioare mă topesc,
Ca o lumină de ceară,
Vara-ntr-un amurg de seară!

Toate fetele că-mi zic
Să mă ia de ibovnic :
Da eu zic,
1ncă sint mic,
Să mă lase să mai cresc,
Ca să pot să le iubesc.
268
De-oi trăi
cit oi trăi,
Fată mare n-oi iubi,
Ş-oi iubi o copiliţă,
Să fiu vara cu drăguţa
Şi iarna cu nevăstuţa.
Fata mare să mărită
Şi rămîi cu gura friptă.
267
Mîndra mea cu tîmpla trasă
Şi cu cămaşa aleasă,
Mi-e drag să mi-o chem acasă.
Să mi-o iau sara de mînă,
Să mă plimb pe la grădină,
Să-i aştern o bolbotină,
Să mi-o iubesc cîte-o lună,
De cinci ori pe săptămînă.
268
De ce, f)oamne, n-am murit,
Cînd am fost copil mic,
Că nimica n-am ştiut !
Dar acuma nu mai mor,
Că-mi dau fetiţele flori,
Nevestele ochişori,
Şi nu mă lasă să mor,
Legănat pe pieptul lor,
De-aia eu nu vreau să mor !
402
289
Luna jos pe pajişte,
Badea dus la dragoste :
Luna sus de-o azvîrlită,
Badea dus l-a sa iubită.
270
Da n-auzi, tu, fa nevastă,
De la val de casa noastră,
Răsărit un pom în coastă,
A început să înflorească !
Da' duşmanii 1-a aflat,
Din tulpină 1-a tăiat
Şi dragostea ne-a stricat !
Zo, mă rog, mîndra, de tine
Să iei cita apă-o gură,
Udă pomu la tulpină,
Ca să dea din tăietură,
Facem iar dragoste bună.
271
Lină verde peliniţă,
Colea-o vale-o grădiniţă,
Frumos doarme o fetiţă !
Cu stînga este pe ţîţă,
Da' cu dreapta este pe piept,
Rău imi pare s-o deştept.
Lină verde trei lalele,
Şi-apucai pe drum la vale,
Mă-ntîlnii c-o fată mare:
- Fată eşti, sau eşti nevastă ?
- Nu sînt fată, nici nevastă,
Nici zână din ceri picată,
Şi sint fată de pe mare,
Care mă iubeşte, moare !
M-a iubit un căpitan,
1-a plesnit calu-n maidan :
M-a iubit un văr de-al meu,
Şi 1-a bătut Dumnezeu :
M-a iubit şi un dănac,
Pjnă sara 1-a-ngropat !
273
Cit fusăi tinăr dănac,
Purtai calu-nzorzonat ;
După ce mă insurai,

272 Vîndul calu pe mălai,

Iar frînele pe lapte dulce,
Fetiţă frumoasă, Să-I dau mindrii să-I mănince.

La picioare groasă,
La fată frumoasă,
'
Geaba eşti frumoasă, 274
Cînd te tii măroasă :
'
Şi naica-i frumos,
Verde şi iar de-un bujor,
.t\1a nu e măros ! De trei zile trag să mor :
La vale, pe vale, Fetele Îmi dau ocol,
Este-o casă mare, Mîndre le s-au strins sobor.
Cu uşa la vale, Rău le pare c-am să mor,
Cu fereastra-o zare. Şi cîntă de să omor.
Care-o ea şedea ? Ele-ntreabă und' mă duc,
Şedea o . fată mare,
Eu răspund la cîmpu-al lung.
Şedea şi cînta,
Alta-ntreabă de vin curînd ?
Codrii dezmierda ; Da' eu le răspund plingind :
Cum cînta vresnit, - Să am bani de cheltuială,
F runza-ngălbenit ; Aş veni la primăvară,
Cum cînta milos, Cu chite de tămîioară,
1ntorcea frunza pe dos ; Să dau la mîndre pe-afară.
De intoarce româneşte, Cînd oi zice foi de linte,
Inima-ţi topeşte ! De-ar fi mindrele cuminte,
Cîntă şi coboară, Pe nafca ·ele sl-1 cînte,
1n răsărit de soare, Cu trei zile înainte,
Te
Fără
scoa]ă din ţoale,
cingătoare.
.
Iar neicuta să le-asculte.
.

Cine îmi plînge în frunte,

Da' cine-auza '? Mă scol s-o sărut cu dor,
Ciobănel din piatră,
Şi cu aia să mă-nsor.
Dumnezeu să-I bată !
- Vin', mă ţuc-o dată,
Că şi eu mi-s fată :
Dracului te duci, 275
Dacă nu mă tuei !
'
- Nici eu nu mă duc, Bate vîntu sălciile,
Pînă nu te ţuc ; Să pornească şeicile;
Pe tilva cu flori, Să pornească şaica mea,
Iubeşti pînă mori.' Pin' la Măria-o Corbova.

403
Da-n Techia valea-i mică,
Toţi copii cu ibomnici :
Merg cu şaica făr-de frică,
Pe valuri de Dunărică.
276
- Cine-mi merge pc colnic,
Răsucind la borangic?
Cine răsuceşte trei zile,
Da' n-are pe fus trei fire ?
.
Mindruta mea cea din vale,
Ce mă-ntîlneşte în cale !
Ce caţi, fată, pe colnic ?
O vacă şi-un viţel mic,
Şi-un pustiu de ibomnfc,
Ce-mi era de cînd e mic.
Ce caţi pe cimpu-al cu flori?
Să culeg nişte bujorl.
Da c~ porţi în sînul tău ?
1\tere pentru iubitul meu.
De ce mergi p-ingă Timoc ?
Ca să ne iubim cu foc.
277
Cind oi zice trei masline,
De-oi gîndi, mindro, la mine,
Cum şi eu gindesc la tine,
N -ar mai fi păcat pe lume :
Ne-am iubi şi ne-am făli,
Peste flori ne-am tăvăli.
278
Ţine, Doamne, soare-o sus,
Să mă văd cu mindra dus ;
Ţine, Doamne, curcubeu,
Să mă sui la Dumnezeu,
Să-mi 5pui eu păcatele,
4C4
Ce-am făcut cu fetele.
Ai, fetită in alt sat,
•
Ce-am cerut tu nu mi-ai dat :
Am cerut pîne cu mere,
Tu ai dat buzele tele ;
Am cerut pîne cu miere,
Tu mi-ai dat ţîţăle tele.
Ai, fetiţă cu cojoci,
Cu mine să nu te joci!
279
F <laie verde rug întins,
Mă culcai la drum nadins.
Mă culcai şi mă sculai,
Şi puşca o luvai. ..
Şi plecai pe drum la vale,
0-ntîlnii pe mîndra-o cale,
Pusei mîna,-i luai o floare ;
O pus~i la cingătoare,
Să-mi tie vara răcoare.
'
280
Cuculeţ cu pană-albastră,
Ce baţi noaptea la fereastră ?
Că nu-s fată, nici nevastă,
Da-s dănac să te iubească !
281
1\'\îndro, cîrtogelu nostru
.~ uidit pustiu pe coastă !
Cum îl udă ploile,
Rasar viorelele.
Flori mîndre cu tămîioară,
Te-am iubit acolo-o vară.
La cîrtogu-al din mijloc
S-a ficut vatră de foc
.
Si-a răsărit busuioc.
De-or ieşi
negru pim1nt,
Să ştii că m-am prăpădit :
De-or ieşi verde rotat,
Să ştii că te-am sărutat.
282
Hei Sibiu, Sibiu, Sibiu,
Oraş · mare şi pustiu !
De trei ori te ocolii,
Ce cătai eu nu găsii.
Cătai fluturi şi mărgele,
Şi ciorapi cu găurele :
Să dau la mîndrele mele,
Ce m-am iubit eu cu ele.
283
Ardă-te focu de Dii,
De trei ori te ocolii,
Ce cătai nu găsii.
Cătai pene şi mărgele,
Să-i dau Măriuţii mele,
Să le bage-n sin la· piele :
Să mă joc cu ţîţele,
Ca popa cu cirtite.
'
284
Cînd oi zice foi de prun,
Trece Anica pe drum,
Primenită că era,
C-un bărbat ci să-ntilnea,
Da bărbatu că zicea :
- Trage-ţi, Anico, broboada,
Cam pe ochi, cam pe sprincene,
Că mă bagi in multe rele;
Cam pe coada ochiului,
Izvoru păcatului.
405-
285
Driguţa cu pălărie,
Sule-n deal la vie.
Drăguţa scurtă şi groasă,
Punea-o-aş picior la coasă.
Ziua să cosisc cu ea,
Noaptea să o-aştern cu mine,
Toate junghiuri să-mi aline.
Pintre gard, pintre stobori,
Văzui ochf-af negrişori;
Ochii negri ca neghina,
Rupsă inima şi splina.
288
- Fa văruică,
und' te duci ?
Parcă mi te duci la bilci,
Numa-n fustă şi-n papuci :
Da' neichif ce să-i aduci ?
- O mărămuţă cu nuci
Ş-o rochiţă largă-o poate,
Şi strîmtă la ţîţişoare.
Ţîţe miel cu bondorele,
Zo, ar muşca naica din ele,
Ca dintr-un fagur de miere.
287
Zice mindra că nu-i plac,
Că n-am toale de bumbac ;
'
Dar nici ea nu-mi place mie,
Că nu poartă pălărie
Cu plătică vişinie.
Fir-ar diavolului să fie,
Şi ea şi pălăria,
Cu plătica de pe ea,
Rupsă neichii inima;
Ea mi-o rupsă, ea mi-o leagă
Cu fir de mătasă neagră.
288 Să te satur de iubit.
Să te iubesc voiniceşte,

Mindră albă, cîrpă albă, Să-mi zici mîne bogdaproste.

Trinti-m-aş cu ea pe nalbă,
Să
Ca
mă
şi gutuiţele,
' .
J·oc cu titele,
292
Şi s-osărut în guriţă,
Şi să mi-o muşc de limbuţă. E mult de pe la săpat,
Ea pe mine, eu pe ea, De cind nu te-am sărutat ;
Ce mai dragoste era ! E mult de la strîns de fîn,
Eu pe ea şi ea pe mine, De c.înd nu ţ-am pus mîna-n sîn.
Ce mai dragoste pe lume !

293

289
Fă mîndruţo, păr sucit,
Şezi la noi dacă-ai venit ;
Foaie verde viorea, Nu umbla să mi te duci,
N-am, mîndro, pe unde da, Mai bine-o braţă m-apuci.
Să nu-ţi mai văd căşcioara.
Arsîta de potecea
Mă duce la casa ta, 294
Sara şi dimineaţa.
Rabdă, inimă, şitaci
Ca pămîntu care-I calci.
Fii, inimă, răbdătoare,
290
Ca pămintu su' picioare.
Că n-oi trăi cît lumea,
Nu fi, mîndră, supărată,
Şi n-oi stăpîni ţara.
Că te-am sărutat odată; Ş-oi trăi o zi şi două,
Multă lume e-nşelată, Şi m-oi topi ca o rouA.
Da' tu să nu fii o dată:
O dată, de două ori,
Să-ţi cad pe braţă să mori. 295

291
Foaie verde mărgărit,
Hai, mîndro, cu mine-n crîng,
Că nu-s lup să te mănînc ;
Or un cine să te rup,
Şi-s voinic să te sărut,
Păsărică de pe luncă,
Du-te la mindra şi-i cîntă,
Spune-i să se poarte bine,
Că nu ştii moartea cînd vine :
Şi vine ca o nălucă,
Şi nu ştii de nu te-apucă,
Şi te ia pe-o cale lungă :
Cale lungă, depărtată,
Unde n-ai fost niciodată.

406
296
1ni mă de putregai,
Spune-mi ce durere al ;
Scot cuţitu şi te tai,
Dacă pace nu al !
Inimă, fii răbdătoare 1
Ai minca, da nu ţi-e foame :
Ai doruri, dar ·nu ţi-i somn,
Da' pe mine mă omori !
Fii, inimă, răbdătOare, . Şi pe-a veche s-o cinstesc.
Că-ţi pun lacăt la picioare :
Stai, inimă, la un. loc, .
Că-ţi pun lacăt la mijloc.
Lacăte să-i pun o mie,
Inima lucră ce ştie.
297
- Niţo, fata maichii,
Da' unde mi-ai fost ?
Trandafir am luat.
- Da cui i l-ai dat ?
- Cui m-am lăudat.
- Nfţo, fata mal chil,
Da vezi und-te-ai -dus ?
- La catu-al de s·us.
298
Cînd oi zice mărgărit,
Mă uitai la răsărit ;
Văd primăvara venind,
Colţu la iarbă crescînd,
J\t~rgu-n coşere zbierînd.
V ăzui primăvara vine,
Pusei plugu pe rotile,
lepîngeaua pe ~colibe.
Cînd oi zice de-un susan,
Luai boii şi-i înjugai,
ŞI caii ml-1 inhămaf,
Luai· plugu şi brăzdal,
La Măriţa-~ b~tătură,
Ca să-i fac inimă ·bună.
Cînd oi zice fîn de rouă,
Trăsăi una, trăsăi două,
Detel · de-o dragoste nouă.
Una veche şi-alta nouă, ·
Să le iubesc pe-amîndouă ;
Şi pe-a noul s-o· iubesc,
Cînd oi zice foi ca rugu,
Să văd a doarat cu plugu,
Să iau cămaşa ca f~lgu,
Să pun şaua tot pe murgu :
Să mă-mplimb pe _cimp ~e-a rlndu,
Să vedem cum merge cîmpu.
Văzul cîmpu cnerge bine,
Ce mai veselie-o lume !
Tine-mă, Doamne, pe mine,
Numaf zece al de zile,
Să trăiesc cu mîndra bine ;
Si văd doi pui pe lîngă mine,
Petrecînd şi trăind bine.
Averea mea cui rămîne?
Să rămîie la ficiori, ·
Să văd pe toţi negustori,
Să rămîie la vo fată,
Să-mi dea turtă citeodată.
299
Zău, mi-e drag de prlmăvari,
Viorele-nfloare iară,
Şi păsăr'le cîntă-o sat,
Iar mindrele stau pe pat,
Cu buzele rumenite,
Cu sprincenele cănite.
Eu mă uit şi o privesc,
Cînd s-o prind să mi-o iubesc,
h1ăcar să mă prăpădesc.
300 Ci-ndărăt nu te mal duc.
- Foaie verde matostat,
- Foaie verde rug Intins, Stăpîne, nu ţ-ă păcat,

Ce stai, murgule, cam trist, Că trei ai te-am legănat,

Ori că-n chingă-o eşti prea strins ? Paisprezece te-am purtat,

- Ba-n chingă nu sint strîns, Pe-unde ţi-a fost pe plac.
Ş-am aflat c-ol si mi vinzi. Cînd intram cu tine-n sat,
- Ardă-1 focu de vindut, N u-ncetam din rînchezat,
Nu e vorba de vîndut, Şi mîndrele din oftat.

Şi e vorba de iubit. Pleticeam picioarele,

'Ndeamnă, 'ndeamnă, murgule, Ca toate şolmanele ;
Colea-o vale la Cerneţ, Te privea mindrele
Mi să face-un bîlciuleţ, Din toate oboarele.
De fete şi de băieţi : Te băgat in cămară,
Să-ţi cumpir un friulet, Mă lăsai legat afară :
Să te ţii cu el măreţ.' Te iubeai cu mindrele,
Frîuleţu de mătasă, Eu rodeam zăbrelele
Impletit de mindra-n şasă. Da' grăunţă, stelele.
- Ardă-1 focu de-ndemnat,
Că tot aşa am indemnat ...
Unde ajungi, mă legi de gard, 30t
Tu te bagi in cafenea
Şi beai rachiu cu căfea, Unde-o văd pe mindruţa

Şi-ţi iubeşti rnindruţa ta. Că-nălbeşte pînza,

Cum ţ-ă drag cu mindra-o sat, Albă ca şi lebăda,

Şi mie cu traista-o cap : Imi sacă inimioara.

T-ă drag cu mindra pe mină, Unde-o văd pe mindruta •
Şi mie cu ieslea plină. Că-şi sume te ·rochiţa,
Cînd oi zice iarbă verde, De să văd picioarele,
De care mi-e dor şi sete, Şi m-apucă frigurile.
Nu mi-I văd şi nu mă vede! Unde-o văd pe mindruţa
Dară-asară mi-I văzui, Că-şi tot spală faţa,

Minca-I-ar daica de pui, Cînd văd cămaşa despicată,

Şedea-n uşa grajdului,
Da grăunţă calului.
- Mănîncă, calule, iute,
M-aşteaptă mindra la punte.
Foaie verde trei lămif,
La Jii, murgule, la Jii,
La fete cu ochi că prii,
Şi oprege cheştenii,
C-aci, murgule, rămii :
Or te vînd, or te mănînc,
Tot in fluturi lucrată,
Stau in loc şi o privesc,
Din picioare mă topesc.
302
Spune-mi dragă, 'ie gîndeşti,
Spune-mi dacA mă iubeşti ;
Ochi-mi negri ca murele,

