Oare ne vom pierde iar,

Cdldtorind printre cosmice lumi,

Vom uita oare, sd ne privim,
Absorbili de sunetul vielii?
$i
mfrinile, oare, vor uita, pentru un limp,
dr u nr ul mrtng die r ilor tnfl orite,
din vdile Cerbului?
$i
in vreme c:e vom aprinde
candelabrele de sori,
pentru ceifdrd lumind,
Vont uittr cd suntem, de
faPt
o singurdfiinld,
un singur drunt,
un ciintec. unul doar?
$i
chiar de-ar
fi
ugo, sd ,ru ne tentem'
Nu vom puten uita, cd
numui impreuni
pulem vedea culourea
din sunetul pktii,
$i
numaiimpreund
putem auzi
sunetul stejurului,
$i,
tntr-udevdr, numai impreand
putem deschide, in
inimu neasemuitd a oamenilor,
lotusul
slrfilucitor,
al iuhirii...
Ciici cei ce SUNT, o singurdJiinld,
Nu se mai pot
rdtdci
N IC IC,i N D,,\ rc IO DA T.4 !
La tnceput de Poveste...
Fetila cioplitorulai de slele, nu
este doar o carte de PoveEti,
a$a cum ar pirea la prima
vedere. Ea a fost conceputi, in
primul rffnd, ca o cale de
vindecare a Sufletului. Fiecare
capitol al c5r{ii reprezinti o
treaptl c[tre profunzimea
fiinfei noastre gi posedl
anumite cuvinte-putere, prin
care energia subtil[ a nev5-
zutului care ne compune, este
activati gi antrenati intr-un
luminos proces de regenerare!
firi ca pentru asta si fie
necesar un alt efort din partea noastrl, decit al
citirii propriu-zise pi al incintlrii. Este bine, pentnr
a obfine efectul cel mai puternic
Ai
mai rapid, si se
parcurgi fiecare capitol, nu tot deodati, ci, intr-un
9
T
ritm
foarte
lent'
El poat-e
!
flaqmentat
in trei
pir{i'
care
vor fi citite
pt IatO'
in trei seri'
una
dupi
alta'
de
preferat,
la
"t-t*ui"t;;-tt"tt-t
de culcare'
Astfel'
de-a
lungul
a cincisprezece
seri'
veli
t*t:::iltnu
minute,
alituri
;;;;;t
tir{ii'
insetffnd
impreuni
cu
ei dupi
.tge'iit'
trezind
iT ,:oi
amintirea
unor
adevlruri
.u...;
c.a-rele
qtia{i din
rotdeauna,
dar
pe care'
in mod
igo''
nu le mai
bigafi
in seami
de
mult.
Aceste
ctncisprezece
sen
noi fi de ajuns
s[
trezeasc[
t"*';i;-l;
vindecare
a Sufletului
pe care'
Tradifia
iniga?ici
o numeqte'
atit
de sugestiv'
copilul
ttin
noi'
ilin
cinO
in cind'
la intervale
de
timp
*ui
-u'i
""
*"i
mici'
aqa
cum
ve{i
simfi
nevoia,
puteti
;;; f'ot"otul'
lisindu-vi
cuceri{i
rrc P'vcst.,
.,u
,'li:'
ljt
:'jl::..1"JJil:ltffJill;.'
I)rrtcti
clti:tr'
dupii l)rlnru
irrtrt'gii
cir'(i'
s'i intlcrcrrti'
piistriincl
neatins
firul
Prirre
iPirl :tl :telitrtrii'
srr.o
clllPletati
t:u imagini
din
ct' itt t't' ttt:ti
rlt't:ril:rtc ;i
nrai
plinc
tlc frumusete'
cu
rroi inlirr'1't"':"
lasintltr-vir
creativitatea
s[ se puni
irt r':tlo:t,'* ;i
J r(-('recze
Povestea'
ori de cite
ori o
citili-
incctul
cu incetuln
o si constata{i
c[
rinile
Sullctului
"u't'i '"
nut inchitle
tle la sine'
dilrdu-vl
o senza{i.
o"'ilio*-
qi-o* confort
pe care'
poate'
de
pu{ine
ori a{i triit-o'
ln ceea ce priveqte descfrntecul de Lumind care
apare in cel de al patrulea capitol, el chiar este un
descfrntec activo foarte operant, al cirui ritual qi
confinut, mi-au fost dictate intocmai, prin scriere
eutomatd, de ceea ce eu numesc a fi, Invd{dtorul meu
Iduntric. Descdntecul poate fi folosit oricind simtifi
nevoia de purificare, de dezlegare de riu gi de
regisire de sine.
in alti ordine de idei, mirturisesc cd Feti(a
Cioplitorului de Stele este cartea mea de Povegti
preferati. O iubesc pentru ci exprimi, dupi mine,
cel mai bine, in limbajul incf,ntitor al metaforei gi
al Povegtii, crezul cu care Sufletul meu a venit pe
Pimfint gi pe care m-am striduit si-l pistrez
nealterat, de-a lungul intregii mele viefi de pAnI
ilcum. Da! Cred cu putere in frumusefea iubirii
adevirate, a acelei iubiri care este statornici gi
luminoasi ca vegniciile. Cred in existen{a acestei
iubiri care uneqte in cea mai profundi qi m[reafi
comuniune, doui fiinfe, pe care nu le poate despirfi
nimic, nici depirtirile cosmice, nici iluziile
,
nici
ispitirile, nici naEterea in planuri diferite, nici
moartea sau orice alti minune care li s-ar putea
intf,mpla. Cred, a$a cum fiecare dintre noi crede in
tainele Sufletului s5u, in sublimul autenticei iubiri,
l1
10
aceea care face ca o Pereche,
sh stribati
de mffn6'
impreuni,
toate potecile Universului,
aceea care nu
,. ilt...u
zh lapii-u
nemulfumire
sau neinlelegereo
aceea car o face si striluceasci,
soare aprins
pi
viu, luminind
nemirginirile 9i
impodobind
chipul
Creafiei
cu frumusele'
in noi tofi existi dorul de
perfecfiune'
aceasti
insetare
pe care o purtim din
existenli
in existenfi,
de splendoarea
dumnezeirii'
de Modetul
Cosmic
al tr[irii'
Din picate' fiinfa
umani a uitat ci poate crea ea insigi' Modele divine'
omul chiar ur. u..usti datorie,
inscrisi
in cartea
Sufletului
siu, de a crea Modele de Luminrl
pentru
generafiile
viitoare.
Firi aceste Modele'
Omenirile
3-u, pierde intr-un
haos, s'ar cufunda
in umbri 9i
nuo'maigisiniciodatidrumulcitredesivfirgire.
Miturite
siribune,
cele care vorbesc
atit de
strilucitor
despre
statornicia
iubirii,
despre
devotamentut
ei, despre
roadele ei de aur' nu sunt
altceva
decfit Modelele
pe care ei' Stribunii
le-au
creat
prin propria lor tiiire,
pentru ca noi' cei de
astizi s[ ne aducem
aminte
de c6ti frumusefe
putern inscrie in istoria umaniti{ii'
Tatll meu p[mintean,
al clrui Spirit mi-a fost'
cred, ciliuzi 9i
mentor,
in nenumirate
existenfe'
*i-t spus in fiecare
seari a copillriei
mele' cffte o
l2
Poveste. Au fosf sute de Poveqti care mi-au inc6ntat
Sufletul de copil cu adeviruri eterne, cu invifituri
cereqti gi care mi-au dat puterea ne-uitdrii. in toate
Povegtile, absolut in toate, se vorbea de
perechea
nemuritoare, de indrlgostifii care nu se lflsau
despirfifi de nimeni pi de nimic, care, atunci cind se
pierdeau unul de altul, luptau si se regiseasci gi
care nu se tridau niciodati, indiferent care le erau
ispitirile.
$i
toate Povegtile copiliriei mele se
incheiau la fel. Parci aud gi acum glasul Tatilui
meu care rostea cu credinfi aceste cuvinte: ...$i au
trdit tmpreund, pdnd lu eddnci bdtrhnep! ... Acest
final de Poveste imi didea fiorul unei siguranfe, a
unei certitudinio a existenfei unui punct stabil in
Lumea schimbitoare in care ne-am niscut ca
Oameni, mi lega de puterea statorniciei pe
fundamentul cireia se poate clidi orice miracol,
orice minune a viefii.
