10
TIMPUL
Destin [i contra-destin
Simplu exerci]iu (auto)l\muritor pentru poetul Daniel Lascu
Nimeni nu crede c\ Timpul poate fi numai
bl`nd cu to]i poe]ii. Pe unii `i r\pe[te cu tot cu
carne, `naintea sosirii toamnei lor. Altora
carnea le-o las\ s\ fiin]eze mai departe, dar
vampiric le absoarbe s`ngele l\s`nd ma-
rioneta s\ danseze haotic `n lipsa p\pu[arului.
{i, nu o dat\, poe]ii `n[i[i s`nt actori [i
spectatori sincroniza]i ai voit nevinovatei lor
sinucideri. Este „delictul“ [i durerosul deliciu
al unor astfel de sinuciga[i lirici s\ `mpiedice
rana vie]ii s\ se `nchid\ vreodat\. A fost s\ fie
[i destinul scriitoricesc [i biografic al poe-
tului ie[ean Daniel Lascu unul asemenea. Or,
oamenii cu adev\rat mari ai Ia[ilor, [i mul]i
dintre ei l-au cunoscut, o [tiu prea bine!
Reg\sim camuflate `n poezia lui Daniel
Lascu anumite sclipiri intuitive ce ne dezv\-
luie tocmai aceast\ dialectic\ a destinului, a
conflictului ascuns `n fiin]a poetului. ~narmat
cu o ascuns\ dorin]\ de auto-imolare, va pre-
sim]i c\ singurul traseu h\r\zit a se `mplini
este unul lipsit de demonstra]ii publice, edi-
toriale la scar\ mare. Ajunge astfel s\ cread\
c\, dincolo de capcanele Fortunei, uneori voit
provocate, ie[ind din crudul [i incontrolabilul
prezent, viitorul va fi tocmai pe dos dec`t i-o
reveleaz\ `nt`lnirea cu realul. R\ul pe sine se
aneantizeaz\, Binele `n etern (simbolul mun-
]ilor) se deghizeaz\: „Cei r\i vor strangula
r\ul,/cei buni vor deveni ni[te mun]i“ (Nu
t`ngui...). Se `nt`lnesc `n acela[i spa]iu al
propriului spirit catabaza [i anabaza, maladia
fiin]ei [i remediul acesteia, spa]iul consacrat
[i osul supus furtunii: „o catedral\-i craniul
`n care aud vuind/ oceanul de durere, de tea-
m\ [i alint“ (Carmen Doloris). Acceptarea
unei false mor]i, frumos prefigurate, nu poate
avea loc dec`t `n bl`ndul spa]iu al crepuscu-
lului: „un porumbel ucis `n asfin]it,/ cu capul
retezat de-o raz\“ (Eglog\). ~ntr-un fel a ales
– o alegere autodistructiv\ din perspectiva
celor dota]i cu o „g`ndire s\n\toas\“. A ales
s\ tr\iasc\ intelectual-angelic `n spa]iul c\r-
]ilor, [i demonic c`nd era izgonit de tempora-
litate din acesta, via]a fiindu-i o permanent\
transla]ie `ntre aceste dou\ land-uri, dar [i o
ciudat\ `ntrep\trundere a lor: „Acum mi-i
deslu[it conturul/ acelei pete albastre de
etern/ `n care eu `not cu s`ngele/ ca paradisul
`n infern“ (Eglog\).
R\m`ne `ns\ treaz\([i acum?) pendularea
interogativ esen]ial\ a poetului `ntre yin si
yang, `ntre spirit [i materie, `ntre nirvana [i
samsara ve[nicei Alegeri: «~ngerul meu m\
`ntreab\: „Sufletul t\u e-o lumin\/ Sau bezn\
care s\-i numeri `mbr\]i[\rii coastele?“»
(Distins\ Doamn\).
Nu i-a fost `nc\ dat lui Daniel Lascu s\
fac\ „exerci]ii de m`ng`iere“ cu vreun volum
care s\ aib\ `nscris pe copert\ propriul nume,
cu toate c\ preconiza na[terea editorial\ a
unor cicluri de poezii precum Armonii
prestabilite, De Homer s\ suferi, Respir\ri `n
Aletheia, Jocul ~ngerilor ori Parentalia. {i
aceasta, c`nd te g`nde[ti c\ ai putea cu
u[urin]\ umple o mic\ piscin\ cu plachetele
de poezii ivite dup\ „relaxarea timpurilor“ [i
la noi… Destinul i-a `ng\duit doar materiali-
z\ri fulgurante ale propriei substan]e lirice `n
diverse publica]ii (Cronica, Convorbiri lite-
rare, Opinia studen]easc\). Iar al\turi de
propriile poezii g\sim `mpr\[tiate `n paginile
acelora[i reviste culturale [i articole de filo-
zofie, studii culturale sau o cantitate aprecia-
bil\ de traduceri din poezia hispanic\ (Santa
Teresa de Jesús, Luis de Gongora, Gustavo
Adolfo Bécquer, Amado Nervo, Antonio [i
Manuel Machado, ca s\ pomenim doar
c`]iva). Or, toate aceste contribu]ii culturale
merit\ revalorificate!