408
Lucftori ca stelele.
Trecui codru colo-n şes,
Găsii mîndră pe ales,
Cu ochii de neghiniţă
Şi faţa de garofiţă.
Sînt drăguţă şi frumoasă,
lţi pot fi dragă mireasă :
Căci fetele din Timoc,
Zo, iubesc cu mare foc !
303
Dealule, făcea-te-ai luncă,
Braniştea poiană lungă,
Să-mi văd mindra unde lucri
Şi de prinz unde mănîncă,
De namiaz unde să culcă,
Ca să mă duc să-i fac umbră.
Că mi-o arde soarele,
Şi-şi pătează buzele,
Ce sînt moi ca frunzele,
Da' dulci ca cireşile,
Ca fraga primăvara,
Cînd mi-o rupe măicuţa,
Să-şi răcorească guriţa.
O dealule, vale, luncă,
Să văd mindra unde lucră,
Şi de prinz unde mănîncă,
De namneaz unde si culcă,
Ca să mă duc să-i fac umbră.
Să n-o ardă soarele,
Să n-o bată vintur'le,
Să-i păteze buzele,
Ochii şi sprîncenele,
Gitu cu mărgelele,
Alea-mi fac plăcerile.
Geaba, neică, geaba, dragă,
Geaba duci căciulă neagră,
Ci nu sirut faţa albi.
Faţă albă ca şofranu,
Ochii negri cum cătranu,
Buze negre ca mărgeanu,
Dinţii ca mărgiritaru.
305
Lină, verde viorea,
Lină, Lină, mîndra mea,
Mor şi nu te-aş mal uita,
In inimă te-oi purta.
Că la tine gura-i dulce,
Nu găsesc pe un' mo-i duce ..•
Lină, Lină Citălină,
Eşti frumoasă ca o zină,
Floricică din grădină,
Mult eşti tînără copilă :
Vino, vino, pin' la mine,
Să-ti
,. facă naica un bine.
Şi să nu fi supărată
Că te-am sărutat o dată:
Multă lume-i înşelată,
Da' tu să nu fii o dată ?
O dată, de două ori,
Să-ţi cad pe burtă să mori ;
Să mă-ngropi în floricele,
Şi să privim cătră stele !
Lino, Lino Cătăllnă,
Tu eşti tînără copilă!
Frumoasă eşti ca o ztnă
Da' eu nu am nici o vină.
Floricică din grădină,
Vino, vino pin' la mine,
Pin' la stratul al cu flori,
1n grădina cu bujori.
Tu, badeo, aşa-i gindit,
Că pentru că sint negruţă,
Mă bucur să-ţi fiu drăguţă.
Şi tu, badeo,-aşa-i gindit
Că eu sint floare de găsit,
Ţiie de batjocorit !
Ce crezi, badeo, tu, că eu
Mă topesc de doru tău ?
Că nici un pas n-aş păşi,
Şi altul mi-aş găsi :
Şi mai bun şi mai bogat,
Nu ca ti ne deşelat !
307
Suflă vintu alinat,
Il cunosc că nu-i curat,
E de la badea minat,
Dintr-o grădină cu flori,
Unde scrie-un scriitori.
C-o mînă pe cartie scrie,
Cu alta imi face mie :
Să mă duc în primărie,
Să mă-nvăţ cu el a scrie.
Scrie badea pe artie,
Şi cind scrie, mă mingiie:
Cind ceteşte, mă topeşte,
Cu ceriu mă potriveşte.
Fată, zău, răruţă
Deasă la sprînceană,
Leliţa mea!
Leliţă săltiţă,
Albă porumbiţă,
Mărie fetiţă,
Leliţa mea!
Deşchide uşiţa
Ca să-ţi fur guriţa,
Să-ti
•
sărut cosita,
t
Lelita mea !
309
- Mărioari şi Mărie,
Gura ta tivilichle,
Cu buzele nărămzli
Şi ţîţele durdulii,
Spune-mi, neică, cui le ţii ?
Lui nea Ion din vii !
Dar guriţa cui o dai?
Tot lui Ion din plai !
Mai dă-mi-o şi mie,
Să mi-o ţin cu chirie,
Pin' la Stă'Mărle
Cînd se coace boaba-n vie,
Lămîii şi struguraşf,
Braghină şi corbănaşi,
Ochi-ţi negri, mînca-i-aş,
Toată viaţa să mi-i laşf.
Ochii negri ş-o spri nceană,
Năluca cea de -sub geană ;
Obrăjiorii rumeori, .
Păru-mpodobit cu flori.
3l0
Vine doru şi mă-ntreabă,
La fereasta din ogradă
- Acas' eşti, mîndruţo dragă ?
- Acas' da' m-am supărat
Că măicuta, m-a certat
Pentru bade-al meu din sat.
Şi-am zis verde de-un ţugrui,
la geană,
Ca bădita altul nu-i,
t
Numa-n codru este-un brad
Aşa subţirel şi-nalt,
Şi la toată lumea drag.
311
Firicel de iarbă moale,
Tot trecînd din deal în vale,
S-a luat lumea la mirare,
410
Că-s fudul şi mă ţin mare.
Nu iubesc pe fiecare,
Numai pe mîndra din vale,
Că-i frumoasă, bat-o, Doamne,
Te face de mori de foame!
Şi de foame şi de sete,
Cu fîntîna la perete.
Da' nici naica nu-i urît,
,.\mindoi ne-am potrivit.
Şi la ochi, şi la sprincene,
Ca doi golumbei la pene :
Un golumb şi-o golumbiţă,
Cînd se sărută-o guriţi.
312
Frunzuliţă foi de mac,
Pe drumu care mi-e drag,
Treabă n-am şi calea-m fac,
Ca să văd pe mindra-o prag,
Cu cirpa galbină-n cap,
Cu zulufii retezat
Ca să facă la necaz,
Păru pe frunte-a lăsat,
Şi mi 1-a făcut inele,
Legătura .cu mărgele,
Pe pofta inimii mele,
M-a-mbătrînit făr~ de vreme.
Văd bine c-am îmbătrînit,
Şi nesătul de iubit :
Da' mi-e frică că mor mîne,
Rămin mindrele de mine.
313
Trecui aseară la clacă,
h\i-o găsii pe mîndra-o poartă.
Eu la mîndra cind strigai,
Mîndra mea nu răspundea,
Lăcrămi din ochi-şi vărsa :
411
Dar şi muma aşa-mizicea :
-Lasă, maică, pe asta,
Satu-i larg şi fete are,
Şi urîte şi frumoase,
Cată-ţi alta mai aleasă 1
Lasă tu pe-a păcătoasă,
Nici nu-ţi mătură pin casă !
- Mumă, mumă, muma mea !
Ia taci, mumă, nu vorbea,
De nu-mi frînge inima!
Ceru-i larg şi stele are
Luminoase,-ntunecoase,
Nu sînt ca mindra frumoase.
314
Mîndra mea a frumoasă,
Cu cirpa luminoasă,
Cu cărarea 1~ o parte,
Să te cunosc dfntr-alelalte,
A cu ochii lumi noşi,
Şi mă scoală la cocoşi.
Floricică de pe munte,
Ce eşti neagră şi uscată,
Iar de ploaie eşti ploiată,
Iar de vint scuturată,
Iar de dăicuţa cilcată?
Nu-s de ploaie ploiată,
Nu-s de vînt legănată,
Nu-s de dofci călcată :
Ma la rău loc eu mi-s dată,
1n livadă după piatră.
Floricică din răzor,
Mult eşti plină de dor ;
Nu e doru cum să fie,
Ma e doru mare cine,
Peste şapte dealuri vine.
Vino, dor, vino mirior,
Tot la mindra prin obor ;
Floricică de pe sclad,
Mult eşti plină tu de drag.
3l5
Cind oi zice de-o secară,
Mă-ntîlnii c-o fetişoară,
Cu cosiţa gălbioară,
Cu mijloc de trestioară.
Rupe-i, Doamne, cosiţa,
Că mi-a rupt ea inima.
3l6
Cind oi zice o sipică,
Am o mică ibomnică,
Aş iubi-o şf mi-e frică.
Aş lăsa-o de-ar mai creşte,
Şi done mă pridideşte,
Unde văd ochii ca mura,
Mă apucă dor asupra.
Are ochi ca nişte stele,
Şi sprincene subţirele:
La gît şire cu mărgele,
Şi obraji cu ruminele :
Ţîţă mici şi bondurele,
Şedeau pe braţele mele,
Pînă mor nu-mi uit de ele.
3l7
Frunzuleană foi de măr,
Cite stele sînt pe cer,
Toate pin' la ziuă pier.
Numai luna şi c-o stea
Ş-a slobozit raza-ncoa ;
Si-mi tine mie lumina,
Pînă-~i iubesc mindruţa.
Eu tînăr făr" de mustaţă,
Mindra fără pui la braţă,
Cu-ale ţîţe gogoneaţă :
Nu i-aş da drumul din braţă,
Pin' mă satur de dulceaţă.
412
318
Lină verde de-un lăcson,
Scoală-mă, mîndro, din somn,
Da' di-mf guriţă că mor.
Guriţa şi buzele,
Ce sînt moi ca frunzele,
Şi dulci ca smochinele.
Fa Mărie, Mărioară,
Ce nu te loveşte-o boală,
Să te culci la naica-n poală,
Să-I dai naichif gurlşoarl.
Guriţa şi buzele,
Că sînt buze zugrăvite,
Şi-o cintar sînt cîntărite.
1n cîntar de la fterar,
Păstrate de domnii-ai mari.
Ce mai vreme de iubit,
Cu mindra sint gîlcevit
Pentru lucru de nimic :
Pentru un inel de-argint,
Pentru el că i l-am frint.
Grimna de la stinga,
Aia-mi rupse inima.
319
Fire-ai naibii, Mărioară,
Cine te-a scos in poiană,
Naltă ca o buruiană,
Frumoasă ca o icoană !
Naltă eşti, frumoasă eşti,
Da' nu ştii să te iubeşti,
Te iubeşti două-trei zile,
Şi-mi stă gindul tot la tine.
.t\tarioară de la Gorj,
Cu cămaşa cu bobocf,
Lasă poalele mai jos
Că ne-ai omorît pe toţi.
320
Ai, fetiţă de la Bor,
Cu ciorapu roşior,
.
Ai, fetiti de la munte,
Cu perciţa jos pre frunte,
Nu ţi-am spus, fetiţă, spus,
Cînd is oamenii mai mulţi,
Tu la min' si nu te uiţi ;
A cind is mai puţinei,
Tu să caţi in ochii mei.
Ochii mei sint ca şi-ai tăi,
De e drag naichii de ei.
Ochii tăi mă bagă-o boală,
Da' sprîncenele mă scoală.
321
-Spune, mindro, ce-ai beut,
De n-ai mai îmbătrînit ?
- Am beut lapte de cuc,
Şi iubesc tot ce apuc 1
Mi-a dat lapte cu oala,
De-aia-i dulce gura-aşa,
Mi-a dat lapte cu paaru,
Gura-i dulce ca zaaru !
322
Cîte fete-s bănăţene,
Toate-s rnindruţele mele;
Şi la bine şi la rele,
Cu foc le iubesc pe ele.
Că fata bănăteană
•
1i mîndră la sprînceană,
~1îndră, mindruteană,
Ea-i ca o cocoani.
Cind îi zici de furcă,
Ea pe loc se culcă,
Toaca-i bate-n dungi,
413
Doru s-o ajungi.
Dacă vreai dragoste-aprinsă,
Adu-mi gura neatinsă
Şi-o inimă de Sînzeană
Ca apele de izvoară.
323
La podu cu zalele,
Răsărit-asoarele.
Nu mi-e soare răsărit,
Da' mi-e badea-mpodobit,
Cu podoabe de argint,
Ce n-am văzut de cind sînt
Dă-mi, badeo, cheiţele,
Să-mi deschid portiţele :
Să-mi iau cununiţele,
Să-ţi dau curpiniţele.
324
lată-1, iată-1 suie deatu,
Că-i cunoaşte daica calu ;
Calu negru, armăsar,
Voinic negru şi codrean,
Iată-1, iată-1 suie dealu,
Că-i cunoaşte daica calu :
Calu negru, porumb creţ,
Voinic tînăr şi iubeţ.
325
Ai, mîndro, să ne iubim,
C-amîndoi ne potrivim
Şi la ochi şi la sprincene,
Ca doi porumbei la pene.
Ai, mindro, să dăm mina,
C-amîndoi sîntem la una :
Eu n-am tată, tu n-ai mamă,
Amîndoi sîntem de-o sarnă.
A1indro, sprincenele tale,
Pene de privighetoare :
Cind le sui, cind le ridici,
Rău la inimă mă strici ;
Cind le sui, cind le cobori,
Din picioare mă omori.
326
Frunză verde mărăcine,
Zău, acuma trăiesc b!ne,
Cu bădiţa lingă rnine.
Cînd îl văd . dumineca,
hli să rupe inima ;
Cind îl văd în capu gol,
Parcă e un domnişor.
Că e cu păr retezat,
Nu-i fecior ca el în sat;
Cind mă uit în faţa lui,
Ştii, ca spuma laptelui ! ...
327
Trece oaie-al meu călar~,
Cu cămaşa ca o floarL',
Cu pălăria pe-o nare,
Unde-I vede, daica moare !
Cu brîu cel roşior,
Cu papucii gălbiori ;
Cămaşa cu floricele,
Parcă-i ceru plin de stele !
Cîte fete cu mărgele,
Toate-s drăguţele mele ;
Cite fete-s cu cercei,
Toate-s fluturaşii mei.
Nu ţi-am spus de-atitea ori,
Să nu porţi cirpa cu flori,
Că mă faci să mă omori,
Cu tine de subţiori ?
Nu ţi-am spus, mîndro. oJată,
Să nu porţi cirpa vărgati,
414
Mă găseşti tu mort la poartă,
Că nu-mi dai dragostea toată !
Nu ţi-am spus, mindro, ţi-am spus,
Pe vale de Timoc în sus,
Unde-s oameni mai mulţi,
La mine să nu te uiti?.
Da' unde-s mai puţinei,
Să te uiţi în ochii mei,
Că sînt negri ca ş-ai tăi,
Şi ghiceşti gîndul in ei!
Că la mine cînd priveşti,
Fruntea cînd ţi-o încreţcşti,
Naica ştie ce doreşti,
Ce doreşti şi ce iubeşti !
Dorul meu şi-al dumita le,
Facă-1 Dumnezeu o floare;
O floare mirositoare,
S-o poarte la cingătoare,
S-o pun noaptea-o sin la mine,
Şi să mă visez cu tine ;
Să zburăm ca rindunele,
Să ne iubim pintre stele ;
Pintre stele şi luceferi,
S-ajungem în vîrf de ceri ;
Amindoi să ne iubim,
1n zori iară s-o pornim.
328
Mîndro, mîndri-m-aş cu tjne,
Nu mai mult, un an de zile,
Să fac un copil cu ti ne,
Să samene-aşa ca mine :
Şi la ochi şi la sprincene,
Şi la' dragostele mele.
329
Lină verde colălie,
Păsărică alburie,
Treci la naica-n Bugărie
Că mi s-a copt strugurii-o vie :
ŞI s-a-nvăţat mierla neagră,
De mănîncă via-ntreagă:
Şi s-a-nvăţat golumbeii,
De mănîncă strugureii :
Şi s-a-nvăţat pupăza,
De-mi ciocneşte viata.
Mindro, cum să facem noi,
Să ne iubim amindoi ?
- la-ţi puşca şi doi copoi,
Doboară-o vale-n zăvoi ;
Că eu vin cu cei doi boi,
Să ne-ntîlnim amindoi.
- Pînă boli~ paşte iarbă,
Noi să ne vedem de treabă:
Pînă boii mîncă fîn,
1ţi culeg mere din sîn.
Ce n-a lăsat Dumnezeu,
Ce iubesc, rămîie-al meu,
Şi să mor cînd oi vrea eu :
Nici atunci şi nici ·atunci~
Cînd o face plopu nuci.
Ce n-a lăsat sfîntu soare,
Să vie mindra pe răcoare :
Să vie la moartea mea,
Şi să-mi ţie luminarea.
Eu s-o văd, apoi să mor,-
Ea mă săr~tă cu dor :
Să mor cu mîndra-'ngă mine,
Că m-am simţit cu ea bi~e.
331
Cînd oi zice trei surcele,
Voi, voi, mindrele mele,
Să veniţi cîteşitrele,
Veniţi pe urmele mele.
Veniţi miercuri, veniţi joi,
415
Să ne răfuim şi
nof :
Veniţi azi şi veniţi
mîine,
Numai să ne iubim bine.
Poate s-o-ntimpla să mor,
Să nu-ţi mai uidesc dator :
Să-ţi iei gura inapoi,
Cu buzele tale moi.
Să ne ştim de-aci răzniţi,
De depărtărf înghiţiţi ;
Că eu ce v-am dăruit,
Aia v-am şi făgăduit.
V-am dat, mîndre lor, cercei,
Ca să vă mîndriti., cu ei ;
V-am dat mîndre flori de crin,
Să le purtaţi p-îngă sin ;
V-am dat mărgele de mărgean,
Să ne iubim peste-un an.
332
Lină verde tămîioasă,
Dor, Doriţo lele ! (refren)
Zo, mi-e dragă primăvara,
Cînd văd mîndrele pe-afară,
Dezbrăcate-n pielea goală.
E frumoasă şi toamna,
Da' e toamnă friguroasă,
De intră mîndrele-n casă ;
Şi din casă intru-o sobă,
Şi nu iasă-afar; la vorbă.
Ieşi, mîndro, sara pe lună,
f eşi, mîndruţo, la fîntînă,
Să-mi dai apşoară de-a bună,
Şi limbuţa, vezi, din gură.
333
Mitrăniţă, Mitrăniţă,
Fă-ţi braţele grădiniţă,
Iar ţîţele lubeniţă ;
C-am să mă bag pindăraş,
Să le păzesc, mînca-le-aş 1
334
Cite mindre-n braţe-am strins,
Toate după mine-au plins ;
Dar pe cîte şi le-oi stringe,
Toate după mine-or plinge J
Pusei ochii şi pe tine,
De-oi scăpa, să fiu ciine !
Să-ţi fiu ciine, lege rea,
De n-oi purta frica mea !
.
Să-ti fiu cîine călători,
De nu te-oi face să mori !
Să-ţi fiu ciine-n patru brinci,
De nu te-oi face să plingi !
335
Iubeşte, neică, iubeşte,
1ubeşte şi nu postcşte ;
1ubeştr- şi bun şi rău,
Să fie pe placul tău :
Pe urît şi pc frumos,
Şi să nu te ţii fălos ;
Cu urîtu-ţi faci pomană,
Cu frumosu îţi faci fală,
Ce n-a lăsat Dumnezeu,
Ce iubeşti să fie-al tău ? ...
C-am iubit o păpuşică,
La inimă mă despică.
Cind oi zice de-o sulfină,
lnima-n mine suspină ;
Cum te lăudai spre mine,
Că n-ai pe nima pe lume! ...
Cînd oi zice de trifoi,
Venii aseară la voi
Şi te găsii intre doi,
Aşa fu vorba-ntre noi?
Unul te ţinea de mină,
Altul te sărută-o gură ;
Unul te sărută-o gură ;
.
Unul te tinea de tită,..
La altu-i dădeai guriţă.
416
Bate vintu sălciile,
Să pornească şeicfle
Pe apa Timocului,
Pe sub umbra codrutui.
Timocul, ţară frumoasă,
Cine intră-n ea nu iasă !
Are cîmpii de mătase
Şi fetiţele frumoase,
1mpodobite cu flori,
Şi obrăjori cu bujori;
Da-n cosiţă romaniţă,
Că sint fetiţe de viţă.
Cine, mîndro, te-a-nvăţat,
Păr pe frunte ţi-ai tăiat,
Cu cleştele l-ai călcat,
Pe neica l-ai ofticat ?•••
Foaie verde foi de crin,
fetiţă din Negotin,
Hai cu neica-o Severin
Să ţinem calea la trin :
Trinut trece şuierînd,
Mîndra rămîne plîngînd,
Din ochi negri lăcrămînd,
Da' din gură blăstămînd.
337
Foaie verde trei lăptuci,
Fă mîndruto, und' te duci,
•
Numa-n fustă şi-n papuci ?
Parcă mi te duci la bilci!
Trece mindra pe colnic,
Cu papucii lic, tic, lic.
Cămaşa cu borangic,
Şi-mbrăcati cu ilie.
la-mă, mîndro, şi pe mine,
Ca să merg şi eu cu tine :
Şi eu sînt premenit bine,
Şi te-aştept, mîndro, pe tine,
Cu cămaşa albi floare,
Şi cu fluturi pe la poate.
Bai, mindro, colea pe vale,
Că nu este nima-n cale :
Pc cimpul cu floricele,
Să culcgcm drăgostele.
Bre J\1ăric din Sirbie,
Treci la naica-n Românie,
Să te port in pălărie
Şi-n fustă din linărie,
Şi-n papuci de-ai din cutie,
Ş i-n ciorapi de-ai vişiori,
Pină-n glezne numai flori !
.
Bre Măriută, und te duci,
N uma-n fustă şi-n papuci ?
Parcă mi te duci la bilci !
- Da naichii ce să-i aduci'?
- O mărămuţă cu nuci,
O basma cu mere dulci ;
Unde-ai şede să mănînci,
Ş-amintea să-ti aduci
'1
De-ale noastre vorb~ dulci.
- Da ştii, mindro, da nu ştii,
Cind şedeam pe căpătîi,
Şi-mpărţeam dragostea-ntii ;
Cind şedeam ta voi pe pat,
Şi vorbeam de sărutat.
:\1 u ţi-am spus, daică Floare,
Să pui masa la răcoare,
1n uşă la dud u-al mare 1
De măninc, de nu mănînc,
'Ncalec calu şi mă duc,
Şi pe mindra să o ajung.
Că mi-e calu potcovit
Cu potcoave de argint,
417
Să sari din platră-n piatră,
S-o-ajungă pe mindra-ndată:
Să-i bea apă din găleată,
Apşoară de-a stricorată
Pin ciurele, pin dirmoane,
Pin lubre de la cucoane.
340
Frunzuliţă foi de măr,
Sint fată de negustori,
M-a pus taica negustori,
Şi nu mă iubeşti să mori r
Dar dacă-aifi v-un viteaz,
Fă-ţi grădină cu pirleaz :
Şi-n grădină o fintini,
Să-ţi cadă daica la mină.
De trii ori pe săptămÎnă,
Nici muica nu-mi bagă vină :
Că-i aduc apă de-a bună,
De la tine din fîntînă.
Da de-o bea muichiţa apă,
Nici descîntec nu o scapă,
Că izvoru e vrăjit,
Să dea daica un iubit.
1ubirea e neagră ra,
. .
Se tine de viata mea,
Pînă mor nu scap de ea.
341
Nu ţi-am spus, mindruţo,-odată
Să laşi uşa descuiată
Şi fereastra destupată,
Să te văd cum eşti culcată?
Că de-oi fi culcată bine,
Mă trag şi eu lîngă tine :
De-oi fi culcată rău,
Să-mi cat drumuleţu meu.
342
Luna jos pc pajişte,
Badea dus la dragoste :
Luna sus azvirlită,
Badea dus la chiote.
Vino, badeo, nu te duce,
Că tc-adăst cu gura dulce.
Vino, badeo, sările,
Nu-ţi uita potecile.
Nu lăsa sara uitată,
Gura mea nesărutată.
343
Cind oi zice de-un trifoi,
Vino, badeo, pe la noi,
Să ne-ntreccm amîndoi :
Vino colea pe su' coastă,
Pînă la căsuţa noastă.
Da la mine cum să intri ?
Intră, badeo, ca cu gindu !
Pălăria und s-o pui ?
După uşă este cui,
Acolo, badeo, s-o pui.
344
Spune, puico, ce-ai de gind ?
Că plec şi te las plingind,
Din ochi negri lăcrămînd,
Şi nu mă-ntorc pe ·curind.
Eu crezui că se glumeşte,
Oară ochii lăcomeşte,
Sigurat că mi-o dort~şte !
Spune, puico, vrei, nu vrei,
Că pe min' mă roagă trei ;
Spune-nli, puico păuniţă,
J)a gura dă-mi guriţă !
418
345
la dă, naică, pe din dos,
C-am o poartă de rogoz,
Cum pui mina cade jos,
Să-ţi dau gura cu folos.
Te iau cu capu pe mînă,
Şi-ţi dau ţiţişoara-n gură.
Ale ţîţe mult sînt dulci,
Miroasă la mere dulci:
Ale ţîţe nBititele,
Miroasă la gutuiele ;
Muşca re-ar naica din ele
Ca dintr-un fagur de miere.
Cind le-nBbuci cu gură plină,
Şi iar zici că e puţină.
Ai, mîndruţă,-n deal in cring,
Trei oase din piept să-ţi fring :
Da' pe-alelalte la rînd,
Că într-una-mi stai în gind !
Numai osul din spinare,
Ţi 1-a spălat vo zi mare :
Cind veni maica călare,
Fring şi osul din spinare.
Şi dintele-ăl de su' limbă,
Să rămîi ca naiba ştirbă.
3..J7
- Scară bună şi uşoară,
De la tine, bălăioară :
Seară bună şi m-aş duce,
N-aş lăsa gura cea dulce.
Gură dulce ca la tine
Nu este la nima-n lume !
- Ba, mă neică, nu te duce,
Să te scald în lapte dulce.
- Să mă scalzi, mindro,-n c~-i vr~a.
tu tot plec in sara-asta :
Şi n1ă duc la mîndra mea,
Ce m-am cununat cu ea.
348
Ce-an1 iubit acum doi ani,
Nu mai face nici doi bani ;
Ce-am iubit acuşi un an,
Nu mai face nici un ban :
Dar acuma ce iubesc,
N-am parale să plătesc !
Ce-am iubit am să iubesc,
Măcar să mă prăpădesc,
Şi ce-am iubit eu tot iubesc.
349
lbomnică de demult,
Nu căta că te-am urît ;
Te-am urît două-trei zile,
Stau cu gîndu tot la tine.
Cind te văd pe drum trecînd,
Cu mîinili pălăind
Şi cu fusta trăgînd vînt,
Stau în loc şi mă zăuit,
Să văd pe unde-ai tr~cut.
350
Foaie verde bob năut,
Fă mindruta
, mea demult,
Nu că ta că te-am urît :
Te-am urît de vo trei zile,
Dar mi-e gîndu tot la tine.
Nu ştiu, ceva mi-ai făcut,
De nu mai pot să te uit,
Pină m-oi băga-n pămînt.
Dai ca n-a făcut nimic,
419
Oar mi-e vorba cu liplc,
Se lipeşte de voinic.
Că daica de-ar fi ştiut,
Ti-ar fi făcut mai demult,
Pe-o foiţă de bujor,
Să te fac de dor să mori.
35f
Şapte săptămîni din post,
De cind la mîndra n-am fost :
D'asară iar m-am dus,
Şi găsii lacătu pus.
Rupsei lacătu cu mîna
Şi veriga cu căciula :
1ntraf în casi cu sila,
Că mi-am prins de minJră 1ni1a.
Da' mîndra de mă văzu,
Şapte scoarţe mi-aşternu :
Şapte scoarţe şi-un hamneac,
Ş-o perină de bumbac.
Aşa e la mindra drag,
Să dormim pe pat de fag.
352
Şi le-am spus la ochii mei,
Joileană bob de mei :
Şi le-am spus la ochii mei,
Să nu fie lăcomei,
Să se ia după copii,
Ama ochii nu m-ascultă,
De le vorbesc vorbă multă :
Frunzuleană de-a măruntă,
Tot după frumos se uită.
Plîngeţi ochi şi lăcrămaţl,
C-aşa aţi fost voi ursaţl,
Ce vedeţi să nu lăsaţi,
Ce iubiti
' .
să nu uitati.
353
Sus in sus, la plopu-al-nalt,
Şede neica supărat,
Că gurită nu i-am dat.
Mină, naica, slugile,
Să-şi dea daica buzele.
Că doar da ica-ncbuni t,
Să-şi dea buzcle-mprumut !
Floare albă, floare nalbă,
Trece drumu, nu mă-ntreabJ,
Parcă cineva mi-o roagă !
l-am dat drumu să-şi aleagă,
Să-şi aleagă dintr-o mi~.
Numai să-mi samene mie:
ŞI la ochi şi la sprincene,
Şi la chică şi la gene,
Şi la buze subţirele,
Şi la drc.gostele mele,
Ce-a trăit naica cu ele.
Bate vintu, mişcă luna,
Face mindruţa cu mina,
Să mă duc să mi-o sărut :
S-o sărut o dată tare,
Capu pieptului mă doare ;
S-o sărut o dată dulce,
Să-mi ţină pe-unde m-oi duce.
Mindro, doru-al de la tine,
Zo, mi-e, mindro, n1are ciine,
De pe şapte dealuri vine,
Pînă intră-n sin la mine,
Şi mă roade ca un ciinc,
Şi mă scoate-n primjvară,
(ialben ca turta de ceară.
De la Paşti pin' la lspas
Ci de năcazuri am tras !
Şi de mindra nu mă las.
Nu mă las, mindro, de tine,
Pin~ s-o lăsa post d~ piine ;
Post de piine, post de vin,
Post de titele-al din sin.
9 •
Nu mă las, mindruţă, las,
Pin' te-oi vede cu pripas ;
420
Pripasu să-mi zici tată,
Şi se mire lumea toată.
Atunci, mindro, nici atunci,
Iar aminte să-mi aduci
De-ale noastre vorbe dulci,
Cind stam pe pajişte nouă,
Şi-mpărţeam dragostea-o dtJuă,
Da' unde-am făcut iubitu,
A prins Dumnezeu pămintu :
Unde-am făcut dragostea,
A prins Dumnezeu iarba.
Mindruleano, vai de mine,
De-ai gindi şi tu la mine
Cit gindesc şi eu la tine,
Nici pămintu nu ne-ar ţine,
Ne-ar sădomi pină mine.
354
Trage naic-al n1eu la griu,
Cu cirpa neagră la brîu.
Nu e cirpa neagră-n briu,
.i\la-s brăcire cumpărate,
Trei galbeni şi jumătate.
- Mîndra mea cu ochii mici,
Ce mă faci să trec pe-aici
Şi sara şi dimineaţa 1
Pentru a ta frumuşeaţă,
la,-mi pierdui a mea viaţă 1
Pentru cei doi ochi ai tăi,
la,-mi pierdui eu boii mei,
Şi uidii cu doi vitei,
Ce-o să mă fac cu ei !
- Lasă-i, naicule, si crească.
Ca ei să ne arănească !
Cucule( cu pene verzi,
C:e cînţi vara pe livezi :
Ori ţi-i foame, ori ţi-i sete,
Ori ţi-i dor de codru verde ?
- Ma mi-i dor de satul meu,
C-am avut trei mîndre-o el :
Una-n deal,
Ca un par,
Una-n vale,
t::a o floare,
Alta ca o domnitoare.
Baş imi scoase inimioara
Şi mi-o pusă-n busuioc,
De mi-o duse iar la loc.
Cintă, cuce, nu te duce,
Că te prind fără de cruce 1...
- Toată vara ţi-am cîntat,
Da' tu nu m-ai ascultat,
Stai cu mindra pitulat:
Tu gindeşti nima nu vede,
Te vede cucu din crenge!
Cucu zboară din crînll in crîna,
Tu cu mindra pin alînJl.
355
Cind oi zice buruiani,
Ioana naichii, loană,
Ci n' te scoase in poiană,
Albă ca o budiană 1
Budiană cu trei creci,
Venită din Bucureşti,
Cetită de logofeţi,
Ca să nu mai pleci.
Unu-i logofătu Pătru,
Şi cu al .său cumătru:
Da' altu-i logofătu Ion,
Ce mi-i feciorel de domn.
l\1ai ştii, Ioane, ori nu ştii,
Cind eram voinici copii,
De făceam dragoste-ntii,
Pi ntre strugurii din vii ?
Ne mina muica la vie,
Să culegem razachie,
Strugurei şi brăghinaşi,
Ochii negri, mînca-i-aş !
Ţîţe albe ca un caş,
Trupuşoru-ţi frăgelaş;
Cu codiţele pe piept,
421
Nu ştiam
de und' s-o-ncep.
Sărutatul nu-l ştiam,
Ne trudeam de-1 invătam :
Noi şedeam pe căpătîi,
·Ş i-ncepeam iubltu-ntii.
Da' şedeam pe piviştele.
De vorbeam de driaostele :
Sărutam ţiţele tele,
Ce sînt tari ca nişte mere :
Sint dulci ca stafidele,
Curate ca stelele.
toană, cirtoagele noastre,
Stau acum pustii pe coaste.
Cind oi zice vforele,
Fusei vineri pe la ele :
1n cirtogul al din vale,
Răsărit-a iarba mare,
Bate vintul, iarba culci,
Dorul loanef mă usuci :
Bate vintu, iarba scoală,
Doru Joanei mă omoari.
Da'-o cirtogu cel din deal,
Trece peste el un cal,
Iarba de mi-o tăvileşte,
florile mi le răreşte.
1n cirtogul din mijloc,
Răsărit-a sfminoc.
Floare mîndră de Timoc,
'Ai să ne iubim cu foc.
Da' pe lingă siminoc,
Răsări şi busuioc.
Busuioace, nu te-ai coace,
Nici sămîntă n-ai mai face,
'
Că din sămincioara ta
S-a izvodit dragostea,
De nu pot azi făr' de ea,
Nici sara, nici dimineaţa.
Nu-rni dă pace la culcare,
Niciodată la mincare.
Ce n-a lăsat Precesta,
Să se vin dă dragostea ? ••.
C-aş da boul şi cu vaca,
Numai mindruţa si-mi placă;
Mi-aş vinde boii şi plujlu,
Să poată să facă tîr'fu.
351
- Florfclci-ntunecoasi,
Ce stai neagră-ntunecoasă ?
Or bruma te-a brumuit,
Or vintur'le te-a bătut ?
- Bruma nu m-a brumuit,
Vintur'le nu m-a bătut,
lbomnicu m-a lăsat.
Lasa-I-ar picioarele,
1n mijlocu drumului ;
Cu vorbe m-a înşelat,
Că tot aşa m-a mincat.
Lină verde foi de praz,
Moare mîndra de necaz
C-am iubit-o şi o las,
Şi trimete să mă duc :
Parcă eu am 'nebunit,
Să iubesc ce-am părăsit.
Oi, mîndro, cind te văd dalbă,
Limba-o gură mi să leagă,
C-un fir de mătase neagră.
357
Trandafir de pe răzor,
Ce creşti nalt şi roşior,
Cu mArginile verde-nchis,
Daica ibomnic te-a prins.
Nu te-am prins cu dinadins,
Şi te-am prins intr-o fafda,
Si vid ce minte-oi avea.
De-oi avea vreo minte bună,
Să te pun cu cap pe mină,
De-oi avea vro minte proastă,
Să te duci dracu pe coastă,
Să-mi cat altu mal frumos,
422
Nu ca tine-un tren1uros,
De umbli din sat în sat,
Cu cojocu-mbiferat,
Parcă-mi eşti un blestemat.
Busuioc verde chltat,
Cine mi te-a semănat ?
Fata ce s-a măritat.
Şi pe mine m-a lisat...
M-a lăsat de m-am uscat,
1nimioara mi-a secat ;
După ea sînt însetat,
Că doar ea m-a oftlcat.
O mîndră fată aleasă,
Mi-ar fi fost mie mireasă ;
Dar mindruţa m-a lăsat,
Fiindcă sint băiat sărac.
Firicel de iarbi verde,
Spune-mi de ce nu se vede
Dragostea mîndruţel mele,
Cînd ne jucam noi ~u ele 1
Ziua rupeam floricele,
Noaptea le-aruncam in stele :
Dar acum au putrezit,
Florile s-au ofilit :
Fata mea a-ngilbenit,
Cîmp cu flori mi s-a piri it,
Fata mi s-a vestejit.
Grea povară, greu iubit,
Al naibi fie de iubit !
C-aşa rău m-am poticnit
De o-am poftă la mîncare,
Nici odină la culcare.
359
Cînd oi zice foi de fragă,
Pin' ţi-am fost, badeo, eu dragă,
Ti-~ra casa văruftă,
Cu var peste cirlmldă,
Şi-n poartă era oglindi.
Da' de cind tu m-al urit,
Toate mindre-ai ponosit ;
Casa ta e grajd de cal,
Nici în casă-oglindă n-ai.
360
C:e-am iubit şi eu pe lume,
Ochi negri ca două mure.
l-am iubit, i-am sărutat,
De la mină mi-a scăpat,
Ferice de cin' i-a luat !
Jar e bine şi de mine,
Mai viu sara pe la tine.
361
Eu aici şi mindra-n ţară,
Amindoi zăceam de-o boală :
Astă boală ce-o zac eu,
Nu e de la Dumnezeu,
Singur mi-am făcut-o eu,
Singurel cu mina mea
Că mi-a plăcut dragostea.
Lină verde bob năut,
Fusei simbătă la tirg,
Ş-auzii lumea vorbind
Că i ubitu s-a oprit.
.-\pele se opresc toate,
Da' i ubitu nu se poate :
Că iubitu e ca mustu,
Cind îl bei, iţi face gustu,
Că iubitu este-aşa,
De e dulce ca mierea.
Cu nevasta m-am vorbit
C-o să mă las de iubit,
Să mă fac un om cinstit ;
423
Om cinstit şi bun de casă,
Să stau cu mindre la masă.
Cu nevasta m-am vorbit,
Cit aş fi eu pe pămînt,
Nici o grijă să nu duc,
Să mă duc unde-am de gind,
La mîndruta de demult
t .
Ce mi-a dat gura imprumut,
Să mor şi nu pot s-o uit,
C-a fost dulce la iubit.
Ce-a iubit sufletu meu.
Să mor şi nu-mi pare rău.
Ce-a iubit inima mea,
Să mor şi n-aş mal uita.
Cînd mă gindesc ce-am iubit
Mă mir cum nu m-am prăpădit,
De-atîta dor ce-am avut :
Acuş stau şi mi zăult,
Şi mă gindesc ce-am iubit :
Pe cite le-am sărutat,
Să le-adun, aş face-un sat.
Şi-n mijlocu satului,
Tot o mîndră fintînioară :
Fîntînă cu trei izvoari,
Să-mi bea duşmanii să moară.
Of, mindruţo, ce-mi făcuşi,
De dragoste mi-o urişi !
Tu, mindruţo, nu eşti bună :
De cind fuseşf la fîntînă,
Strîoseşi dragul din minciună.
De duminică sară,
Să-ncepem dragostea iară :
la seama, mindruţo, bine,
C-am avut multe cu tine,
Toate mi-a rămas de mine,
Da' să-mi păzeşti foarte bine,
Unde-mi vorbesc eu cu tine.
Tu-mi zici că mi-e dra2 de tine,
Eu cu tine vorbă-mi fac,
Da' tu-mi spui că mor de drag.
362 Cind o bate vintu tare,
Şi se face rotocoale,
Creşteţi flori, ca gardur'le, Se duce ceara la vale.
Să vă bată vîntur'le,
Ca pe mine gîndur'le.
Şi săcaţi din rădăcină,
365
Cum pling eu de la inimi.
Creşteţi, flori, şi înflori1i,
Că daichii nu-i trebuiţi.
Foaie verde trei masline,
Că n-am fraţi să vă-ngridească,
Plecat, pădure, pin tine,
Nici surori să vă pl ivească, Plinge frunza după mine.
Frunză, tu de ce mă plingi,
Nici nepoatt-- să vă crească.
Că e codru plin de voinici,
La tot fagu patru-cinci.
La fagu-al din mijloc,
363
Ce durere, ca de foc !
Trage un voinic să moară,
Păsărică de la izvor,
Cu capu la daica-n poală.
Nu mă blestăma să mor,
Da' dăicuta că-i zicea:
Că n-am pe nima cu dor
- Măi ~iete, ori te scoală,
Să mă-ntrebe de ce mor ;
Ori dă-i şi ţaţii din boală.
De ce mor, de ce boiesc,
Că mie mi s-a urit
Din picioare mă topesc,
Tot cu tine pirotind,
La inimă mă sfîrşesc.
Aşternute aşternind,
Dacă tu iar nu mă crezi,
La căpătîie mutind
Tună-n casă de mă vezi,
De la umbră pin' la soare,
Trage pînza de pe-obraz,
Pe-ale daichii brăţişoare.
Să vezi moarte cu necaz.
- Mărită-te cum oi vrea,
Cucuruz cu foaia-sus,
Că-ti trece tinereţea.
Ţucu-i gura cui l-a pus ;
De-~r vrea bunul Dumnezeu
Şi-aluna dintre dinţi,
Ca să mă scol şi eu
Cu ea, Ileano, mă minţi !
Şi să viu la nunta ta,
Ti-oi da bani cît oi avea.

364

Păsărică de pe lac,
Nu mă blăstămasi zac,
Că n-am pe nima cu drag
Să-mf puie mina in cap,
Să mă-ntrebe de ce zac.
De ce zac, de ce boiesc,
Din picioare mă topesc,
Ca un muc de luminare
Lină verde de-o lalea,
Că mi-e Drăghiş om frumos,
. . . la dos.
Si la fată si
Vine anu de cînd zac,
Pe trei scindureli de brad.
Mi-a crescut iarba la cap,

4Z4
N-am nici fraţi si mi-o cosască,
Da' nici soră s-o rărească,
Nici mumă să mi-o plivească.
367
N-a lăsat Dumnezeu bine,
Eu iubesc şi altu-o ţine ;
1ni mioara-mi se topeşte,
Dar altu o stăpîneşte.
Doamne, mare-i păcatu,
Cind mindra-i in braţe la altu ;
N-am cuţit, m-aş injunghia,
Şi pe min' da şi pe ea.
363
Rău mă doare la ficat,
Că mindruţa m-a lăsat ;
Şi-o să fie altui iubită,
Timoceanca mea dorită.
369
- Fa Măriţă
de pe munte,
c~ ţi-ai tăiat păr pe frunte ?
Ţi-a scos lumea vorbe multe,
Fa i\1ăriţo de la munte 1
- Las' să scoată, că nu-mi pasă,
J\1ama a fost păcătoasă,
De m-a făcut prea frumoasă,
Să stau cu boieri la masă.
Scriitorii nu mă lasă,
Primarii mă-nchid in casă,
Cu obloane la fereastă.
Mă uitai la nefca-n coastă,
Neica seceră la griu,
Cu bobocu meu la brîu :
Dă-mi, neică, bobocu-ncoa !
El imi spune că mă ia.
- De-aş ştia că m-oi lua,
Ş-altu bobocel ţi-aş da ;
425
După tine n-aş venea,
De gît eu m-aş spinzura,
De virfu stogorulul,
Or de vîrfu nucului.
Lină verde ca naiba,
După tine n-aş venea,
Că n-ai, Doamne, ce minca,
Da' să ţii ibomnica !
370
Cind oftaf o dată tare,
Ana Logojană, (refren)
Capu pieptului mă doare:
Băgai luna-ntunecare,
Nici soarele rază n-are.
Merge luna pe senin,
Mîndra mea varsă venin.
Las' să verse şi otravă,
Mîndra mea n-a fost de treabă.
Lină verde trei masline,
Mîndruleană, vai de mine 1
Tine-ţi ochfşorii bine,
Şi priveşte drept la mine.
Că Inima mf-o ştii bine,
Că-ţi mănînc limba din gură,
Să nu prinzi pe mine ură 1
Şi doi dinţi de lingă limbi,
Să rămîi la naiba ştirbă !
Mindro, ochişorii tii
Mîncă bănişorii mei,
Să mă bag slugă pe ei.
Da' ce fel de slugă-ţi fiu,
.
Numa-n brate să te tiu:
Ziua să-ti spăl vasele,
.
'
Noapt~a să-ţi moi oase le.
371
Două fete spală lină,
Doi dănaci le ţin de mină :
Două fete spală mită,
Doi dănaci le tfn de ţîţă: Jar Costlci se gîndea,
Două fete spală griu, Ochli-ndărăt arunca,
Doi dănaci le ţin de brîu. Pe Jleaaa o privea,
Una spală şi-mi suspină, Din inimă suspina,
1-a căzut salba-n fîntină. Şi cu milă să-ntorcea,
1nfloriţi, flori, şi-mbobociţi, Jar din gură-aşa-i zicea :
Că daichii nu-i trebuiţi. - Taci, Ileano, nu plîngea,
Cînd ii trebuirăţi, Că vind boii şi vaca,
Voi atuncea-mbobocirăţi. Şi-ti plătesc fetia ta r
.
De v-oti face ca cerdacu,
Daichii i-a trecut vacu ;
- Să vinzi, naică, ce-oi vindea,
Nu plăteşti fetia mea !
De v-o!i face cît grădina,
r>aichii i-a trecut lumina.
374

372
Daolică, ce văzul,
Mi-e ruşine să vă spui !
De la vale de satu meu,
De-o fată c-un moş bătrîn,
Ard trei făclii de seu ;
Cerea moşu măr din sin,
Ploaie, ninge, nu se stinge,
Dară fată-aşa zicea :
Decit mindra mea că-mi plinge.
- Fugi la dracu, moş bătrîn,
- Taci, Ioniţo, nu plîngea,
Că nu-ti dau măru din sin !
Că nu te iau eu ; t

Mi-I păstrez pentru-n copil,

Şi te ia un văr al meu,
Tiaerel făr' de mustaţă,
Să te poarte-o portu meu.
Care ştie stringe-o braţă
1n ilec şi-n pălărie,
Şi sărută cu dulceaţă.
Şi-n fustă de lînărie,
Dară moşu că-i zicea :
Şi-n papuci de-ai din cutie.
- Lasă copilu la dracu,
Dete Dumnezeu un vînt,
Şi dă-i la moşu săracu,
Căzu Ioana la pămînt.
Că e moşu mai bătrîn,
Da' Iordan, om milos,
Şi ce muşcă bagă-n sin.
Şezu lîngă Ioana jos ;
Ş-ai cu moşu-ntr-o grădină,
Dete Dumnezeu un soare,
Să-ţi aştern o rogojină,
Să sculă Ioana-n picioare.
Şi să-ţi dau o bolbotină
Să te joci pin' dimineaţa,

373 Pin' nu ţi-o cade greaţă

Ca din para pădureaţă.
La grădina ocoiHă
Nu că ta că sint bătrîn,
Găsii iarba tăvălită Că acu e moşu mai bun.

De Ileana şi Costică. Cine-o mai face ca mine,

Costică pleca rizind, Să iubească la copile :
Da' Ileana uidea plingind. Cine-n oră n-o juca,

426
S-o ia pe nevastă-mea : 377
De bă trină c he lbeşte,
Urită-i, Doamne, păzeşte ! Sui la deal, cobor la vale,
Văd la mindra luminare.
Cum m-aş face pin' la ea,
375 Dar mă tem de maică-sa,
Că să la cu-obraniţa
ŞI nu nimeresc vracniţa,
Jovane, Jovane,
f)c cind tu te-ai dus, Ma il dau eu la ţîţînă,
(irînele mele-ajuns ; Că aia e mai la-ndemini.

.
Si mi s-a-nvătat . Eu ţi-am spus, mîndruţo, spus,
Să nu ieşi aşa de vreme,
llouă păsărele,
Trag la spicurele. Că duşmanii stau pe lemne.
lvane, lvane, Ma să ieşi mai inserat,
De cînd tu te-ai dus, Cînd duşmanii s-or culcat,
Viile mele - ajuns S-or culcat cu toţi in pat,
.Si mi s-a-nvătat . Cînii s-or lăsat de lătrat.
Doui golumbiţă, Cînd cocoşii au cintat,
Zo, trag la bobiţă. Atunci e de sărutat.
lovane, Iovane, Sui la deal, cobor la vale,
De cînd tu te-ai dus, Văd la mindra lumînare :
Eu ţie ţi-am spus,
Cum m-aş duce pin' la ea,
. .
Eu tie să-ti fac
Pîne de secară,
Mă tem de piază rea.
C-o aştept încă de-asară,
Să-ţi ţie de-o vară,
1\\ălăel de-un ban,
Iubirea asta mă-omoară:
Să-ti tie de-un an. Picioarele mi-a degerat,
. ' Da' unghiţile-a picat !
Dar tu dormi, dormire-ai moartă,
Nu te-nduri nici pin' la poartă.
378
Aud uşa scîrţonind,
1nima-n mine săltînd :
Floricicăfoi alba&tre,
Gîndesc mindra s-a sculat,
Departe, mîndro, departe,
E cînele de bărbat ! ...
Şapte dealuri ne desparte,
Şapte dealuri ş-o pădure,
Puse mîna pe-o verghină,
.
Ş-o grădinută cu mure .
Dealurile să le trecem,
Pe-o verghină de-aia bună,
Pe-o verghină de-a din gard,
Securea o s-o luăm, Luminile incă-mi ard.
Pădurea o s-o tăiem, Eu 1-întreb de-i sănătos,
~\turele să le mîncăm, El m-atinse pin' la os.
-\mindoi să ne vedem, Eu 1-intreb de sănitate,
In gură ne sărutăm. M-atfnse pe-altă parte .

427
Luai şuba şi detei fuga,
Da-mi uitai în drum gluga.
Trecui dincolo balta,
Şi-mi aflai eu mîndră alta :
Şi cîntai un cîntecel,
E rupt din inimă el :
- Firicel de cînepioară,
Cinepioară de-a de vară,
Mindro, ai să ne luăm iară,
Să n-adăstăm pin' la vară.
Că de cind noi ne-am lăsat,
Multe lacrime-am vărsat ;
Puteam face şi-o fîntînă,
Să bea apă şi-o păgână :
Puteam face fintînă-n sat,
Să bea apă şi-un sărac ;
Fîntînă cu trei izvoară,
Cine-o bea are să moară!
De va bea drăguţul meu,
Să-i ajute Dumnezeu:
De va bea duşmanul meu,
Să-I mai bată Dumnezeu :
De va bea duşmanca mea,
Fierea pe loc i-o plesnea.
Bate-1, Doamne, şi-1 pirlcşte,
Pe-al ce vede şi pirăşte.
378
- Lină verde peliniţă,
Ieşi, mîndruţo, la portiţă,
De dă-mi apă şi guriţă.
- Nu pot, nu pot, dăiculiţă,
C-am in sobă o fetiţă:
Toată noaptea cere ţîţă,
Nu pot ieşi la portiţă !
- Fi-ţi-ar puiu-afurisit,
Că tot cu el m-ai minţit
De cînd eram copil mic ;
Ş-acum-am îmbătrînit,
Şi iar mă minţi cind
379
- Fetiţă, fetiţă,
Galbenă-o cosiţă,
Galbenă firoasă,
Ce te tii măroasă,
'
Că nu eşti frumoasă !
Fetiţă, fetiţă,
Ţucu-te-n guriţă,
De ce n-a i venit
Unde am crişit,
Sus la Tilva-naltă,
Unde-am fost odată !
Fetiţa vorbea :
- Naică, maic-al meu,
N-am putut să viu!
Muma m-a mînat,
Tata m-a trimis
Mieii să păzesc,
Flori ca să culeg,
.
Chitută să fac,
Chituţă cu ban,
Să ţină un an.
Un an şi jumătate,
Doru ne desparte.
N -am putut să vin,
Ploaia mi-a ploiat,
Soar'le-a răsărit,
Tare-am adurrnit,
Mult rn-am zăbăvit ;
De-aia n-am venit,
Unde mi-ai crişit,
Sus la Piatra-lată,
Unde-am fost odată.
380
Fetiţă, fetiţă,
Ţucu-te-n guriţă :
Mai mult la bărbie,
şi cind. C-aşa-mi place mie,
428
tţi va plăcea şi ţie. 882
Fetiţă, leliţă,
Mult eşti mincinoasă, - Mă,lacule, gură creaţi,
Şi neomenoasă Astă-Iarnă, ger şi gheaţă
l)e nu mi-ai venit Şi veneai la Ghiga-n brată :
Unde ne-am vorbit: Dar acuma cald şi bine,
La gard impletit, Nu vii, Jacule, la mine.
Unde ne-am iubit. Ori mumă-ta mi te-nvaţă
Leliţă, fetiţă, Să nu mă iai de nevastă ?