Iar astizio cred ci avem nevoie mai mare dec6t
oricind de lumina Poveqtilor adevirate, pentru ci
astdzi, ca niciodati, parci, Iupta dinte Bine qi Riu,
este mai aprigi, mai inclegtati. Ast5zi, copiilor
nogtri li se spun prin intermediul mass-mediei,
numai Povegti tristeo Povegti care nu exprimi
adevirul splendorii Rasei urnane gi care risci sI
1a
IJ
devini
Modele
de
(Jmbrd, pentru
generafiile
viitoare.
E timpul si ne apirim
copiii de uitare
gi
neadevir.
Nul Iubirea,
autentica
lubire, nu este
trecitoareo
a$a cum incearc[
sI ne spunl
majoritatea
filmelor
pe care Ie vedem la televizor'
Familia
nu este .rnu iur* se face
qi se desface,
firi
nici-o responsabilitate,
a$a cum a devenit'
parci o
modi, u.u*. Familia
este un spaliu sacru)
pe care
Iubirea
insiqi
qi l-a creat ca si poati inflori ca un
cireg,
Primivara
qi si poati rodi mai departe'
Iubire!
E timpul si ne aducem
aminte
c[ am venit
pe Pimint,
nu ca s[ uit[m sau si murdirim'
ci si
implinim
frumuse{ea
Lumlr Omului!
Am promis
aceasta
creatorului
qi sufletul
nostru
nu iqi va
cutoupt*
niciodati
fericirea,
daci nu va rimine
in
Lumini.
Amena 9i
Ain, eroii
principali
ai cir{ii de
Poveqtipecareamintitulat.oFeti(aCioplitoruluide
Stele, sunt o Pereche Cosmicci,
o Pereche
care nu se
lasi infrinti
de despir{ire'
Ain, este gata si renunfe
la splendoarea
Cerului
ca s6 o regiseascl
pe
Amena.
ln numele
iubirii
imaculate'
neprih[nite
care ii leagi, el i;i
jertfeqte darul dintfri'
cum spune
Povestea ,
durul tle" a ciipli Stelele
ca nimeni
altul'
accepti
uitarea
pe care naqterea
pe Pimf,nt
o cere'
14
dar nu renunfi la Speran{a reglsirii. La rindul ei,
Amens nu inceteazd sil ceari viefii dreptul de a se
intoarce la Ain qi este atit de stiruitoare in dorinfa
ei incflt, viafa insigio fermecatl de atita frumoasi
iubire se lasi imblflnziti gi le oferi darul de a fi din
nou impreuni.
I)ar Povestea lui Ain pi x Amenei, nu este
numai o Poveste a unei iubiri nemuritoare. Ea este
qi Povestea unei
f,nri
mai m6ndri pi mai vrednici
decfit toate, o
larI
firi aseminare cu o alta pe
Pimint, o
lari
care ipi
fese
ea insigi, de vegnicii
parc5o Povestea ei de iubire gi de statornicie pentru
divinul din noi. Despre aceasti
lurd
a Lupulai Alb,
cum i se mai spune, se vorbegte pretutindeni, din ce
in ce mai des, in ultima vreme. ln mod sigur c[
Lumina ei adevlrati a stat ascunsi milenii la rflnd,
pentru ca
[ara
si-gi poati s[vArqi lucrarea ei de
taini, firi ca ho(ii de soare' sI prindi de veste.
Numai afa a putut strlbate veqniciile pi a putut
rimffne neclintiti in{elepciunea care ne-a fiurit ca
Oameni pi care ne-a dat cheile lmpirifiei l5untrice.
Bogati in simfire ca o corabie plini de nestemate,
f,ara
aceasta de vis qi de legendi nu a putut fi
niciodati cuceriti cu adevirato cu toate ci mul{i
i-au cilcat hotarele cu gAnd de pradi gi mul{i au
15
mu$cat cu licomie din trupul ei binecuvantat.
Cici
lara
are o tain[ a ei, taina cuprinderii
prin iubire,
care i-a ficut pe cei veni{i si o supuni, mai
degrabi, copiii i, decit priditorii ei' Aici, in
aceasti
!ari,
se spune' ci au coborfft din Stele' pe-
un picior de plai/ pe-o gurd de rai, Stribunii, cei care
o.-uu lisat darul omeniei
gi care au s[dit tn inimile
noastre de astizi, tlorul de dumnezeire'
Nu este
deloc intimplitor faptul ci numai in aceasti
far[,
sunt munfi care se numsc ObdrSia' Nu este
intimplitor nici numele pe care l-am ales pentru
Cioplilorul de Stele, pentru c[ in limbaj iniliatic, Ain
inseamni obilrSie, A$a cum Amena inseamni
adevdr. Ain gi Amena nu sunt numai Modelul
cosmic at lubirii de Pereche. Ei sunt deopotrivi
Spiritut
qi Sufletul acestei
!iri,
in1elepciunea 9i
iimlirea ei, valorile car o fac, in planurile
interioare, si fie nemuritoare
pi de neatins de
uitare.
Numele pe care il poarti astizi, aceastl
!ar['
il
purt[m cu toiii, inscris in Inima noastri' El ne-a dat
puterea de a trii frumos, de a fi blAnzi
9i
iubitori'
dernni pi inseta{i de implinire. Dar Romhniu,
craci
acesta este numele ei, nu este numai
lara
noastri.
Ea este o
fari
a acestei Planete
pe care se coace
Soarele umanitifii, o
fari
cireia i s-a dat mult, pe
toate planurile, o
lari
cireia i s-au dat bogifii fnri
numir, de la cele vizibile, palpabile, pflni la cele
mai subtile, dar cireia i s-a dat pe mIsurI qi
ispitirile qi incercirile gi truda. Este o
f,ari
care
meriti respectul tuturor, pentru ci nu i-a fost u$or
si plstreze neatins tezaurul infelepciunii de care
rlspunde in fafa Omenirilor viitoare.
Povestea Cioplitorului de Stele este Povestea ei,
este Povestea fieclruia dintre noi, care ne-am
niscut, am crescut sau am fost adoptafi de ea. Este
Povestea responsabilitlfii noastre solare, Ea poate fi
Povestea aducerii noastre aminte care spune ci in
liecare se aflI un posibil cioplitor de Stele, un
pistritor al comorilor iubirii gi un fiuritor de
valori neprefuite. Lupul Alb, ca
Si
Murea Regind,
Cerbul tnslelat sau Baba Mare sunt expresia
Puterilor care i s-au dat acestei
!5ri,
pentru a-qi
putea implini menirea. Daci vom ciuta cu atenfie le
vom gisi negregit gi acolo, in lumina impiriteasci a
Sufletului nostru de Om! Dar pentru a le putea
folosi, va trebui si ne regisim m5re{ia de Fii ai
Soarelui gi va trebui si-i ajutim gi pe cei de lflngi
noi sI o faci!
$i
cfind vom implini cu adevirat acest
lucru, atunci qi numai atunci, vom intelege de ce ne-
au spus Stribunii ci suntem nemuritori qi abia
l6
71
ll
tF
atunci vom gtii cum sI lucrim cu divinitatea de
mf,ni, participflnd congtient la propria noastri
trezire.
In fine, Povestea Amenei gi a lui Ain, Cioplitorul
de Stele, este deopotrivi qi Povestea personolitdlii
noastre, care in strifulgerul unei clipe iqi regisegte
adevirata identitate, topindu-se in Eu-l siu de
Lumind. Cioplitorul poarti in carte, pe r0nd, dou5
nume. Acela ceresc, de Ain pi acela omenesc, de
Azizos.
$i
numai cdnd Azizos gi-a adus aminte cine
este cu adevflrat, numai atunci a putllt birui
intunericul qi pistra strilucirea Luminii. in noi in
fiecare existi un Ain, un Azizos qi o Amena. in
fiecare se afli o parte cereascd, un Eu nemuritor, o
parte omeneascd, inci adormitfl in uitare gi un Suflet
pur, care pistreazi in sine insetarea de reglsire.