(Adrian Marin)
iunie-iulie 2008
Un fel de Ars Poetica
Vei crede `n Verlaine, Verlaine-ul sf`nt,
`n poesia lui cu frac [i cu m\nu[i –
El `nsu[i un infern galant, bolborosind
sfielnic scuze de `ngeri b\rb\tu[i.
El `nsu[i un hidalgo, el `nsu[i m\sc\rici,
o aiureal\ de dumnezeu [i vagabond –
Un Blaise Pascal pervers, un Villon blond,
un Byron cu muste]ile de’arnici –
O, dac\ vrei, era un Christ mai scund,
ceva mai pistruiat, mai nec\jit! –
Dar `ntr’o zi, prea firav [i nevr`nd
pe’o cruce de metafore s’a pr\bu[it
cu inima `n palme murmur`nd:
„la dracu, t`rfelor, eu v’am iubit!“
Preludii
Ce-a fost ieri presupunere doar, `nflorire,
mers liric de c\r\bu[i `n penumbra
fructului, unduitor adev\r `n gr\dini,
azi `ntr-un munte de suflet se preschimb\.
Gr\bit e poetul s\-[i afle crinul lui
suveran peste metamorfozele lunec\toare
din cugetul lumii `n murmurul unde
z\pezile alunec\ timpul `n t`n\r\ v\paie.
C\ci dalb s-arat\ z`mbetul deslu[it
dup\ gimnastica vocii, un zeu e inima
iubind [i-n umbletul celest al pleoapelor
capodopere, capodopere viseaz\ iubire.
Carmen Doloris
Oriunde [i nicic`nd scoboar\ bl`nd
icoan\ cu v`lcele verzi [i aur [i argint
o catedral\-i craniul `n care aud vuind
oceanul de durere, de team\ [i alint.
Tenebrele dint\i, celestul hiacint,
albastru-mi s`nge Aiurele iubind
povara lui Oriunde [i Nicic`nd
unde mai s`nt suav [i bl`nd:
ocean de team\ durere [i alint,
o catedral\ cu v`lcele verzi [i aur [i argint.
Eglog\
Un bob de maz\re bolnav
pe caldar`m zv`rlit de-o m`n\ generoas\;
un porumbel ucis `n asfin]it,
cu capul retezat de-o raz\.
O floare mincinoas\ [i enorm\
`n partea st`ng\ a acestei lumi
[i-un pui de leb\d\ abia n\scut
din puful `ntunecatelor genuni.
Acum mi-i deslu[it conturul
acelei pete albastre de etern
`n care eu `not cu s`ngele
ca paradisul `n infern.
Nu t`ngui
Nu t`ngui frate, nu t`ngui:
vine Septembrie zeul.
Cei r\i vor strangula r\ul,
cei buni vor deveni ni[te mun]i.
Fructele c`te s`nt [i jivinele
cu z\p\celile lor sfinte [i dulci,
p\lmui-vor minciunile
care ne-au pus `n genunchi.
Elegie `n Bucium
Cel f\r\ nimeni se odihne[te-n fluturi
`n roze [i-n otr\vuri, `n ierbi [i vr\bii,
ci doar cubelcul loc nu-i face,
Poezie
c\ci sinea lui, at`t de grea fiind
c-o duce-n spate ca un sisif
care pre zei nici nu voie[te a-i cunoa[te.
{i la ce bun? Tot se petrece
fiin]a-n Cel ce f\r\ nimeni s-odihne[te!
O! cu mult\ sfiiciune vom `ndr\zni
s\-i cerem [i pe cei ce-s du[i s\-i locuiasc\.
Vom fi mai mul]i atunci, speran]a ne va cre[te,
chiar dac\ Pan ne-o zice“Adio“ din calea[c\.
Poem naiv
Pentru c\ era bun\ [i m\ iubea `nc\,
Ea nu-i dec`t clinchet [i parfum de roz\
[i poate aceast\ dulce ame]ire a sufletului
`n care sboar\ columba s\ aduc\ vestirea `n
cioc lui Noe.