Ţucu-te-n guriţă ! - Muma mea mă-nvaţă bine,

- Muica mi-a vorbit, Să vin sara pe la tine,
Să vin sara pe-nserat,
Taica m-a bătut,
Cind duşmanii s-au culcat.
Ceaţa mi-a căzut,
Că duşmanii s-au vorbit
Oile-am pierdut,
Să ne prindă la iubit :
De-aia n-am venit
Să ne lege cot la cot,
La gardu-mpletit,
Să ne plimbe tirgu tot,
Unde ne-am vorbit, Să se ridă şi-un nărod :
Pe pămint crăpat, Şi-un nerod, şi-un blestemat,
Unde ne-am ţucat : De dragu ce ţi-am purtat.
La prilaz, pe iarbă verde
Unde nima nu ne vede :
La prilaz, pe iarbă lată, 383
Unde nima nu ne cată :
Şi-unde cintam româneşte,
Foaie verde lsmă creaţă,
1nimioara mi-o topeşte. Marie, gură de raţă,
Toată iarna ger şi gheaţă,
Şi veneai la neica-o braţă.
Dară-acuma s-a-ncălzit,
381 Primăvara mi-a sosit,
Floricelele mi-a-nflorit
- De ce, naică, n-ai ieşit Cind e mai bine de iubit,
La vorba care-am vorbit '? Da' tu pe naica l-ai urit.
- M-a pus muica la cernut, Or că mumi-ta te-nvaţă
Şi-am cernut cu sita deasă, Că nu sînt frumos la faţă,

N-am putut să ies din casă. Or tată-tu-ţi cală ,rău,

Da' eu luai sita mai rară Or tu faci de capu tău !
Şi il·şii la tineafară.
Cind trecui pe portiţă
334
Ca să-ţi dau, neică, guriţă
Imi rupsei a mea rochită• •• Auzi tu, drăguţă,
Cind trecui peste pîrleaz, Verde peliniţă,
Pentru tine trag necaz. Naică, năiculiţă,

419
Mîndră porumbiţă. Numai unde-i cărpiniş.
Păi dacă mi-auzi, - Să mă săruţi cît oi vrea,
De ce nu-mi răspunzi ? Unde nu e nimenea!
Că e mut t de-a sară,
De cind stau pe-afară :
Iar ploaia mă ploaie,
Cojocclu-mi moaie :
Ploaia rău mă pică, La tulpina nucului,
(.Jiub~luşa-mi strică :
Cîntă muma cucului ;
Nu mi-e de giubca,
La mijlocu nuculuf,
Şi-mi e de manta
Cîntă puiu cucului :
C-am dat bani pe ea,
Sus pe doui rămurele,
Colo-n Bregova.
Cîntă două turturele.
Da' n-auzi, drăguţă,
Cîntă cucu să mă duc,
la ieşi la portiţă,
Turtureaua să mi-ntorc,
Şi cita guriţă.
..
Să-mi dai cita tîtă
Să le dau la duşmani foc,
S-ardă cu copii cu tot ;
Hai, mîndro, să ne iubirn,
S-ardă şi duşmanca mea,
De din deal de Negotin ;
Că mi-a stricat dragostea.
La umbră de prun stolos,
Să ne iubim cu folos.
Că eu sint un om frumos,
Şi tu eşti frumoasă, 387
De nu-mi şed acasă,
Să mănânc la masă, Fa vitruică, fa surată,
Cu a mea nevastă, Ai să dăm paie vacilor,
Şi cu copilaşi Şi gură dănacilor.
Mîndri, mînca-i-aş ! Ba, văruică, ba, surată,
C-am mai fost încă o dată
Ş-a vrut muie a să mă bată,

385
C-o codiţă de lopată.

Frunzuliţă foaie lungă,

1\11 se duce mindra-n lun~ă ;
ta mine ochii şi-aruncă
Şi n1ă-ndcamnă tot la ducă.
Frunză verde fir mohor,
S-o ajung pe-acel ogor,
S-o sărut pe obrăjor.
Frunză verde ismă creaţă,
Toată ziua-mi dă povaţă,
Să nu-i fac cu ochiu-n faţă :
Nici pc faţă, nici furiş,
388
Lasă-rnă, măicuţă,-n pace,
Să trăiesc cu mîndrile,
Ca codru cu frunzele.
t\sară mi-am prins drăguţ,
Şi mi-am prins într-o cercare,
Să vedem ce minte are.
1\tic mi se prea pare
Că c fire copilărească

430
ŞI nu ştie să iubească.
El iubeşte de cu sară,
Cind sînt duşmanele-afară:
Nu iubeşte-o miez-de-noapte,
Cind dorm duşmanele toate.
389
Foaie verde porumb creţ,
Mindra mea din Rădoivăţ,
Cu obrajii gogoneţi,
Cu buzele ca mărgeanu,
Te iubesc de vine anu.
Şi-acuma mi-o lua duşmanu !
Vezi, duşmanu, da-l-aş dracu,
Cum il vezi că trece pragu,
Să-i dai brinci să-şi spargă capu,
Să s-aşeze pe tăciuni,
Ti-umple casa de minciuni !
390
Badeo, de dufmane multe,
Nu pot ieşi din curte :
Că de-oi fi, badeo, schimbată,
1mi zic că sînt blestămată.
Şi de-oi ieşi smolită,
1mi zic ci sint adurmită.
Nu-s frumoasă, nici o-am fost,
Da' voinic din minte-am scos :
Nu-s frumoasă, nici n-oi fi,
Oa' frumos eu voi iubi.
391
Am o mami tlcăloasl,
Şi mă ţine-nchisă-n casă,
Cu perdeaua la fereastă.
Iau perdeaua din fereastră
431
Şi mă urt la nalca-n coastA.
Naica seceră la griu,
Cu bobocu meu la brîu.
Eu cer bobocu să mi dea,
Naica cere să mă ia.
Să ştiu bine că m-o lua,
Altu boboc f-aş mai da.
392
Foaie verd~ rug intins,
i\1ă culcai in drum 'nadins
S-o visez pe Ioana-n vis.
Luai măntaua şi plecai,
Plecai pe un drum la vale,
J\1ă-ntîlnesc c-o fată mare,
Pusei mina, luai o floare.
Nu fu floare şi fu izmă,
Prinseră duşmanii pizmă.
393
Zumbai, lată-i Dunărea,
Zumbai, zumbai da, (refren)
La Mariţa-n Cladova,
C-a fost ibomnica mea.
Ea a trecut Dunărea
De aici din Orşova,
Şi mi-a săcat inima.
A trecut cu-ai ei părinţi,
De bir şi grofi trudiţi,
Şi-au fugit aci-n Sirbie,
Da' inima mi-e pustie.
Fi-ar trupu-alimănit,
De boieri afurisiţi,
Cum desparte doi iubiţi ! ...
Şi cine ne-a despărţit,
N-aibă noroc pe pămînt!
Că mie mi s-a urit,
Peste Dunăre privind,
1n Cladova tot uitind :
Unde lătnbile s-aprind,
lnima-n mine fierbind.
Foaie vorde ca năutu,
Nu I-ar mai răbda pămintu,
Cine a stricat iubitu !
lubitu ce l-am iubit,
lncă atita-aş fi trăit:
Că iubitu-l lucru mare,
Nu ţine la fiecare.
395
Păsărică albă-n cioc,
Mi-ai cîntat să n-am noroc :
J\1erg pe drum şi pe cărare,
lnimioara rău mă doare.
Mă doare, mă ofil~sc,
Din picioare mă topesc,
Că iubesc un pui de fată,
Şi nu pot s-o iau nevastă.
J\1indra-mi plînge şi oftează,
Din ochi negri lăcrămează :
Că măicuţa ei n-o lasă
Să-mi fie mie aleasă.
Vr~a de mine s-o despartă,
Bat-o Dun1nezcu s-o bată !
Dar-ar Dumnezeu să dea,
Nu mai mult de ce aş vrea:
S-o văd pe mă-sa-n urun1,
Şi să-i dau apă din pumn :
De vie să-mi putrezească,
Corbii carnea sa-1 ciocncască ;
In pămint să o-aibe loc,
Mince-o peştii din Timoc !
Cin' opreşte dragostea,
Să ardă casa pe ea :
Oasele nu-i putrezească,
432
Cel de sus să-I pedepsească !
Păsărică albă-n cioc,
Mi-ai cîntat să n-am noroc :
Ardă-te-ar focu,. te ardă,
Soarele să nu te vadă:
Şi să zbori din pom in pom,
După al tău soţior :
Şi să zbori peste liv~zi,
Ni\: iodată să nu-l vezi !
.1!)6
-- Fa mindruţă de la munte,
Ce tot porţi bobocu-n frunte,
Că ţi-a ieşit vorbe multe f
- l.as' să-mi iese că nu-mi pasă,
Că e muica ticăloasă,
Şi mă ţine-nchisă-n casă,
Cu perdeaua la fer~astă.
397
Trecui asară la clacă,
;\'\i-o găsii pe mîndra-o poartă.
Eu la mindra cind strigai,
l\1indra mea nu răspundea,
Lacrimi din ochi imi vărsa,
Dar şi muma-aşa-mi zicea :
- Lasă, muică, pe asta,
Satu larg şi fete are,
Şi urite şi frumoasă,
Cată-ţi alta mai aleasă ;
l...asă tu pe-a păcătoasă,
Nici nu-ţi mătură pin casă !
- Mumă, mumă, muma m~a,
la taci, mumă, nu vorbea,
De nu-mi fringe inima,
Ceru-i larg şi stele are,
Lumi noa se ,-ntunec oase,
Nu sint ca mîndra frumoase.
398 Să te prindă la iubit,
Să-ţi răpună viaţa,
Fata care-mi place mie, Să ne strice dragostea !
N -o las.ă mă-sa să vie :
Şi mi-o ţine-nchisă-n casă,
Cu perdeaua la fereastă. 401

Ştii, bădilă,
cum ziceai,
Sara la noi cind veneai
399
ŞI pe laviţă şedeai,
Şi cu muma-aşa vorbeai,
l-auzi, mindro, cucu cîntă,
Că pe mine-o să mă iai.
Ieşi afară şi-1 ascultă.
Tu, bădiţă, nu m-ai luat,
f)e ţi-o cînta cucu bine,
Urască-te binele,
Tragi nădejde şi la mine.
1ubească-te boalile.
De ţi-o cînta cucu rău,
Să te-usuci ca scindura.
Să-ţi ajute Dumnezeu!
Să te-adăp cu lingura,
:\ide, mindro, să fugim,
Pin' ţ-oi furşi viaţa.
Că nu putem să trăim ...
Să fii ca frunza de brad,
Că satu mi s-a mărit
Sufletu să-ti meargă-o iad,
Şi duşmanii s-a-nmulţit. 9

Iar eu să fiu ca un pai,

Că unde sînt doi cu doi,
Sufletu să-mi meargă-o rai.
Vorba le este tot de noi,
Şi din rai să te privească,
l)uşmanii mei şi cu-ai tăi
In căldarea cea drăcească,
Piară-o focu Gheenei.
Cum îţi plingi păcatele,
Aide, mîndro, să fugim,
Că n-ai ţinut vorbele.
De la deal de Stanotirn,
Cu atit nu te-oi lăsa,
Să călcăm drumur'le,
Mai mult te-oi blestema :
Drumur'le, răscruciur'le,
Să te-nsori de nouă ori
Să-mpărţim dragostile,
Şi să ai nouă feciori:
C-acuma e vremea de fuga.
Să te mai însori o dată
Pînă este cîmpu pîrg :
Şi să ai numai o fată :
Unde calci, urme nu faci,
O fată, o copiliţă,
Unde şezi, nu te mai vezi.
Să te poarte pe uliţă :
Pe ulita orbecească,
Toţi si mi te milulască.
--100

Nu ţi-am
spus, bătut de stele.
Să nu vii sara devreme,
Cind duşmanii stau pe lemne ?
Da' să vii mai înserat,
Cind duşmanii s-au culcat.
Că duşmanii s-au vnrbit
402
Cine-o mai fi strin ca mine,
l-auzi dighi, dighi, dighi, da,
(refren)
Numai mierla din pădure.

43J
Oa' nfci ea nu-mi este strină.
Ci ouă şi scoate pui,
Şi-mpereche la soţii.
Pe crenguţa nucului,
Şede puiul cucului :
Ar zbura şi n-are pen~.
Ar pleca, n-are putere
Şi sare din creangă-o creangă,
De el doru nu se leagă.
Şi sare din pom in pom.
Şi strigă pe naica Ion.
Nu e Ion, nu e nimic,
C-a plecat după iubit.
Fi-ar iubitu de cap,
Că tot aşa m-a mincat,
De cind am pus albu-n t:ap.
403
- Iubeşte-mă,
mindro, bine,
Pină sint pe lîngă tine :
Că dacă m-oi depărta,
Mult voi plinge ş-oi ofta.
Vei plinge urmiţa mea.
la vezi, mindra de-auza,
Numai atit că-mi vorbea:
- Mai năicuţă dumneata,
Mult pe tine te-aş iubea,
Da' ne vede cineva
Şi ne strică dragostea.
Ei de mină ·se lua,
Ei în codru se-nfunda,
Puţinei că-mi zăbovea :
Se lua, se săruta,
Bine făcea dragostea.
Ei la vorbă se lua,
Iar fetiţa că-mi zicea :
- Iubeşte-mă, naică, bine,
Că sint tînără copilă,
Iubeşte, nu-ţi bate joc,
Că sint tinerea boboc ;
1ubeşte-mă, ori mă lasă,
4)4
Ori dă-mi drumu să-mi fac casă.
Dar băiatu iar vorbea:
- Nu te iubesc, nu te iau,
Nici la altu nu te dau :
Nu te iubesc, nu te las,
Numai să le fac necaz 1
404
Lasă, lasă-mă, bădiţă,
Dacă n-ai fo~t cu credinţă !
Să te-ajungă, badeo,-ajungă,
Doru mult şi jalea lungă :
lnimioara să ţi-o frîngă,
Să ţi-o frîngă, să ţi-o stingă.
Că ţi-am fost la tata fată,
Tu, badeo, m-ai înşelat
Şi inima mi-ai secat.
Să trăieşti să tot iubeşti,
Să n-ai parte nici de-un bine,
Numai să gîndeşti la mine.
405
Mă dusei la tirg
Să văd boii cum se vînd,
Vacile cuRI se plătesc,
Mindrele cum se iubesc.
Şi mă detei mai colea,
Şi văzui pe mîndra mea
1n bratele altuia .
•
Cind în braţe mi-o strîngea,
Frigurile mă prindea :
Cînd pe buze-o săruta,
Mai rău că mă scutura.
406
Asară-n grădină,
Mi-a spus o vecină,
Cu alta te-ai îmbrăţişat !
Of! puişoru meu dorit,
Pentru tine m-am chinuit !
Căci ca tine-o lumea mare,
Nu-ţi găsesc asemănare,
Of ! puişorule.
Pentru tine, ruje plină,
Nici n-am somn,
Nici n-am odihnă.
Pentru tine, ruje creaţă.
Nici n-am somn,
Nici n-am viaţă.
-107
1ubcşte-mă, badeo, tu,
Or mă lasă la altu.
Nici nu iai, nici nu mă laşi,
Numai necazuri imi faci l
U itaşi, badeo, şi tu, ciine,
Cum ziceai tu către mine,
Cind pe mine mă iubeşti,
Nici la alta nu gîndeşti.
Asară pin amurgit,
Cu alta te-am întîlnit ;
Cu ea te-ai îndrăgostit,
Lîngă ea ai adormit.
408
Foaie verde şi-o lalea,
1\1îndro,-n bătătura ta,
Să răsară trestia,
Trestia cu salcia,
Să fete lupoaica-o ea,
Lupoaica şi vulpea ;
Puii lor să chiotească,
Pe tine să te jelească.
C-ai avut băiat curat,
Pin' la urmă l-ai lăsat:
Lăsa-te-ar picioarele
Ca pe mine gîndur'le
435
409
Frunzuliţă foi de fag, _
Şi-mi prfnsei drăguţ cu dra~r:
Cu sprincenuţa cănită
Şi cu ceafa potrivită,
Cu căciula negrişoară,
Unde mi-I văd, cad in boală.
Da'-mf pleacă in slugărie,
1şi ia ţoale de cununie :
Ţoale noi de mătasă,
Ca să-i fiu eu de mireasă.
1n altă ţară mi-a trecut,
Nu ştiu ce s-a zăbovit,
Altă mireasă-a găsit,
Pe mine m-a năpustit.
Foaie verde avrămeasă,
Da' el mie-mi trimeasă,
Cind oi zice de-o negară,
Pe trei paie de secară :
- Mă-nsor, mindro,-n altă ţară!
Da' eu lui îi trimesef,
Pe trei paie de ovăz :
- lnsoară-te sănătos f
Da' el mie iar trimeasă,
Pe trei foiţe de-alun,
Ca să mă duc să-I cunun.
.
Frunzulită foi de nuc, -
Da' eu, vezi, zo, nu mă duc.
Cînd oi zice de-o alună,
Dară muma, zo, mă mînă :
- Du-te, soro, de-1 cunună,
Că ţ-a fost drăguţ de-o lună.
Mă dusei şi-1 cununai,
Luai vinu şi-1 blestemai,
Din guriţă-aşa rugai :
- Cind oi zice de-un pirău,
Fine, finişoru meu,
Să dea bunul Dumnezeu,
Nici mai bine, nici mai rău,
Numai cum oi zice eu.
Lină verde de-un susai,
Nouă cocoanc să-mi al:
Frunză verde măcieşl,
Nouă coconaşi să faci,
A de zlce coconiţă,
Să-mi faci cu dinsa-o fetiţă,
Să te poarte pe uliţă.
Pe uliţa orbccească,
Pin maiaua ţigănească,
Lumea să te dăruiască :
Nici cu mult, nici cu puţin,
Cu trei cară de blestem.
V ii şi la bordeiu meu,
Să te dăruiesc şi eu
C-o cofiţă de mălai,
Coaptă-n ţăst de nouă ai,
.
C-ai mintit c-ai să mă iai.
410
- Floricică de la munte,
Ce-ai pus cununa pe frunte i
Doboară-ţi cununa ta,
Ne secaşi inimioara.
Floricică brumuită,
Ce eşti neagră şi pirlită,
Şi peste zi ofilită ?
Floric ică-ntunecată,
Ce eşti neagră şi uscată,
Şi la inimă secată ?
Or bruma te-a brumuit,
Or că roua te-a bătut :
Or soar'le te-a pripit,
Or că vremea i-a trecut ?
Floricica sta zicea :
- Nici roua nu m-a bătut,
Bruma nu m-a brumuit,
Soarele nu m-a pripit :
Nici vremea nu mi-a trecut,
lbomnicu m-a urît,
Că sint neagră şi uscată,
Şi la inimă secată,
436
Sint de ibomnic lăsati.
M-a iubit şi m-a lăsat,
La inimă m-a secat :
Lăsa-I-ar picioarele,
Ca pe mine gîndurile.
Unde-o fi drum glonţuros,
Acolo să cadă jos,
Pică-i carnea de pe os,
C-a fost naica prea frumos,
Şi la vorbSi. mîngi ios.
Unde-o fi drumu mai rău.
~ă-1 ajungă dorul meu:
Doru meu şi mila mea,
Cu dureri şi boală grea,
Că mi-a secat inima.
Să cadă-n boală la pat,
Să nu mai dea peste leac
Că inima mi-a secat,
Să se ducă pomina,
Blestem de ibomnică,
Şi la Maica Preces ta.
-III
- Spune-mi, mindro,-adevărat,
Pe cînd eu am fost soldat,
Citi voinici te-a sărutat,
'
De ţi-e obrazu pătat?
- Nima nu m-a sărutat,
.
Da' de deasneată m-am sculat,
Şi m-am dus pe la grădină,
De m-a muşcat o albină !
- Taci, mindruţo, nu minţi,
.
Căci albina n-arc dinti ;
.t\lbi na unde te muşcă,
,\colo locu se umflă.
Da' voinic und' te-ncolţeşte,
Carnea-acolo se-negreşte :
Văd, mîndro, că te-ai iubit,
Cu cine mi-ai nimerit !
412
Fetiţă din altu sat"
Plecată de la bărbat :
Eu plecat de la muiere,
Amindoi pe drumuri jlrele.
Mîndra mea ce-o am acuma,
N-aş da-o pe toată lumea :
Că cu lumea n-am ce face,
Da' cu mindra fac ce-mi place.
413
- Ziua bună, fa muiere,
Mă duc la mindrele mele,
Ce m-am iubit eu cu ele
Şi ne-am făcut drăgostele 1
- Ba, omule, nu te duce,
Că te scald in lapte dulce T
Să mă scalde cine-o vrea,
Eu mă duc la mindra mea,
Ce mi-a făcut dragostea,
Din copilăria mea,
Cît oi fi n-oi mai uita !
414
Cite mîndre-am sărutat,
Să le-adun aş face-un sat :
Numai sat de nevestele,
De fetiţe tinerele.
Şi eu să mă plimb prin ele,
Să văd care-i mai frumoasă,
Să-i fac 1ecră de mătasă.
415
Nevesticăcu bărbat,
Frumoasă din altu sat,
Fă-mi şi mie loc în pat,
437
Ci şi eu-s voinic curat,
Tinerel şi ne-nsurat,
Nici mustata nu mi-a dat,
Cum sint bun de sărutat !
Culcă-mă pe lingi tine,
Că-i pomană şi cu mine :
Măcar să fiu la perete,
Cu gura friptă de sete.
416
Şi-mi ţinminte de băiat,
Toată noaptea stam pin sat.
Pentr-un pic de sirutat
Mă culcam şi necinat,
Dormeam noaptea pe su' gard,
Baş ca viţetu-al mînzat,
La poarta cui s-a-nsurat,
Să scol neveste din pat.
417
Plingeţi, ochi, şi lăcrămatf,
.
Să voi sinteti vinovati !
'
Ce iubiţi nu mai lăsati,
Vreţi cu voi tot să luaţi.
Eu le-am spus la ochii mtf
Să nu fie lăcomei,
Nu privească la femei,
Să puiază boala-n ei. ..
Că femeia-i ca femeia,
Cind vin sirbătorile,
Căneşte sprincenele:
Şi-şi fărbuie buzele,
Ca să-mi fure mintile.
'
418
De-a.ş avea şi eu vruna,
Tinerică, frumuşea,
Cum văzui una colea,
N-aş mai bate negura.
Că-i negura negureasă,
Da' poteca-i lunecoasă
Şi lumina-ntunecoasă,
Şi-o brodesc la altă casă,
Cu nevastă mai frumoasl,
Cu bărbatu nătărău,
Acolo mă trag şi eu.
419
De-oi mai fi şi oi trăi
Fată mare n-oi iubi :
Ma să iubesc o nevastă,
Fără bărbat, ce m-aşteaptă.
Sara la conac,
Să mă culce-o pat.
Aşternui foi de tei,
1i făcui pe voia ei.
Aşternui pat de bujori,
Ne iubirăm pînă-n zori.
Eu ţ-am spus, mindruţă,
Lasă fereastra deschisă:
Să te văd cum eşti culcată,
M-aştepţi pe pat răzimată.
Dacă eşti culcată rău,
Să mă-ntorc cu Dumnezeu :
Dacă eşti culcată bine,
Să mă trag pe lîngă tine.
De-ţi va fi, daică, de mine,
Să iau pătura pe mină,
Şi să sui tu la grădină,
Să dai naicului gură
Măcar pentru o lună,
Şi a ia ar fi destulă.
De va fi vrun voinic,
Să-i dai gură pe nimic :
De va fi vrun putregai,
Nu dai gură nici pe bani.
Toliţele de pe tine,
Toate-s luate de mine :
Numa cirpuţa din cap
Ti-e luati de bărbat,
Da' ş-aci-s eu mestecat,
Banii-ai de pe sărutat. •.
Cînd văd omu al frumos,
Mă trag îndată sub coş,
Şi mă fac că şuşcuresc,
Pînă cu naica-mi vorbesc.
Cînd l-aud pe al urit,
1nchid uşa şi mă rîd,
C-aşa maica m-a-nvăţat,
De cînd eu m-am ridicat !
Dacă ţi-e omul urît,
la sfoara, leagă-1 de git,
Şi mi-I du-n piaţ',
Şi vinde-1 pe un sfanţ.
420
Foaie verde foi de tei,
Cît oi fi, cit oi trăi,
Fată mare n-:oi iubi.
Că e fată cu belea,
Ori că pleacă fata grea,
Şi mi te dă de belea,
Ti să duce moşia.
Cînd oi zice foaie lată,
Da' mai bine o nevastă,
Că ce nu ştii ea te-nvaţă,
Că pe mica nevestică
O iubeşti fără de frică.
42t
De-aş putea cinta ca cucu,
Nu m-aş mai duce la lucru;
Să rămin la mindre-n sat.
La mîndruţe cu bărbat.
Să le-aud vorba şi sfatu,
Cum işi măghie bărbatu :
Cu pămînt de la mormînt
Si rămiie mut şi surd : 424
Să-i puie ciplţele,
Să-i ia dracu mintăle. . - Lellţă Siftiţă,
Glas de porumbită,
Deşchide uliţa,
Să-ţi sărut guriţa,
422 Că e mult de-asari,
De cind şed pe-afară.
De ai nevastă frumoasă, Ploaia că-mi ploaie,
Dă-i drumu ca să iuească, Giubeluta-mi moaie ;
'
Să nu se îmbolnăvească.· Picătura-mi pici,
Că aşa a fost şi-a mea, Fermeneaua-ml strici.
Şi-a-nceput ca să iubească, Nu mi-e de gfubea,
Ca să nu se-mbolnăvească. Nici de ferme nea,
Mi-e de dumneata
ŞI de gura ta,

423 Că te-aş săruta

Şi te-aş răsfăţa.
- Du-te, nalci, du-te,
Mă Gheorghiţă, Gheorghelaş.
Pe drumu-al cu punte :
De dimineatA te sculaşi,
Du-te şi te culci
Pc-ai ochi negri te spălaşi,
Şi pieri ca nilucă.
Fuga calu-ncilecaşf,
Că mi-a venit omu,
La mindruţa că plecaşf. Nu-ţi mai pierde somnu;
D~-ajunse la Oltu-al mare,
De mi-o fi de tine,
Gheorghiţă-1 trece călare :
Te chem eu la mine,
Slugile n trec inot,
1n mijloc de noapte,
Că aşa ele il pot.
C-adorm toate ape.
Gheorghiţi cum ajungea,
De-oi fi la fereastă,
El din gură-aşa grăia :
1\1ă săruţi pe faţă :
- Dea Mărie dumneata,
Sărut cu dulceaţă,
Plecai asa.-ă la casa ta :
Pentru toată viaţă.
Cu papuci şi cu smochine,
Da' şi cu multe măsline.
Cu fustă de linărie, 425
Şi papuci de-ai din cutie.
Cum fu noaptea-ntunecoasă Spune, mîndră, dacă poţi,
Şi poteca-alunecoasă, Nu mă ţine
pe la porţi,
Nemerii la altă casă,
Cu mîndră şi mai frumoasă,
Că mă latră ciinii toti,
Mă face lumea că-s oţ.
.
Da' cu bărbatul nătărău, Nu sint oţ eu de furat,
Aşa că nu-i pare rău : Numai ce mi-am sirutat:
D-aia mă trag şi eu, Nu sint oţ eu de oţie,
Li nde nu fac nici un rău. N umaf sint oţ de iubire.

439
426
- Ieşi, mindruţo pin~ la mine,
Ce-mi vorbii eu ieri cu tine ?
Că-ţi surup casa pe tine,
Să duce pomina-n lume !
- Nu ies, ne ici, pin' la tine,
Că-mi eşti, neică, mare cîine,
Că prea mult te rizi de mnie ;
Că mă iubeşti duşmăneşte,
Mi-ai frint osu ca la peşte !
l>urerea nu mă slăbeşte,
f)a' uşor mă prăpădeşte.
427
Cind oi zice foaie lată,
Toată noaptea-ţi bat la poartă,
Da tu dormi, durmire-ai moartă.
O căţa neagră şi cioantă
Mă goni mălaua toată.
Cind să trec peste-o grădină,
Da ea m-apucă de mînă ;
Cind să sar peste-un pîrleaz.
Dinsa mă muşcă de nas.
- Eu nu dorm, dormire-ai moartă.
Şi-am o cumnată şi-o soacră,
Stau pe vatră şi mă latră.
- la cleştele de pe vatră,
Sparge-i capu la cumnată;
Ia cenuşa pintră mînă,
Scoate-i ochii la bătrînă ;
Vino, ieşi la noi la poartă,
Nu durmi, durmire-ai moartă!
428
- Dare-ar, dare-ar Dumnezeu,
Mindro, birbăţălu tău,
Ologi-I-ar sfintu soare,
Să nu treacă pin ogoare,
Să te mal iubesc şi eu.
Că duc dorul cel mai greu.
- Taci, mă nalci, nu vorbi,
Că mai bine I-ar ologi :
Ba mai bine să-I chiorască,
Pe noi să nu ne privească.
Că cel olog şade la foc,
Şi vede cu ochii tot ;
Da' cel chior la părete,
Şi nici bine nu ne vede.
Pînă daica se iubeşte,
lnimioara-şi răcoreşte,
Pin casă
el boscorodeşte,
Da' nimic nu bănuieşte.
429
- N -ai, mîndruţo, copil mic,
De-nserezi cu neica-un pic ?
- Am bărbat şi copil mic,
Dar nu mă tem de nimic ·'
Copilul l-am înţărcat,
Bărbatul l-am fermecat
Cu pămînt de la mormînt,
Ce i-am pus în aşternut,
Să se scoale surd şi mut,
C-aşa daichii i-a plăcut.
L-a lăsat cu· miini, cu ochi,
Să nu dea ziua prin gropi ;
Să vadă şi Dunărea,
Ca să se-nece-n ea.
430
- Fire-ai, mindro, tu să fii.
Cu casă şi cu copii,
Cu bărbatul tău dintii,
Mă făcuşi de te iubii.
Tu nevastă cu copii,
Eu acuşi iubii intii !
Tu nevastă cu bărbat,
Da eu tinerel dinac. Calea măricinl si-1 fie.
Fa nevasti cu bărbat, Eu cămaşa l-am spălat-o,
Ce umbli sara- prin sat, Cu baligă l-am frecat-o,
Că ai copii şi bărbat ? ! ... După uşă-am lepădat-o.
- Copiii mi i-am culcat, - Răvaş, puici, răvaş, dragă,
Bărbatul l-am fermecat Răvaş de la-mpiriţie,
Cu ţărina de su' pat Mindro, ibomnicu-ti vine !
Şi cu nuiele din gard. - Las' să vie, daica ştie,
Calea trandafiri să-i fie.
Eu cămaşa i-am spălat-o,
431 Cu busuioc l-am frecat-o,
La ţiţişoare-am uscat-o.
Lină verde de-un trăscău, L-ale ţîţe gogoneaţă,
Mindro, bărbăţălu tău, Ca şi para pădureaţă :
Ologi-I-ar Durnnezău. Cind o muşti, îţi cade greată,
Cind oi zice foaie creaţă, De nu mai o laşi din braţă.
Da' să nu ţi-1 ologească, Şi cămaşa i-am spălat-o,
Ochii in cap să-i plesneascA. Şi-n lădiţă-am atirnat-o :
C-al olog şede la foc, In lădiţă cu gutui,
Şi pin casă vede tot. C-aşa-1 place dumnealui.
Da'-1 chior şede la părete,
Şi-n casă nimic nu vede,
Pînă ne iubim cu sete. 434

Mindro, cum de nu plesneam,

432 Mai bine ţîndări mă făceam,
Cind băteam ta tine-o geam,
Fă-mă, Doamne, ce m-oi face, Şi eram tînăr durlan :
Fă-mă gogoloi de tină, Iubeam fete cite-un an,
Să fiu la mindra-o grădină; Şi le schimbam ca pe ban :
Fă-mă gogoloi de tel, Dar de cind mă insurai,
Să m-arunc intre femei, Cu frînghiile mă legai.
Ca să le-aud eu sfatu, Mai iubesc ş-acum neveste,
Cum îşi blastămă bărbatu, 1mi dţte barba făr' de veste :
Şi 1-e vorba tot la altu. Mustăţile îmi crescură~
Iar mindrele mă wiră.