'frebuie
numai si indriznim si ne cunoagtem mai
bine decfft poate ne cunoaqtem acum. Si incerclm
si redevenim intregi sau si facem ca pirfile pe care
astizi fe gindim separat, si fie din nou una, aga
cum Creatorul ne-a ficut. De ce trebuie si facem
asta? Pentru cI avem atit de multe lucruri
frumoase de ficut incI, pe PImAnt gi in Ceruri! Mai
avem de gustat din prea plinul unei atfft de mari
fericiri qi mai avem inci atit de multe drumuri de
cxplorat, inci atAt de multe Por{i de deschis citre
Soare, mai avem inci atAt de multe comori de adus
la luminl qi numai daci ne reglsim cu adevlrat,
putem sI ne bucurlm de toati aceasti Impirifie
care ni s-a dat
Si
sdlim ceea ce de veEnicii suntem gi
nu stim incl!
Lidiu Btrssn
l8 19
FETITA CIOPLITORULUI
DE STELE
2T
{
"
e spune ci, undeva departe, atit de
departe incit qi gAndului ii era greu si ajungi pffnI
acolo, triia un cioplitor de stele. Numele lui era Ain,
adici : ...Luminu
fdrd
de sforgit.
Cioplitorului i se diduse la nagtere un har firi
seamin: sI ciopleasci ca nimeni altul.
$i
pentru c[
mAinile lui erau atf,t de miiestre, Tatil Ceresc a
hotirit ca el si ciopleasci stelele. De mii de ani, Ain
cioplea qi flurea stele, mai mici, mai mari, stri-
lucitoare, chiar colorate, a$a cum sufletul lui ii
qoptea. Am uitat sI vi spun ci sufletul lui Ain era
ca un inger alb, curat qi luminos qi de aceea, tot ce
miinile lui atingeau, era neasemuit.
Iar stelele nu erau ficute nici din marmuri,
nici din alabastru gi din nici una din pietrele
pre{ioase cunoscute la noi pe pimint. Stelele erau
cioplite de Ain, din Lumini. Aga se flcea ci fafa
Cerului devenea pe zi ce trece tot mai frumoasi
asemeni unei gridini inflorite.
22 LJ
F
$i
ce si vI mai spun? Fiecare stea ciopliti de
Ain avea un sunet, astfel ci bolta firi de sffirpit a
Cerului devenise o simfonie divini.
$i
fiecare stea
avea parfumul ei, ba mai mult, fiecare stea, chiar qi
cea mai mici, fusese invlfatl de Ain si zAmtreasei.
A$a ci cine se plimba pe ciririle cerului,
devenea pe neobservate, mai bun, mai iubitor, mai
drept, pentru ci frumusetea care il inconjura din
toate pir{ile, ii transforma inimao ficf,nd-o sI bati
in ritmul armoniei celeste.
Ain ili avea atelierul pe o stea pe care o
botezase Altair. Era o stea care strilucea ca o
nestematl gi care era una din miliardele de stele ale
Ciii Lactee, al cirui izvor se afl5 in insisi inima
Creatorului.
Fiecare zi care trecea era o bucurie pentru Ain,
pentru ci in fiecare zi mf,inile lui modelau lumina,
dfindu-i forma cAte unei stelufe. Dar iati c[ veni o zi
in care m6inile lui Ain nu mai ciopliri nimic
Si
Ain
se simfi trist gi singur. Plrea ci ii lipsea ceva...
Degeaba incercari stelutele s5-l inveseleasci,
degeaba ii aduseri ingerii rodii din gridina lor! Ain
ii privea pe tofi cu iubire, dar ochii lui erau in
continuare triqti, iar miinile refuzau si ciopleasci.
Intr-o noapte Ain a fost trezit de o melodie cum nu
mai auzise niciodati. Era atAt de dulce, de gingaql
dar atAt de tAnguitoare, incit il flcu pe Ain sI
geami de un dor neinfeles. IEi duse m6na la piept,
acolo unde simfea o arsuri qi-qi didu seama ci
inima lui era cea care murmura melodia aceea
nemaiauzitl.
Ceva cald se zbhtea in adf,ncul fiinfei sale
incercind si ajungi la suprafa{I. Neliniqtit, Ain ieSi
afaril,lui dalta qi se apuci de lucru. Alese cu griji
lumina cea mai strivezie qi mai diafani qi incepu si
ciopleasci o stelufi.
Dar lucrul il nemulfumea.
Nu reu$ea si facl ceea ce
sufletul lui tffnjea si vadI. Simfi ci
inima il doare, il doare atfft de tare
incit iqi duse mdinile intr-acolo
incercffnd si-gi aline durerea.
Ciugul palmelor i se umplu de o luminl mai
sc6nteietoare ca roua soarelui. Ain se trezi ci
fine
in
m6n5 o bucifici din inima lui. Miinile se gribiri
neribditoare sd ciopleasci lumina aceea vie,
tulburitoare. I)ar ciudat! In loc si ciopleasci o
stelu{i, a$a cum le invS{ase Ain, mdinile ciopliri ... o
fetitS!
cu nasul u$or cirn, ochi migdalafi qi pirul numai
inele! O feti{5 de vis, dulce pi gingag5, cum numai
Da! Da! O feti{i mici cit s-o cuprinzi in palm5,
dorul inimii lui Ain putea naqte.
Tulburat, Ain privea fetifa pi ochii i se umpluri
de lacrimi cAnd o simfi vie, in palmi. Era ficuti din
sufletul lui!
- E bine in palma ta! gopti
fetifa de vis.
$i
un cer inflori in Ain
cind ii auzi glasul.
-Vei rimine cu mine? o
intrebl el, sfios.
-Desigur, doar sunt o parte
din tine gi dorul tiu m-a
chemat. I)ar ca si pot fi o feti{i
adevirati, trebuie si imi dai un
nume.
-Un nume... g6ndi Ain cu
glas tare, privind fetifa. O sn-fi spun. .. Amena!
-Amena! bitu din palme fetifa. tmi place! De
acum vom fi mereu impreuni, hotiri ea.
Din clipa aceea, pentru Ain, viala a inceput si
curgi ca un r6u vesel de munte.
Fiecare zi care incepea, devenea un dans al
zinelor
,
cind se trezea fetifa.
-Bund dimineu(a, soare! ii
spuni, clci pentru el, ea era
lumina totul.
plScea lui Ain sl-i
asemeni soarelui ce
26
27
$i
fetifa ipi lipea obrazul de pieptul lui, fericitl:
-Buni dimineaf a, Ain!
Nimic nu i se pirea mai frum os lui Ain ca
glasul fetifei sau ca zAmbetul ei. O lua cu el peste
tot, inviffind-o potecile cerului. Cici Cerul are qi el
poteci gi gridini cu flori, cu izvoare pi pajigti, cu
codrii adffnci in care se joacd
ingerii. Atita doar cI
parfumurile gi culorile ierbii, ale florilor, ale
pomilor, sunt mai strilucitoare, mai suave, mai
delicate decf;t orice inchipuire omeneasci.
Acolo pofi asculta muzica florilor gi pofi sta de
vorbi cu sufletele lor.
Fetifa ii punea zeci de intrebiri, oprindu-se la
fiecare stelufi, la fiecare cascadi de lumini, dorind
si afle cauza fiecirui lucru qi menirea lui.
ir
ln glumi,, Ain o botezase
,tdu-decicdtl
ci orice propozifie pe care o rostea feti{a
cu..,
"ds
de ce, Ain?"
Feti(a insi, nu se lisa
intimidati de zfimbetul lui Ain.
-Da de ce Ain, are curcubeul
atdtea culori?
-Ele sunt numai qapte, Amena,
ii rispundea cioplitorul.
$i
fiecare
dintre ele este o poarti citre o lume...
*Iar
noi, noi o si deschidem fiecare
28
*
,
pentru
incepea
,N
29
-Poate, Amena, cind vom avea cheile lor...
-$i cheile lor cine le
{ine?
Putem merge si i le cerem?
Ain zfr,mbea atunci ingindurat, promi{0ndu-i
ci intr-o zi vor deschide impreuni fiecare poarti a
curcubeului.
-CAnd Ain? Cf,nd?
-!i-am spus, Amena, intr-o 2i...
Pentru cAteva clipe, Amena
riminea ticuti, tulburati de
privirea lui Ain, care parcl se
adincea in nesfflrgit. De unde si gtie
feti{a ci fiecare culoare a
curcubeului celest era de fapt un alt
fJnivers, care la rindul lui era doar o treapti care
te aducea mai aproape de Lumina Luminilor, dupi
care oricare suflet era insetat!