„Te duc, b\tr`ne, te duc `n }ara Ochilor
Alba[tri,
te duc [i nu te mai aduc! C\ci Ei s`nt umezi
ca risipa de rou\ `n ierburi, ca lunecu[urile de
vorbe
`n gura poetului sinuciga[ [i `n locuri preas-
finte. Daniel Lascu, 1976
`mpreun\ vedem cum umbl\ lumina:
Pentru c\ era bun\ [i m\ iubea `nc\,
Pentru fiin]a Ei de Alt\dat\ `mi tremur\ lumina aceea care mai mult c`nt\
genunchii – dec`t exist\.
c\ci `nger e [i se cade s\-i ui]i numele
a[a cum zeii `[i uit\-n ceruri umbrele.
Tu te `nlumini cu umbri[tea porumbeilor
pe asfin]itul z\pezii. Eu, lumin`ndu-te.
Poem am\rui M`ine vine prim\vara c\ci `n poeziile mele
ner\bd\toare p`lp`ie umbra br`ndu[elor,…
Permit\-mi-se, to]i evii tic\lo[i
fl\c\ruia am\ruie a lini[tii…
s\-i sfarm cu sufletul
[i ca zoreaua `n etacuri boiere[ti
s\ pl`ng\-n noi Cel Singur, o eroare
o mie [i-una de pove[ti.
El, care-i doar o umbr\, o eroare
Altcum? S\ ning\ f\r\ vreun edict. a Celui [i Mai Singur ]in`ndu-ne pre palme
A[a s\ ning\ [i’am`ndoi patern ’dintru-nceput [i cu pudoare
s’avem pe limb\ gustul am\rui de evuri-medii `nchise-n monastiri,
c\-n veacu-acesta ne’am n\scut.
El, care-[i salt\ s`ngele [i-l pedepse[te astfel
pentru nimicuri [i dulci netrebnicii
Omul care m\ iubea… `n legea lui de-amurguri [i fetii
Omul care m\ iubea straniu [i vagabond `mpreunate,
mi-a spus c\ are nevoie de mine.
{i dac\ s-ar putea, s\ nu mor Pre sub boltiri de frunze, heruve [i ro[cate,
P`n\ nu-[i va `mplini el toate profe]iile. `n lumini[ de toamn\, `n susur de lampa[e
Omul acela avea nevoie de mine, [i muzicale [i foarte licurici,
Dar a murit,
e rou\ hohotind `n lumile pozna[e,
Urmeaz\ s\ iscodesc aerul
{i s\-i `ntreb steaua pentru ca[ti
Care s`nt profe]iile lui ne`mplinite… `n zodia acelor meni]i de Domnul, poate
s\ fie doar neoane-n grup, `n restria[e,
Omul acela care m\ iubea, cu flori de-alcool ce [ti-vor a se-ntoarce
Avea nevoie de mine… la fruptul cel dint`i ce-n devenirea-i tace.
Melancolie
Eglog\ din [ase aprilie
~n z\p\ceala asta de ierburi va s\ steie
(tratat despre sublim)
[arpele casei noastre la p`nd\..
Smerit vorbi Poetul. El spuse atunci: Lapte s\-i d\m, dulciuri s\-i d\m
„Domnilor, am visat c\ mi-i team\…“ {i t\m`ie s\ `nvie b\tr`na-i filozofie.
{i t\cu.
(Parfumate erau vorbele lui c\ci `n preajm\ Apoi, s\ ne `mbun\m [i s\ uit\m
`nflorise un boschet de salc`mi.) c-am fost c`ndva puternici.
S\ uit\m [i s\ ne `mbun\m:
~nm\rmuri cu bra]ul `n aer:
rugina c\r\mizilor str\lucind
Voind s\ continue, vocea lui deveni
o ghiar\. {i’acolo unde se’afla, `n troscote
crescu din el o statuie de marmur\. pe mine m\ va lovi [i pe tine
cu biciul s`ngelui nostru generos
V\zur\m cu to]ii apoi cum [i albastru de ieri:
mantaua’i de purpur\
ne’acoperi ochii. Era s`ngele lui Melancolia e limba `n care
[i ne vorbi cu violen]\.
Zarathustra Marelui Munte cuv`nt\
Amant\ ni-i moartea [i g`ndurile,
Lied mirosul paradisului `n n\ri.
Cu lamuri [i cu ambrozii, cu lic\rul
vorbelor, cu sufletul meu [i cu sufletul t\u, Poezii de Daniel Lascu