433
435
-- Ră vaş, pui că, răvaş, dragă,
Răvaş de la-mpirăţie, Şi iar verde iarbă creaţă,
Mîndro, bărbăţălu-ţi vie! Mult mi-e drag trăind viaţă,
- Las' să vie, dracu ştie, Tinerel făr-de mustaţă,

441
Mîndra fără pui în braţă,
Că mi-o iubesc cu dulceată .
•
Că trecui pe drum asară
Şi duşmanii mi aflară,
Şi ziseră că m-omoară.
Mă-ntilnii cu mindra-n cale
Şi-1 spusăi c-o să m-omoare,
Da' ea zisă cu-ntristare:
- Că eu mi-am auzit,
Nevastă-ta a vorbit,
Să ne prindă la iubit,
Să ne-aştearnă la pămînt.
- Mîndro, mîndruleana mea,
Nu asculta tu de ea,
Ş-ascul tă de vorba mea :
Cînd o fi la moartea mea,
Să-mi ţii tu luminarea ;
Să mor cu ochii la ea,
C-aşa este dragostea.
Cine ştie-o purta,
Că e dulce, săraca,
Nu o mai pot uita;
Că m-am învăţat cu ea,
Din copilăria mea.
436
Ce mi-e drag noaptea de vară,
Cum dorm nevestele pe-afară,
Dezbrăcate-n pielea goală :
Cu pătura pe picioare,
Să-I facă pe om să moară !
Le cîntă prefăcători,
Le scoală la cîntători
Ca să facă demincare,
Nu moară plugari de foame.
Da' cornaşii după fete,
Gendarii după neveste ;
Boii pasc la iarbă verde,
Că iubitu li se crede.
44Z
437
Foaie verde silcioară,
Mult mi-e drag noaptea de vară,
Cind dorm mindrele pe-afarii,
Dezbrăcate-n pielea goală.
Să fiu şi eu lîngă ele
Ca luceafăru-ntre stele ;
Să fiu eu un pîndăraş,
Să le păzesc, minca-le-aş !
438
Muica zice să mă-nsor,
Să-i aduc un pui de nor'.
Ali taica nu mă lasă
Să-i aduc pe dracu-o casă.
Eu de taica nu ascult.
Şi pe potecea mă duc.
Poteceaua-i lunecoasă,
Să-mi frîng şelele şi oasă.
Cind cătai pe vale,
Este-o casă mare ;
Ieşi-un cîine de bărbat,
Şi iute m-a întrebat,
Mă întreabă ce eu cat.
li spusei: pe un fîrtat,
El m-apucă după cap,
Şi strigă comşiile
Ca s-omoare cîinele,
Că ne ţucă mîndrele.
439
Vecină, dragă vecină,
Ţine-ţi bărbăţelu
bine,
Că vine sara la mine,
Vine sara pe-nserat,
Tremurind pe lîngă gard.
Vecină, dragă vecină,
Eu sînt femeie miloasă,
'L iau de mină,-1 bag in casă,
li pui masa si mănînce
Şi-i fac patu si se culce.
Peste noapte frig şi ger,
l"ă bag şi eu lîngă el.
Femeia care-i femeie,
Se scoală de dimineaţă,
la boabe de grîu în poală,
Şi iese la pui afară.
Şi-mi strigă găinile,
Pui, pui, pui, porumbele !
:\Iba este, neagra nu-i !
C-am făcut o fripturică,
i\sară vecinului.
4-lO
Foaie verde, foaie creaţă,
Nevasta ce e iubeaţi,
Se scoală de d imineată,
Dă cu rumeneală pe faţă.
1ese pe prispă afară,
Cu vreo citea boabe-o poală,
Şi strigă găinile,
Aşează sprincenele :
- Pui, pui, pui, na fa porumbaca !
De-oi minca, de n-oi minca,
Imi fac şi eu datorinţa,
Să dau lui neica guriţa.
441
Cind pusei picioru-n prag,
Prostu mă-ntreabă ce cat :
li spusei că apă rece,
Pe la poarta lui ce trece.
Băui apă, nu băui,
i\'indrii cu ochiu-i făcui :
Şi să iasă pin grădină,
Cu păturica pe mînă,
443
Rupînd cite-o bolbotlni,
Si nu-i bage nima vină,
Cînd oi ieşi pin gridini.
442
Cind oi zice izmă neagră,
Speriat omu mă-ntreabl,
Şi mă-ntreabă de cercei,
Cin' mi-a dat banii pe el ?
Cui i-e drag de ochii mei!
Şi mă-ntreabă de mărgele :
Cin' mi-a dat banii pe ele ?
Cui îi plac zilele mele 1
443
Răsari lună cu lumină,
Pe la mîndra pin grădini :
Să vadă mindra cînd vine,
Să nu-l dea vrun mărăcine.
Colea de la deal de casă,
Şede mîndra mea nevastă,
Cu văruică-sa la masă.
- Ia, văruică, de mănîncă !
- Eu, văruică, piine nu mănînc,
Da' nici vinu nu ţi-I beau,
Numai bărbatul ţi-I iau.
Da' eu nu ţi-I iau de tot,
Şi ţi-I iau la sărutat,
Şi ţi-I sărut pe obraz,
Ca să-ti facem la năcaz .
•
444
Vino, vino, neiculiţă,
Că nu mi-e bărbat de viţă,
Şi s-a dus la o chiri~
Să-şi plătească-o veresie,
Şi mai are datorie.
445
Vezi, muierea ce-i a dracu,
la cirpa şi leagă capu,
Ş-apucă-n tufă la altu :
Cu ploschiţa de rachiu,
Cu ouă coapte su' brîu.
Astă mîndră ce-o sărut,
Nu mai pot să mi-o zău it,
Pînă m-oi băga-n pămînt :
Pămînt să tragă pe mine,
Nici atuncea n-o uit bine ;
Comşia cu scindura,
Popa .cu cădelniţa,
Ş-atunci este tot a mea !
446
Pitulica, fată mare,
Duce la plug demîncare.
Iar atunci şi nici atunci,
Iar atunci şi niciodată,
Pînă-oi iubea lumea toată,
C-am iubit în şapte sate,
Cătai Craina jumătate,
Timocu a treia parte,
lubii nevestele toate,
Da' fetele jumătate !
Se dau după bălegari,
Dau gura la lăutari,
Fac copiii dolofani
Şi-i îngroapă-o bălegari ;
Da' să pitulă pin boji,
Fac copii de-ai ogircioşi.
447
Bate vintu,
Su' pămintu,
Să răsară tămiioeră,
Să culeg o chită-aleasă,
444
Să trimet la mufculeasi.
Să mă vadă, să mă creadă,
Cum e zborul cu stoborul :
Cum e traiul cu vătraiul,
Cum e cina cu prăjina.
Cit fusei la muica fată,
Purtai chită lobodată,
Toate drumur'le slobodată :
Da' de cind mă măritai,
Purtai chită de macriş,
Toate drumur'le s-a-nchis.
448
Ară badea cu plugu,
Alăturea cu drumu,
Mindra trece cu prinzu.
Bun lucru, badeo, la plug !
Noroc, nevastă, la drum !
Da' de prinz ce mi-ai adus 1
Cocoşel în blidfşel
Şi vin în păruţel.
Şezi, drăguţă, să prinzint,
Amindoi să ne iubim.
- N-am venit să ne iubim,
Şi să mă jeluiesc ...
Măicuţa, muiere rea,
Nu mai pot trăi cu ea !
Iese-afară ca o pară,
1ntră-n casă mînioasă
Şi zice că nu-s frumoasă ...
Tu, badeo, ştiai bine
Că nu-s frumoasă ca tine,
Ce foc că stai la mine !. ..
449
Suie V eca pe colnic,
Răsucind la borangic,
Da' şi naica dupi ea,
Cu ploschiţa-n iepingea :
- la na, Veco, vin de bea,
Că nu este vina ta,
Şi e vina mumă-ta :
C-a grăbit de te-a-nvălit,
Nenvătată la iubit.
450
- Spune,-alimănito, spune,
Mai ai vrunu decit pe mine?
- Am doi, cu tine trei.
Cu bărbatu-mi face patru.
Pe bărbatu lua-1-ar dracu.
Şi-asară îmi sparse capu '
Fire-ai naibii de bărbat,
Toată noaptea umblă-o sat:
Da' cind vine de pin sat,
Vine de-mi stă supărat.
1i pun masa să mănînce,
E1 mă înjură de cruce,
- la, omule de mănîncă.
Or nu-ţi plac bucatele,
C-ai cinat la altele ! ...
Lină verde de-un al caz,
Lui ii căzu cu necaz :
Se repezi ca un turbat,
Rupse o băchie din pat!
Eu 1-intreb de sănătate,
El mi-o măsoară pe spate :
Eu 1-intreb de-i sănătos,
El mă tăvale pe jos.
Dacă-mi făcui şi-mi scăpai,
La sănătoasa o luai,
Cam in coate, cam in brinci,
Pină-ntr-un stol de urzici.
.t\1ă făcui numai băşici :
.
Da o căta mare cioantă
M-alergă avlia toată.
- Spune, mindro, povesteşte,
De ce codru-ngălbeneşte
De ce omu-mbătrineşte ? •••
- Nalcă, codru-ngălbeneşte
De bătaia vintului,
De dogoarea soarelui.
Neică, omu-mbătrineşte
De grija porezului,
De necazu babelor,
De dragul nevestelor,
Mai cu foc de-al fetelor !
451
Bărbăţălu meu al bun
Iar asară-mi trase-un pumn.
Mamă, rău m-ai măritat,
După dracu tu m-ai dat.
Da~ să-I bată Dumnezeu,
Nici daichii nu-i pare rău.
Eu îi dau zamă de pui,
El mi-arată biciu-n cui.
Mamă, rău m-ai măritat,
Chiar după dracu m-ai dat.
Da' să-I bată Dumnezeu,
Nici daichii nu-i pare rău:
Eu îi dau zamă de peşte,
El cu biciu mă pocneşte.
Mumă, rău m-ai măritat,
Al dracului bărbat mi-ai dat.
Da' să-I bată Dumnezeu,
Nici daichii nu-i pare rău.
Cînd îl văd culcat în pat,
Parcă-i un broscoi ~mflat !
Mamă rău m-ai măritat,
Baş după dracu m-ai dat.
Da' să-I bată Dumnezeu,
Nici daichii nu-i pare rău .
Cind îl văd umblînd pin casă,
.
Parcă-i o broască testoasă!
Mamă, rău m-ai măritat,
După-un tartore m-ai dat.
Da' să-I bată Dumnezeu,
Nici daichii nu-i pare rău.
452
- Măriuţă din Ploieşti,
Cu bărbatu cum trăieşti
- l'răiesc bine baş ca dra\:U,
Că şi-asară-mi sparsă capu,
Cu coada vătraiului
Pc cărarea capului.
Bătu miţa cu vătraiul
Că n-a-nvirlejit mălaiul.
453
lzvoraş cu apă rece,
Dare-ar Dutnnezeu să sece :
Să rămînă cu nămol,
Cum am rămas eu cu dor.
Să rămină pietrele,
Să le ardă soarele,
Să trec cu picioarele,
Să văd mindruliţele,
Cum le poartănumele.
Să văd pe a mea mindruţă,
Ce i-a dat naichii guriţă :
Si s-o văd pe mindra mea,
Cum o poartă mumă-sa,
Numa-n fustă şi-n giubea,
Şi-n lecră de cădăfea,
Şi-n cămaşă de altiţă,
Dc-i vedeam sfircu la ţîţă !
Mă-nsurai şi luai muiere,
Şi mi-o luai fără plăcere :
J...uai strigoaica din lume,
Să-mi aducă galbeni sume :
Ş-acuş stau să mă
Ca să
pier fără de nume.
Să laudă pe tot ceasu.
Că mi-adus galbini cu trasu :
Tot cu ei îmi taie nasu,
C-aşa a-nvăţat-o ta-su.
Decit cu galbeni in ladă
Şi cu nevastă năroadă,.
Mai bine cu una săracă,
Ce-i poruncesc să facă.
?
454
Lină verde tr'-·i smicele,
Mă-nsurai şi luai muiere :
h\ă bulguii la avere,
La străchini şi la ulcele.
Lua-voi strivoaica din lume,
Să-nd aducă galbeni sume,
Să mă fac bogat in lume.
Bate-i, Doamne, vezi tu, banii,
Că bani au şi ţiganii,
Traiu meu aibă-1 duşmanii!
Ziua, noaptea, nu mai tace,
Mă judecă cum ii place !
Mă rog, Doamne, eu ţie,
la zilele ori ei, ori mie,
Să mă scap de-aşa soţie 1
Nu vrea dracu să muncească,
Da' vrea tot să porincească :
Eu boier, da' ea cucoană,
N-am porumb să duc la moară,
Nici făsui s~ bag in oală;
Numai o sticlă cu-albeală,
Ş-o cîrpă cu rumeneală,
Ş-o oglindă subţioară.
Lină verde, bălăboi,
Dă-mă, mumă, după doi,
După-argat, -după-un bărbat.
1\rgatu, argat să-mi fie,
Bărbatu la plugărie !
Dau argatului mincare,
sugrume.
Să mănince la răcoare :
Varză verde din grădini,
Si-o oca de slănină :
Mănînce cu voie bună,
Dacă-i inima creştină.
Dau bărbatului mincare,
Să mănînce-o cimp la soare,
446
Zărzivat cu zăr de oale,
Puterile să-I mai moaie.
Săracu bărbatu meu,
Da' nu ştie ce fac eu :
Eu acasă beau, mănînc,
Şi cu care vreau mi culc.
Da' el pe cimp munceşte.
Munceşte cu palmele,
Blistămindu-şi zilele,
Ziltle şi nopţile !
Da' eu cu păharăle,
Ameţindu-i minţile,
Să vezi, cite pară-i dau,
Atitea ciumege-mi iau !
Vine bărbăţălu-acasă,
Să şadă şi el la masă :
Da' se bagă şi pin şatră,
Găsi cotoaie pe vatră :
Da ea,-n pat, leginindu-şi capu,
Ca să n-o vadă birbatu.
Da el omu dracului,
Lo răstiu jugului,
Dete-n fruntea capului,
Sparse cuibu dracului !
l-auzi bine, fa vecină,
Poartă-ţi bărbăţelu bine,
Tot vine sara la mine ! ...
Eu sint femeie miloasă,
'L-iau de mină,-1 bag în casă,
Pe-afară să nu răcească.
-155
- Foaie verde foi de prună.
Am luat o mîndră nebună :
Dimineaţa cînd se scoală,
1şi face pin curte fală.
1şi ia cîte-un - băţ în mină,
Se plimbă pin bătătură :
Din gură tot bomboneşte,
Şi pe min' mă ocăreşte.
- Cum, Doamne, să fiu eu bună,
447
Iubiti la cite-o luni:
Nu mă vede c-ard în foc.
Şi că n-am avut noroc ?
Da' el vine de pin sat,
Cind cocoşii mi-au cîntat.
Vine, s-aşează pe pat
Şi tot el e supărat.
De-i pun masa să mănince,
El mă înjură de cruce,
Da' de-i pun sticla cu vin,
lnfma-i numa venin.
- la, bărbate, şi mănînci,
Mănîncă firi de frică,
Că eu nu l-am otrăvit,
Pe mine m-a-mbolnăvit.
Nu-ţi mai plac bucatele,
C-ai mincat la altele !
De-ţi dau ciorbă de pui.
Tu-mi arăţi biciu din cui.
Da' de-i dau fripturi de peşte,
El cu biciu mă loveşte,
Trupuşoru înnegreşte,
De groapă mă pregăteşte.
456
Zice lumea că nu-s bună !
Cum naibului să fiu bună,
Iubită la cîte-o lună ?
Nici atunci cu voia bună,
Ş-atuncea cu mare silă.
457
foaie verde trei smicele,
Mă-nsurai şi luai muiere,
Şi luai muma mumii mele,
Inima e numai jele.
fire-ai dracului de naş,
Cu cine mă cununaşi,
Cu năroada din ogaş !
 - ba să 1ii al dracu, fine,
Eu nu sînt nimic de vine,
C-au fost ochii şi la tine,
S-o priveşti pe fina bine.
- Zi-i, naşule, să se ducă,
Că la noapte mă mănîncă,
As'noapte cînd m-am culcat,
Mă mir cum nu n1-a mîncat,
De intră in vrun păcat!
De nu m-o mînca la noapte,
Să ştiţi că nu mai am moarte !
- Nu pot, fine,-o dudă ia.
Că te-am cununat cu ea,
Cu lăutari şi cu tobă,
Ţi-am dus pe dracu-n sobă ;
Cu lăutari şi nuntaşi,
Ţi-am adus pe dracu naş.
Nu ştiu a cui vină să fie,
D-aşa cînta mierla-n vie :
"N-o luat fata comşie
.
Să-ti întoarcă vorba tie,
'
Şi ia fata-a mai săracă,
Ce i-oi porinci, să-ţi facă !
Dacă este lada goală,
Da' e frumoasa marghioală !
Degeaba este bogată,
Dacă imi este buzată" !
1\'\-an1 bucurat la moşie,
Şi m-a dus la sărăcie.
Vindui via şi moşia,
Şi mi-am adus sărăcia ;
Vindui via şi moşia,
Şi năroada tot acia ...
Nu ştiu singur ce-aş mai da,
Să mă văd scăpat de ea !
Că nu ştie nici să toarcă,
l..a o motcă să desfacă.
Nu ştiu ce dracu să-i facă,
Crezi că este o vacă.
Decît ar torcea la in,
1\1ai bine ar bea la vin :
Bea şi vin, bea şi rachiu,
Şi uită furca din brîu.
448
Nu ştiu-ncotro
s-o apuc,
.i\1-aş
îngropa sub un nuc :
Cum luai sapa să mă-ngrop,
Da' năroada, lac-o, hop l
Săpai groapa jumătate,
Otontoace e la spate :
Numai ca si-mi fac eu moarte,
Să scap de ea şi de toate.
458
Ş-am zis verde mărăcine.
Cînd te văd, mîndro, pe tine.
Tremură carnea pe mine,
Picioarele nu mă ţine,
Cind te văd pe drum trecind,
Cu mîinile pălăind
Şi cu sucna trăgînd vint,
Stau în loc şi mă zăuit,
i\\indro, pe unde-ai trecut,
Cu ochi negri lăcrămind
Şi din gură blăstămind :
- Plîngeţi, ochi, şi lăcrămaţi,
C-aşa voi mi-aţi fost ursaţi
De doi părinţi blestemaţi '
Descunună-mă, părinţi,
Că n-am cină cu lumină,
Nici un prînz cu voie bună! ...
Cind mi-e bucătura bună,
Dă cu pumnu peste gură :
Cînd mi-e bucătura dulce,
la ciumagu şi să duce,
Ochi-mi lăcrămează, plinge ...
459
Foaie verde de-un atlaz,
J\\ă-ntreabă mîndrele az,
Ce drac ului nu sint gras ?
Cum dracului să fiu gras,
Nu mă văd că trag necaz,
Tot cu năroada de-acas' 1
N-o iubesc, nici nu o las,
Numa ce-mi fac la năcaz :
N-o iubesc, nici nu o iau,
Nici altuia nu i-o dau !
460
Nimic si nu-l dîrasci.
Iar pe tine te-oi lua,
Cînd popa-al de la noi,
Cîntînd din cimpoi,
Fiind Paştele joi.
Şi iar te-oi lua pe tine,
Cînd oi vedea în lume
Vulpea bă trină
Păzind la găină :

Verde de-un dudău,

Da' să le păzească,
Să nu le dîrască.
Fată de birău,
Fă pe gîndul meu,
Iar te-oi lua pe tine,
Ca să te iau eu. Cînd oi vedea-o lume
Un iepurel şchiop,
Fata ce-mi zicea :
Să şadă în vîrf de plop
- Ba, băiete, ba,
Şi să joace-o loc.
Că m-oi înşela ;
Tu mă-nşeli pe mine,
Eu de rîs în lume.
Băiatu de-mi vedea, 461
Făcea cum făcea,
Cu fata-mi pleca. Şi-am zis verde măr uscat.
Şezură su' prun Sînt fată de măritat :
Şi-i puse mîna-o sin ; Mi-a venit băieţi din sat,
Şezură su' nuc, Şi măicuţa nu m-a dat :
De trabă s-apuc. Mi-a venit unul urît,
Să trezi deodată, Ăla mamii i-a plăcut.
Văzu, nu mai e fată: Frunză verde măr uscat,
Şedea la pîrău, Să vă spun că era nalt ?
Şi, zo, plîngea rău ! De înalt era înalt,
Băiatu-l zicea : Şedea-o picioare su' pat :
- Fată de birău, Cînd trecea pe lîngă lac,
Ce stai la pîrău; Broasca-i da cu laba-n cap.
Rogi pe Dumnezeu. Cînd trecea pe lingă gîrlă,
Ca să te iau eu. Broaştele-i scuipau în gură.
Eu te-oi lua pe tine, Şi de luat l-am luat,
Cînd oi vede lupii-o stînă, Ş-am plecat la cununat ;
Stînd cu oile de mină ; Cînd intră-o biserică,
Oile să le păzască, Tontu mi se-mpiedică,
Nici pe miei si nu-i dîrască, Se-mpiedica şi cădea.
Şi iar te-oi lua pe tine, La picioar'le lui popa.
Cînd oi vede urs cu cercei, Scoal', urîtule, de jos,
Păzind la cîrduri de miei ; Că nu eşti aşa frumos 1
Şi el să-i păzească, Scoal', urîtule,-n picioare,

449
Ci nu eşti atit de mare !
După ce m-am cununat,
La soacră-mea am pllcat :
N-apucai să urc scara,
Tontu cerea mîncarea.
Arunca-i voalul din cap,
Lăsai dracu măritat,
Luai rochia de mireasă,
Ş-am plecat la mama-acasă.
Frunză verde mir uscat,
N u-rni trebuie măritat !
N-am şezut două-trei zile,
Veni tontu după mine ;
N-a venit de altceva,
Cu trăsura, să mă ia t
Fugi, tontule, de la prag,
Si vină care mi-e drag !
Fugi, tontule de la uşă,
Că-ţi scot ochii cu cenuşă,
Şi nu mi-e de arsu tău,
Cum mi-e de păcatul meu :
Decît viaţa cu urît,
Mai bine moartă-n pămînt.
462
Cînd oi zice un susal,
Mică eu mă măritat,
Numai de trisprezece ai,
Soacră rea imi căpătai.
Şede-o vatră şi mă latră,
Şi-mi strigă că nu sint fată.
Mă mină la secerat,
Fără rudă de bărbat.
Secerai cit secerai,
Deştiu-al mic că mi-I tăiai.
Lini verde un spanac.
Ajunsă vorba din sat,
Bărbatu mi s-a-nsurat.
Frunză verde de făsul,
Dacă-mi văzul şi-mi văzui,
450
Lăsai locu nefurşft,
Şi griu neisprăvit.
Lăsai snopu neleaat
Şi pologu răsfirat,
Şi grîu nesecerat,
Am alergat drept in sat,
Să-mi aud pe care-a luat.
De-ar fi vruna mai bună,
Să se ţină ca o zînă ;
De ar fi vruna mai proastă,
Ducă-se dracu pe coastă,
Bobocii ca să-şi păzească.
463
Negru, Doamne, e pămintu,
Dar mai negru e uritu.
Din om te face neom,
Că dormi şi nu-ţi vine somn.
Ai minca şi nu ţ-ă foame,
Dar te usuci din picioare,
Ştii, ca floarea de cicoare.
Toată boala are leac,
Da uritu n-are cap:
Numai o scîndură de brad
Ş-o pită bună la cap.
46-1
Geaba, mumă, m-ai făcut,
Că m-ai dat după urit ;
Dă-mă, mumă, după-al drag,
1i trec voioasă peste prag ;
El mă bate şi eu tac,
Dar cămaşă tot îi fac ;
Că -mi este bărbat iubit,
Cum inima mi-a dorit.
Nu mă da după urit,
Să-mi fie greu şi-n pămînt :
Dă-mă după om curat,
Nu fă cu mine păcat t 468
Ferice-i omul frumos,
Cum ajunge, bagi-o coş. Muica mea ce m-ai ficut,
i\\orăriţa-i strigă-ntr-una : Nu mă da după urit,
- Stai, băiete, nu turna, Că cu urît nu mă culc,
Pin' ce nu m-oi săruta, Ci cu pătura m-astruG !
Să plăteşti tu vama ta. Nici pe drum cu să nu-l văd,
Că dacă m-oi săruta, Că pe mărăcine şăd.
Singură ţi-oi măcina ; Dă-mă, muică, după drag,
Singură să te iubesc, El mă bate şi cu zac,
Sufletul să-mi răcoresc. Numai că îl mor de drag.
Vai de omul cel urît,
Nici la moară n-are rind.
De urît mă duc, mă-nec, -167
De frumos Dunărea trec.
De urît eu plec de-acasă,
Cit e lumea pe su' soare.
Dar urîtul nu mă lasă.
Nu-i ca doru arzătoare ;
Cu frumosul plec în lume,
Că doru unde să pune,
Şi nu-l las de lîngă mine.
Fac.e inima cărbunP
Unde şede cel frumos,
Cită boală e su' lună,
Creşte iarbă şi rogoz ;
Nu e ca doru nebună.
Unde şede cel urît,
Rămîne pămînt pîrlit.
Uritul merge pe sec,
Şi strigă: mă-nec! mă-nec! 468
Frumosul merge pe apă,
Şi strigă că nu se-ncacă. Ci ne n-are dor pe vale,
Pămîntul să ocoliţi, Nu ştie luna cind răsare,
Cu urit nu te miriti ; .
Da' cu frumos orişicînd,
Fie noaptea cît de mare .
Cine n-are dor pc luncă,
Că ţi-e-n inimă şi-n gind. Nu ştie luna cînd se culcă
Şi noaptea cît e de luna-ă.

-165
469
Foaie verde Iarbăra,
Dragă, drăguleana mea, Cind oi zice trei alune,
Tu pe mine m-ai uitat, Cîte focuri ard în lume,
Cu altu te-ai cununat. Nici unu nu arde bine,
Ti-ai luat urit de o zi, Cum arde inima-n mine.
Şi ţi-o fi pînă-oi trăi ! Şi arde cu lunile,
Ti-ai luat urit de-o noapte, Şi cu săptămînile,
Şi ţi-o fi pînă la moarte. De-ţi răpune zilele.

451
470
Cind oi zice bobului,
N-am o scară să mă sui
Sus în slava cerului.
Să iau cheia, să descui,
Să dau drumul dorului
Pe faţa pămîntului.
471
- Tu te duci, badeo, sărace,
Eu cu doru tău ce-oi face ?
- Tu, mîndro, n-oi face rău,
Că rămîi in satu tău ;
Da' o fi sărac de mine.
Că mă duc în ţări strine,
Unde nu cunosc pe nime :
Numai frunza şi iarba,
Şi doru de la mindra.
472
Bate, vîntule, mai bin~,
Şi ia doru de la mine ;
Şi du-1 pin' ta mîndra mea,
Ca să aibă dor şi ea.
473
La noi, mîndruţă,-n obor,
Mi-a ieşit un pui de dor ;
Mi-a ieşit şi mi-a-nflorit,
Şi umbră că mi-a făcut.
L-aflară comşiile
Şi-mi furară cheile,
Descuiară porţile,
Scuturară florile,
Stricară dragostete.
452
474
- Eu, mîndruţo, plec, mă duc,
Eu mi duc in ţări strfne!
- la-mă, badeo, şi pe mine,
Und' te duci în ţări strine !
De ţi-o fi, badeo, ruşine,
Fă-mă brîu pe lingă tine :
De ţi -o părea brîu greu,
Fă-mă lumină de său
Şi mă pune-n sînu tău.
De-oi vedea că mă topesc,
Suflă să mă răcoresc.
Lumina ţi-o trebuia,
Unde tu te-oi însura.
Lumina ţi-o lumina,
Şi lumea te-o întreba :
- Ce lumină e asta 1
- Asta-i lumină de seu,
Mîndruţa din satu meu ;
Asta-i lumină de ceară,
Mîndruta
. din a mea tari.
'
475
Frunză verde mărului,
Fire-ai, lume, focului,
Că m-ai dat dorului,
Cînd e vremea lucrului.
Cind oi zice frunzişoară.
la ieşi, mîndro, pe-afara,
Să-ţi văd ochii strălucind,
Cu guriţa chiotind,
De dragoste mă aprind.
476
Vintu bate-ncetişor
Şi-mi aduce, duce dor.
Este vînt de primăvară.
Cu miros de tămiioară.
Cu miros de viorea
Şi cu dor de la mîndra.
477
1ncotro plec, incotro mă duc,
Ori de ce lucru m-apuc,
Doru-mi vine ca un lup,
Şi n-am cu ce să-I înjug !
De mă duc la lucru-n cimp,
Vine doru ca un lup !
Dacă-mi vine ca să cînt,
Ori să mă las pe cîmp,
Şi eu de n-aş şti să fug,
Jos pe pămînt m-aş lăsa,
Inima-o mine-ar crăpa,
De dor nu mai m-aş scula !
478
Dorule, bucată-amară,
Ieşi d~ la inimă-afară,
Dorule, bucată rea,
Ieşi de la inima mea.
Dorule, urit de lume,
Nu te mai lega de mine.
Dorule, arde-te-ar para,
Mi-ai făcut faţa ca ceara
Şi inima ca cerneala.
Dorule, arde-te-ar focu,
.l\ti-ai făcut faţa ca socu.
479
Bate vîntu, iarba scoală,
Doru mîndrii mă omoară
Bate vîntu, iarba culcă,
453
Doru mîndrii mă usucă.
Arde şi nu se sting~,
Doru mîndrii rău mă frînge.
480
De-ar fi doru ca doru,
L-ai băga în sîn ca miru.
Da', zău, doru-i mare cine,
Peste multe dealuri vi ne.
Şi·aşa vine de ferbint~.
De-ai sta în loc, te-ai aprinde :
Doar atîta am noroc,
Că nu stau de fel in loc,
Că m-aş aprinde de tot ;
Şi-aş arde cu bălbătai~
Şi ca şira cea de paie.
481
La fîntîna din izvor
Se-ntiln~şte dor cu dor,
Sub unbră de pomişor,
Şi se iubesc pînă mor.
Iar din cei codri pustii,
.
Vine doru băditii ;
La fîntînă se opreşte,
Pe subt pom se răcoreşte.
Mîndra doru şi-1 întreabă :
- De unde vii, badeo dragă ?
- Din codru cu frunzele·,
Din lunea cu florile,
Unde pusei buzele,
Şi iubii drăguţele.
482
Foaie verde bob nlut,
Ştii, mindro, cît dor îţi duc,
Numai sara cind mă culc?
Dimineaţa cind mi scol,
Găsesc aşternutul gol,
Căpătîiu plin de dor.
Stau singur să mă omor,
Că doru m-a ofticat
Şi suspinu m-a-necat.
Bate vintu, Iarna culcă,
Doru mîndrii mă usucă.
Bate vîntu, iarbă scoală,
Doru mîndrii mă omoară.
Bate vîntu iarba-n sus,
Acuş doru m-a ajuns.
483
- Cind oi zice lemn pălit,
Cite doruri am dorit,
Pe toate le-am potolit.
Numai doru ce-l doresc,
Nu pot să mi-I potolesc.
Focu-al de pe inimioară
Nu mi-I stimpără o ţară,
Numai mindra mea-ntr-o sară.
- Cind oi zice un pîrău,
Dar puternică sînt eu,
De potolesc focu tău !
484
l-auzi, naica-1 meu, băiete,
Ce faci mîndra să te-aştepte
Colea-n deal, pe Iarbă verdt-,
Cu bobocu-nfipt în bete ?
Săraca baş de mîndra,
t\dăsta, cit adăsta,
Pornea vintu de bătea.
Ţiţele-n piept îngheţa,
Deloc mindra c3-mi vorbea :
- Măi vîntule dumneata,
Lasă-te, nu mai bătea,
454
Mult îmi scurseşi inima !
Da mi rog, vînte de tine,.
Să-mi facj, vînte-atita bine,
C-aş mîna şi n-am pe cine,
Că mi-e frică că mă spune
Şi mă laudă la lume.
Du-te la maica de-i spune,
El să mai dea pe la mine,
Mult arde inima-o mine,
Baş ca furna a de pîine.
Dară vîntu că-mi vorbea :
- Lele, mîndruleana mea,
Du-te acas, nu-l adăsta,
Te zăbăveşti degeaba.
Eu ieri am bătut pin sat,
Multe lemne-am legănat,
Multă lume-am preffrat,
El de ochi că nu mi-a dat.
Da' t-am văzut c-a plecat,
Ieri in namneaz de sară,
Aştepta văporu-n gară,
.
Sedea .
să ml-1 treacă-o tară.
- Da' eu ce-o să fac pe vară
Cînd oi scoate patu-afară ?
Să şed vara la răcoare,
Cu pătura pe picioare '?
Spune, vinte, adevărat,
Daci oaica mi-a plecat :
Să dobor desară-n sat,
Mîndră cartie să-i fac.
Baş să-i fac o cărticică,
Cu mîndre vorbe chitite;
Cu lacrimi albe stropite,
Că i-am fost ibornnică ;
Zo, l-am şezut pe opincă,
l-am dat guriţi de mică.
Să fac şi să i-o trimet,
1nelu-al din deştiu-al drept,
Cruciulita de la piept,
Baş să ştie că-1 aştept ;
Mi s-aprins carnea cu tot,
Zo-mf arde inima-n foc.
485 Drăguţi si nu mal al.
Că driguţi ţ-am fost eu,
- Bate, vîntule, cit poţi, Şi la bine şi la riu,
Doru din lume să-I scoţi, Ştie bine Dumnezeu!
Şi bate cit de greu,
Să scoţi şi doru meu ;
Că nu pot mă sătura, 489
N uma-n braţe la mîndra.
- la, badeo, doru cu ti ne, Mult mă-ntreabi doru,-ntreabă :
Şi nu-l lăsa tot la mine. - Ce ţi-e, mîndro, de eşti slabi?
- Las', dorule, că ţi-oi spune,
Cum petrec zilele-o lume !
486 Una bună, una ra,
Amar de viaţa mea !
De-ar fi dorul vînzător, Frunza se usucă-n vînt.
Mă Ioane mă, (refren) Eu mi usuc pe pămînt.
M-aş face eu negustor, Frunza se usucă-n soare,
Ş-aş pune dorul la poartă, Eu mă usuc din picioare !
Ş-aş vinde la lumea toată :
Ş-aş pune dorul la prag,
Ş-aş da la mîndre cu drag. 490
Şi m-aş face ş-un morar,
Ca să vie mîndrele, De cînd nu te-ai mai ivit,
Să le macin grînele, Iarba verde a-ngilbenit,
Să nu le iau vămile. Frunza-o codru s-a pîrlit.
De cind nu te-ai arltat,
Frunza-n codru s-a uscat,
487 S-a uscat de doru tău,
Doru tău şi al meu.
Du-te, badeo, ducă-te,
Dor de mine ajungă-te
; 491
Să te-ajungă doru meu.
Unde-o fi dmmu mai rău : - Und' te duci tu, dorule ?
Să te-ajungă jalea mea, - La voi, puişorule...
Unde-o fi calea mai grea. - Da la noi la ce mai vii ?
C-a venit uritu-ntii,
Şi şade pe căpătii!
488

Du-te, badeo, ducă-te, 492

Dor de mine ajungă-te :
Du-te, badeo, duci-te, Badea negru ca căldarea,
Unde-o sta apa să stai, Cîntă de răsună valea.