Ticerea ei dura doar o respirafie qi iar
porneau intrebirile pe care numai noaptea le oprea
cu puterea magici a somnului. Atunci, fetita igi
punea capul pe braful stdng al lui Ain,, ca sd-i poati
auzi bitiile inimii gi adormea ocrotiti de privirea
iui buni qi iubitoare.
Era fericit, Ain! Iar lucrul mf,inilor sale se
desivirgea pe misura negriitei lui fericiri.
Odati, a dus fetifa si vadi Calea Lactee pi
chiar i-a ing[duit si se scalde in rflul de stele. A fost
o zi nemaipomeniti atunci! Pe rAuo poposise un
cfird de lebede, cu aripi albe, sidefate qi fetifa s-a
jucat cu ele pffni seara' tirziu.
Altidati, cioplitorul a dus fetifa s[ vadi gi si
asculte Oceanul cel Mare. Amena a rimas flri glas
cffnd a vhzlt nesfirqitul Oceanului
9i
^
auzit
cintecul inspumat al valurilor.
Din nisipul albastru al plajei, Ain a invifat-o si
cl5deasci un castel' pe care fetifa l-a impodobit cu
scoici gi melci aurii. Privind-o cum se
joaci, cu
picioarele goale in nisipul cald, mfing0iat de valuri,
inima lui Ain se umplea de o bucurie nesfirqit[, cici
feti{a era visul lui cel mai frumos.
intr-una din zile, cioplitorul a mers cu fetifa la
Gridina tngerilor. Doamne, ce gridin6! Aleile erau
pavate cu pietre prefioase, care mai de care mai
sclipitoare.
Ici gi colo,
fffpneau
curcubee din care curgea
api sfinfiH gi mir parfumat, despre car se spune
ci vindeci orice boali.
Florile avau petale strlvezii, prin care puteai
vedeao in timp ce parfumul lor vorbea inimii' aqa
cum vorbim noi intre noi.
30
31
Frunzipul pomilor era din
jad
curat iar rodul
lor mustea de savoare.
To{i ingerii veniseri si o vadi pe fetifi gi si se
bucure de zimbetul ei. Ba, ingerul Blfrndelii i-a
dlruit chiar un risad de floare pe care s5-l sideasci
la fereastra atelierului lui Ain, Se pare ci era chiar
floarea Bunfltifiio al cirei parfum te face sI fii bunn
bun ca piinea caldi, cum se spune pe la noi. far
Ingerul Frumuse(ii i-a sirutat ochii ca si
strlluceasci mereu.
$i
pini la urmio ingerii ii
fesuri
fetifei o rochifi din fir de steao cum nu mai
vizuse nici Ain, atfrt era de gingagi gi de
strilucitoare.
^
$i
tot acolo, in Gridina
Ingerilor, Amena inviffi si imple-
teasci prima ei coronifi din flori.
lar ca bucuria si fie deplini, ingerii
o lisari si faci doui brifiri din
cele mai frumoase flori ale gridinii.
Una
$i-o
puse pe mina ei iar cealalti o prinse
mflndri, pe mf,na cioplitorului.
-Acum, nu o sI ne pierdem niciodatl unul de
celilalt, spuse fetifa. Brf,firile noastre surori au si
ne
{ini
mereu impreuni!
Ain zimbise atuncin imbrifiqind-o:
cum s-ar
putea pierde ei doi, cind nu se desp[rfeau
niciodati?
Pininoap^teatirziuiipovestifetifa|uiAintot
ce vorbise cu tngerii, tot ce o invi{aseri
qi ce ii
aritaseri.
-ingerii, Ain,
Stiu
atit de multe! M-au invifat
si aduc la suprafafi frumusefea
din orice lucru' M-
au suit sus, in vdrful Pomului cu
fructe
de aur qi am
putut vedea cele doui poteci de taini: potecu binelui
qi poteca rdului.
Acuma
gtiu si le deosebesc!
Iar ingerul Nevinovd'liei
mi-a spus"'
-Ce
{i-a
spus' Amena?
Dar fetifa adormise
osteniti de atfrtea
intimpliri. Adormise
pe braful lui sting, zimbind'
lar Ain rimase ticut, si o priveascio nevenindu-i
si
creadi c[ in viafa tui se niscuse o asemenea
bucurie.
Privirea i-a alunecat
pe brifara impletiti din
flori, pe care fetifa i-o pusese pe mf,ni' Ce gind
striin i se infiriPa in minte?
Ar
Putea-o Pierde
vreodati?
O singuri
primejdie ar fi fost"' Groapa
Neagri!
JL JJ
I
Da! Da! Nu cumva
Neagri atunci cind
tmprejurimi, cind el
insofeasci.
fetifa si ajungi la Groapa
hoinirea singuri prin
era prea ocupat sI o
Groapa Neagrffipaima luminii, in al cirui
vfirtej puteai disp[rea firi urml...
De fapt, nimeni nu ptia ce anume se putea
intfimpla dacl te inghifea gura ei lacomi. Dar in
mod sigur cd ceva inspiimintitor, daci nici unul
din cei care cizuseri acolo nu se mai intorsese ca si
povesteasci.
$i
iati ci de ceea ce se temea, se
intAmplf,. intr-o zi in care Ain avea mult de lucru,
fetifa se
juci
in atelier, apoi iepi afari si priveasci
norii.
Erau nigte nori albi, pufoqi pe car tare i-ar
mai fi plicut fetilei si se rostogoleasci. Dar norii
parci pofi si-i prinzi cflnd vrei? Degeaba alerg[
fetifa citre ei, rug6ndu-i si o lase si urce in puful
lor alb! Cum vedeau cI i-a ajuns, norii hop, plecau
cu un pas mai departe...
Tot alergind dupi ei, fetifa nu bigi de seami
ci s-a indepirtat mult de casi gi ci era pe un drum
pe care Ain nu o dusese niciodat5.
$i
uite aqa, cAnd norii cei
juciupi, tocmai se
gflndeau si se lase pringi de fetif6, acasta cilci
chiar in virtejul negru al Gropii' care o inghifi intr-
o clipi.
Cuprinsi de valul de bezni ce o purta din ce in
ce mai ad6nc, feti{a incerci si ceari ajutor,
strigdndu-l cu disperare pe Ain. Cine ins[, si o audi
in hiul care o cuprinsese? Strigi fetifa, strigi, pini
cfind iqi pierdu cuno$tin{a. Cind se trezi, se afla
intr-un loc ciudat, dar..' negriit de frumos.
lr
t
'
t,
{
t
I
I
an
J+
35
7
r
POMUL CU O MIE
$I
UNA DE REGINE
,t
-l
.tt
Jt)
7
It
etifa ajunsese pasl-mi-te, in
lara
Negrditd. Despre
fara
aceasta, aflati pe Pimffnt, se
auzise gi in Cerurile cele inalte, atit de frumoasi qi
rninunati era! De aceea i se
9i
spunea
lara
Negrditd,
pentru ci frumusefea ei nu putea fi cuprinsi in
cuvinte.
$i
intr-adevir iqi merita numele! Niclieri
pe Pimint o alti
{ari
nu se putea mindri ci are
:rpe mai limpezi ca ale eio nici poiene mai smil{uite
cu flori, a ciror culoare pi parfum te puteau inilfa
pini Ia Soare. Nici unde codrii nu erau mai adf,nci
si mai fremltitori ca aici, nici unde rodul livezilor
rru era mai bogat.
Dar mai presus de toate acestea,
fara
avea o
rnelodie a ei, un cf,ntec al Slavei, pe care cine il
:rrrzea o singuri datil, nu il mai putea uita.
Fetifa se ridici in picioare, igi scuturi rochifa
tesuti din fir de stea qi nu apucl si faci doi pagi'
cind auzi un glas lingi ea:
-Priviti! O feti{n cdzutil din stele! S-o ducem la
''il:rnca $oimului,
la adunarea Reginei!
$i
nici nu se
:18
39
tl
dezmetici bine fetifa, ci se vhzu luati pe sus de doi
pui de vultur, care o purtari ca vintul, deasupra
unei piduri de brazi, lisind-o uuu... purel, pe o
st6nci in
jurul
cireia erau adunate o mulfime de
viefuitoare: pisiri, gize, fluturi cu aripioarele
colorate in zeci de culori, animale ale pldurii, zffne
gi chiar spiridugi.
Lingi stf,nci se
inilfa un pom semef, in
care se aflau... o mie gi una
de regine. Afi auzit bine!
O mie gi una de regine,
micu(e, cit s[ le cuprinzi
in palmi, cu rochife foqnitoare din mitase roz, cu
coronife scinteind de nestemate av6nd fiecare in
mdni, cite un sceptru de argint. Iar pomul aqa se qi
numea:
"Pomul
cu o mie gi una de regine",
fn mijlocul lor, mai mffndri ca toate, stitea
Marea Regini. Cu to{ii o priveau curiogi pe fetifi.
Cred pi u, cine mai vizuse pe Pimf,nt o fetifi
cizuti din stele?
$i
ce si mai lungim vorba! DupI
ce fetifa le povesti tot ce i se intimplase de cflnd
mf,inile lui Ain o ciopliseri din sulletul siu
Ei
pini
cind cizuse in Groapa Neagr5, cu tofii hotir0r5 ca
fetifa si rimAndin
loru
Negrditd.
Trebuia mai intdi si invefe legile Mamei
Pdmffnt, c^ sI poati fi acceptati in Impdrdlia
Lupului Alb. Cdci Lupul AIb era singurul care putea
deschide Poarta, prin care fetifa s-ar fi putut
intoarce in lumea stelelor.
-Fetifi de lumini, ii spuse
Marea Regini, mAngflind-o cu
rluioqie.... Ca si pofi fi primiti
in impdrdlia Lupulai Alb, va
trebui sI rimii la noi o Yreme,
sri capefi puterile pimflntului
rrostru gi si inve{i Legea
:rcestui plmint. Supugii mei ifi
vor arita tot ce trebuie si gtii
(':f
si fii acceptati de Lup,
(
)spefeqte in
finutul
acesta
l'nrmos, atit cAt este nevoie gi
sunt siguri ci intr-o zi il vei
r cintf,lni pe Ain. Sufletul lui
rlirr care tu egti o parte,
tirr.ieqte dupl tine gi insuEi
t':iLiuzi pe drumul regisirii.
Zis gi ficut! Fetifa rimase in
lara
Negtiiitd.
f
,rt'c;f
re zi era o zi de invifituri pentru ea.
Acolo, in mijlocul acelor piduri nesfirgifeo
.rl:rlrrri de micile z0ne ale pajiptilor, fetifa invlfa,
+l
dorul nostru v[ va
i
{
4A
despre originea cereascl a sufletului, invifa ci tot
ce are suflet e viu gi sacru: gi piatra pi firul de iarbi
qi riul gi aptrii deopotriv5...
Invifi si simti respirafia pietrei
9i
s5-i
prefuiasci truda ei de a creqte. Zinele o invi{ari
cum si ajute pimfintul si rodeasci pi cum si asculte
sunetul seminfelor care germineazi.
Dar cel mai mult ii
plicea fetifei si-l asculte
pe Ram, bitrf,nul infelept,
care locuia intr-o pegteri
,,
vie. Da! Da! Pegtera era
vie, vorbea, cfinta aseme-
nea oamenilor. Peqtera ll apira pe Ram de oaspefii
nepoftifi, ficindu-se nevizuti atunci cAnd era
nevoie. Se deschidea numai in fafa celor cu gflnduri
bune pi cu inima dreapt5.
Cu vocea lui mitisoasi, Rum o invifa pe feti{i
taina timiduitoare a plantelor, a cuvdntului, a
focului...
-Privegte, Amena, ii spunea bltrfinul, ari-
tfindu-i pajiqtile verzi din
jur.
Nu existi planti
crescuti pe Pimant, care sI nu fi primit harul
tlmlduirii. Cel care le inva{i taina, poate face mult
bine:
-Eu, ii qoptea atunci feti{ei, Msma'Plofi' planta
aceea sfioasi, cu frunzele lateo care ifi mingffie
tilpile pe orice cffmpie, eu gtiu si vindec rinile din
f:iuntrul gi din afara truPului.
-lar eu, se rnindrea Crucea-Voiniculai,
vindec
rlt' nguri fiin{a, pot chiar si o intorc citre viafi'
rl:rci mi chemi la timp.
Ce si-{i mai spun despre Turicioard, ale clrei
lfrrri galbene abia se pot ziri printre ierburile
i,
tl
I
I
na
+)
+/.
poienilor, ea poate si faci o minune: si te faci
curat ca bobul de roui...
-Pe dinluntru, adiuga bitrinul, pe diniuntru
lucreazi harul Turicioarei. Acolo se aduni otrava
gfindului piezig, a nemul{umirii sau a grijilor firi
rost. InvafI si foloseqti puterea plantelor cu
chibzuinfi, invafi-i gi pe alfii si o facl!
gi
fata
pregltea cu pricepere, p6ni hit in noapteo biuturi
vindecltoare pentru locuitorii neasemuitei
{iri,
alituri de infelept.
-Cuvintul, ii mai
spunea Rom, poate cl5di
lumi qi poate nirui
impirifii. El este viafl
dac5
fiqneqte
din inima
Adevirului.
Prefuiegte cuvfintul ca pe un dar sf6nt, pentru
ci el, Cuvf,ntul susfine indumnezeita Creafie.
lar Amena, invifa de la Ram cum sI pistreze
Cuvintul in T5cere, pini se umple cu putere gi apoi
si vindece sufletul celui in suferin{fl, gi cum
vindec6ndu-se sufletul, trupul pe dati se intireqte.
Zile dupd zlle treceau astfel, in timp ce fetifa
cioplitl de Ain, cregtea cu ribdare, aqteptffnd si fie
vrednici si intre ?n impdrdlia Lupatui Atb.
Cflteodati, seara tirziu, cf,nd incepea dansul
stelelor, Amena privea bolta nesfirqit5, tulburati de
tlorul pentru cioplitor. Oare Ain o cautS? Va mai
rlormi cffndva pe braful lui sting, ascultindu-i
lrovegtile?
Atuncio simfea m6na lui Ram, mingffind-
o cald, Ram care veghea neobosit asupra ei'..
-Ribdare, fetifa mea' rlbdare! Aici pe Pflmffnt,
orice fiinfn trebuie si inve{e si aptepte. C6ndva,
rlrumul tiu se va impleti din nou cu drumullui Ain,
Cllhuzil, nu uita, ifi va fi
intotdeauna iubirea...
Via{a in
laru
Negrditd, era
imbelgugati
gi luminoas5. Bucu-
ria era starea naturali a viefii de
aici.
Spiridugii florilor
Pluteau Pe
aripele bucuriei,
Pretutindeni
qi
se luau la intrecere in frumusefe
cu ondinele undelor strivezii ale
apelor. in piduri, elfi
juclugi
piept[nau
Pletele
verzi ale
copacilor, ajuta{i de adierile tandre ale Zefirului
\:r u ajutau fructele si se coacd in cdldura
lrincrficitoare
^
Soarelui. Pretutindeni spiritele
n:rturii dansau, cf,ntau in timp ce lucrau la
t'r'rSterea plantelor, la inflorirea pomilor sau la
trezirea semintelor ascunse in imbri(igarea
brazdelor. Amenei ii plicea si le asculte cdntecele gi
nu de pufine ori lucra alituri de ele si
infrumuse{eze cite o poiani, si impodobeasci
malurile unui r6u sau si aranjeze in apropierea
stAncilor cf,te o cascadl g5ligioasi pentru scalda gi
joaca puilor animalelor pidurii.
Fetifa mai avea un prieten de care arareori se
desplr{ea: Berbecul cu Lina de Aur din peqtera lui
Ram. Berbecul vorbea qi el cu glas omenesc gi avsa
harul de a vedea prin oglinda viitorului. De la el,
feti{a afl[ cI, undeva, in zilele de mAine ale
timpr,lui, intr-un
finut
insorit in care frliepte un
Cerb Instelat, il va intf,lni pe cioplitor.
-Unde este oare
finutul
acesta? se intreba
Amenu. Niciodati, Ain, n-o dusese acolo gi niciieri
in Cer nu auzise de un Cerb instelat.