455
Cînd te-aud, badeo, cîntînd,
Stau în loc, greu oftînd,
Din ochi negri lăcrămînd.
493
Mii bădiţă păr gălbin,
De doru tău mă leagăn.
Cum se leagănă iarba,
Cînd o taie cu coasa.
Cum o taie, pică jos.
Şi cum pică-ngălbeneşte,
Aşa dorul mă topeşte !
494
Aol~u ! oţ de dor,
Unde te-oi prinde, te-omor!
De te-oi prinde-o sin la mine,
ti dau mîndrii să-i aline.
495
Cît e satu tot de mare,
Doru meu odină n-are.
Nici la umbră, nici la soare:
Nici la umbră de sălcuţă,
Numai la tine, mindruţă.
Eu cu dor, mîndra cu dor,
Ne trebuie un doftor,
Pe noi să ne doftorească,
De dor să ne mîntuiască.
Du-te, dor, unde te 1nii,
Şi te-aşează unde spui,
~a badea sub căpătîi.
De tc-ntreabă ce mai fac,
456
Spune-i că m-am măritat :
De te-ntreabă după cine -
Dup-un sac de-amărăciune,
De mă bate toate zile,
Şi-mi dă lucru cu pumnu,
Şi mîncare cu ruptu.
497
La fîntîna din izvor,
Se-ntîlneşte dor cu dor :
Sub umbra de pomişor,
Şi se iubesc pînă mor.
Iar din cei codri pustii,
Vine doru bădiţii,
La fîntînă se opreşte,
Pe su~t pomi se răcoreşte.
Mindra doru şi-1 intreaba :
- De unde vii, badeo dragă ?
- Din codru cu frunzele,
Din lunea cu florile,
Unde pusei buzele,
Şi iubii drăguţele.
498
Frunzulită dor, dor duc,
'
Numa sara cînd mă culc:
Dimineaţa cînd mă scol,
Trupuşoru plin de dor.
De dor şi de oftică,
Că mi-e ibomnica mică,
De-aş lăsa-o să mai crească,
Minte să-şi mai dobîndească,
S-o atîrne la fereastă,
Cine trece s-o privească.
499
Mîndruliţă, mindruleană,
Nu cunoşti vo buruiană?
N-ai vrun leac vindecător.
Să mă lecuieştf de dor ? 50l
Că mi-e dor,
mi-e dor, Flori din lăcrămioare,
mi-e dor, Aţi crescut din mare ;
Frunzuliţă de bujor, Flori făr' de izvor,
Şi de glas de păsărică, Curaţi ca să mor !
(jurfţă de copiliţă. Flori din lăcrărnioare,
Că sînt moi ca frunzele, Curaţi pe cărare,
Şi dulci ca cireşile, Pe cărarea cu şofrani,
Şi mi-e dor, Să mergeţi şi mii de ani !
mi-e dor, Să curaţi în lung şi-n lat,
mi-e dor, Pentru doru care-I pat.
Stă-n pieptu-mi un fior; Flori din lăcrămfoare,
Dor de ţară bătrînească, Din rouă, din soare,
Dor de Tara Românească, Picate-n cîmpie,
Dumnezeu să o păzească, Gherghina să-nvie !
Ca o floare să-nflorească. Flori din lăcrămioare,
Ca o iederă să-ntindă, Crescute-o răzoare;
Şi pe naica să-I cuprindă. Şi pe-al ei mormint
Dare-ar Dumnezeu să dea, Să sufle un vînt.
Zău, să sece Dunărea ; Bată vîntu-al mare,
Să se facă-un drum de cară, S-alerge mai tare ;
Să trec la rude în ţară.
Şi la mîndra din Pristol
.
Din cei munti cărunti,
Doru mi-I înfrunti.
.
'
Ce-o iubeam cu capu gol ; Flori de dor şi jale,
La mindra din Girla Mare, Flori de tămîioare,
Mă iubeşte pînă moare. Creşteţi şi-nfloriţi,
Mindrii pe mormint.
Flori din lăcrămioare,
500 Din Timoc din vale,
La margini de lume,
Dumnezeule-al ceresc, .
Duceti al ei nume.
Ocoliţi pămîntul,
. .
Dă-mi si mie ce-ti doresc ; .
Poate-i duceţi gîndul ;
Nu-ţi doresc vrun lucru mare,
C-a căzut o stea,
Să-ţi cadă cu supărare.
Baş la nunta mea,
Şi-ţi doresc un lucru mic, Da-n fundul de pămînt,
Să-mi dai, Doamne, ce-am iubit ! Steaua mi-a putrezit,
Pe mîndruţa mea demult, Iar eu mi-am uidit,
Că nu mai pot să o uit, Plîng pe-al ei mormînt.
Pînă m-o băga-o pămînt ; Şi-o stropesc cu lăcrămioare,
Pămînt pe mine să pună, Din zori pină-n inserare,
Cu mindruţa mea cea bună. Ca din inimă să-i crească,

457
Floare mîndră să-mi zîmbească.
Eu s-o ud cu lăcrămioare,
Tot din zori pînă-n inserare ;
Ea să crească, să-nflorească.
Mîna mea să o plivească.
502
Măi băiete, băieţele,
Vin' la muma de mă cere;
Mă cere şi mă peţeşte,
Căci Ioana te iubeşte.
Dacă muma nu va vrea.
Amindoi noi vom merl{ea
1n pădurea din vîlcea
Şi ne-om face dragostea.
Vin, băiete, şi mă cere,
Şi îmi fă mare plăcere.
Vin cu turcii de mă ia,
Mă trece-n România
Şi să mă porţi cum vei vrea :
1n papuci şi în giubea,
Şi-n fustă de lînărie,
Nu c-aici în ~ărăcie.
503
Lină verde trei măsline,
Eu plec astăzi, eu plec miine,
Doru meu la cin' rămîne ?
Să te-ngrfjeşti, mîndră, bine,
Să mi-I culci in pat cu tine,
Să-i pui stînga căpătîi,
Şi cu dreapta să-I rnînJlii.
Lină verde trei măsline,
Eu plec astăzi, eu plec miine,
La duşmani le pare bine,
Ori mai sint voinici ~a mine ?
Lasă, fie şi ca doru,
Numa nu e puişoru.
Puişoru cel dorit,
458
Na la daica ce-ai dorit.
Na mere din sînul meu,
Unde-i şede să mininci,
Şi aminte să-ţi aduci
De ale mele vorbe dulci.
504
Eu plec astăzi,
Eu plec mîine,
Dorul meu la cln' rămîne ? .•.
Că plec, satule, din tine,
La duşmani le pare bine.
Te las, satule, pe tine,
Decît mie-mi pare rău,
Că plec din sătu~ul meu
Zo-mi arde inima-o foc,
Că părăsesc satu din Timoc,
C-am lăsat trei mîndre-n el,
Rămîn făr' de voinicel. ..
Una-n vale şi una-n deal,
Alta cu casa pe-un mal :
A diri vale-i ca o floare,
D-a din deal ca sfîntu &oare.
Cea din capu satului,
Ca şi floarea macului :
A din vale m-a lăsat,
Cea din deal s-a măritat.
A din capu satului,
S-a dus şi ea dracului ;
Ce-mi rămîne acum ~i fac ?
La inimă m-au săcat. .
Eu plec astăzi,
eu plec mîine,
Dorul meu la cin' rămîne 1
Să mi-I las, mîndro, la tine,
Să-i dai vfnişor cu pîine,
Să-ngrijeştf de el tu bine,
Cum îngrijeşti şi de mine ;
Să-i pui stînga căpătîi,
Şi cu dreapta să-1 mîngîi.
De ţi-o veni dor de mine,
lţi las dorul meu la tine,
Să-I treci noaptea peste tine,
Să-ţi treacă de dor de mine.
505
Cîntă-mi, cuculeţule,
1n toate dimineţur'le ;
Numai dimineaţa mea,
Taci, cuce, nu mai cinta.
Pe cînd mi-am fost la părinţi,
Ţi-am dat gura tot să-mi c1nţl :
D-acuşi m-am înstrăinat,
M-am săturat de cîntat.
Să vii, cuce, să vii,
Să vii la noi la şură,
Daica să-mi dea gură.
Să te pui pe-un mărăcine
Să-mi cînţi puţinei şi bine,
S-asculte mîndra la tine.
S-asculte şi bun şi rău,
Să-ţi treacă de doru meu ;
Că mi-e doru mare cîine,
De pe cite dealuri vine,
Şi să bagă-n sîn la mine !
Doru meu de te-ajungea,
Tu lesne 1-ol potolea !
Sînt băieţi ca de-ai de mine,
Şi mai buni şi ca şi tine,
Doru tău de mi-o ajungea,
Nu-ş' cum mi l-aş potolea !
Nu găsesc in portu tău,
.-\şa-naltă şi subţire,
Şi la stat făcută bine.
506
Du-te, maică, duce-te-al,
Ca o apă tu să stai :
.
Că iubită eu ti-am fost,
Da' n-a avut nici un rost.
459
Dar acuma al să crezi,
Că trei ani n-ai si mi vezi.
Şi trei ani o vreme lungi,
Poate doru-o să te-ajungă.
Iar doru e mare ciine,
Peste şapte dealuri vine.
Peste oarză, peste grine,
Şi mă-ntreabă tot de tine.
Ş 1 întreabă de cercei,
Că am dat banii pe ei,
Şi mă-ntreabă de mărgele,
ŞI de buze subţirele.
507
Izvoraş cu apă rece,
Pe la poarta mîndrii trece ;
Sus lună, jos stele,
Pe la poarta mindrii mele.
1zvoraş la tilva-naltă,
Unde neica o aşteapti.
Sus lună, jos stele,
Pe la poarta mindrii mele,
Dor şi jele!
Izvoraş cu apă rece,
Dare-ar Dumnezeu să sece !
Sus lună, jos stele,
Pe la poarta mîndrii mele,
Dor şi jele!
508
Du-te, dor, pustiu de ciine,
Nu te mai lega de mine:
Că doru de cin-să leagă,
Numai este nici o treabă.
Că de mine s-a legat,
Ca de-un păpuşoi uscat,
De nu face vara flori,
Nici umbră la călători ;
Da' nici umbră de umbrit,
Nici iarbă de tăvălit.
509
- Cuculeţ cu pană sură,
Ce cînţi la mine-n bătătură ?
Ori ţi-e foame,
Ori ţi-e sete,
Ori ţi-e dor de codru verde ?
- Nu mi-e foame,
Nu mi-e sete,
Ci mi-e dor de codru verde,
Şi mi-e dor de ţara mea,
C-am lăsat trei mîndre în ea !
510
Oltule, Olteţule,
Secaţi-ar izvoarele
Şi toate potoacele,
Să trec cu picioarele,
Să-mi văd surioarele.
la adună-ţi apele,
Le trec cu picioarele,
Vreau să ies pe la strîmtori,
Să-ntîlnesc la negustori.
Să-ţi rămînă prundurile,
Să le ar cu plugurile,
Şi să sarnin busuioc,
Să răsară dor si foc :
Da' să samăn viorele,
Să răsară dor şi jele.
Oltule, bătrinule,
la descuie-ţi uşile,
Ca să trec la mîndra mea,
Ce mă iubeam eu cu ea.
Şi să calc pe iarbă deasă,
Da' să trag şi cite-o coasă,
Să dau două-trei poloage,
460
Apoi săzbor pin pîrloage
După fete frumuşele
Şi puicuţe tinerele.
Să tunăm in codru-al des,
Să-mi dea gura pe ales.
1n codru cu frunza rară,
1mi dă 2ura pentru-o vară.
5ll
Veniţi, fraţi, veniţi, surori,
De chitiţi-mă
cu flori !
Vedeţi bine c-oi să mor,
Numai de al mîndrii dor '
Bine le ce l-am avut,
Tot raiul că 1-a văzut.
Faptele ce le-am făcut,
Numa-n iad m-au petrecut.
Şi acolo-aş fi şezut,
Da' credeţi că am putut
De mirosul florilor,
De dorul nevestelor ? ...
Şi-ndărăt că mă-ntorsei,
Iar pe drumuri mă pusei !
Şi la poarta raiului,
Iacă floarea soarelui.
Şi cu spicul grîului,
Ce judecă florile
Că au dat miroasele ;
Busuiocu s-a jurat,
Şi mirosu nu i-a luat.
512
Lasă-mă, matca, să mor
Pe perine de fuior,
In braţele cui mi-e dor.
Lasă-mă, maică, să zac,
Pe perine de bumbac,
In braţele cui mi-e drag.
Lasă-mă, maică, să mor,
tntr-o grădină cu flori, Ci mi-e Gogi ostenit,
Cu mîndra de subţiori. De-asari de la iubit,
Lasă-mi, mindro, să zac, Că 1-a ţinut Ioana mult.
1ntr-o ~rădină cu mac, Fă-mă, Doamne, ce m-oi face,
Cu mindruţa după cap. Drept la Ioana pe război:
Lasă-mă, maică, să pier, Să văd, ţasă ori nu ţasă,
1ntr-o grădină cu tel, Ori lacrămi pe spată varsă.
Cu gura la gura ei. Ioana ţasă păturele.
Să-nvăluie pruncu-n ele.
Fă-mă, Doamne, ce m-oi face,
513 Fă-mă-un pui de turturică,
Drept la Gogă pe opincă.
Cînd să văd vara venită,
Şi zăpada ocheţită
V ioreaua împupită 515
Şi pe mîndra primenită !
Fă-mă, Doamne, ce m-oi face,
Stau în loc şi mă gîndesc,
Fă-mă floare de cicoare,
1n ce parte s-o lovesc.
La mîndruţa-n ţăsătoare,
Ori vioreaua s-o rup,
Să mă ţie-o braţe-uşoare.
Ori pe mîndra s-o sărut !
Fă-mă mîndră păsărică,
Vioreaua rup şi mîine,
Dară mîndra nu mai vine !
La mîndruţa-n ferestuică :
Eu le-am spus ochilor mei. La mîndruţa în portică,
Să nu fie lăcomoşi,
S-o văd sara cum se culci.
După oamini de-ai frumoşi.
Eu le-am spus şi nu m-ascultă,
După om frumos se uită.
516
Ochilor, de-aţi fi sărit,
Lină verde de-un bujor,
. .
Ce-ati văzut tot ati iubit.
Bate murgu din picior,
Ochilor, de-aţi fi secat,
La fereasta din obor.
Ce-ati, văzut n-ati
, mai lăsat.
Bate murgul să mă scol,
Ieşi, mîndruţo, ieşi la poartă,
Să-i pun şaua binişor,
Să vezi doru cum mă poartă :
Să-I plimb pe unde mi-e dor.
Mă poartă din loc în loc,
Ca pe-un om fără năroc.
517

514 Lină verde mure le,

Fă-mă, Doamne, ce m-oi face,
Fă-mă-un puişor de gaie,
Drept la Gogă pe dugaie,
Să-i ajut la cîntărit,
la-mă-n braţe, dorule :
Şi mă trece Dunărea,
De focu lu Străfiţa.
Bate-o, Doamne, pe Veta,
C-a pus casa la şuşea,

461
Şi fereas ta la dreapta.
Cine trece p-ingi ea,
Să-i sărute guriţa,
Guriţa lu Străfiţa.
Străfiţă, buzele tăie
Le-a mînjit mă-ta cu miere,
Mor dănacii după ele :
Străfiţă, ochii tăi
I-a mînjit mă-ta cu clei,
Mor dinăcii dupi ei.
518
Du-te carte şi grăbeşte,
Şi la daica povesteşte
Cum năicuţ-alei trăieşte.
lzvorel cu apă rece,
Dar-ar Dumnezeu să sece.
Busoioace, nu te-ai coace,
Nici sămîntă n-ai mai face.
'
Că din sămînţa ta,
S-a polimit dragostea.
Bate vîntu, iarba culcă,
Doru naichii mă usucă.
Bate vîntu, iarba scoală,
Doru naichii mă omoară.
5l9
Foaie verde trei spanaci,
Hai, hai, cu nădragi,
Şapte franci suta de raei,
Şi doisprezece-a de boraci !
Belecii toţi săraci,
Da' plugarii toţi bogaţi.
Plugarii de-amiaz îmi doarme,
Belecii-mi mor de foame
Ridicind la libicoane,
Pe su' sălci de-ale uscate,
Cu căcfulile-afumate.
Prindea cite-o plăvioară,
Trăgea visla se omoară :
462
Da' cînd prindea cîte-un somn,
Gîndea că e mare domn.
Cind prindea cîte-o scrumbie,
Sara merg la prăvălie
Şi mai bea cite-o răchie,
Şi cinci-şase-o veresie.
Priponiră mîţele
Pînă fierb urzicite ;
Băgară copii-n fiară,
Să nu se ardă la ghiară.
Hai melci, hai scoici,
Hai raei, hai boraci,
Hai draci cu nădragi :
Belecii toţi siracf,
Da' plugarii toţi bogaţi !
Plugarul tare munceşte:
Şi iarna li se găseşte,
Da' pescarul bălăieşte,
Sara o-are neam de peşte :
lepuraşul, vai de el,
Cu copoaica după el,
Toată ziua-aleargă-n goană,
Şi sara cină-i răceală.
Degeaba s-a fărimat
Şi degeaba-alergat,
Sara n-are de cinat.
Belecif trimbfcerli,
Cimpoierii, toboşarii,
Lăutarii şi cizrnarii,
Opincarii şi olarii,
Orice om e la zănat,
N u-1 mai văzuşi tu bogat.
Că şi eu sînt lăutari
Şi de cînd mi-am învăţat
La arcuşi şi la cîntat,
Eu bogat nu mă mai fac! ...
520
Frunză verde foi şi-o fragă,
Hrini-m-aş cu sapa ;
Sapa este cam grea,
Mă trece apa cu ea.
Sapa mare, pămînt tare,
Săp ziua pe cinci parale,
Sara le beau din picioare,
De n-am nici o alinare !...
Hrăni-m-aş cu plugu,
Cum s-a arănit moşu ;
Plugu-mi este goangă rea,
Fuge de-a-nderetelea,
Cu coarnele-o burta mea,
Frică mi-e că m-o-mpungea !
Sărăcut de maică-mea,
'
Nişte lemne-nşiruite,
Nişte vite necăjite,
Nişte boabe risipite !
Toată vara hai şi vai,
Şi iarna făr' de mălai.
Da' săracu băliclu,
Vede cîte-o plăvic ioară,
Trage vîsta de s-omoară :
Gîndeşte că-i nosficioară,
S-o bage la inimioară !
Cînd prinde cîţiva băboi,
Face pl ugu de opt boi,
Gîndeşte că e ciocoi!
Cind prinde un pui de somn,
Se făcea că este domn.
Uite, Doamne, oi şi vaci,
Bălăcii toţi săraci !
Cind prinde cîte-o scrumbie,
O ducea la prăvălie
Şi bea două-trei răchie,
De trei-patru, veresie !
Uite, Doamne, boi şi vaci,
1\\uncitorii toţi bogaţi,
Bălăcii toţi săraci !
Şed la sălcile uscate,
Cu căciulile-afumate,
Parcă-s de pomană
Şi-au băgat copiii-o
Si nu se ardi la ghiari :
Pîni scoate turta-afari,
Plîng copiii de s-omoară !...
521
Saracile fetele,
Cum îşi bat picioarele
De toate răzoare le,
S-aducă ceapă ciorească,
Faţa să-şi rumeneasci.
Ceapa-ciorii s-a uscat,
Fetele s-a supărat.
522
Ceai cu nevasta buzată,
Pune-i clopot ca la vacă :
Să-i dai drumu să se ducă,
Să-mi pască iarbă şi frunză,
Să se subţie la buză.
Da' cu bărbatu urît,
Scoate-1 sîmbăta la tîrg,
Zbiară tare,-n gura mare :
- Hai la bărbat de vinzare !
Că las preţu mai aşa,
Luaţi-1 naiba de-acia,
Să mă curăţ de-o belea !
523
Frunză verde de măr dulce,
Am o mîndră ca şi-o cruce,
Da' la lucru n-o pot duce,
Că e mîndra o păpuşă.
Dimineaţa-i roua rece,
date! Bate şi o prea-ncălzeşte,
fiară, Faţa albă-i umezeşte.
463
Alde, Ioane, la fîntînă, N-am omorît-o eu,
Să aducem apă-n gură, Şi-a trîntit-o Dumnezeu,
S-o punem la tăietură. Dar i-am ajutat şi eu !

524 526

Mă-nsurai şi
luai muiere,
Mîndro, care bate la Mi-o luai făr' de plăcere.
fereastra noastră ? Luai strigoaica a din lume,
Omule,-i pisica noastră! Să laudă cu galbini, sume,
Cînile-i cu pălărie, Acuş stă să mă sugrume '
Şi cu aine de dimie, Să laudă pe tot ceasu,
Iti face cu mîna tie ! Că mi-adus galbini cu trasu,
' '
- Omule, pisica noastră Tot cu ei îmi taie pasu.
Ţi-o las prăsilă la casă ! Decît cu galbini în ladă,
- Nu e urmă de pisică, Şi cu năvastă năroadă :
Şi e urmă de opincă, Mai bine una săracă,
Vezi, muiere afurisită !. .. Ce-i porîncesc aia să facă.

525 527

Frunză verde foaie creaţă,

De multe ori şi eu m-aş duce,
Om cu muierea la casă :
Cu nevastă urîtă o-ajunge !
Stă cu ochii la oglindă,
M-aş duce şi eu la nuntă,
Da' gunoiu pină-n grindă.
Da' am nevasta urîtă.
Nu asară, alaltărisară,
Mă pusei şi eu la masă,
Se rindiră nouă cară,
Văzul alta mai frumoasă :
Să-i scoată gunoiu afară.
Da' mă uitai şi la a mea, Dar cu muierea urîtă,
Parcă e somodiva !
Face casa molălită,
lasă din casă afară,
Cînd o strici, este sărită,
De omoară 1-alc oară, Vine cu găina friptă
Ori omoară oare le, Şi cu turta-nvăluită.
Ori că sparge vasele.
- Ce să mă fac, surioară,
Cu a muiere neroadă ! 528
Iese sara pin obor,
Fug vacile de s-omor ! Am muiere cu oglindă,
- Pune coada la topor, Cu gunoiu pină-n grindă,
Şi trăsneşte făr-de fior. C-a strigat birovu-asară,
De te-ntreabă cineva, Să rindească şapte cară,
Ce-ai omorît nevasta ? Să-i scoată gunoiu-afară.

464
529
Lină verde de-o cicoare,
Am muiere ca o floare :
O lăsai culcată-o ţoale,
Plecai la altă putoare.
- Scoal', muiere, de mănîncă,
Că ţi-am tăiat pui de curcă 1
- Dacă, fie şi de raţă,
Nu mă scol pin' dimineaţă l
Tu petreci, muica petrece,
Casa mi se risipeşte.
Da' muica, babă bătrînă,
Ia urcioraşu pe mau,
Pleacă sara pin Jrrădină.
530
- Frunzuliţă
ca naiba.
Ştii, omule, boala mea?
Boala mea e cinepa :
Cînepă mi-ai semănat,
Boală-o oase mi-ai băgat.
De mi-ai fi bărbat cuminte,
Ai ieşi cu coasa-nainte,
Ş-ai cosi-o cam pe sus~
Să nu pun un fir pe fus.
Dacă-o torc, o torc, o torc,
Dacă nu, o pun pe foc :
Şi la foc să mă-ncălzesc,
De belea mă izbăvesc.
C-am avut trei călcloare,
Şi le-am dat la torcătoare,
Nici unde nu mă doare.
Şed la bere, într-una beau,
Pînă bărbatu imi iau.
531
La păru cu foaia lată,
Ce mai joacă sirbu roată :
Sirbele, săracele,
30-J792
Cu coada ca vacile,
Cu moţ ca cfovicele.
Cu fuste ca cergile.
La piru cu foala-ngusti,
Zo, mal joacă sîrbii-o fustă:
A pierdut sirba pistelca,
Şi-o cată sîrbu cu leuca
532
Cum eşti,
mîndro, de frumoasă,
Aşa să-mi fii credincioasi:
N-ar mai fi gîlceavi-n casi,
Da' ţi-e vorba troncănoasă :
Mîndro, cît eşti de ghfolbani,
Asară-ţi dedel o palmă,
Dar in zori mă căii
Că d"'dei de te stwii.
- Foaie verde flori de pom.
Hai, văruico, să jucăm,
Că la vară nu putem.
- Lasă-1 focului de joc,
Că mă ţine treaba-o loc,
Şi să vede-aşa şi-aşa,
Şi să nu să ridi lumea t
- Păi bine, fă bălăioară,
Ce-ai lucrat tu astă-vară ?
- Am păzit un loc de cioară,
Şi-am ţesut o pînză rară:
Şi-am smintit-o din picioare,
Iar omu mă bate tare,
Mi-aduce aminte de sul,
Parcă mă bagă prin riur.
Firi-al focului de joc,
Că de foame nu mai pot 1
Cind vine cite-o zi mare,
De cucoană oi fi cucoani,
Da' n-am făsui să bag în oale,
Nici la moară să duc boabe.
Aş muri şi mai am zile,
Aş trăi şi n-am cu cine.
534
Oănacii ai de la noi,
Măturele pin gunoi.
Dănacii din alte sate,
Merişoare cumpărate.
Cumpărate sîmbăta,
Mîncate dumineca.
Pină tnăiubii cu Ioana,
1mi vărsară porcii oala.
Pînă mă i ubii cu Dina,
Rimară porcii grădina.
Pînă mă i ubii cu N icoliţa,
Vărsară porcii chisăliţa.
Pînă mă iubii cu Lelea,
Vărsară porcii mnerea,
Şi nu mă ştie muierea.
536
Amar, mJndruţo, amar,
Dragostea suptă-n zădar,
Dragostea cu multă jele,
Ca şi focu de surcele,
S-aprinde, se bîlbăieşte
Şi in casă nu-ncălzeşte.
537
Hai, mîndro, să te sărut,
Că odată plec la plug,
Să aleg în lung şi-n lat ;
Ziua mare, grije mare,
Dragostea n-are răbdare.
538
Foaie verde de năut,
O fată s-a socotit
Tot cu pizma şi cu ura,
Să mă fermece pe mine,
Să mă las, ba.deo, de tine ;
Las' să facă ce o vrea,
De tine nu m-oi lăsa.
ANE:XB
NOTE

Am considerat necesar ca la finele volunwlui si Introduc unele succinte lnfonnlrl

uupra biop-afiei celor ..W reprezentative figuri istorice, mai putin discutate sau ~

in istoria sau In folclorul nostru.

De asemeni, am adlup sumara descriere a unor localitlti de ilnporfantl Istorici,
cetlti şi riuri, de5pre are se YOrbeşte mal des ti este biM al le aaaoatfem mal mult.
In acest fel, cintecul popalar devine tot mal evident IMI izvor pentru istorie, aeo-
grafie sau etnopafie.
Rapsozii timoceni şi balcanici ta pnere, nu cinti In poezia populari flpri de eroi
mitologiei, d cinti pefsonaJe reale, are s-aa confruntat pe d .....l ele bltllle ca aceea
care i-a cotropit ti tinut tn robie jumltate ele Dlilenlu, Pll(erea otomani.
Eposul bulpr ti sirb cinti ele multe ori eroi comuni : pe Milos Obilicl t, Kralevld
~rko ', Haiduc Yetcu ti aljii.
Aşa cum slavii.· din sud ~ aceste
personaje Istorice, prin intennedlul lor ti
noi romtnii le-am cintat cu slmpade. Admiratia pentru faptele eroice s-a transmis de la
un popor la altul.
lUa Novac, Gruia lui Novac, Marcu Cl'llforu (ICralmd Marko), Iancu Hunlacle (Sibi-
nianin lanko, Filip Mlaerina, Radu Voievod (Rada bea), Dell Marca, Haiduc Velcu, fratii
Aslneşti, precum ti alte personaJe istorice ·din epica eroici a natiuniiO.. balcanice, se Inscriu
In folclonal şi istoria lutul'or acestor popoare.

1. lABA NOVAC
Este eroul cOmun al popoarelor balcanice. Circuli mai cu seaml In epica romlnl ti
sirbi, dar şi In cu bul~ ~ sirbi e nwnit Starina Hovac şi Debeli Novac; la bulpri,
Debel Novac, Haidut Novac: şi Stari Novac.
Indiferent de numele ce 1 s-a abibuit el este plrintele cel mai lndrlzneJ ti simpa-
tiut al haidudlor ti maselor ele Jlraai _asupriti şi exploataţi din Balcani.

t Ambasadorul austriac la Coastantinopole, Cuaipewld, 1n IIBelllftlrile sale ele dll-

torie 1 t i n e r a r i • 1n spune d 1n CI'Oa.tia. şi Craina In 1531 a auzit datlndu-se balada
dHpre eroul de la ~ . M 11 of O·b li i c L
2
Intr-un comunicat al senatului· ~ cr...
1547 se spune d an clntlreţ Olb elin
Spalatto (Split) dnta despre Kralevid Marllo, iar poporul 1ntrq 11 acompania, dd cu totii
ştiilu cintecul. La 1544, cronicarul ........ Sebastian nnodi amlntette ele un vestit "pslafl'
sirb, DumitrU Carman (1 b 1 de tn, • · 342).

469
 In epica strb:i, ti afl~m haiducind In muntii Romania din Bosnia sau In Dalmatia.
Intr-o perioadă de cea. 300 ani (sec. Xli-sec. XVI) apar aproape şase eroi cu numele
de Novac.
Epica sirbă il aminteşte ca fiind contemporan cu Giuragl Brancovici, cel cldtorit cu
lrena (cea blestemată) de la Salonic, din familia ICantacuzinilor (dsltoria la 27 dec:. 1414).
In general, in eposul bulgar (mai pu,in in cel strb), acesl personaj nu joac~ un
rol propriu, ci apare ca prieten sau frate cu Marcu Crăişorul {Cralevici Marko). Nu e
cint.tt in baladele bulgare decit Împreună cu alte personaje istorice.
In eposul nostru el are un loc mai important, iar istoriografia confinnă existenta
acestui erou de frunte in oastea lui Mihai Viteazul care trece din Serbia cu cea.
1006-5000 haiduci.
Istoriografia bulgari il consideră a fi de origine bulgari, din judeţul Vidin t,
regiunea timoceană, iar sirbii sustin că este $irb.'
După
opinia cronicarului maghiar Szamoskozy lstvan, Baba Novac este timocean,
nlscut tn comuna Poreci, mai sus de Orşova şi Tabula Traiana, sat mutat la 1131 din
insula cu acelaşi nume, in orăşelul Doni Milanovat de azi, port la Dunăre, curat
românesc.
In urma căderii lui Mihai Viteazul, Baba Novac ajunge comandantul cetltJi lipova.
Este prins de către nobilimea maghiară cu o scrisoare secreU pe care o trimesese paşei
de la Timişoara prin duhovnicul slu ~sca, in care propunea Portii reabilitarea lui Mihai
şi revenirea pe tronul Munteniei. Nobilimea din Dieta din Ouj il condamnl la moarte
şi, după ce este jupuit de viu, este ars pe rug in pia~ din Cluj, la 5 februarie 1600, ora 10.
Unul din cei mai mari generali ai
lui Mihai Viteazul daci in istorie este prea putin
cunoscut, In epică ocupi un rol foarte imporbnt.

2. M A R C U C a A 1 Ş O R U
(Marko Kraljevic, 1371-1395)
Este fiul regelui Vuka.şin al Serbiei. După moartea ~tălui său accepti vasalitatea
turcească. Stlpineşte partea apuseană a Macedoniei cu capitala la Prilep.
In istorie joacă un rol Insemnat prin aceea că fiind vasal al turcilor a păstrat o
oarecare independentă tlrişoarei
sale pe o perioadă de 20 ani.
După lupt.. cu tun:ii pe Marita pierde independenta ţării şi este aliatul lui
Baiazid impotriva lui Mircea cel Mare.
In lupta de la Rovine, Ungă Craiova, Marcu Crăişoru moare ucis de către domnul
Ţării RomSneşti. Legenda spune că Marcu n-a voit Il lupte şi a dorit să mouă de
sabia unui domn creştin.

Dupl o legen'" timoceanl, Marko Kralevid ar fi fost grav rlnit ele Mircea cel
M4lre la Rovine Ungi oraşul Negotin şi comunele : Geanova, Coroglaşi, Samarinovat ; de
aci plecind rănit a murit pe muntii Ştirbi din fata Orşovei.

A avut două sotii : pe Elena şi Teodora. Cu Elena s-a aflat tn ceartl şi aceasta,
Impotriva vointei lui a rupt o parte din posesiunile sale din Kostyr.

t Kr a t k a b ~ 1g a r s k a e n 1 i k 1 o p e d i a, Tom. 1 A, Sofia, 1963, pag. 160.

470
 Despre viata lui familiall istoria nu are cuvinte de laudi.
Man:u Kralievici a avut doi frati : pe Andrei ti Dimibie, care sint fiaurl ttene
in istorie.
In epica sirbi şi bulgară, deopotrivă, Marcu Crăişoru este fipra cea mai proemi-
nentă, dntată şi simpatizatL

Despre acest erou s-au plstrat zeci de balade. Prin intermediul baladei timocene
figura eroului pltrunde şi in literalul~ noastră, unde 11 1nt11nim allturi de Cruicea
fiul lui Novac.
Dupl tr.aditia populari. sawanutul Felix Kanitz susline el Marcu Crlişor a fost
Inmormintat pe locul "Rovine11 de lingi comuna Geanova (Duşanovat), fiind srav rănit
de Mircea cel Mare. lla 187i in com. Sirbovlaşi, pe piatra unui pod se putea citi Ind In
litere cirilice : "Zdie zamce Kralj :M~rko" (Aici zace Marcu Crăişoru).

3. F 1 L 1 P M A C E R 1 N A
(1369--1426)
Personaj istoric Intilnit mai des In epica timoceanl şi sud-slavi.
In epica slavă apare ca un rival al lui Kralevici Marko pentru buzdupn.

Este un erou care tn traditia şi eposul popoarelor balcanice ocupi un rol

aproape ca şi cel al lui Marcu Crăişoru.
Nu este un personaj fictiv, ci este un mare conducltor de oşti, de origine din
Florenţa, Pipo (filipo) Spano, născut la 13i9.
Intră in sel'\liciile arhiepiscopului maghiar din Esterzom, vechea capitală a Ungariei,
apoi la regele Sigismund. Este diplomat ti militar de frunte.
In vara anului 1426, se aliază cu Dan 11 domnul Munteniei, şi cneazul bulgar
Frujin, fiu al regelui Şişman, trece Dunărea şi eli puternice lovituri armatei otomane pe
care o invinge. In acelaşi an, Filip Măgerina - este bătut de turci şi moare.

4. K A D U V O 1V O U A (Radu beg)
sau Radu cel Mare (149i-1508)
Este fipra uiMii voievocl rom1n foarte simpatizat de dtre popoarele slave din sud,
in baladele cele mai vechi.
El apare In bal~dele : Radul voivod i socol, 2enidba Radul begova, Radul Voivoda i
tar Murad, aceasta din unnă, Imprumutati probabil din epica slavă .de către anonimul timo-
cean, şi are o ~re circulatie tn epica sud-slavi.
Jn epica noastră Radu Voievod apare incidental intr-un c~ntec bătrtnesc şi mai mult
in legendele românilor timoceni.
Numele personajului apare pe inscripţiile unor ctitorii bisericeşti de pe Timocul
Negru. Totuşi, nu se poate preciza despre care Radu este vorba, dci Murat 1 este sultanul
turcilor de la 1362-1389, fiind ucis de Miloş Obilici la Cosova (Ompia MierleiJ.
Contemporan cu Radu cel Mare (IV), care a domnit Intre 14"-1588, fiul lui Vlad
Călughul, nu este nici un sultan cu numele de Murat (Amurat). Este posibilă o confuzie
comună tuturor aezilor populari, bulpri, strbi şi romlni, căci contemporan C'.J Radu cel
Mare este Baiazid al 11-lea (1411-1512), otrăvit de propriul du fiu Selim, care spune

471
despre Radu cel Mare la 1511 cJ : "A clrmuit tara romlnilor spre deosebitl multumire
a supuşilor' 1 ••• "A fost bun, drept, ln1elepfl". Confuzia este posibili Intre Murat şi laiuid,
dupl cum poate să fie şi intre Radu cel Mare şi Radu 1, fratele lui Vladislav 1, con•
temporan cu lmplratul turcilor, Murat.
Identificarea persoanei lui Radu Voievod, mai des Intilnit sub numele Radul bea
in epica slavi, se poate face cu ajutorul istoriopafiel slrbe. Radul bq zis şi "Caravlahu1
du~ M. G. Milicevit (Knefevina Srbija, pp. 811--112), a avut fiu pe Ion, iar acesta pe
Gheorghe. Pe riul Timoc, la sud de oraşul Zliceri, pe afluentul slu nmoall Nesru, zideşte
zece mlnlstirl aflate azi In ruinl: lozita, Upufnic, l.ucova (cateclrall), Cripicewa, Petruşa,
Padina, ltina, Mirostita (ltngi afluentul Miroştivita), Gtrli1tea şi Ind una ZaneYaţ spre
poalele muntelui Artani (Ritani). MJnhtirea Upuşnic servea drept catedrall pentru re-
giune şi aci tşi avea sediul un episcopat al lui Radu cel Mare.
Catedrala provinciei din N.E. Serbiei de azi de la Upuşnic, este ziditi In anul 1511.
Jnscriplia pistratJ slisueşte astfel : ••• ,,ziditi... (de) domnitorul Ioan Radul Voevod,
domn al intregului teritortu al Ungro-VIahiei şi de marele jupan t Gherpina cu epmenul
Gelasie, tn anul 1501 61 •
lnscriP1ia pomeneşte de contributia ieromonarhului Teoclor, precum şi de un alt
nume din care s-a păstrat numai cuvintul "Mare11 (netradus). Inscriptia este tn limba
slavi veche.
Radul beg a avut o anumiti legiturl cu poporul din aceste plrti, dovadl b'aditia
putemicl in popor şi ctitoriile sale. In oratal Zajeeear (Zăiceri) avea li un mic palat cu
un etaj, azi casa unui oarecare Ninu1J 2 • Ne 1ntrebăm ce-o fi clutat Radu cel Mare tn
aceastl regiune J Intrebarea este aruncati timpului ca o treslrire a unei dureroase uitlrt~
Felix Kanitz consideri d bdul bes este una şi aceeaşi penoanl cu
la care trece din sud ciluprul sirb Maxim.
a...•
cel Mare

Ctitorii tn resiunea timoceanl au şi domnitorii rom1ni Mircea cel \1.-re, Mihai

Viteazul şi Matei Basarab.

5. D E L 1 M A RC U
Renumit căpitm de haiduci de or•s•ne din Dalmatia, trece tn solda lui Mihai
Viteazul cu peste 1 - de luiclud. Participi la luptele purtate de Mitw Viteuul ta Ardeal
re~~YrCindu-se ca şi Baba Novac.

Duce lupte impotriva turcilor In plrtile timocene, la Vidin (Oii) şi Cladov.1,

impreunl cu Baba Novac.
In ~ul 1S9i istoriografia sirbi 11 amintette atacind cu 2081 de haiduci Cladova
(Claudia), cetatea turceascl rezidită de Baii beg la 1524 (Fetislam), şi reuşeşte a ocupa
cetatea lmpreunl cu oastea lai Mihai Viteazul abia ~ 15'1.
Istoriografia sirbi ti consideră voievod şi dpetenie ele haiduci, iar la noi este
clpiW. de oaste.

1 Jupanul Yu pircllabul era administratorul unei provincii, un fel de rezidenti ai

domnitorilor, mai des Intilniti la sirbi şi rornSni.
t Zbomik TimoCke Krajine, tom. 1, leo&rad, 1~, p. '·

472
 Erolstnul lui este cintat In epica romlnl, strbl ti bulprl.
Deli Marcu este amintit ele istoriopafl ddtorinclu-se cu fiica banului Valahlel
"Vldko banu''" probabil cu una din fiicele lui Mihai Viteazul.