Atunci, ca si nu se mai frlminte atfrta,
Berbecul cu Lfina de Aur, o lua eu el qi cutreierau
amflndoi
lura
fr{egrditd, care pirea a nu avea
sf0rgit. Cffnd ajungeau pe cite o culme inverziti,
privirea alerga departe, hit, cufund6ndu-se in
verdele pidurilor de brazi, ca in apa unui ocean.
$i
iatn ci veni clipa desp[r{irii. Bra noaptea
sff,nti, Noaptea Momd, cind poporul
ldrii
f,legrdite
agtepta nagterea anului. Erau cu tofii adunati la
FU
+l
Stinca
$oimului,
l6ngi Pomul ctt o mie gi una de
regine, Acesta strilucea impodobit cu globuri
strilucitoare, colorate, cu clopo{ei aurii, cu beteali
de curcubee. Amena imbrilcase o rochie
fesuti
de
z6ne din pf,nzi de aur curat. Era frumoas[ fata!
Crescuse ca o trestie mlidie. Pielea ii era albl ca a
zilpezii, iar ochii priveau adfinc pfini in miezul
lucrurilor.
Mintea sa inflorise asemeni unei flori celeste,
udati de roua firi asemuire a inviliturilor
primite.
-E noaptea de vraji a lumii, Amena, spuse
Marea Regini. Ai dreptul la indeplinirea unei
dorinfe. Te ascultim!
-Ag vrea si ajung la Ainl AP vrea s[ fim din
nou impreuni, acolo unde se nasc stelele, gopti fata,
mfingffindu-gi bri{ara impletiti din florile cimpiilor
.*..q1i. Lisa{i-mi si plec ,pr" impdrdlia Lupului
Atb!
-Credeam ci vei uita! Credeam ci vei rfim6ne
mereu cu noi, spuse cu bunltate Regina. Tofi
supuEii mei te-au indrigit! A fost insl un gind
egoisto cici ai dreptate, Antena, cum ar putea
Iutrirea si uite primul ei incePut?
-Vino, fetifa mea, se auzi glasul abia murmurat
al in{eleptului Ram.
$i
numai
ce mflna
lui ii atinse
umirulo
ci se
gi
treziril
amfindoi
in i"t"tiorul
peqterii
vii' in fafa
unei
oglinzi
de cle;tar'
Din
oglindi
o
Privea'-
nu
fetifa
de odinioali,"l
rochi{a
tesuti
din
fir de stea'
cl o
ilt rte
cu
Plete
lungi
qi
cflrlionfate,
Puternic[
9i
hotirfrt6.
-Ai
crescut,
Amenl'
zfimbi
Ram'
Ai crescut
:"
toate:
in
frumusefe'
ln
.",irouqt*te,
in forfi'
A sosit
;i-;ui,
coPila
mea!
Ai cerut
Wfutii
Regine
s[ te lase
si
*.tgi
la LuPul
'4Ib'
Drumul
llt.I
imPlr[{ia
lui se afli
in
l'a{a ta.
Amena
pnvi
mirati
in
jur'
i r^^s rrdo ,"
'
-Ei bineo
Amena'
oglinda
este
doar
uqa
prln
e:rre vei intra
io iunitintul
peqterii'
La capitul
lui
\o afli
tmpiri{ia
pe car-e
o. caufi'
Va
trebui
s[
*;t;;
ringute
ieqirea
din Labirint'
Nimeni
ou'lt
va insofi
in intunericul
de
rrt'pitruns
ut ptqtt'ii'
Folos.eqte
fiecare
cuvint
pe
r:rre ti l-am
'pui-uJo-!i
aminte
tot ce ai invi{at
de
49
48
!
7
la poporul
nostru gi mai ales, si nu te laqi cuprinsi
de frici. Zichnd acestea, Rsm o imbrifign pe fatd,
str6ngind-o
cu putere Ia piept.
-ffi multumesc,
Rum, bunul meu Ram! VI
mulfumesc
tuturor, pentru ospitalitatea qi iubirea
cu care m-afi ajufat si cresc.
Sunt gata si strlbaf Labirintulo daci nunai
prin el pot ajungela Luput Atb.
-Intri atunci in oglinda din fa[a ta, spuse Ram,
indepirtffndu-se,
gisegte Calea qi fii fericiti!
Amenu rimase singuril.. C6teva clipe, fata nu
schifi nici-o migcare. Apoi, respirfind ad0nc pigi in
cfeptarul striveziu al oglinzii. Derdatr, rc trezi
inconjurati
de beznil. Nici-o luminifi, nici-o
scdnteiere, de nici unde, care si-i arate drumul.
Incepu si pipeascl
inceto pipiind perefii cu mAinile.
De sute de ori fu nevoitl si se intoarcl din
cotloanele infundate. De sute de ori igi simfi
picioarele
alunecindu-i in gol. C6teodati, avea
impresia ci se migci in cerc gi ci ajunge iar de unde
a plecat. De multe ori se lupti cu disperarea, de
multe ori deznidejdea ii ingrozea sufletul. Atunci il
auzea parci pe Ram: ...nu te ldsu prudd lor Amenu,
altfel or sd-li secdtuiascd puterile, Fii mereu tu
tnsuti...
Fata se oprea, respira adAnc
Ai
pornea mai
departe.
Str[bitu astfel, galerii dupfi galerii, coridoare
reci, pe perefii cirora giroia aPa.
-Doarnne! Cet este de intuneric! ofta copila.
--tntunericul este doar o altl formi a Luminii,
lmena, gindegte-te la asta!... ii rispundea din
runintire vocea blf,ndi a lui Ram.
Lacrimi fierbin{i spilari ochii Amenei. Cum si
transforme bezna in LuminI? Cum?
tn cHpete acelea, fata prefui cei mai mult
L u mina.
ii.." dor fetei de lumea luminei, care se scilda
irr apa vie a soareluio ii era dor de cerul albastru, de
:re rul tare al munfilor!
Cffnd nu mai putu ribda setea de luminio
irrcepu si-l roage pe Duhul Peqterii si o ajute, si-i
lrunineze el, Calea citre lumea de afari. Intr-un
tirziu, Duhul Peqterii ii rispunse:
-Cauti Lumina in tine, Amena,
rl:rci'l vrei cu adevlrat si o vezi
Ei
rriciodati...
$i
atunci Amenu se retrase in fiin{a ei, aqa cum
,rrr'lcul se ascunde in cochilia lui, aqteptffnd
'rr
irucolul gisirii luminii.
nu in afara ta,
si nu o pierzi
50
51
t$."""
Ribdarea ii fu pusi la grea incrcare' cici
trecuri zile peste zile pi nu se intimpla nimic'
Amena
Pirea
^
se fi
pierdut definitiv in bezni, faril
speranli. iSi dldea seama ci
Labirintul era o
Prob5o
o
Prob5
pe care 0 pierduse ins6. Se
ghemuia din ce in ce mai adf,nc
in ea, firi gfind, osteniti... I)ar
iati ci veni o cliPi care ficu
sufletul fetei si tresar[ infiorat.
Ceva tainic se desficea in
interiorul lui.
$i
a$a cum ea,
Amenu, trudise cflndva si iasi
la suprafafi, chemati de dorul lui Ain' tot aqa, ceva'
acolo, in adancurile sufletului ei, pirea cI trudegte
si iasi afari.
$i
munca era atfrt de zvflrcolitoare,
iar
acel ceva atit de frumos, inc6t pe obrajii fetei
incepuril si curgi lacrimi. ceva asemfin5tor
picii'
dar care era mai mult, cici depiqea inchipuirea, o
invilui qi deodat5...
vizu Lumina'
Lumina fusese mereu cu eat dar ochii ei nu
reupiserl si o vadi p6ni acum. intre ea qi Lumini
stituse spaima, descurajarea.
Abia acum igi didea
searna Amena ci propria ei fiin{i era purtitoare de
Lumini, ci nirneni nu-i putea lua aceasti Lumini'
pentru ci din ea, din Lumini aceasta firi seamin,
fusese ficut5. Fata incepu si rAdi in hohote cum nu
mai ficuse de mult, de cflnd se pierduse de Ain.
Lumina din liuntrul ei se revirsa in cascade, vie,
triumfitoare, alungind spaima
9i
odati cu Q?,
intunericul.
-Devii din ce in ce mai puternici, Amena! se
:ruzi glasul Duhului Pegterii. Cel care ili vede
l,umina ziditi in inimi nu poate fi infrint de nimic.