6. C A R A P A N C E A
1~sec. al XVIII-lea, In a doua jumitate, apar adrninistrlnd Cralna printi din familia
urapancea. Succesiunea administratiei se transmitea pe linie ereditarl prin firmane DOI.
Primul print ele Cnina cunosad a fost Ilie CarapMrcea, urmat de slnerele llu Stancu
urapancea, succedat la rindul du de &inerele siu Danilo Aleksievici din Petrovaradin, de
nationaliute sirb. La 1"., cind austriec:ii se retrag din Nesotin, el fuge 1mpreunl cu ei,
iar turcii ti aresteul familia la VICiin şi e ucis ciupi rlzboi de turci la 1798, pe ctnd se
inapoia la Nqotin. 11 UI'IIINZI Slancu Carapancea, care moare la 1115.
Printul Stancu Carapancea are doi urmatl, pe Percea şi ~işu, care rlmln In Nqotin
pinl la 1117, cind Percea fuse In Poreci (In fata Orfovei), unde moare.
Pazvan Oglu oc:apl acest principat autonom prin fortl la 1817, construind cetl1f
In Ne1olin.
Cu ajutOIUI ruşilor sub ·comanda IJ'C)fului Tukato, sirbii ti romlnll uniti elibereazJ
Negotinul de turci la 1111, iar ca şef al adminislr~ţiei este numit Mişu Canpancea, printul
de Craina, care II'IOM'e la 1n1, iar ta locul slu Kuqeorze ti numette pe Haiduc Velcu,
care comandl 41 ·comune. Dupl opinia istoricului sirb M. G. Milicevld, Insuti Carasheoflhe
(KarageGrBe), primul condudtor al revolutiilor slrbetti, ar putea avea leglturl ele stdae cu
vlahii din Serbia, fiind fiul lui Petroniu şi Maritei, spuntndu-i-se In tinerete : acest
"copil vlah" 1 care ucidea la turci.

7. OSMAN PAZVAN OGLU

(175a-1117)
Este renumitul paşi de la Oii (Vidin). Se reman:l In luptele puiUle cu Austria ele
Turcia (17U-1791).
fiul lui Omer Ounan, turc din Vidin care s-a rlsaalat tmpobiva Portii şi cu cetele
sale de pasvanpi a pustiit ambele Jjrmuri ale Dunlrii Intre 1797-1117.
Regiunea Vidinului, Q o parte din Je&iunea Timocului, este rupti de marele imperiu.
In nelu a trimis sultanul Impotriva sa expeditii de pedepsire, d ceutea Vidinului n-a
putut fi cuceriti. Prima ciocnire are loc la 1795, iar la 1797 Mustafa-pap asecliazl cetatea
cu 40.• de turci firi nid un rezultaL
Asediul al doilea a rlmas ele asemeni Uri efect In fata celor 12.• ele Ieniceri
inchişi In cetatea inexpupubill; atacul condus ele Husein-paşa In fruntea celor 1•.001 ostaşi

turci, a fost zdrobit ele Osman Pazvan ()slu.

Ductnd lupte locale In Serbia şi Ţ.a Romineascl pentru a devasta şi ocupa
teritorii cu sprijinul ienicerilor, cirj~iilor şi delbaşilor, Osman Pazvan Oglu este Invins
In Setbia Veche· lin&l Alexinat, satul Giv&ibara de cllre .,. ele sirbi ti I'OIIISni timoceni,

M. G. Milicevit, K 11 e i e v i n a
1 S r b i j a, IJeosrad, p. 542. DupJ turci noţiu­
nea ele "valah", ar putea avea şi sen~~~l de ,,creştin' 1 ..

473
comandati de Dobirniat şi voievodul romin timocean Paul Matei din Me!nita, ce-i
comanda pe "vlahii de la Mlavan (Passarovitz). !Cei 6000 de turci au cunascut aci o mare
infringere.
Viteazul paş~ de la Oii (Vidin) moare la 5 februarie 1807, fiind inmormintat in
cetatea "Baba Vida"' a Vidinului, in aula geamiei lui Mustttfa-paşa. Pe mormint e pus~
o piatrJ funerarl scrisă in amintirea marelui rlzboinic, care sfl!uie~te pe cititor : ,,11 faci
bine poporului, căci pentru toti elC:istă moarte şi dreaptă judecată 11 , cu toate că el adusese
multe necazuri rominilor timoceni, bulgarilor, sirbilor şi dinr-oace, in Ţara Romlnească,
jefuind poporul pină in Moldova, aşa cum ii păstrează amintirea epica populară.
In locul lui Osman Pazvan Oglu, sultanul Selim al Ul-lea 11 numeşte guvernator la
Oii pe Mula-paşa, bine cunoscut in epica sud-slavă şi in cea timoceanJ.

8. HA 1 OU<: VE L CU PE T K U V 1 C:l

Este cel mai popular erou din prima revolutie a sirbilor impotriva turcilor.
5-a născut in regiunea Timocului Negru, in comuna Lenovăt, aproape de muntii
Artani (Rtanj). Este de origine sirb şi nicidecum bulgar sau român, cum sustin unii istorici.
In copilărie merge slugi la paşa de la Vidin, unde tnvatl turceşte, apoi, supărat de
un alt stăpin, il glsim printre haiducii lui Stanoie Glavaş la 11:03.
De la 1804 inainte participă la mai multe lupte remarcindu-se la Soko Banja,
Podgorat, pe Timoc. Are tunar pe romlnul Trăili Ptrvu din comuna Şliv~ri (judetul Timoc).
In anul 1811 este trimis din Banja la Negotin, in locul lui Mişu Carapancea care
moare in acel an.
In 1813, luptind cu 3000 de sirbi şi rom1ni timocieni impotriva turcilor in comuna
Bucopcea, este ucis de turci printr-o lovitură directă de tun, trasi de un cazac din
răzbunare, după ce-l trădase pentru o palmă dată acestuia de Velcu.
ln luptele purtate, primul lunar al său a fost Petru Tunaru, timocean (valah) din
comuna Urovita, iar sfătuitor a fost invătătorul român Ghiţă din Bregova, secretarul său

personal.
Fratii săi mai mici, Milutin Hera şi Milko, au dat, de asemeni, dovadl de eroism
in luptele cu turcii. In epica timoceană se cintă numai faptele lui Haiduc Velcu, nu Şi

cele ale tntemeietorului dinastiei strbeşti, Karageorze.

9. S T O 1 AN STINGA
Este haiduc vestii, născul in comuna lsicova Mare, contemporan cu Osman Pazvan
Oglu, cu printul Mişu Carapancea din Craina (Marginea) şi cu Mula-paşa din Vidin. Pe
la 1810 el este haiduc cunoscut in toată Craina, Valea Timocului, Oltenia şi Banat.
Este impins la haiducie de nedreptăţile sociale şi asuprirea turcească. Lupta lui
Stoian Stingă şi a haiducilor comandati de el are caracter social şi patriotic. Dintre cei
mai fideli colaboratori ai săi, balada aminteşte pe unchiu-său Crăciun şi nepotu-siu
Dumitru. In Valea Timocului avea reşedinţa într-o cetate romană părăsită, Albotina, intr-o
peşteră de la Zlocutea şi Fundeni, nu departe de Oii (Vidin).
A haiducit in Ţara Românească şi in Banat. Este cunoscut in părtile Craiovei şi
Jiului. Urmărit d~ turci şi poterele boiereşti apare toc~i in munlii Cemei. Aci haiduceşte

474
tmpreunl cu haiducul oltean Romanitl, din Oblrtia de Munte (raionul Baia de Araml) ti cu
Duliman. In aceste plrti au haiducii, dupl lesendi, vreo 15 ani, dupl care Romaniţi
s-a căsătorit tn comuna Obtrşia de Munte, dovadi familia de azi a RomanileJtilor, iar
Stoian Stingă s-a căsătorit tn comuna Comereva, de unde a rimas familia Stinplarilor de azi.
De la Stoian Stingi a rămas metoda recrutirii haiducilor ("lotrilor11) pe bazl de
examen. Metoda de recrutare consta intr--un răcnet neaşteptat tn spatele candidatului.
Legenda din Oltenia spune el ciad omul "trtcnea", Stlnsă-i spunea : ,,[i, taie~, nu
eşti tu de haiducie, d eşti de sapă lată, de muncit la alie !"

10. RAD O 1 TA
Mare viteaz (haiduc) şi erou cunoscut tn epica şi legendele timocene. Nu se ştie
unde s-a niscut. Unii presupun că la gura Timocului, In comuna Ridoivit de azi.
Este renumit prin faptele sale eroice şi curajul cu care pătrunde tn palatul lut
Osman-pata, travestlt In "dervit11 , "ce.,etor11 etc., precum ti datorită luptelor purtate
cu turcii.
Este posibil si fi trăit tntr-o perioadă mult mai veche, In timpul lui Osman 1
(1299--1326) sau Osman li (161~1622).
Personajul este foarte simpatizat de către epica timoceană pentru isprăvile sale eroice.
In epica strbă balada este aproape identică, cu deosebirea că actiunea se petrece la
Marea Adriatică, la Zara.
Nu este exclus ca raguzanii, care tn Evul mediu aveau o colonie la Vidin (Bononia)
şi un consulat, si fi adus cu ei acest cintec bltrtnesc de la Adriaticl, sau, invers, raguzanii
să--I fi imprumutat de la rom1nii timoceni.

11. CIRJALII
Erau bande de ieniceri răzvrJtite, care fiind organizate ca annate turceşti indepen-
dente şi-au creat faimă pentru cruzimile lor. Actionau in mod organizat devastind şi

distrugind sate şi oraşe la sud de Dunăre ca şi la nord.

In timpul sultanului Selim al III-lea (1719-111n, Ienicerii devin tol ,_i lncliscipliutl
şi haosul iNtrunde tn imperiu datorită asentiiOr provocatori strlini, precum şi a unui
imperiu dezorganizat. Erau denumiţi "războinici de <:odru 11
•

Sint organizati in debJamente de cavalerie, tnarma1i cu săbii, pistoale şi puşti

In seneral, detaşamentele erau alcătuite din turci şi albanezi, dar au fost delaşamente in
care se puteau ghi şi bulpri.
Apartinind unor straturi sociale sărace sau mijlocii, duceau lupte tndirjite impotriva
(eudalilor, dar şi a creştinilor din Balcani, indiferent de starea lor socială.
Cei mai vesti1i comandanti de. asemenea bmde de războinici şi jefuitori ai
popoarelor tnrobite : bulgari, peci, sirbi, romini au fost : Carasfeiz, Cara-Hasan, Mola Ali,
Dertli Mehmed, Manaf lbrahim Emendjic, Siub şi alţii. Unii I-au ajutat pe Pazvan Oglu
de la Vidin.
Se spune că şi haiducii bulgari lndje voivoda şi Cara Koliu, aşa cum aratJ tn
autobiosraf.a sa Rakovsld, ar fi făcut parte din detapmentele de ctrjalii.

475
 Pe «~ncle treceau, lmu "praf şi pulbere, foc şi moarte". In pJrtile nmoaa~ui ~trtnll
spun cJ şaptezeci de ani n-au cintat cocoşii iar oamenii trli_.u In plduri cu care cu
doul protape. Ctrjalii nu ştiau ce este "mlla11•
Au speriat şi pe sultan atacind Adrianopolul, Bazargicul, Plovdiwl şi alte oraşe.
In Bulgaria au fost distruse complet de cirjali urmltoare~e ora~e : Koprivtita,
Televen, Pana1iurite, Calofer, Asenovgrad şi multe ~Itele.

12. DE L 11 Ş 1 DELIBAŞI

O ald categorie de rhboinici şi ucipşi turci, proveniti din annata regulati lhată
la valri, dintre fostele străji turceşti. Ei se adunau ca şi ctr~ii In bande 1narmate şi
atacau satele creştine din peninsula balcanici, lutndu-le tot avutul.
Delibaşii I-au ajutat pe Pazvan Oglu de la Oii si lupte Impotriva sultanului
Selim al 111-lea.
DupJ 1783, cind se uneşte Crimeia cu Rusia, printre delii apar hanii tltarilor din
familia Gireev care intră tn solda lui Pazvan Oglu. ş•in Girei, hanul tltarilor, Yine cu
delibaşii sii şi se pune sub comanda lui Pazvan Ozlu care ataci şi devasteazl satele
din Valea Timocului, precum şi pe acelea din Oltenia, Muntenia, Moldova, Bulpria
şi Serbia.
NUME DE LOCALITATI (CE T AT 1)
ŞI APE INTILNITE IN EPICA
ŞI LIRICA TIMOCEANA

ADA-KALE SAU RUŞIAYA NOUA

Fortlreatl construiti de turci la Portile de Fier sau dupl ei Demir ICapu, insull pe
J 1

Dunlre, In Republica Soci~listl ltomlni~.

la 1815 pmizoana turci se revoltl el nu i se dau provizii ca şi cetltii Vidinului

(Diului) şi ocupi Gorjul ti Mehedintul, iar dincolo de Dunlre, Craina timoceanl, devastind
Atele romillefti dintr-o parte şi ~lta a Dunirii.
Aci 1~ 1141 au fost intemali in inchisoare cei 17 potrioti romlni, frun~i ai revolutiei
de la 1141. De ad ei trebui• transportati In Inchisoarea din Belpad, dar li se tnlesae,te
evHarea tn Ausbia şi ~-
la 1113 administratia insulei o flcu un muftiu tn numele sultanului, avind o populatie
de SM turci, iar In 1!31 are o populatie de 455 suflete.
u 1113 Am-Kale a fost ocupati. de trupele a18triece. Austriecii numiri cetatea
"urolina'•.

CLADOVA _(CLAUDIA)
Oraş in Serbia, vizavi de Tumu-Severiu.
Cegtea Oaudia a fost fondată de Claudiu, impjnt roman. Dupl o alti versiune
a fost Intemeiati de voievodul romin Gl~diu, Glad uu Gaad ha 819 e.n.
Istoricii cred ci aci a fost veche~ cetate Eseta.
Turcii denumiri cetatea Fethislam (Tezaurul Credintei).
La 1502 este ocupati de San Ceorse, domnul Transilvaniei, iar la 1595 este ocup.lll
de trupele lui Mihai Viteazul ajutat de Baba No"ac şi Deli Marcu, ciupi ce repurtan o
strilucia vidorie Impotriva turcilor.
Este dirimatl de 1eneralul austriac Veterani.
lJa 1619 Constantin Brincoveanu primi ordin de LI seraschierul Husein-pap, si refad
cetatea aadova şi Orfova (Ruşiava).

la 1MS din nou primi acelafi ordin Brincoveanu de la sultanul Mustafa, iar la 1711
fu ompatl de austrieci ti recuceritl la 1731 ele Mene-pafa cu 31.c• ele oameni.
La 1117 are o pmizoanl ele • ostaşi comandaţi de IWrstangli Ali.
Cadova impreunl cu Negotinul, tnceptncl cu prima jumltate a sec. al XVII-lea se
bucuri. de autonomie, sultanul numind peste aceutl provincie un print din familia Carilr
panc:ea pentru a o administra in folosul primei sale sotii.

477
 In 1809, Tarul Alexandru al Rusiei a propus Serbiei sl-1 aleap suveran, pentru H
sc~pa de turci, insă Karageorge incearc~ sJ se "apere f~r~ ţa~~. Totuşi tarul trimise 3110 de

ostaşi sub comanda lui lsaiev, iar cetatea fu ocupati de colonelul Tseleniev, In timp ce
sirbii cu vlahii timoceni o ocuparl indatl de la aceştia, aşa cum aratJ şi balacb popular.l.

BIRZA PALANCA (AEGETA)

Reşedintă de plasă şi port la Dunlre (Timoc) cu putin Inainte de a se ajunse la
Ostrovul Mare.
Aci se afli vechea cetate romană
Aeseta sau Vetislau.
Tot aci a fost sediul legiunii romane a Xlii-a, care a operat in Dada.
Ruine se găsesc şi in comuna Corbova numită in trecut Corvingrad, dupl numele
lui Ion Corvin de Huniade {localitate la vreo 10 km. mai jos de Tumu-Severin.

PRA O V A SA U PRA H O V A (O E C E B A L 1 U M)
Este port la Dunăre şi ultima statie de cale feratl aproape de gura Timocului, care
merge către Zaicear-Niş-Salonic.

Aci a fost vechea cetate Decebalium, denumi Il pină deunbi de localnici "Deci11 •
Foarte importante sint urmele istorice descoperite făr~ a se efectua săplturi.
Aci ruşii la 1810 luptă impotriva turcilor in frunte cu contele Tucato şi tot aci moare
pe cimpul de luptJ lbrahim-paşa, comandantul c;ştirii turceşti de la Vidin (Diil.

N EGOTIN (AQAE)
Reşedintă
de judet, oraş la 8 km. sud de Dunăre, aproape de gura Timocului, renumit
in viile din jur şi regiune (vinul de Negotin). Este intemei~t, dupl o lesendă, de un
ciob~n, Negota.
Aci este inmormintat eroul sirb Haiduc Velko, cintat de baladele sirbeşti, rom1neşli

timocene şi bulg~re.
In jur sint multe cetăţi şi urme romane. Are un muzeu de monumente istorice
romane etc.
Renumit pentru bilciul de la Stă Mma Mare (finele lunii august) care alrlgea vizi-
tatori şi turişti din Bulgaria şi România.

BREGOVA
Localitate mare cu peste 15.000 locuitori, pe partea dreaptă a Timtkului. Centrul
cultural al românilor timoceni in trecut. Aci au fost primele şcoli in care pină la 117' s-a
inv~tat in limba maternă a populatiei cu inv~tătorii Ghiţă, Sun, Ciolacu şi altii.
La 1876 Bregova avea un castel puternic, iar or~ul era inconjurat de intărituri. Turcii
tineau aci o garnizoană de 1000 de soldati.
In acelaşi an, ruşii care sprijineau pe sirbi şi bulgari pentru a se rlscula impotriva
turcilor, sub comanda generalului rus Zass atacară şi ocupară Bregova şi Florentinul, distru-
gind ambele cetăţi.

La 187f', cind a avut loc răscoala românilor timoceni Impotriva turcilor (la care parti-
cipă şi bulgarii), aci se d:.ac lupte pete şi răscoala este tnnlbuşiQ tn singe, iar localitatea
a ars din temelii impreună cu mai multe sate.

478
 TIMOCUL (TIMACUS)
Afluent aJ. Dunlrii, · izvorlşte din muntii Stara Planina, virful Migior. Lt ZJicerl
(hjecar) primeşte ca afluent Timocul Negru.
Are o lungime de 188,8 km, iar IJtimea medie de 34 m.
Se varsJ In Dunăre Intre comunele vtrf (R.P.B.) şi Udoivlt (R.S.F.I.), l•r peste fluviu,
in Republica Socialisti Rom1nia, fiind comunele Pristol şi Cozia.
Prin pozitia sa centrală, In trecut pe valea Timocului au trecut drumurile comerciale
şi militare, renumita "Via Traiana11 şi "Via Claudia11 , pe unde azi merge paralel cu riul
calea feratl de la Prahova (port la Dunăre) spre Niş-Scoplie, Belsrad sau Salonic.
Prin pozitia sa geografică, se zice de către popor, cJ la gura Timocului se aud cocoşii
cintind din trei Jiri. lntr-adevlr, aci este triconifiniul romlno-jusoslav-bulgar. Riul linittit
imprumuti numele intregii regiuni timocene, din care fac parte cinci judete : Craina,
Timoc, Vidin, Pojarevăt şi Morava.
In regiunea Timocului sint şi alte riuri importante ca: Pecul (Pecus) ce poartă •ur
in undele sale izvorind din muntii Homole, Mlava (Malva) şi Morava (Marguş) ce se varsl
In Dunăre in sudul Banatului.
lsto~ibgraful
sirb V. Karici, apreciază că aceastl regiune a fost administratl de Daci•,
iar sub turci de către paşa de la Vidin t.

FLO RE N T 1N (F L O R E N T 1 A N A)
Localitate in R.P.B. Vechea cetate roll14lftă Florentiana era aşeutl la marginea Impe-
riului. Pe aci ducea celebrul drum roman al Ratiariei spre gura Timocului.
In evul mediu, un castel bizantin inlocui castrul roman. Din materialul castrului 1-a
construit de turci cetatea Vidinului, forturile Kumbair şi Ghazibair.
La 1811 contele Ururik găseşte comuna abandonată de locuitorii săi români.

Z A 1C E R 1 (Z A J ,E C A R)
Este oraşul principal din regiunea timoceană de est, aşezat la confluenta rimocului
Alb cu Timocul Negru.
Istoriografia sirbi il consideră ca fiind oraş intemeiat in sec. al XVJI-Iea sau inceputul
celui de al XVt~-lea. Prima biserică şi primul preot amintit de istoriografia sirbi este
Barbul (1780-1790) venit din Ţara Românească.

O legendă spune că intemeietorul oraşului ar fi un neamţ Zeitz care a glsit aci

minereuri şi le-a exploatat.
In apropiere se văd şi azi ruinele castelului lui Traian, pe lingă riul Timoc numit
C::ostolat (Castello), iar spre vest, la o mică depărtare, se află Băile Garnzigrad.

V1D 1N (D 1 Il
.Numele vechi era Bononia (creaţiune gală), Vendemis (la romani) Bidunum, Bdin
(pe timpul. impăratului Asan, la 1186), Vldin (in documentele Aslneştilor), Bodon (unguri)
Budin (la sirbi şi bulgari), Dii la români, Bodun şi Diiu (la turci).

t V. karic ; S p b i j a, o p i s z e m 1 g e, n a ro d a d r z a v e, p. 180 leo·

grad, 1887.

479
 Despre tntemeiere~ Vidinului circuli In Timoc o lepndl romani d...,. - ,...,...
ti trei printese : Gama, Vida ti Claucli&. l . .•da M lnlllaette 1~ bulprl fi shbi.
fundati~ celebrei cetiţi este romani, dar toale sllplnirile au adlupt ceva ti •
lnfnamusel~t-o.
Pe ..ci la 389 ducele Glaudiu trece Dunlrea la Tierna (0110va).
In 1369, Vladislav al 11-lea B~rab, domnul Munteniei, unchiul lui Mircea cel Mve,
~te pe unguri şi restabileşte domnia cumutului s1u Stntimir, cuprinzind o parte din
taralul de Tirnova pini la Niş.

In 1396 Vidinul era. ocupat de turci, iar 1~ 1454 fu ocupat de 1011 Corvin de "-ti~.
In 1595 căpitanul Fucaş e trimis de Mihai Viteuul spre a-i aplra pe loaaitorii din
satele timocene din jur de turci. MiMi VIteazul, de la Nicopole se Intoarse la Vi•• t. 1595
şi-1 ocupă de la turci impreuni cu generalul du Popa Stoica faKaş. la Vidin, Baba Novac,
general al lui Mihai Viteazul, bate pe turci şi c•tuaeazl flo~ turceascl de pe ~-

Mihai Viteazul In 1599 il INtu pe Hadam-paşa, dar nu putu cuceri ce!atea, deşi o
asedie zece zile cu tunurile.
In 1729 lucrau la terminarea cetltii 400 de care şi 800 de oameni trimişi de domnul
Munteniei. Lucrau mai apoi. In total - de oameni ~ lntlrlrea cetiJii v•lnulai 1111111111
şi "Baba Vida".
Paşii de la Vidin purtau totocbtă şi titlul de paşi ai Olteniei.
La 1797 Pazvan ()slu, paşi al Vidinului, declari rebeliune Impotriva sultanului procfa-
mindu-se independent fali de Inalta Poartl.
Revolt~ acestui~ fu prielnicl revolutiilor sirbilot' In c~re el nu vedea dec1t nitte
aliati, inamici ai Portii. Avea 8001 de oameni şi SI de bastimente pe Dunlre.
u 1807 Pazvan Oglu moare aci, iar Mula-~ este comandantul succesor al cetJtii
şi regiunii timocene de est.
In anul 1109 generalul nas lsaiev ata.cl Vidinul, cea mai pulernicl cetate din impe-
riul turcesc, insă fără nici un succes.
Pentru a se inăbuşi revolutia de 1.. 1821 a lui Tudor Vladimirescu de aci pleci la
Ada-~leh o art"Ntl turceascl.
Aci au fost executati capii răscoalei rom1nilor timoceni de la 1876.
Vidinul şi Smirdanul au fost ocupate de bupele romlne comandate de seneralul
N. Haralamb şi generalul Cer·chez după cum relevă şi poezia populari (tn 1am. In i~

anului 1Bn armata rom1nă a iernat in satele din partea dreapU a viii nmocului, nJsc:tn-
du-se unele b .. lade in legături cu aceste evenimente.
La 22 ianuarie 1877 oraşul ade in miinile armatei romlne, dup1 un asediu Yiolent
care aprinsese oraşul, fi ind atacat ~e o armati de peste 17.- soldati ti 14 bmari.
la 1878, conform tratatului de la Berlin, ruşii tncepurl dJrf•area aft'St~l put: rnlce
cetlti, dar plnl la unnl renuntari.
Azi oraşul Vidin, cu cea. 35.- de locuitori, este capitala judetului Vidin din R.P.B.
Este situat In dreptul GrafUlui Calafat.

480
 Tineri din comuna Vir-
biţa-Mare, plasa Cla-
dova, judetul Timoc

Tinere din comuna Cost.,}

(Castello). plasa Cladova,
judetul Timoc
Obicei de nuntă din comuna Bres·
tovăţ, plasa Bor, judeţul Timoc
 Descintătoare dia comuna
Poiana, judeţul Pojarevaţ

Fetiţe timide in tirg Ja Dor

Români din comuna Corbova, plasa
Cladova, judeţul Timoc
 GOLUMIAT (COLUMIARIAl
Este orişel şi port la Dunlre, la sud de Moldova Veche şi C:oronini din Banatul
romJnesc, aşezat pe malul drept al Dunlrii.
F~rmecă pe călător prin vesti1iile unui trecut slorios, natura de un pitoresc ,., ti
prin minunatele legende plstrate In gura poporului.
Cetatea s-a numit la romani C o 1 u m b a r i a, au~trlecii ti unpril o denumesc
Ca 1 am b o c z ori Tau ben b e r g, latinii M o n ti di C o 1 u m b i, I'OIIIlnli
C o 1 u m b 1 t, sirbii G o 1 u b a c, turcii C o n 1 e r d z s i n 1 i k şi G o 1 e a c i 1 1 k~
dar in aproape tNte limbile lnseamni cotet de porumbei. Romlnii timoceni 11 zic
G o 1u m b ă 1·
In evul mediu s-a mai spus C o 1u b a t z "u C a s t e 1 u 1 D i • v o 1 u 1 u i.
Ruinele cetălii (castelului), se văd şi azi, fiind foarte bine conservale. Cele noul
turnuri străjuiesc un peisaj de basm şi mistere ce se ridici din undele tnvolburate ale
Dunării, IaU aci de 1 ..., m.

In evul mediu, tmpreuni cu tntlritura ·L a s z 1o v a r de lingi satul C oron in i

fondat la 1858, de citre comudantul nmişoarei, constituit~ cea mai impunltoare fortJreafă,
greu de cucerit şi mult disputaU de-a lungul secolelor.
Impăratul Traiu, ciupi ce ostaşii sii au sipai drum In stinci spre Dacia prin
Vi mina ci u m, şi-a intlrit prnizoana de la Columba:-ia.
După o schiţă a lui Titelbach, se vedeau 15 tumuri ale vechii cetiti romane, cel din

mijloc numit "turnul pllărieu, fiind rotund şi cu extremitatea superioară in fonnl de pilirie.
N. Iorga era de pirere el aci romanii aveau importa11te culturi de ponambei, pentru
nimicirea muştei aclucltoare de moarte ce roieşte In apropiere.
Popoarele nlvălitOMe n-au distrus cetat,e iar turcii ghesc aci o forlăre•JJ ocupată
de călugări pe care ~N~inii nici n-o deranjew, nici n-o jefuiesc sau distrug.
In anul 1396 turcii reuşirl pentru prima dati si ocupe castelul, Imi In scurt timp
e reluat de Petru Pereny.
Dupl V. KMici la 1427, printr-o trăda-:s'a voievodului Ieremia, Columb cade In
stăpinire~ turcilor, iar după 12 ani ei ocupi , i · lemendria punind frontiera la Dunăre şi
constnaind lingi cetate o geamie, distrusl ciupi 1833, cind Miloş Obrenovici trece şi ocupi
aceste tinuturi de la est de Morava de sub stlptniru turcească.
Turcii stăpiniră cetate.~ 260 de ani, iar Împărăteasa Maria Tereza este prillltl care
restaură vechea cetate romană, pe ruinele vechi, in forma in c;are oiruie vinturile purtl-
toare de "nisip viu"' şi vintul Coşava ce ajunge in Bant~t şi Oltenia.
De Columbaria se leap şi numele muştei otrăvitoare "musca columbacă"' (0 est rus
C o 1u b a c e n s i s sau S i m u 1i a c o 1 u m b a c e n s i s).
Musca columbad Iti .are cuibul Intr-o peşteră, deasupra ruinelor sinistre ale ufltil
ti apare tn luna mai, lmprlştiindu-se In roiuri In Llnat, Olteni., Serbia de N.E. (Timoc),
Bulgaria, pini la Drina şi Cosova (Ctmpia Mierlei), cauzind moartea It~ mii ti zeci ele mii
de vite. Uneori atad şi ucide tunne 1ntre&i de vite.
Despre musca coluntbad se pislreazl o l..ettdl de oripne ronaanl, aproape lclentlcl
cu 1o " a n 1o r 1 o v a n din ba~da "timoceani, oltNRă sau blnlteanl.

481
 Intr-o variantă timoceană, iată
subiectul lesend~i : un impărat roman ("letin") ctldind
multe cet~ti la sud de Dunăre, pentru a se apăra de năvălitorii din rlsărit, se aşezi la
Columbaria cu sotia şi cele trei fiice frumoase ca nişte zine.
Crăişorul din Carpaţi, Făt-Frumos, ajuns la virsta de căsătorit, işi căuta aleasa In zadar.
lmblinzind o sută de vulturi, leagă cite o sfoară de fiecare picior şi zboară peste
Poarta Fierului, Tabula Traiană spre Columbaria, unde zăreşte frumoasele crăiese la scăldă­
toare şi se îndrăgosteşte de cea mică.
Vulturii lăsindu-1 pe muntii semeti ai Carpatilor timoceni de lingă Golumbăt, Crăişorul
din Dacia farmecă cu iluierul său de aur pe cele trei fecioare c.1re ademenit~ de focul
nestins al dragostei, il urmează peste munti pinl la Poarta Fierului.
Mama printeselor Îndurerată le caută ajungindu-le chiar la Poarta de fier. Atunci ea
invocă puterea zeilor cerindu-le să surpe creasta muntilor sub valurile spumeginde ale
Dunării şi să le oprească pe fiice din drumul lor spre Dacia.

Zeii ii ascultă rugăciunea ; Dunărea, intr-o incordare supremă, despică crestele Carpa-
tilor, care se fring adormind sub valuri pentru totdeauna. Pină aci pe sub crestele Carpatilor
Îndrăznea să treacă numai balaurul, de unde şi denumirea de atunci, Poarta Diavolului.
Crăişorul din Carpati cu cele trei crăite se c:utremurară speriati, insă zeul ocrotitor

ii porunci să cinte Dunării un cintec duios, o doină dulce, ca s-o inblinzească, punind
stăpÎnire pe tumultul de neinvins al apelor ei.

Făt-Frumos cinta o doină din Carpati. Văile incetară vuietul, păsările se opriră din
zbor, iar Dunărea işi adună valurile oprindu-se din mersul neimblinzit.
Atunci la PorJile de Fier ieşiră din spumă stincile zdrobite, pe care tret:ură in Dada
Făt-Frumos şi cele trei fecioare.

Mama, impărăteasa numită daudia, se a:ezi 1~ Cladova ~au Claud!a de odinioară,

şi cemit~ rămase să-şi blesteme soarta cu ochii căt:-e D.-ubeta, In căutarea filrelor Iubite.
Dar tinerele, cum păşiră pe pămintul Daciei, adormiră de mireasm~ florilor dintr-un
loc măret şi pitore4ic din valea Cemei (la Ad M e d i tl m, M e h a d i a sau H e r-
eu 1 an e).
Ca să nu fie mincate de un balaur uriaş care se abătuse pe aceste locuri, Crăişorul
Carpatilor le cintă un cintec, care le 1nvioră şi tndemnă pe calea ce duce in susul Cernei.
Crăiţele privind in apa cristalină a Cernei işi :driră chipurile .minunate, dar tşi dădură

seama că cea mai mică este mai frumoasă şi urmară calea unui plstriv de aur spre
izvorul apei.
Atunci surorile cele mari, aflind din popor că la o fintină balaurul mănincă in fiecare
zi un chip de fatl mare, după ce o iubeşte, merseră la o vrăjitoare care le dădu din apa
magică, pe care bind-o mica printesă adonni chiar pe lespezile fintinii, pt.a pregJtită
pemru balaur s-o mănince.
Făt-Frumos le ademeneşte spre o cetate mare a Daciei din Carpati, o!Jservl absenta
crliesei celei mici pe care o iubea şi incălecind pe un cal alb Inaripat, abandoneazl pe
cele două printese zburind ca gindul spre Fintina balaurului.
In clipa in care balaurul işi desfăcea bratele uriaşe ca s1 tmbrăfişeze pe printesa
adonniti, Criişorul din Carpaţi sare de pe o stincă cu roibul năzdrăvan şi-i taie balaurului
dintr-o lovituri două capete din cele nouă.

482
 Fnamoasa criiul trezindu-se uluitJ şi-a zlrit iubitul luptind cu monstrul care o rtvnea.
Lupta pe viată şi moarte s-a dus cind pe-o parte, cind pe alta a Cemei. u Chindia
Mare, balaurul mai avea trei capete, iar Făt-Frumos era sleit de puteri.
Atunci tlnir• crliasă invocă puterea zmeilor, dedintuindu-se o furtu~1ă cu ploaie
şi trăsnete.

Un fulger izbi in balaur rupindu-i lncă un cap. hlaunal ceru ap• de la fecioară, dar
ea dădu ulciorul CrăişoruJui ei iubit, care tntr-o supremă sfortare tiie şi pe cel de-al
optelea cap al fiarei.
Cele două crăiese mustrate de cuget se intorc şi văd balaurul, dar cuprinse de
grouă fug să-şi salveze via~ privind din cind in cind in urmă inspli:nint ·te de fapta crucii
şi teama de fiară.

Cind ajunseră
la Portile de Fier, Dunărea işi strinsese valurile, iar ele infiora!e pJşesc
din stincă-n stinci privind spre Gura Văii şi Claudia (Ciadova), de unde se auzea un tipăt
surd ce ieşea din pieptul mamei ingrijorate.
Ajunse la mijlocul apei, Dunărea işi umflă undele, inshifndu-le valurile şi zdr4lbin-
du-le de stinci. Vointa zeilor se izbtndise.
In acest timp, balaurul, urmărit de Făt-Frumos, fusea pe Dunlre-n sus dtre Tahla lui
Traian pină aproape de peştera de la Columbaria (GolumbăJ), blestemind alul care 1-a
ajutat pe viteaz să-I ucidă :

Voinice, voinice,
Geaba eşti ferice !
Calul de subt tine
Va muri din mine.
Că eu m-oi preface,

Muscă mă voi face;

Din veninul meu,

Moare calul tiu.

lmpărăteasa
Claudia işi imbrătişează in sfirşit singura fiică rămasă in viaJI şi pe
Crăişorul din Carpati care luă zestre cetătile de la mimzi de Dunăre, cu castelul din
apropierea Timocului, D e c e b a 1 i u m (Prahova de azi), construit de Traian pentru eterni-
zarea victoriei de la Sannisegetuza asupra lui Decebal.
Despre faimoasa stincă Ba b a c a i a circulă o legendă, iar cuvintul s-ar traduce
prin "loc de penitenJă ,
11
sau de "regret'', ori in turceşte "fatalul destin".
Localnicii timoceni povestesc că pe vremuri, pe dnd era plecal, un ajă tu:c din
Golumbăt, una din roabele sale din harem se indrăgosteşte de un ghiaur trecut din Banat
ca s-o răpeascl.