Abia atunci Amenu privi in
iur.
Pere{ii
l.abirintului se luminau pe misuri ce fata inainta'
('alea
se deschidea in fa{a ei, firi obstacole.
Stribitu astfel, r6nd pe rfind, papte sili, ai clror
pcre{i scfinteiau de podoabe.
$i
fiecare sali o
irrrpodobea pe Amena cu o noui virtute, sporindu-i
l'r'umusefea gi infelepciunea. Acesta era darul
l)uhului Pegterii pentru cel ce trezea Lumina in
rrrfincul fiinfei sale. Cind ajunse la ieqire, Amena
1r:irea
o regini a reginelor' cu adev[rat vrednici si
t' rr noascl Impdriilia Lupului Alb.
I
52
_) _l
AZI7,OS,
FIUL PASTORULUI
i,
k;,-",..
54
55
n vremea aceasta. Ain o ciuta cu
disperare pe fetifi. Bituse toate drumurile cerului,
toate locurile unde
^ii
plicea feti{ei si se
joace.
Riscolise gridinile Ingerilor, pidurile de aur ale
zfinefor nop{ii, dar totul a fost in zadar. Fetifa nu
t'ra niciieri.
S-a gf,ndit apoi cI poate, Amena se
joaci
cu el,
ci sti ascunsi intr-un loc numai de ea qtiut qi ci va
lrpare firi veste, aruncindu-i-se in brafe, aga cum
Licuse de nenumilrate ori. Agteptl sperind, agtepti,
pini cf,nd, intr-un tirziu,
^
trebuit si accepte
:rdevirul: fetifa dispiruse fir[ urmi!
Deznidejdea ii cuprinse inima.
Nimic, parci, nu mai avea rost in viafa lui.
lfucuria care ii umpluse casa odatl cu cioplirea
lctifei, se stinsese, aga cum lumina se stinge c6nd
;rpune soarele. Privea pierdut, juciriile pe care el i
lc cioplise ca si o vadi zflmbind fericiti qi tot nu
;rrrtea
crede. Nu putea crede ci nu o s[-i mai audi
glasuf cristalin, spunindu-i:
"Bund
dimineala,
lin!'t... Sau nu o si o mai legene pe braful lui stfrng
r':r sii o adoarm[, ocrotind-o cu zimbetul.
56
57
Casa ii devenise pustie ca un crffng flri pisiri.
Ceva din fiinfa lui dispiruse firi veste gi el ipi
simfea sufletul golit de putere.
In jurul
lui se aprindeau una cite una, stelele
cele neasemuite ale cerului, dar fetifa nu mai era
acolo ca si o invefe numele lor de taini.
-Ar putea vorbi cu
Mama Soarelui, gugotir[
doui stelufen intre ele,
cioplite cf,ndva, demult, de
mffinile lui Ain.
-Numai ea, care este
atit de in{eleapti inc6t
tofi ii spun
$tiutoarea,
numai ea l-ar putea ajuta.
Ain ridici ochii spre
ele, in timp ce un licir de
speranfl se aprinse in
inima lui.
-A$a este! Cum nu se gAndise pfini acurn?
Mama Soarelui era atit de buni... Ea cunoaqte
taina tuturor lucrurilor... Numai ea poate afla unde
a dispirut fetifa!
$i
fdrn sI mai stea pe gffnduri, o lud la fugi
citre Palatul de foc al Mamei Soarelui. Nu se opri
decit in fafa trnpiritesei.
58
Aceasta il privi cu bunltate pi infelegere. Din
ochii ei izvora o lumini care alina sufletul lui Ain,
intirindu-1...
-$tiu, Ain, ce vdnt nipraznic te-a purtat pini
la mine, rosti ea, abia goptit. Iar sunetul glasului ei
era atfft de dulce, at6t de bl6nd, inc6t.4in sim{i cum
este cuprins de pace, in timp ce furtuna din inima sa
se lini$tea ca luati cu mfina.
-Imi pare riu de vestea pe care trebuie si
ti-o
dau! Feti[a a cilzut in Groapa Neagri.
-Dumnezeule! gemu Ain! Am pierdut-o pentru
totdeauna!
-Ain, fetifa nu a murit, ci doar a ajuns pe
Pimflnt.
-Pe Pimflnt? Acolo unde se nasc sufletele, ca si
inve{e Legea?
-Da, cioplitorule! Groapa Neagri este Poarta
prin care trebuie si treaci cei care vor sI creasci.
Fiecare naptere qi moarte pe PImint este doar o
treapti pe care o urci citre Lumina MumiL
-$i ea, Amenu, a uitat totul, asemeni muri-
torilor? se infiori el.
-Nu, lfil! Amens nu poate cunoaqte uitarea pe
care sufletele o capiti doar in pffntecele mamei
pdmintene.
Atita doar ci ii va fi greu' nespus de greu si
glseasci drumul inapoi. S-ar putea sf, rlticeasci
mii de ani... S-ar putea si nu afle niciodati calea
c[tre noi. Este inci prea micufi... Prea
neimpliniti...
$tiu
eu? ofti bitr6na cu ochi
strilucitori.
-Mami a Soarelui!
spuse Ain. invafi-mi cum
sI ajung pe Pimffnt!
Trebuie si o gisesc pe
Amena, cu orice pref! Ai
rlreptate, ea este atf,t de
neqtiutoare! Niciodati nu
l dormit singuri! Nu pot
s-o las si rit[ceascl intr-o
Iume at6t de diferiti de a
rroastri!
-Greu lucru imi ceri,
lin, cioplitorule... Greu lucru! didu incetipor din
cilF, Impiriteasa, privindu-l gf,nditoare. Ca sI
:riungi pe Pimfint, va trebui si invefi si te naqti gi si
rrrori. Si invefi si alegi intre realitate gi iluzie, a;a
('urn
furnica alege bobul de zahir din nisip. Va
trcbui si invefi cum si treci prin cele doui Por{i, ale
rr:rlterii gi morfii, pentru ci dac[ nu vei gti si o faci
('lnn
trebuie, vei rirnffne pe tlrimul umbrelor,
61 60
asemeni atitor
pimAnteni' Te vei naqte
qi vei muri
de miliarde de ori pfinfi cfind vei reugi si urci din
nou la noi. Dar cel mai cumplit lucru este uitarea.
Va trebui sI uifi, si uifi cine e;ti, de unde vii' si
ui{i de ce ai coborit
pe Pimint' Vei uita lumea
noastri, stelele, chiar
$i
pe Amens' Pentru ci te vei
napte minat de dorin$,
vei uita impiritia
pi va
tre,bui si
{i-o
reaminte;ti
singur, firi alt ajutor' Iar
lucrul acesta este mai greu decfit crezi: nu vezi cat
de mult trudesc oamenii,
cf,te viefi irosesc pffni
reu$esc s[ intrezireascl
scflnteia aprinsi in propria
lor fiin{lo unica realitate?
Ai putea accepta toate
acestea, Ain?
-Pot, Mami a Soarelui
nostru!
F[ri fetifi, viafa mea nu ar mai aYsa sens' Pe
ea am cioplit-o din lumina sufletului
meu'
Dorul meu de ceva mai frumos decflt
Frumuse{ea
insigi, a adus-o la viafil Cum si o las
!n lumea aceea striinl?
Ajuti-m5!
Spune-mi
ce
trebuie si fac ca si mi nasc pe Pimint?
impiriteasa
il privi, il privi, cf,nt[rindu-i
puterea... hotirfi rea...
Ain aqtepta rugitor, cu sulletul ingenuncheat
la picioarele ei. in
jurul lor, clipele timpului se
topeau ca ceara unei luminiri
aprinse'
intr-un tfirziuo Mama Soarelui vorbi:
62
-Fieo Ainl Existi o cale ca sI te pofi naqte pe
Pimint! La naqterea ta vei uita totul... Vei primi o
simAnfi de trup pe care o vei cregte a$a cum te va
invi{a via{a piminteani'.. Va trebui si-{i
reamintegti singur, cum si respiri, cum sI mergio
cum si te inalfi...
Daci te incume{i
Pi
nu te
rizgindeqti... 9i
daci
Pliteqti
preful...
-Pre{ul? intrebi Ain. Care este
preful? Orice! Cere-mi orice!