Aga trimite iscoade plătite cu zece punsi de aur, care prind pe frumoasa infidelă şi

aduc capul celui cu care lşi luase zborul.

Nefericta este dusă pe Stinca 8 a bei din Dunăre, unde, insetat de rlzbunare,
aga o abandoneazl pe stinca izbiti de \'aluri, pradl unei morti crude, s-o mlnlnce nlturll
de vie, zidndu-i : "Babo, ciieşte-te !"

483
 Dar capul nu er~ cel al adevlratului rlpitor, ci al unui ostaş rom1n cue-I Insotea
pe stlpin.
Cind afll salvatoru~ că-i fusese furati iubita, porneşte cu iscoade şi . o glsi legati de
stinca 8 a b a c a i a, de unde pentru a doua oară avu fericirea s-o elibereze.
A doua zi, ienicerii mergind s-o ucidă au găsit stinca goală, inchipuindu-şi ca s-a
aruncat tn valuri mustrată de cuget.
Nefericitul agă, abia in lupta de la Carlol'itz (1699), după ce clzu prizonier, afll
adel'ărul, care-i grăbi astfel moartea subit.

POJAREVAŢ (P A S S A R O V 1 T Z)
OrilŞ aproape de vărsarea Moravei in Dunăre, cu aproximativ 20.000 locuitori, capitala
judetului Pojarevat.
5-a construit din lespezile şi inscriptiile marelui oraş roman V i m i n a c i u m de la
vărsarea Mlavei in Dunlre.

Cele mai vechi documente il amintesc in anul 1600.

In istorie este cunoscut prin pacea de la Passarovitz, incheială du~ lungi trautive
intre A~~tria,
Turcia şi republica Venetia.
Exarhul din Belgrad Maxim Radcovici, călătorind să viziteze bisericile de la sud de
Cazane (1733), Valea Pecului, Mlavei şi tn Craina, rămÎne foarte dezamlgit că preoti aveau
cărti româneşti din Banat, sau Episcopia Rimnicului Noului Severin, şi nu ştiau să vorbească

sirbeşte.Radcovici citează şi alte comune cu preoti români, dintre care erau veniti din
Oltenia, Muntenia şi llarYt.
De fapt şi in restul regiunii timocene, prin tratatul de la Paris (Hatti-HumaiunJ din
1856, creştinii din Turcia capltă libertatea de a-şi construi biserici şi folosi liber limba
maternă.

Austria incheie acest tratat pe 24 ani, incit părfile contractante il puteau prelungi.
Hanul Crimeii era pus să observe dacă tratatul se respecU intocmai.
Republica venetiană prin acest tratat işi măreşte teritoriile din Dalmatia.
Ocupatia Serbiei de N-E durenă 20 ani, pină la infringerea Austriei in războiul dintre
1737-1739 şi JMcea de la Belgrad (1739).
Dupl pacea de la Belgrad, Dunlrea şi Sava devin frontiere intre cele două imperii,
austriedi pierztnd teritoriile de la miazăzi de Dunăre.
Abia la anul 1788-1790 mareşalul Laudon şi colonelul austriac Liptey ii bat pe turci,
impingtndu-i din Serbia de N.E. peste Timoc, in vilaetul Vidinului pentru scurt timp.
Sirbii pun stlplnire pe aceasU regiune abia de la 1833, dupl lupte grele de eliberare
la care participi sirbii şi rom~nii timoceni.

MORAVA (MARGUS)
Afluent mare al Dunării, lung de 216,5 km. Se formead din lujna Morava (Morava
de sud), şi ptnă la vărsarea afluentului său Cetina pOMtl denumirea de Moraviţa.

Pe tlnnul sting, la vărsarea in Dunlre. se puteau observa ruinele unui mic castel
ro~n de frontieri.
Dialectul daco-roiiYn aci tncetează, la Morava.

484
 Craiul vorbit In localftJtlle din care am cules folclor de pe Valea Moravel (dreapta)
este identic cu cel al romAnilor din ~t, dar se aude, mai rar 11 paiul oltean.
De la vest de Morava nld nu am cules folclor cle1l mal sint vreo zece localltltl In
care limba rominl este pe cale de disparitie, satele fiind tn majoritate mixte.

PECUl (PECUS)
Afluent al Dunlrii, lung de 112,4 km, izvorăşte din masivul carpatic, Homole .. muntele
Globu ti Cirşia Mare, nu depMte' de localitatea Vlaolea, la aproximativ 50 km miazlzl de
Cazanele Dunlrii.
Pecul Iti plstreazl denumirea romani. Pe valea Pecului au loc importante ttrsuri
de oi şi capre, cu centrul tn marele oraş roman (sau dac l) Guduscum.
lnsăşi denumirea sa derivl de la pecus--pecoris, care tn limba latini tnseamnl tunne
de vite, ca oi şi capre.
Chiar la vlrsarea Pecului In Dunlre, In locul unde azi este oraşul Veliko Cradişte,
Intre Moldova Veche ti Bazia,, era cetatea romDI Picnus.
Denumirea ,,pecorarius'~ la romani, iar la plstorii de aci cit şi din restul Carpatilor
de "picurari", nu este strlinl de rtul purtltor de aur, Pecus.
Pecul este un riu zburdalnic, sălbatic In pitoresad ce-l oferi 1n munţii Homole, de
care sint legate nu numai amintiri şi traditii istorice, dar ti obiceiuri unice la romani ti
restul popoarelor balcanice şi europene.
In undele sale cristaline duce din rodle auriRere din Homole aur, pe care I-au
explo,atat romanii, ciupi altii, Inainte dacii, ce se culegea prin mijloace primitive plnl
deunăzi de dire localnici.
Aceastl Indeletnicire se poate Intilni mai cu seaml In satele unde se aude graiul
romlnesc din Banat: Neresnifa, Glăjana, Comşa, Şeviţa, Văluia, Ţerovita, ICauna, lsicova,
Vlaolea, Cucevo etc.
Intre Dunăre ti Pec se află ti renumitele mine de fier de la Maidan Pec şi
Rudna Glava.
In luna mai, dealurile care Insotesc Pecul plnl la Dunlre, ca ti munJii Homole, .In
genere, tmbrad hlamida de liliac.
Graiul vorbit aci este cel din Banat, dar poate fi auzit ti paiul oltenesc, luau
confirmat de invătatul sirb lovan Cvijic In N a s e 1 i a S o p s k 1 h Z e m a 1 i a, voi. 11,
Atlas, Beograd, 1903. Se mentionea.d asemănarea Intre "blnlteni'1 si romlnil din "VIahia'1 ,
ba chiar şi Transilvania {Hateg, Sibiu, n. n.).
De riul Pec stnt legate multe legende, mistere ca 'i obiceiuri.
Aproape de oraşul Glcevo, la cea. 5 km N-E se află localitatea Duboca (Dtlboca)
şi Văluia unde turiştii cei mai exisenti pot fi impresionati nu numai de minunile naturii,
dM şi de obiceiurile extrem de interesante ce se mai păstreazl şi azi aci şi atras pe
multi tnvătati strlini.
Poate fi vlzut ad izvorul fermecător P o t a i n i t a, In )ulUI druia se tnmletesc
lesende şi mistere.
Tot ad este renumita .,etterl cu staladlte ti stalasmlte, cu lacurile subterane, untle
şe exploatează silitra. In jurul peşterii denumitl de localnici C 1 r 1 1 a D 11 b o c 1 i, ·se

485
deapănJ legenda plină de mister a C r ă i 1 e 1 o r. Este vorba de doul ztne (c r 1 1 1 e)
care in ziua de Rusalii s-ar fi rlzboit din gelozie pentru un crai. Aceea care a picat pe
pămint moartă, a blestemat să cadă in această zi fetele şi femeile de pe aceste locuri ca
să-şi amintească de marea tragedie provocată din rivalitate pentru un crlişor frumos.
La Rusalii, tn satele Dtlboca şi Văluia (Voluia), femeile cad In trans, adică •• le iau
rusaliile sau zinele pe locul unde a fost ucisl crlita de către sora sa.
0

Fata sau femeia căzută 1n completă nesimtite, pierde cunoştinta cu lumea din
afară şi spre a fi readusă in viată, timp de o oră, ctt dureazl acest somn magic, se desfă ..
şoară in jur obiceiul C r ă i t e 1 o r, aproape •unic in aceastJ parte a globului pămlntesc.

Obiceiul e moştenit· de la daci sau romani.

Solemni latea se desfăşoară pe un anumit loc "sfln~'. Aci pot cădea mai multe femel
sau fete mari in trans.
Indată se glsesc "trei crai" şi "trei crăife", imbrăcati tn haine de sărbătoare, care
se prind in horă in jurul "celei apucate de zine11 şi dansează dupl o melodie veche şi
duioasă, numită aci "cintecu de crai", cintată de "cărăbaşi" (cimpoieri), lăutari, sau fluie-
raşi, pentru că muzica şi jocul readuc la viată pe cea căzută tn trans.
"Ctăiceru al •nare", cum il numesc localnicii, tine in mină o sabie sau cutit, cu
usturoi, pelin şi romanită.
Cea furată de ztne e purtată in cite 5-9 locuri unde craii şi crlitele joacă de
,,prăpădesc" pămintul ca s-o tnvieze pe cea adormită. Dacă nici in cel de al 9-lea loc nu
inviază, "zinele i-au furat sufletul" şi nefericita poate muri.
Deasupra femeii, crlişorul cel mare, cu sabia sau CtJ1Itul alungă "Nsalite'' ti
duhurile cele rele, tn timp ce hora joacă in sunetul muzicii.
Revenirea incepe deobicei de la locul al treilea şi se termină la cel de-al nouălea

loc, pe cind craii, crăitele, cimpoieşii sau lăutarii sint sleiti de putere şi trebuie In penna-
nentă să joace şi să cinte.
După ce fata furată de zine a deschis ochii, crăişorul cel mare mestecl in guri
usturoiul, pelinul şi romanita, pe care le scuipi tmprăştiindu-le pe fata celei căzute, apoi
din cimpul vechi al bisericii e dusă la riul Dilbocii, unde este spălată şi adlpată.
Aci "marele crăicer" ia a~ cu teaa ~biei din riu, o varsă in pumnii celui de-al
doilea aăişor şi acesta ti dă sJ bea de trei ori.
Unii invătati presupun că annonia şi trilurile melodiei fermecate tmblinzesc duhurile
şi redau viata. Nefericitul rege Lear, din opera lui Shakespeare, prin acorduri!e liniştite
şi dui~se ale muzicii este readus la viafl.
"Cintecul crăişorului" este un cintec, care, după credinta blştinaşilor ("Guduscani"),
face pe "clrăba.şi" să stea de vorbă cu duhurile şi să le tmblinzeascl pornirile spre moarte.
Cimpoieşii cintă atit de duios incit şerpii ies din plmint să le asaalte melodiile.
Readucerea la viatl constă tn respectarea strictă a ritualului, mai ales a "dansului
invers"", după fol'l'na mersului şarpe lui (şerpuit).
Femeia ,,apucată de nasalii" şi readusă in simtiri, precizează daci la anul viitor va
mai cădea In prima, a doua sau a treia zi de Rusalii (slrbi!CNre la treisprezece zile ciupi
Rusaliile noastre). Această cădere are caracter periodic, insi numai In zilele de Rusalii
(trei zile).

486
 In timpul transului corpul este ca şi mort, nereactiontnd nici la tmpunsltura cit de
adinci cu acul.
la Dilboc:a stnt şi renumite femei "apucate de ztne" care tn timpul transului deşi
nu simt nimic:, vorbesc cu ochii tnchişi cu cei vii, ca şi cu cei morti. Celor morti le dau
simbolic daruri primite de la cei vii.
Dr. Rodovan Kazimirovici tn "Ta j an s t vene p o j ave u n a 1 e m n arod u,
Beograd, 1940, la pag. 108-110, reproduce douJ strofe dintre clntecele sesizate de el cu
ocazia solemnitătii Rusaliilor, ca unul care, probabil, nu cunoaşte bine limba rom1nl :

"Bacie vintul piste fată,

Mi-a dus un miros ;
Miroasl la flori gie fin,
Gi la mindra mea gin stn".

Din dansul "şerpuifl' (invers), refine strigăturile :

"Hop-aşa, iar aşa !
Şi•nc-odată iar aşa !

Aşa blll, iar aşa,

Şi gin prl ei 1

Aşa bălă el !...

MLAVA (MALVA)
Este afluent al Dunării, lung de 109 km. lzvorişte din muntii Homole (Omole), tntre
localitătileCriveli-Bor şi )agubifa, dintr-o regiune pitoreascl, formind cascade In lantul
carpatic cu virfurile Stobori şi Piatra Neagrl (11mi Vtr).
Se varsl tn DunJre la Costolati, fostul Viminacium, azi renumit centru carhonifer.
Pe aci Impăratul Traian trece pe pod de vase la Ad Novas (Ramul de azi din insula
Ibm), tn Dacia.
Pe Columna lui Traian din Roma, aceasta este cea mai frumoasl fiKUrl care se
poate vedea.
'
Mlava străbate tinutul Homole, trecind prin oraşele Jagubita şi Petrovat pe Mlava,
cu minunatul defileu de la Gomiac, unde se află şi mănăstirea Gomiac, după unii ditoria
tarului Lazar (1380).
Pină la virsarea in Dunăre trece printr-o câmpie mănoasă şi udă In total 37 locali-
tăU foarte frumoase.
Pe lingă tinutul pitoresc pe care-I străbate prin Homole, aci se găsesc foarte multe
urme romane, castre, castele, cetăti sau biserici ale căror urme abia se mai vid.
La numai citiva km de Mlava se află frumoasa comună Melnita, locul de naştere
al renumitului voievod român Paul Matei, care a condus lupta de eliberare de sub turci
(1804-1813) a rominilor şi sirbilor din valea Mlavei şi Moraviei, şeful răscoalelor fiind
karageo'Ke, dup.i M. G. Milicevici de neam ,,valah".
Celebra cetate Municipium Aelium Viminadum este a,ezatl pe m1!ul drept al Mlavel.
Aci romanii aveau sediul pentru legiunea a VIl-a Claudia, iar In ewl mediu strbii con-
struiesc cetatea de aplrare Branicevo. Prof. sirb V. IU.rici inel tn 1887 glseşte zidurile

487
cetătii şi un castru, arăttnd ci oraşul din apropiere, Pojarevat, s-a construit "tn tnfreRhne"
din cărămizi şi lespezi purtind inscriptiile legiunii a VIl-a Claudia (probabil oraşul vechi).
In fata a<:estei <:etlti se afli in insula Ram cetatea bm, care se plstreazl şi azi, putin
mai la apus de Bazi~.
Valea Mlavei as<:unde tainele unui trecut indeplrtat şi necunosaat, printre altele ti
legenda <:u "blestemata lrena" (se<:. XV), care ar fi zlgăzuit in munte apele, Iar mal tirziu
răzbunindu-se pe poporul din aceste plrli a sflrtmat zlpzul şte111lnd de pe suprafata
pămtntului multe sate şi vieti omeneşti.
Ţinutul Mlavei este extrem de fertil ; se dezvolti aci o industrie a piellriei şi
creşterea vitelor.

După cel de al doilea război mondial, Valea Mlavei a fost leptl prin calea ferată
de la Pojarevat-Kuceva-Jagubita, cu Borul şi Zaicearul, despictndu-se astfel tinutul sllbatic
al muntilor Homole din sudul Cataractelor Dunării, pină nu de mult de nepltruns pentru
turişti şi oamenii de ştiintă.

H O M O L E (0 M O L E)
Este teritoriul muntos cu privelişli impunltoare la cea. 40-50 km sud ele Cazanele
Dunării, care cuprinde o suprafatl mai tntinsă de<:tt a unui raion, dar cu o populatie nrl
de cea. 26-38 loc. pe kmp fiind numai 18 aşezări omeneşti (comune).
Ţinutul Homole e aşezat in partea superioară a riului Mlava, până la )drela şi partea

superioară a riului purtător de aur Pecul, pini aproape de mine:e de la Maidan

Pec-Grabova.
In epo<:a romani şi evul mediu aci a existat o anumită civilizatie, dovadl vestigiile
unor ziduri sau cetJti ce se mai puteau vedea, cum este S t r a j a, aşezată pe un munte
Inalt, maiestos, de forrnJ conici.
Frumuseti naturale se găsesc pretutindeni, dar mai cu seaml in cascadele M!avei
şi defileul Comiac.
Din Homole spre vest există o singură ieşire pe la satul Jdrela, cercetat de acade-
micianul nostru Emil Petrovici.
In Serbia veche se păstrează pentru Homole şi o ziclt~re : "In Homo~e IMI nevoi 1•
(U Homolje bez nevolje).
Pentru functionar Homole a servit In vechiul stat strbesc ca loc de surghiun, de exil.
Dr. Stoiadinovici M. (N a ş e S e 1 o, 1929) denumea această resiune S i b e r i a
sirb ea s că (S r p ski Si bir). Autorul spune că despre Homole "se credea el este
situat dincolo de lume, că e un tinut pitoresc, că in a<:este plrţi nu există nici o sipranţă

pe drumuri, unde h4liducii taie călătorii şi ceea ce este cel mai important, că in Homole
trăiesc numai romlni".
Adevărul insă este ci in Homole există vreo patru Ale sirbeşti, dar şi rominii cunos~

unele cuvinte strbeşti.

In Homole haidu<:ia a fost mai dezvoltaU de<:it In lntreap Peninsulă Balcanici. Aici n
haiducii celebrii haiduci : Pătru Cobileanu, Văleanu, Roman, Balaci, iar contemporani cu
Coroiu din Moldova erau Babeici şi Mihailovici (1933).

488
 Plnl cleunlzl Homole adlpostea haiduci, pentru d tinutul fiind sllbatic 1• peu
accesibil, aci haiducii s-au simtit stlptni pe soarta lor, liberi ca lupii din codri, ca
plslrile cerului.

DONI MILANOVAT (PORECI) ŞI TAIULA TRAIANA

Oraş Intemeiat de Miloş Obrenovici lnceptnd din 1832-1833, cind cneazul sirb trece
dincoace de Morava spre rlslrit, cltre Timoc, eliberind tinutul de sub stJptnirea multi-
secularl otomani.
In vecinltatea oraşului se vid ruinele unui castel de frontierl roman. Este aşezat
In dreptul comunei Sviniţa din Banatul romlnesc.
Inainte ·de Intinderea statulai sirbesc spre răslrit, localitatea era aşezatl In partea de
miazlzi a Insulei ce se vede lin&ă Milanovatul de Jos de azi, purtind numele de Poreci.
Era un dJ'B ti port tn Cazane, impo.Unt punct comercial, cu o biserici impunltoare In
partea de rWrit, ziditl la 1729.
Miloş Obrenovici consbuieşte aci o mare Inchisoare, dar se la hotlrtrea a se aban~
dona insula unde, ciupi relatlrile istoriografulul mapiar lstvan SzamosllOs.zy, s a nllad
renumitul clpitan de haiduci (limocean) ~ Nouc, seneral al lui Mihai VIteazul.
In total tn raion sint numai 13 localitiJi, exclusiv locuite de romlni, t'are vorbesC
graiul blnltean, tn afarl de cei ele la Maldall Pec care vorbesc Faiul oltean.
Aci s-a născut Mişu Anutasievid, dpitan şi mare Invitat.
In timpul revolutiilor de eliberare de sub turci (1*-1111) Poreciul cii pe vestitul
luptltor romln Ion Gllvonia, nlscut tn acelaşi ttrs cu vestitul general Bt~ba N3vac, c'ntat
tn baladele popoarelor balcanice.
Doni Milanovat este important port la Dunlre, unde tunicularele strlbat distante
mari peste muntii Greabln, transportlnd pirita de la Maidan Pec.
Touvenel (11.16) descria Milanovltul ca fiind aşezat in loc pitoresc "unde bisericile
ridicau turnurile lor, alături cu minaretele11 turceşti.
Intre comuna din nmoc Golubinia şi Techia din dreptul Orşovei şi niJ departe de
/

Opadena Veche din &mat, se vede 1i azi drumul antic roman slpat In stind de cifre
ostaşii romani.
Drumul dpat a lept Roma de Pontes şi Claudia, de Drubeta şi Vimimcium.
Astlzi el este In ruine şi surpat id, colo. Tn cele mai multe locuri este slpat cu
dalta tn piatrl. In· alte locuri se vid lucrări de "şerpantl11 , in care s-au introdus traverse
de lemn, ale clror puri se vid cu ochiul liber ele pe tlrmul romlnesc. Blmele au fost
fixate la aproximativ 1,50 plnl la 2 m de la suprafata apei.
Tinind SNma d oslafii lui Traian au slpat numai cu dalta de fier o cale In sttncl
de sranit, lunp de citeva ore ele ...,., trebuie recunoscut el aceata este o operă mJreall,
subliml şi uimitoare, care va bind veacurile.
La finele drumului, pe o sttncl ieşitJ In afarl, ce se poate de asemeni vedea de pe
Pnnul romlnesc, se afli celebr.a Tabula Traiana, dupl localnici "Tabla lui Traian".
De o parte şi de alta are doi delfini sculptati, iar In mijloc un vultur roman care
şi-a luat zborul.

489
 Inscriptia este roasl de dinlii vremii şi am de focul "pJcurarilor" tlmoceni~ şi se
mai poate citi şi azi :

IMP. CAESAR. DI·VI. NERVAE. F.

NERVA TRAIANUS AUG. GERM.
PONTIF. MAXIMUS TRIB. POT.
PATER PATRIAE COS.
MONIS, - - L, - - 11 AN - - BVS
SUP. - - AT. - - E. -

In traducere inscriptia glăsueşte :

"Impăratul Cezar Nerva Traian, fiul divinului Nerva, Augustul, lnvinptorul Ge1'11Y-
nilor, Pontificele cel mai mare, Investit cu puterea tribunitiei a patra oarJ, Părintefe patriei,
Consul a IV-a oară, a deschis acest drum in anul... (101) spărgând stinca ~~ construind
o punte''.
Populatia este foarte rară şi se aude aci aproape exclusiv graiul ,;unguren~' sau
"muntenesc11 , aidoma celui din Banatul românesc.
Circulă de asemenea in tinutul nmoadui şi legende despre implratul Traian.
Craiul sirbesc de la Golumblt la Poreci şi Porţile de Fier, in schimb, se aude
dincoace, in cele vreo 3-4 sate din !Ciisura Dunării, tn Banatul românesc, c:are JYre c:eva mai
populat dectt ţărmul drept dunlrean, unde s!nt ptnă la Poar~a Fierului numai 12 loaiiUJI
In care se vorbeşte dialectul daco-român (bănătean).
·oe la Cladova pină la gura Timocului şi la Vidin, pe ţărmul imediat din dreapta
Dunării, se aude exclusiv graiul oltenesc in toate cele 45 de comune, cu exceptia singurei

localidti cu populatie mixtă din dreapta Timocului, unde limba romSnă este In disJYritie,
comuna Novesăl. Aci limba este un amalgam de romSnă şi bulgară. Dau exemplu o expre-
sie care demonstrează acest fenomen linguistic ciudat: "Zapri cola, bre Mărie. firea dracu
si fii" ! Opreşte caru, fă Mlrie, fire-ai a dracu să fii !

CAMZIGRAD (H O R E R U M F E S T U M) $1 BAILE BRESTOVAT

Nu departe de oraşul Zaicear, pe Timocul Negru, se află comuna Gamzigrad cu
Băile G~mzigrad, mult vizitate de tlranii din intreaga Serbie şi de turişti.

Apa c:aldJ izvorăşte din mijlocul unei stinci aşezate in undele Timcaa~ui, IBtcfe
tlranii se vindecă de reumatism in mod gratuit, intr-un decor incintător şi netntilnit.
La S. E. de satul Gamzigrad se află cet~tea renumită Garnzigrad.
Probabil e vorba de cetatea Horerum Festum. Fonna cetătii e dreptunghiulară, c:u
l~turile de 240 m lătime şi 310 m lungime.
F. Kanitz tn 1876 a găsit-o binP conservată. Pe fiecare latură avea cite 4 turnuri
rotunde cu diametrul de 22 m. Zidul era gros de 2 m. Se mai păstrau 20 turnuri ptnl acum
trei decenii. La un turn spre N-V se păstrau trei etaje cu 6 fe:'estre. In interiorul cetltii
erau alte turnuri şi edificii.
In legătură cu cetăţile romane, traditia la romSnii timoceni afirmă d zidurile de
apărare impotriva năvălitorilor erau atit de dese, incit pisicile merxeau sărind de pe un
zid pe altul, pină la munte 1~ Zlot, Bogovina etc.

4-90
 Tot In lepturl cu cetatea Gamzi1rad s-a pistrat la poporul timocean le1encla celor
trei fiice de tmplrat, care sint puse de btil lor Intr-o competiţie si mtne stştele din directii
diferite spre a delimita teritoriile ce li se donau drept zestre pe Valea Timocului, In
Dacia Aurelianl.
Nu departe de Gutzipad, aproape de Bor, se afli Blile Brestovat cu ap~ tennall de
400 de mare eficacitate.
De aci se deschid privelişti minunate spre muntii Artani (Ritctni) Colubinei, Stol,
Muntele Negru şi Stara Planina.
In apropiere sint localitlti de munte foarte mari cu peste s•locuitori ca : Zlot,
Podgorat, Brestovat, Criveli, Şerbanovat, Slatina etc., In care se aude &raiul muntenesc,
identic cu cel din muntii Semenicului şi Cemei din Banatul rominesc.
GLOSAR

A a rsi t - afurisit, blestemat.

ascher, ascherlic armată tur-
abur a a adia, a suda ,v·Entul).
ceascl.
acoane - ac mare pentru ~sut .lucn~ri
a s t a 1 - mai mare.
groase.
a s t r u c a - a acoperi.
ad e t - obicei. a z n a - visterie.
ad ue - a aduna.
a z 1m 1 - pline necfospltl, coapU la
a g a 1e - soldati turci. repezeală.
agar 1 i c - calabalic, bapj mult şi greu.
ag i p et - drac.
B
ag uşi - agă, diminutiv.
ai - an. bai aram bairam, petrecere, chef la
ai tă - haitJ. turci.
a 1 ă - hali, monstru, animal mare, fiarJ. b ai sam a - poate.
alai - 1 b a 1t a c - baltag.
a 1b e a 1ă - pudră sau alifie pentru faţă. ba ş - chiar, tocmai.
a 1i - ind, . dar. . ba ş buzuc - voluntar In armata turc5.
a 1 i m 1 n i t - frumos. b ă c ă 1i e - bldnie.
a 1i n g - liane de carpen. b 1 icon - piatră mare.
a m i n a t - tirziu .. b ă 1ă i - a pescui.
am un că- anevoie, sreu de realizat. b ă r ă ban - de aceeaşi mlrime, deo-
a p s 1 - inchisoare, . arest, sirb. a p s a. potrivă.
a p 1 e că tor - vitel de lapte. b ă s c h i e - scinduri subtire şi lungi.
a r a m - blestem turcesc pentru fapte rele. b ă t a r e - război de tesut.
a r d o a v ă, s. f. - zăcătoare, vas mare beci a 1 - beteag, bolnav.
pentru vin. b e 1 c i pl. - berbeci.
a răni a hrini. b e 1e c i u - pescar.
arti e - hirtie. b i rău - primar In Transilvania.
ar1 e a - bordei in pămint unde vara bi ro v - salariat comunal care făcea

teseau ţirincile in rlzboi ; In arsea chemarea cetltenilor.

se şi locuia de teama popoarelor b 1r c 1 i - a scotoci.
năvălitoare. b 1r n ă - tuYitl de pir, plete la femel.
a r i n 1 - clopot de biserică. b 1t - bit, lemn noduros.
arman - arie de treieraL b 1a B ă - avere.
a r p i e - aripi. b 11 g ă ma - balama.

493
b o 1n i t l - spital c h i m e a t1 - clmaşl.
b o 1 bon i cei pl. pui de broască. chir - titlu atribuit marilor boieri ti
b o r a c i - mormoloci de broască. mitropoliti sreci.
bo r u g i - ogaşe c h i o t e a saa c h i u ş e a - colt, un1hi
b rava - broasca uşii. de casl.
b r1c i r e - cingltoare infloraU pentru c h it i - a Impodobi.
femei. c h itu c - bucati scurti de lemn.
b r u c i a - a tmboldi. c h e bi - haină de ltni cu zăitane.
b r u m a - tit1ni de fier la u~. c het oare - butonierl, la nunti e
b u 1 d-u ş i a inghionti. obiceiul ca g·nerele să rupi cheotoa-
b u 1 g u i - a rivni. rea soacrei ; daci nu reuşeşte e
b u şn e ac nor de fum gros. semn riu.
b u t c l - caleaşcă, trlsurl. c h e t e 1i - şort,cltrinfl, sirb k e 1 e 1 i a
ci a n ci - parcJ, ca şi cum, cum s-ar
c zice.
c i a p s ă - bonetl mică din plnzi.
c a f e 1i u - cafeniu. c i c i c - ltni speciali.
caft an - tmbrlclminte blrbiteascl cu c i c h i e - tichie.
poale lungi. c i d e - citi, ctte.
c a 1e t u r i - zidurile cetltii, garnizoana c io v ici - buhi miel.
din cetate, unde sb JNşa cu oşti­
ci o r măn i - a cioplrJi.
rea sa. c t r j a 1i u - dezerţor turc, ostaş de
capete datorie propriu-zisi, fărl adunătură răsculat impotriva sulta-
dobinzi. nului.
c a r t i e - scrisoare. c i r to g - adlpostul iepurelui, dar arP
c1 d i n l - sotie de turc. şi sens de lnc de ascunziş pentru
că d i r - in stare (n-ai fost cldir s1 m.l haiduci.
iubeşti) .. c 1u c - loc unde se vinde vinul.
clici oare caice, diminutiv pl. c n b 1 r 1 e 1 - un fel de cabrioletl pentru
c ă it1 - căciulă. boi, in care se duce plugul şi gra~Y
c 1 1d ă r m e a - trotuar. in regiunile deluroase.
c ă nu n - chin. c o c i e - căruţă.
c ă p1ri şi - a arvuni. c o c i aş - cărutaş.
ci ri o a r ă - şaretă. c o d a 1b - cu pete albe, cai cu coada
c i rp u ş - fluier de corn. albj.
c e a rn ă - neagră. c o 1 an - cingătoare femeiascl.
c e d i r i 1i - umbrelă. c o 1i e n d r 1 - bit cu care se umbli
c e 1m u c 1 - turban. la colindat.
cerchez - ostaş turc cu părul retezat colindete colac oferit colindlto-
la spate, adiel cerchezat. rilor.
c h e s ă 1o a i e - pungi mare de bani. comănac clciull cilindricl, flrJ
c h e ste n i u - castaniu. boruri, la cllupri.
c h ie - cheie. c o m 1i s - vecin (1), sirb k o m 1 i a

494
c o p r a 1ă - mlciucl. dire c - locul de la şa unde se attml
c o r i c o v e - mere pldurete. buzdupnul.
c o r n i 1o r - ridicltură de pămtnt ln d 1 r t - a atin&e, a te apropia de cev~
formă de corn. nepermis, airb. d i r a t i.
c o r n o 1 e i - cu coame rJsucite. d t r i a 1 1 - coadl de secure, lopatl ele.
c r l i t ă - zlnă, printesl. d i r m o n - sili cu găuri ma!i.
c r ă că n i - cintecul broaştelor. d o a r a t - a terminat de arat.
c r i n c i - puşcă cu cremene. d r l g os te 1 e - ctntece de dragoste.
c r i ş i - a trimite vorbă prin rineva, a d r u 1 i - al doilea, s·rb. d r u 1 1.
ruga pe cineva. d ruga r - prieten.
cruşi a se cruci. du b 1 - vas de război turcesc.
c u c ă i - a atipi. d u b l r a - a dobori.
c u c u m e a - cucuvea. d u d i u - buruieni.
cu i u n g i u meşter care făureşte d u d1i - a tuna, a alunga pe cineva.
obiede din aur şi argint. d u g l i ş - negustor.
c u 1 u l. - muncă grea, munci fortati şi d u rd ă - puşcă veche.
neplătită, pe timpul turcilor. d u r b i n - binoclu.
c u r b a n e - ospăt de primăvară cu oca- du var - perete, zid, sirb. du var
zia tăierii mielului, la turci.
curm - funie. f
c u r p i n a c i - loc invadat de carpeni.
cu s tură - cutit ruginit, neascutit. f a i d a - Intr-adins.
c u t e i - cotol. fă r b u i - a vorbi, a colora, srb.
far bati.
o f ărşan c - persoană travestită c;u oca-

zia sărbătorilor cam~valului.

d af i o n - dafin.
f e n e a r - felinar.
d a d ă - docil, soră mai mare.
f e r m a n - ordinul sultaiRJiui.
d ă 1a c - bubă neagră, antrax.
f i r o s - cu multe fire.
d l m ă z 1 i c, t ă m ă z 1 t c - vid de rasă
f i r t a 1i - sfert.
ce nu se vinde ca să rămiie norocul
f i e r a n i e - fier, din fier.
in cm.
f i ş e c 1 i e - cartuşieră.
d ănac flăcău.
f t r t a t - frate.
d ă nga dungă.
f o a 1 e - in sens de burtă.
d ăr ăban t - dorobanJ. foc uiti - pocnită de curind (puşca).
de az neat ă - azidimineată.
f r ă 1 in - frate.
d e 1o c - imediaL f ro n t ei - frontieră.
de 1 iba ş - căpetenia deliilor. f r t n c o 1a c - vircolac.
d e 1i u - ostaş turc foarte crud. f r t n t u r i, f r i n t u r e 1e
ctntece
d e m i n 1ă 1i - vorbe viclene, amăgi­ populare lirice cintate frapnentar.
toare. fu r n ă, fu ru n ă - cuptor pentru p1ine,
d i a 1i - dieci. sirb. f u r u n a.
d i d i şi - clăduşi. furnături - zpi~.

495
 c i e r t a 1 1 - femeie bllrtnl.
g a i e - pasăre miel de pradl.
i e 1 ă - pili.
i e n 1 c e r - sol•t In infanteria turceasc:l.
g 1d i t - gătit.
i 1e c - haină tlrlneuci aa pitane şi
g ăv a j - cllău.
firi mtneci.
g a z d ă - stăpin, proprietar.
glzit- J i m o s - murdar.
1m p u p i t - imbobocit.
g e 1a t - călău.
B h e b e B 1 t - ghemu:t. i m p u ia - a face pui, a se Inmulti.
g i d a - lance, sulită. i r i bi 1i - prepe lit~.
g h ia u r - nume de batjocură d.t de i nso vo n it - cu vii de mireasl.
turci creştinilor. in a t - uri.
g 1 as ani e - alegere, votare. i n ăc i - a se tntlri~, a se 1mpotrivi,
g h i o n t - cartuş. (sirb. i n a t i t i).
g 1i o n t a n e - b..algări de pămînt uscat., t n f e 1u r a t - in diferite feluri.
g 1o a b ă - amendă.
t n f e r i g a - a mlcina.
g o d - particulă
ce determină pronumele
i nc i o f ri 8a t e - bifurcate.
sau adverbele, cu sens de oricare,
i n c ra şn a - a pune la spinare o
sirb. g o d.
povară.
G o r n e a c - vint puternic c re bate In
Serbia de N. E., Oltenia şi Banat. i n f 1e ş u r a t - ruginit.
g os ti - a se veseli, a benchetul. 1n s u 1i g e a - a intepa.
g o ş t i - muYfir. i rce - şoarece.

g o v i e - mireasă. i r i ş 1i c 1 - poştl.

8 ra d - cetate. i sp i t - logodnă In fata preotului.

1 r e o a n i e -grea, gravidă.
g r i m n ă - colier, brăţară.
J
1 uj b1 - ochiul de la barci, cu care
se leagă visla. j e nda ri sau Be a d a r i - jandarmi.
Jo i m a r i - Joia mare.
H Joi m 1 rica - fiinţă supranaturală cu
miinili cit prijinili, cu picioarele cit
ha 1 a p - om lacom, mincăc:ios, nesătul.
rişchitoarele, cu capul cit banita,
h a 1a 1 - urare turcească pentru fapte
care se interesează In Joia Mare de
bune.
hlmicia fetelor . şi a nevestelor ; pe
h a ram - vezi aram.
cele care au intrat In primăvari cu
h a ram b a ş 1 - căpitan de hoti yu
lill41 sau cUtii netoqi )oimlrica le
de h41iduci.
arde cu un fier roşu.

1, 1
L
1 a n a d o 1i - turci din Anatolia.
i c 1e a n - viclean. 1a v r ă - minăstire mare cu chilii pen-
i e r i ac e - imperfec:tul de la v. a fi, tru fiecare cilupr, supuse toate unui
sufixul s-a adăugat pentru riml. egumen.

496
 1 â a 11 - tipncl vrljitoare. m e r t 1c - noroc, fericire.
1 t u r e a - maraine. •ere1hle -1
1141 r e a 1 e - lanturi. m e z a - sus~re.

e c r 1 - recli, bluzl. m i e r n i t 1 - mlsură pentru cereale.

e gl i o r - lealnat. m i 1 o s t i v n i c ă - In sopentitia popu..
e i c 1 - aamnatJ, lele. larl, fiinll nevăzutJ, purtltoare de
e i 1 i - mon.edl mlruntl. viată şi sinltate.

e tin o ai c 1 - sens de vrăjitoare. mtrzac - nobil tl~r, căpetenie de

i a gl n - sicriu. tltari.
i b1ra - a elibera. m i 1i - lină care se tunde pentru prima
i b i c o a n e - lebede. dati de pe miei.
o b o d a t - Impodobit. m ner e - miere de albine.
o m - praf, moloz. m n e o r i c 1 - mieluticl, mia.
o p ar - fundul pe care se pune mă- m o d u r 1 - de culoare sur Inchisi.
mllip. m o 1 1 1 i 1 - curat, vopsit, zugrlvit (casl
1 u b r e - ruble. molii iti), 1erman. m o 1 e n.
1 u 1 a c i - lunci, liYaciJ. m o r f e c a - a mesteca.
lume- nume. m o r o n - strisoi, morol.
1 u va - a lua. m o t c 1 - jurubiJI toani din ltnă, bum-
1u v a 1 - apucat de boală. bac sau diJI.
m o t o f e 1c 1 - umflături la f~lcl, lUP
M din cauza durerilor.
mtJ ici - mamă.
mag a 1 in 1 magazie.
m a h m u d e a - veche monedl turcească N
bitutl de sultanul Mahomed.
nat - om, individ.
m a r 1 h i o a 1 1 - femeie fn11noasl dar
n1d1i - a blp de seamă, a pricepe,
vicleanl.
a inţelese.
m J 1 h i e - magie, indeletnicirea vrăji-
n 1 11 z 1 tură - fiintl ima&inarl, duh
toarelor.
ce colindl prin curtile oamenilor
m ă 1 a - mahala.
spre a ..i omori, imbolnlvi.
m 1 1 d 1 r i t - flcut maldăr.
n ă p r 1 c i - a fermeca.
mămuz - pinten. n 1 p r 1 t i t u r 1 - fenneclturl.
m1rgi na r - ceea ce se aşază la n 1 r 1 m z i u - portocaliu.
rnarzine ; RomSni din Marzine (Crai- n e Br i 1 - plantl.
Da), de la Danlre. nesllcat- nellraL
m1ros - mindru. ne 1 re te - nenorocire, nlpastl, nefe-
m ă r i o r, mereor - Incet, incetişor. ricire.
M ă
t c III u - slrbJtoare populari In n e v o 1 n i c - neputlndos.
slpW..ina de dupi P~ti. n i m a - nimeni.
m 1 1i ş - nojitl cu firişoare risfirate. ni 1 an - darul oferit de fali bllatului
m e j d i n 1 - mijlocul ho!dei unele se la losodni, ti, totodatl, darul oferit
trase brazda de tntorsun. de mire logodnicei ciupi cununie.

497
 n o j i 1 ă - ată de in sau c1nepi rlsuci tă pară - flacără.
cu care se leagă obielele. p a t o c - pirliaş.

n os fi ci o~ r 1 - cegă mică, nostită. p a t r o n - cartuş.

patru zece 1 ea - pomană ce se fixea-
o ză la 40 de zile după moarte.
p ă r c e 1 - bucată.
oară, oare pasăre de curte, oră-
p ă r u 1 e 1 - păhăruJ.
tanie.
p ăvi şte - pajişte.
o b ă d i t - cu obezile aşezate.
p e c e a 1b ă - muncă.
o b d e a - obială.
pe ce 1 bar i - cei plecaU să caute de
o b d e 1u t ă - obială, diminutiv.
muncă.
o b i c i - a obişnui.
p e c i n ă - peşteră, sirb. pe c i n a.
o b o r - curte şi ocol de vite.
p e d e 1s i t - impodobit.
o b r a n i 1ă - cobilită.
percită -J
o ch e t it - cu ocheti.
per p e 1 ea c - par cu crăcane În care
o c o p - tranşeu.
gospodinele atirnă diferite lucruri.
o d bo r - consiliu comunal, sfat cornuna.l.
p iro i wi mare.
o g o i a ş - loc in care s-a a~e7al omul,
p i sar - secretar, scriitor la primăue.
unde stă liniştit.
pisc o i - cornul pe care curge făin.t
o g o d i - a se logodi.
la moară.
o p r e g - fota purtată rlt- femei inapoi
p i s t e 1c ă - şor1, cu cusături ce se
peste cămaşa albă.
poartă in faţă sau la spate.
orbăcească
p i t ă - piine de format mic ce se dti
ordie armată.
de pomană la sărbători.
o rt a c tovarăş.
p i tăr ă i - copiii care umblă de Cră­
o st ă n i - a obosi.
ciun cu colindul.
o s t u p i - a ceda, a da inapoi.
p i v ă - piuă de pisat, piuă de pocnit
o t a r - hotar.
la sărbători cu praf de puşcă.
o t c o ş - rind, brazdă
de nutreţ, cosi tă
pislea - l
şi lăsată să se usuce.
pir g - pîlc.
o ti n j i - a lovi tare, a bate.
pirgheţ-J
o t o n t o c - tont, smintit, nebun.
p i r 1o g i - a lăsa un loc să se tnte-
o 11 r ă - putin.
lenească, a nu-l lucra.
o ti - a hoti.
p 1ă v i o a r ă - varietate de peşte.
o văsc - ovăz.
p 1a s t e - clăi de fin.
p 1 ia ci ca - distrugere, dev~tare.
p
p 1e c e r i - pfete la femei.
p a d i n ă - teren umed, plin cu muşchi, p 1e s c a r i jefuitor, hot.
aici sens de pantă de deal. podoare - l
p a m e t - minte, sirb. p a m e t. p o d m o 1 - loc mlăştinos.

par - pahar. p o d r u m - pivnifă.

p a ra - mică monedă turcească, 1/4 din- pod v o adă - cărăuşie obligatorie pină

tr-un leu. tn secolul trecut.

498
p o m e i ea r 1 - pomanl pentru morti. r 1 z a p it - probabil deriwat de la boala
p o 1 imi - a se naşte, a se Incepe. rutului.
p o 1 c o m n i c - colonel. re c 1 - riu, fluviu.
por e z ni c: - perc:eptor. r e f e n e a - betie, chef.
p o s 1 a n i c - deputat, ministru, amba- r e ş e n i e - hotlrlre, sirb. r e ş e n i e
sador, sirb. p os 1 a n i c. r 1 n d i - a rlndui.
p o s ă c 1 i t - murdar. r i z 1 - cămaşl veche, purtati ti rupti.
p o t e a c 1 - potecă. r o 1 h i ti came, diminutiv, slav.
p o t o c - piriu. ro•
p o v i r n i - a se inclina, a se apleca. rostea - a se pregăti, a prepara ceva.
p o z i v - chemare, citatie, sirb. p o z i v.
pra u - praf de puşcă. s
precu rmat - filat
prefăcăto are - privighetoare. sa 1 sanie.
p re văr it - inşelat, ademenit. s 1 b i a t - atins de tăişul N.biei.
p r e s n i - a plesni. s ă c u i - traistJ mică cu blieri de Uni.
preonda- l să c să n a - povară purtati de ai, po-

prese d ni c - preşedinte. veri de bani luate de lurci.

pres udă - hotărire, decizie, sentinţ~. s a d o m i - a prlbuşi, a distruge.
p r i s te 1 că - pistelcă. s ă 1 a t r ă - salaQ.
p r i d i d i - a reuşi, a da unui lucru s ă n d ă 1 i e - scaun.
să n d i c - ladă pentru lucruri şi tmbrl-
de capăt.
p r i c e s t u i t - Împărtăşit. căminte, are şi sensul de cofCiul.

p r i z ă v i - a Încărca puşca. s e a m n - semn.

p r i s n i - a strănuta. s c t r t o n - scircium.
p r o b i - a face proba. s c u m p i e - arbust de esentl m«Nie.
p r o c 1 e t - diavol. s c u r t e i c ă - haină imblinită, w m1ne-
p r o va r ă - in timpul verii. cile scurte.
p u i a - a face pui, a se Inmulti. s c h i 11 u n i - a schielălăi.

p u c e r n i c - om bogat. s c h i n o s - spinos.
s c 1 a d - depozit.
s c o b i c u r - mădeş.
R
simcelat - l
ra - rea. s f e t i 1 - sfint.
raia - cetate ocupată de turci. s f a n t - monedă veche de argint.
ra ia c - stăpân de raia turcească. s g h i a u r - ghiaur.
r a g n a, d e - a r a 1 n a - a se da snag1 - putere, forţă, visoare.
intr-o parte pentnJ odihnă. spatie - spadă, sabie.
rast - numele popular al inflamatiei spome n - amintire, pomenire.
splinei. s p i rta r i u - din spirt, bluturl tare.
r ă d ioa r ă - radină, rJdlcină. sp r e m i - a se pregjti.
r ă stiu - resteu. s re z - raion, reşedintl de plasă.

r ă v ă rs ă 1 - impestritat de vărsat. sttrca - a strica.

499
s t e u 1 1 c 1 - stea, diminutiv, aici cu in· ticni - a avea pace, mulţumire, linişte,
ţele5ul de soartJ, noroc. tihnl.
stulplnl - 1 t i g o a re - băiat leneş, riutlcios.
5 tob o r - propU, stilp. t i 1 v 1 - deal.
st ri voa i ci - strigoaici. te sac - dulsher.
5 t ro i 1 i - aşezaţi In ordine. t e 5 1ă - tejghea de ghibuit.
5 t u r i - a nimici, a distruge. t e s 1 i u - a numlra banii pentru achi-
s t o ac 1 anl~le domestice s:rb. tarea unei datorii.
stoka. t i v i 1i c h i u vesel, vioi, hazliu,
st răfi g a - a strlnuta. te. t e v e k k e 1 1.
stre m u rare - furci lungl cu doi t o c m i - logodnă, tocmeală.
dinţi. t o rn - tarc, strungă, ocol.
s t r i 1i 1ă - plotniiJ. t ro a c1 - tipă.

s t o m ă - oală mare de plmint in care t r u b 1 - goamă militară.

se prepari mincare la nunti şi t r u p - la cimpie, sens de trup ; la
slrbltori. munte, sens de organ genital.
s t o 1 os - rămuros. tu t u n i - a fuma.
s ti r o i c h e - şeful nuntaşilor. t u 1e n i - tulei.
SIOCfl - 1 t u r m e g i u - portocaliu.
st o p i - a prăpădi, a distruge. t u 1 1e - clrămizi.
t u r m u 1u c - inchisoare, arest.
$ t u f 1 e c - saltea.
tu i - a intra.
ş e b o i micşunea, micsandri.

ş e i p 1i c - portofel.
T
ş 1 ea u - locul unde iese haiducul pen ..
tru pradl. tărea n - român din Rominia.
ş tr i m f i - ciorapi. tugrui - bucată de pămtnt arabil pe
lingi pădure.
ş u r 1i B1 i e - paslre.
ş u ş c u r i - a şuşoti.
t ă
c 1 1a ş - pistol.

ş u t ă - căprioară.
t ă ni c - cenuşar de strecurat leşia.

1 ă c ă 1 a r e - mitralierl.
ş p i tui t i - roată cu 5pile.
ş e r p e 1i - a fura.
u
T u 1i - padre răpitoare.

u 1 e i - trunchi de copac scorburos.

t a 1 a r - hai ni lunp pu.Utl tn trecut de u m b 1a r e - felul de comportare al
ciluglri şi de unele unitJţl militare. cuiva.
tartor e - clpetenia dracilor. u n 1 h i t 1 - undiţe.
t 11 t r c i o a r 1 - desagl. u r e z a - a chiui.
t1 man - tocmai. urs a - a se fixa de către ursitori desti-
t 1 p 1e - hri5ov, titlu de proprietate ~~ nul noului născut, la a treia zi de la
de twd. naştere.

500
u r ~ o ~ 1C' 1 - ursltoare. z 1 c o p i - a oa1pa ceva, a pune stlpl-
usci oa re - oscioare. nire pe ceva, •lrb. z a k o p a t 1.
u i d i - a rlmtne. z i m i t o c - vinul rezultat din tescovinl.
zăpiac - 1
V z 1 p o s t i t - llsata seculul de Paşti.
z 1 p a c - dldurl mare, zlpufeall.
v a r d a - fereşte-te 1, plzeşte 1
z 1 r z 1 1 i 1 - fructele zardrulul.
v ă c u i - a trli mult şi slnătos.
v e r g h i n 1 - veraea la puşcă.
z i s t a v 1 - steas.
zi t o n 1 - a opri, a stlvlll apa cu
v e r e s i e - (pe) datorie, credit.
scopuri practice.
vi g - val de pinzl.
z 1 t r i - a omori, a udde.
v i n i t i c - om strlln.
z 1 t vor - Inchisoare, temnip, strb.
v i o r e a - o anume parte la plug.
z a t vor.
v ivo r - Ylfor.
v 1 r - virf. z 1 v 1 r n 1 - a •e Intoarce, a •e lUd,
v 1 r d i i - a se feri, a se aplra. sirb. z a v t r n u t i.
v t r 1a c - vtrcolac. zi uit a - a se uita, a privi, dar şi sens
v o i s c 1 - annatJ, strb. v o i s c a. de a uita.
v r a c n i t i - poartl de intrare In curte. z 1 v r ă c i a c 1 - vrăjitoare.
v r ă g n i t 1 - probabil poartl, strb. z b i c i - a mişca.
v rata. z1he ri - a zbiera, a strip.
vre s n it - (a cinta) annonlos, frumos. zgurui - a alanp.
v u 1 p a n - vulpoi. zgo d ituri - ghicitoare.
zn1ci u - a i se plrea.
z zob -1
z ă bun - pieptar din postav gros, firi zobni t ă - traistă, sac tn care se dă

mineci, folosit mai ales iarna. nutret cailor.

z ă b r1 n i - a interzice ceva, a opri zor t - zor.
ceva, sirb. z a b r a n i t i. zvăzdroace - J
INDICE DE INFORMATORJt

1. Anghelescu H. Gheorghitl•, 55 ani, 1963, Florentin, raion Vidin, prezent Dude,ft-

Bucureşti, 37.
2. Anghel eseu Haralambie •, 56 ani, 1960, Gumătarf, raion Vi din, prezent Dudesti-Bucu-
reşti, 142, 187, 334, 390, 391.
3. Băcăoanea Stana*•, 63 ani, 1945, Podvr1şca, m. Caclova, 22.
4. Badea Marin Călina••, 68 ani, 1945, Virbita Mică, rn. Cladova, 21.
5. Bojidar Alexe**, 27 ani, 1946, lescof, m. Petrovaţ-Miava, 317.
6. Bondoc Florea Trună **, 45 ani, 1937, Zlocutea, rn. Negotin-Craina, 280, 383.
7. Bratid Ion (lovan) *•, 30 ani, 1946, Camenita Mare, m. Btrza Palanca, 158, 159, 174,
183, 185, 216, 219, 220, 221, 222, 223, 224, 235, 241, 244, 276, 277, 278, 433, 463,
503, 506, 508, 521, 522.
8. Brenda Marincea Maria ••, 40 ani, 1938, Coilova, m. Negotin, 24.
9. Breşchici Maria Cătlrinca ••, 25 ani, 1946, Poiana, m. Pojarevat, 39, 372.
10. Breşchici Drăghina ••, 40 ani, 1946, Poiana, m. Pojarevaţ, 275, 444
11. Breşchici Tlnase Vucosova ••, 23 ani, 1946, Poiana, m. Pojarevat, 525.
12•. Butu Roman Maria ••, 57 ani, 1946, Zlot, m. Zăiceri, 198.
13. Buză Dumitru ~~-•, 35 ani, 1945, Podvrtşca, m. Cladova, 239, 302, 308, 412, 413, 414,
415, 434.
14. !Cltrănifă Mi lan~*, 30 ani, 1939, Ţoromaşta (Tomislava), m. Negotin, 338, 479.
15. Ciucu Gheorghita **, 30 ani, 1945, Samarinovaf, m. Negotin, 213, 305.
16. aadoveanca Maria ••, 20 ani, 1945, Degerati {Davidovaf), m. Cladova, 279.
17. Cotarcea Stana ••, 80 ani, 1946, Birloaga, m. Birza Palanca, 17.
18. Crăciun Maria ••, 58 ani, 1945, Văiuga, m. Cladova, 34.
19. Curea Ileana ••, 41 ani, 1945, Văiuga, m. Cladova, 15.
20. Dobre Drăguţă
••, 28 ani, 1946, Rădoivăf, m. Negotin, 166, 167, 184, 256, 325, 494, 495.
21. Dragomir Petre=--*, 35 ani, 1946, Camenita Mare, m. Btrza Palanca, 164, 226, 2%1, 228,
229, 230, 231, 232, 233, 235, 237, 246, 249, 2so, 251, 252, 254, 210, 211, 292, m,
330, 331, 381, 408, 426, 427, 432, 438, 442, 452, 453, 456, 527.
22. Driviş Păun Pătru
••, 58 ani, 1946, Laznita (Homole), m. Jagubiţa, 113.
23. Du du lovan Milea ••, 20 ani, 1939, Gtrliana, m. Zliceri, 41.
24. Duică Şt. Vlaicu ••, 55 ani, 1946, Grabovita, m. Btrza Palanca, 52, :JW.
25. Filip R. Stancu ••, 40 ani, 1939, Toromaşţa, m. Negotin, 133.

1lnfonnatorii notati cu un asterisc sint din Republica Socialisti Romlnia, cei cu două
din R.S.F.I. şi cei cu trei din R.P.B.

503
26. ClinJ (Gainovici) Gogl ••, 35 ani, 1937, Zlocutea (Aiexandrovlt), m. Nezotln, 13'
27. Cirleanu Liuba ••, 25 ani, 1945, Prahova, m. Negotin, 145.
28. Columbeanu Ilie ••, 40 ani, 1946, Golubinia, m. Poreci, 45.
29. Craboviceanu Cioclrcel ••, 41 ani, 1946, Craboviţa, m. Birza Palanca, 318, 342, 343,
378, 441.
30. Craboviceanu Stancu••, 1946, Grabovifa, m. Birza Palanca, 234, 345, 346, 370, 523.
31. lancovici Cedomir ••, 35 ani, 1946, Lidova, rn. Pojarevat, 146.
32. Ilie Dumitru ••, 1946, Techia, m. Poreci, 319.
33. Ilie Dumillu ••, 1946, vtrbnita, m. Morava, 351, 360, 422, 423, 435.
34. Ilie lpat •, ;o ani, 1963, fsln, m. Vi din, prezent Peclul Nou, res. S..nat, 99, 2511.
35. li ici Ion ••, 1946, Golubinia, m. Poreci, 97.
36. lgnat Dumitru .... , 2S ani, 1939, Plrlovlt, m. Cu lea, 11, 12.
37. Ion Anca ••, 65 ani, 1946, Brestovlţ,
m. Uiceri, 135.
38. Ion Florea ••, 1946, Batint, rn. Ciupria Morava, 191.
39. rovanovici Mileva ".., 1946, Ribniftt, m. Pojarevat, 377.
40. loviJl Floarea ••, 78 ani, 1946, Poiantt, rn. Pojarevttţ, 29, 32, 33.
41. JribitJ (Coli) Ghită "."., 1937, Mocrani, m. Negotin, 42, 49, 67 bis, 69, 121, 188, 261,
326, 335, 352, 377, soo.
42. lrşie IChivu •••, 1938, Stanotim, m. Vi din, 53, 104, 148, 165, 119, 214, 266, 267, 211,

298, 310, 312, 322, 361, 394, 395, 396, 464, 465, 472, 473, 474, 475, 476, 482, 484,
485, 486, 487, 488, 489, 490, 491, 492, 493, 509, 514.
43. Lăpădat ~ria *, 58 ani, 1963, Cutova, m. Vid in, prez. Peciul Nou, &anat, 291, 379, 399.
44. Uutaru Ilie ••, 28 ani, 1946, uznita (Homole), m. Jaaubita, 376, 407, 409, 410.
45. llutaru Ion ••, 48 ani, 1946, Podvrişca, m. !Ciadova, 371.
46. Llutaru Ştefan ••, 1946, Crabovita, m. Btrza Palanca, 151.
47. Maiti Anghel ••, 27 ani, 1939, lsnovăful Mic, m. Zăiceni, 92, 119, 208, 32', 445, 451,
466, 467, 468, 469, 481.
48. MJrinţăst Radu Gheorghilă •, 67 ani, 1962, Bregova, m. Vi din, prezent Peciul Nou
~nat, 130.
49. Marcu Vlnuta ...., 74 ani, 1946, Porodin, rn. Morava, 38.
50. Mari an B. Călări nea ••, 44 ani, 1946, Poiana, m. Pojarevat, 28, 31, 35, 36.
51. Mitru Viorica •*•, 1939, Florentin, m. Vidin, 20.
52. Nicolici Ion ••, 1946, Degerati (Davidovaţ), m. Cadova, 147.
53. Nicolov Iosif •*•, 23 ani, 1938, Chirinbeg, m. Vidin, 6, 160, 205, 304, 483.
S4. Nicolova Maria lC • • , 53 ani, Chirimbeg, m. Vidin, 7, 218, 323, 339, 359, liS, 471, 512,
513, 533, 534, 535.
55. Nlrogici Tiei Ioana ••, 24 ani, 1946, Poiana, m. Pojarevaf, 520.
56. Pan Florea "."., 1946, Cobilea, m. Pojarevat, 46.
57. Păun Bogoe ••, 38 ani, 1946, Ritcova, m. Cladova, 41, 56, 58, 154, 170, 351, 408.
SI. Peni IChirin **, 40 ani, 1939, Coilova, m. Negotin-Craina, 60, 14:1, 152, 153, 203, 294,
297, 320, 333, 384..
59. Pani Maria**, 78 ani, 1946, Recita, m. aadovtt, 16.
60. Pelcu Ni11 Marin •*, 23 ani, 1938, Zlocutea, m. Negotin, 124.
61. Pascu Toma Asen •••, 26 ani, 1939, O.irimbeJ, m. Vidln, 215, 218, 242, 243, 247, 248,
383, 340, 356, 387, 402, 403, 404, 405, 439, 460, 462.
62. Plşuicl Florea Cosi ••, 55 ani, 1937, Zlocutea, m. Negotin, 273, 274.
63. Petrfşor Marian **" 40 ani, 1946, Recita, m. Cladova, 51, 78, 87, 112.
64. Predici Petr. ••, 48 ani, 1947, Bosovina, m. Bolievat, 217, 504.
65. Petri Vlastimir ••, 38 ani, 1947, Rişanat, m. Petrovat-Miava, 193, 204, 211, 374, 416, 417.
66. Prunaru Diudea Florea ••, 60 ani, 1938, Zlocutea, m. Ne1otin, 43, 73, 77, 94, 134,
137, 138, 139, 140, 171, 470, 471.
67. Prunaru ·Iota ••, 40 ani, 1938, Zlocutea, m. Ne1otin, 109.
61. Pntnaru Sima ••, 52 ani, 1937-1939, Zlocutea, m. Negotin, 3, 47, 54, SS, 59, 63, 64,
67, 70. 76, 81, 83, 85, 86. 81, 91, 95, 100, 112, 110, 111, 116, 118, 120, 125, 126,
127, 129, 131, 150, 163, 168, 182, 195, 197, 207, 282, 295, 301, 315, 321, 336,
350, 353, 354, 401, 429, 430, 431, 440, 446, 447, 477, 510, 526.
69. bdulovici Truina ••, 1939, oraşul Zliceri, m. Zliceri, 40.
70. Risti ci Ristea ••, 1946, Mosna, rn. Cladova, 255, 515.
71. lUciu Liuba ••, 1947, Corbov«~, m. Cladova, 238, 245, 347, 348, 357, 362, 366, 411,
419, 450, 497.
72. Raboveanu Florea ••, 76 ani, 1946, Zlocutea, m. Negotin, 149.
73. Radu Gheorghe ••, 25 ani, 1945, Sip, m. Cladova, 141.
74. Rufi Dumitru **, 45 ani, 1945, Rădoivăţ, m. Negotin, 175, 181, 265, 296, 341, 386,
496, sos.
75. Rusu Duşan .., 1945, VJiu1a, m. Oadova, 443.
76. Sandu Călina-Predici ••, 63 ani, 1965, Zlocutea, m. Negotin, 4, 98, 117, 212, 283, 284,
285, 286, 287, 288, 289, 290, 511.
77. Sandu Dinu Gherghina ••, 35 ani, Zlocutea, m. Negotin, 157.
78. Sandu Petre Ilie ••, 34 ani, 1935, Zlocutea, m. Negotin, 62, 161, 179, 194, 306, 324, 332.
79. Sandu Dumitru lonită ••, 45 ani, 1939, Zlocutea, m. Negotin, 176, 177, 178, 502.
80. Sandu Liubiţl ••, 34 ani, 1946, Virbip ·Mare, m. Cladova, 66 bis, 74, 75, 10, 84, 113,
114, 115, 132, 172, 173, 199, 201, 202, 260, 272, 437, 457.
81. Sandu Călin Petre ••, 55 ani, 1933, Zlocutea, m. Negotin, 461, 498, 501, 587, 528, S2CJ.
82. Sandu O lin Stana •••, 60 ani, 1938, Deleina, m. Vi din, 344, 392.
83. S1rbu Gheorghe Toză ••, 50 ani, 1947, Vliuga, m. Cladova, 5, 8, 9, 10, 44, 45, 50, 71,
90, 96, 107, 144, 236, 309, 327, 328, 364, 420, 421, 425, 454, 516, 530.
84. Stegaru Milorad ••, 45 ani, 1947, Bordei (Liubicevaf), m. Birza-Palanca, 65, 66, 68.
101, 122, 121, 161, 219, 517, 518, 519.
85. Stoica Mitru ••, 46 ani, 1947, Mihailovaţ, m. Negotin, 1, 259.
86. Stani~vlevici Vlnuta ••, 67 ani, 1947, Poiana, m. Pojarevaţ, 23, 27, 38.
87. Şuttran Costea ••, 54 ani, 1946, Btrloaga, m. Cladova, 79.
88. Dnase Trandafira (Ruja) ••, 19 ani, 1947, Poiana, m. Pojarevat, 190.
89. Techianu Colă ••, 1947, Techia, m. Poreci, 155.
90. Triill Nicola ••, 29 ani, 1947, lasenova, m. Resava Morava, 311.
91. Triill Ilie ••, 45 ani, 1946, Gol...binia, Pored, 111.
92. Trăilă Ilie ••, 41 ani, 1946, Turia, m. Cuceva, 259.

505
 93. Ţtru Sofia •, 50 ani, 1963, Bregova, m. Vidin, azi tn Pantelimon, Bucureşti, 2, 169,
307, 382, 449, 455, 458.
94. Ţăranu Mitru ••, 28 ani, 1946, Vtrbita Mare, rn. Cladova, 156, 183.
95. Ţăranu Floarea ••, 51 ani, 1946, Virbita Mare, m. Cladova, 18.
96. Ţăranu Florea *, 90 ani, 1946, Coşava, m. Vidin, prezent Peciul" Nou, Banat, 418.
97. Ţiganu Brinduşa ••, 75 ani, 1946, Camenita Mare, m. Birza-Palanca, 19.
98. Văduva Dinu Ioana •*•, 70 ani, 1939, Cosova, m. Vidin, 393, 355.
99. Vlaicu Păun Fi ca ••, 60 ani, 1946, Văiuga, m. Cladova, 13, 14.
100. Văduva Dinu Floarea ••, 56 ani, 1939, Zlocutea, m. Negotin, 25, 186, 368, 388.
101. Viezure Maria ••, 75 ani, 1946, Văiuga, rn. Cladova, 26.
102. Văitiş Ghiţă Colă •~•, 55 ani, 1939, Virf, rn. Vidin, 57, 61, 82, 93, 108.
103. Vasilescu Stănută ••, 22 ani, 1937-1939, Ţoromaşţa, m. Negotin, 72, 89, 105, 106, 196,
206, 241, 253, 257, 261, 262, 263, 264, 299, 300, 313, 314, 337, 349, 365, 373,
375, 380, 397, 406, 424, 428, 448, 459, 480, 499, 524.
104. Vigă Vida *, 53 ani, 1963, Negovanuf, rn. Vidin, azi in Peciul Nou, Banat, 192, 316, 436.
105. Zbughiu Stancu Pătru ••, 50 ani, 1938, Zlocutea, m. Negotin, 363, 369, 389, 531, 532.
 SUAlAR

Citeva cuvinte de Tudor Arghezi s Ursitoarea • • 135

Prefaţă de Cristea Sandu Timoc • 7 Deli Marcu • 137
Jarul Murad şi Radu Voivoda • • 141
Poezia obiceiurilor
tradiţionale 31
II. Viteje1ti

Cintece bltrineşti 61 Baba Novac 146

Novac şi fiul turcit • • 151
1. Fantastice
Lancu-Vodl • • • 155
lle~ Costnzeana (Soarele şi Luna) 63
Corbul .. 67 Pătru haiducu 157
Colceag-pap 68 Tănislav Voinicu 159
Cele trei surori • 70 Radiu • 166
lovan lorgovan • 72 Chira Chiralina 170
&ovan lorgovan • 74 llincuta Şandrului 171
Voinea • 76 Ficuta lui Banu Mlgureanu • 173
Scorpia 79
Al Guşilă a lu Topală • 175
Antoflcă a lui vtoarl • 81
Stoian Bulibaşa din Craina • • 176
Baba Novac şi Fata sllbaticl • 83
Radu şi tătarii • • 184
Ceai copil de turc • 87
Coescu • • 117
Libegioarele 89
Trei feciori, coconi de domni 90 Vidu Ţăreanu • 188

Rusca şi Miu • 91
Petcana • • • • 97
Rădonia • 180 1
Corbea şi Ştefan-Vodl • • 195
Stoian Voivoda • 101
Mane-al cimpului • • 201
Ciocirl•ul • 106
Arian al mic • • 111 Mihu copilaş • • 203

Cuconu Pltraşcu • • 117 l~oş Ungureanu • • 205

Al copil lovan • 119 Ştefan-Vocii şi Miu • 210

Voica cea frumoad • • 121 Gole-al Golilor • 213

tlasdUu PJscalu • • • . • 12?. Mocanu şi docoiul • 217

Ghiol Dumitru şi Soarele • 124 !Cintecul Jianului • 218

Făt-Fnrmos • • 126 Busuioc haicfucul • • 220

Gruicea copil mic • 131 RădoitJ 222

507
Fata haiduc sau Dobrita Fica • 294
fat3 mare 226 Gruia ciobanu • • 295
Begu de la Ada-Kaleh • • 228

Stoian Sttngă haiducul • • 234 Familiale (2. soţii)

Pltrută Frunte-Lată • • 242

ctntecul lui CltlnuJI • • 296
Haiducul Neactu şi frate-su Lupu • • 245 Ceai voinic Oleac 299
Haiducul Nită • . • • • 248 Dinu, om sărac 302
Doi frati in temnită • • 250 Pătru din bbova • 307
Pribeagu • • • • • 310
Cretu haiducul • 251
Halducul Velcu • 255
Familiale (3. plrinti şi copii)

IV. Păstori li hoţomani Tudorel • • • 312

Sinea, doamnă mare • • 317
Ontecul strinu1ui • • 257 Nunta lui Barbu Copilu • • 329

Strinu 259 Pătru pescaru • • 325

• • 262 Dlnufl • 327

Miorita
Stoican • 329
Costea şi fulga • • 263
Stăncuta ardeleanca • • 332
Stănuta din Craina • • 265

Stan din Persăcanl • . • 265

Familiale (4. fraţii)
Călin din Bucovăt • • 270

Fata din cetate • • 333

V. Despre curtea feudală lunea din Cllineşti • 334

Doi frătiori • 335
Negru-Vodă şi Manolea 273 .336
An cuta
Ştefan-Vodl • 278 Strigl fata • • 337
Rlducan • 280
Domnu Şteflnită • • 280 VII. Cintec~ istorice
Mogoş voinicul • • 282
lenea vameş-mare 285 Tmplratul Costandin • • 338
Pazvangia de la Oii • • 341
Domnul Tudor Ţăreanu • • • • 343
VI. Familiale (1. tndrăgosti~it) Răscoala Impotriva turcilor
de la 1876 • • 345
Brumărel • 287
Cetatea Cozia • 348
Haiducul Vlleanu • • 287 Războiul independentei (1Bm • • • 349
Mircea doblnaş • 288 Războiul romlno-ruso-turc (1177) • • 352
Moşneag bătrin • 291 Cintecul lui ledrene (Adrianopole)
lenciu boieriu 293 1912 • • • 355

508
VIII. Jumale-or.k Doine • ....... 311
Bobolan din Prahova • 357 Note • 469
PJtru Cobilianu şi Milea • • • 358 Nume de localităţi (cetăti) şi ape
Cintecul lui Costandin • • • 360
tntilnite in epica şi lirica timo-
Tomilă • • • • • • • 362
ceană • 477
Cintecul lui Toma • 364
Măria din Chirimbeg 367 Glosar • . 4J3
Ontecu lui Pricu • • 369 Indice de informatori • ' 503
 Redactor responsabil : IORDAN DATCU
Tehnoredactor : I DA lviARCUS

Dat la cules 25.08.1966. Bun de tipar 13.05.1967. Apărut 1967.

Tiraj 5180 ex. Broşate 4580 ex. Legate lft 600 ex. Hîrtie tipar
Înalt tip A dt! 63 g/m!. Format 600 >< 9COI/6. Coli ed. 54,89.
Coli tip_ar 32. Planşe tipo 4. A. nr. 7173/1966. C.Z. pentru
bibliotecile mari 8R. C. Z. pentru bibliotec;le mici 8R-18.
Întreprinderea Poligrafică "13 Decembrie 1918"
Str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97, Bucureşti,
Repub!ica Sl•cialistă România
Comanda nr. 379.?
 , ...

lei 29