Mama Soarelui il
Privi Printre
gene. O! De-ar
pti Ain cfit de mare e preful, ar mai
fi atfft de hot[rit?
-Ain, trebuie si-mi dai darul ursitoarelor tale:
harul de a ciopli ca nimeni altul!
-Darul dintffi? Darul destinului? se tulburi
.4in.
Palatul se umplu de vaer intunecAnd lumina'
t'ffni atunci nimeni, nimeni, niciodati nu renunfase
la darul nagterii sale!
Urnerii lui Ain se plecau de parci un munte se
privilise peste ei.
Privirea lui Ain se adinci ca un abis, atunci
cind hotiri:
-Daci acesta este preful, mi invoiesc!
63
Mama Soarelui intinse spre el mflna dreapti. O
spirali de Lumin5 argintie il infiquri pe Ain,
rotindu-se in jurul lui din ce in ce mai repede, in
timp ce o api de foc curse peste fliciu, luind cu ea
durul firi pre{. Ain simfi ci se cufundi in Bezna
tuturor Beznelor, dupi care uiti tot...
in familia bitr6nului Darzos, plstorul din
Valeu Cerbului instelat, era mare sirbitoare. Atfft
de mult se rugase pistorul si-i diruiasci Soarta un
fiu... Atf,t de multe ruguri inmiresmate cu cetini de
brad inillase citre Cer, incito acesta, iatI, se-ndurase
acum, cfind pletele lui erau ninse qi-i diruise pruncul
apteptat. Un biiat! Dar ce biiat! Era frumos asemeni
risiritului de Soare! Puternic ca speranfa, firi de
care viafa nu ar putea curge mai departe.
Aga i se pirea lui Darzos qi ochii ii plingeau de
bucurie c0nd ipi privea feciorul.
-Poate e os de zeu, gindea bitrfinul. Cici cine a
mai vizut un prunc care s[ se nasc[ cu o astfel de
bri{ari la mini, cum o avea biiatul. Cici am uitat
si vi spun ci pruncul avea pe mina st6ngi o
brifari impletiti din flori de cflmp celeste, flori
nemaiintfllnite pe pimfint.
Ceilalfi pistori, venifi la
sirbitoare, priveau cu uimire
gi respect, semnul de pe m6na
copilului.
-Azizos, va fi numele tiu,
fiule, qopti Darzos cu mflndrie.
$i
ridic6ndu-l cu brafele-i
vflnjoase, il ariti stelelorn mun-
tilor,
turmelor de mioare, ca
to{i si afle ci acesta este urmagul lui.
Azizos, cel trimis de zei!
Se spune ci gapte zile-n gir chiuiri viile de
dansul gi bucuria plstorilor. Iar in a opta zi, Darzos
infigur[ biiatul in zeghea lui gi-l du-se sus, la MoSu,
tlupi datini, ca si-i primeascl binecuvfintarea.
Era o zi ce scinteia de soare, ca nici una alta.
Muntele Sfiint, impodobit cu flori de catifea, cu
icrburi aromate, ipi aqezase pe frunte coroani de
curcubee...
$i
parci
;i
iezerele cerului erau mai limpezi ca
rricic$nd. MoSu, privi pruncul, care gfingurea
65
:
nevinovat,
ii mflngaie
gfrnditor,
br[{ara
de la mffnio
il';;;ffi
.
",,:iiyi,i:
:T;::
"d
i n s t r i b u n i
Prunc
nemaivdzut'
Sourta
te-a
chemat
$i
te'a
imbdiat
in izvor
de munte
Cu
Plete
cdrunte'
Pruncule'nstelul
Sd
te
faci
brtrbat
li
sd cregti
lu Soare
Tu'i*
ie mioare"'
1"":'::;:'i'["'
Sd ne aPeri
ci'ntul'
Sd resPecli
Cuvfrntul
Neamului
de Soartd
Ce sdJ
treci
Prin
Poartd'
Mdngfriat
de Stele
l{esuPus
de rele'
lleatins
de tind'
Neamul
de Lumind"'
Pruncule-aqtePtut'
Fii
Binecuvfrntat!
"
Ei,
qi uite
aqa
trecurr."l]
il.il;
:Tt#Jill
"r.q;;
.u
io
Poveste'
Pe zi ce
t
mai
frumos'
mar
plt:t:i?
mai
infelept'
Azizos
era
indrigit
dc to!t'
Nici
nu
po*"
n irtfel'
Nu
era
fiin!6
pt:":t::
l'
intilneascl
9i
'iiiul
vreo
durereo
f[ri
ca el si nu
tr
i*"
"
*ani
de
"i"[r,
ru nu
incerce
;u
" "llt
era
mingflietor
ca
o razil
de
;;;;'
bra{ele
lui
frceau
drentate
fbr[
si
rineasca'
iar'ochii,
ochii
nu
aveau
asemlnare'
Cfind
te
Priveau'
Pi-
reau
ci se
ransforml
in
doui
izvoare
nesfirqite
de
iubire.
'""^-ii
Plicea
lui
Azizos
si
stea
de vorb[
cu florile.'
cu
rupele,
cu
pislrile
cerului'
Le.in{elegea
graiul
ca
i,,tres
neamul
*;'
-$;
ftttt
l:t
ot
unde
il purtau
r,,rsii,
era
de f";;:
i;
;t
putill'ori'
dusese
flicrul
pc umeri
"at*
o?e;;;;
"e"ite
sau
cflte
un
pui de
"rs
ritrcit-X"l$iJ;i':
"^-?::Yoara
rrinti
nu
re
,rhloiise li
ft aiot"s'
'[
*u intoarci-n
stup!
I-Tq
67
66
Citeodat[
ins[, seara tArziu, fliciul
ticut, ticut ca stincile, ticut
9i
trist'
Atunci
Pleca
dintre ceitalfi
9i
se
departe,
in intunericul
nopfii' Se aqeza
jos'
devenea
retrlgea
pe iarba
moale
qi privea cu nesa{ stelele'
Simfea un dor sffigietor ca o arsuri, o sete de
ceva pe care nu-l putea numi' O neimplinire
ii
inlicrima
ochii, dar deslupit nu ar fi putut spune ce-i
lipsegte. i9i mingflia atunci u$or' brl{ara de la mini'
Urnpra impletiti
din flori nemuritoare'
cu care se
niscuse
gi adormea sub bolta cu luceferi' somn greu
gi fir[ vise.
Ar fi trebuit si fie fericit,
9i
nu era! Ciobanii
mai in vf,rsti, de la stflni, spuneau
c[ i-a venit
sorocul s6-9i caute
perechea' Spuneau
ci
de asta
privegte fl6c[ul spre ziri ce,nu se pot atinge' de asta
oftenzil
qi ochii lui sunt triqti'
Apa, spuneau zimbind
pe sub mustaf5' Fliciul
nu-i biga in seami. t$i vedea t[cut de mioarele lui'
de stfrni, neplsltor
la privirile
;[galnice
ale
codanelor
din
jur.
Nici una nu i se lipise de inimi'
Ce nu v-am spus pffni acum, este faptul cd
tinutul in care biiatul se niscuse' era
linutul
unui
'Crrn
instelat,
{inut
in care puteai vedea dansind
zine
pi spiriduqi
cind zorii se nl;teau' in care
salamandre
verzi te puteau vriji cu privirea sau in
rt\
/rl
ir
69
\.f..
r
care puteai fi ademenit pe muchiile stincilor
6i
"runtut
in gura pripistiilor, firi nici-o scipare' Se
spune c[ Cirbul-piliea
intrarea intr-o implrnfi,
P
care nu o putea cilca oricine, clci acolo, povesteau
bitrinii, in acea impnrfllie de taini, se aflil Poartu
care duce citre Nemurire.
Pe Cerb insi, nu l-a vizut nimeni' Cdndva'
demult, tare demult, in vremuri aproape
uitate'
c6nd sufletele oamenilor erau curate ca bobul de
roui al cimpiei, cerbul se arita muritorilor.
cei
care il vizuseri,
povestiserl ci frumuselea
lui
intrecea orice inchiPuire!
C[ blana ii era toatil acoperiti cu pulbere de
aur
gi pietre prefioase, iar in frunte purta cu
mf,ndrie o piatr[ nestemati,
fermecati' O singur[
privire de-a Cerbului,
te putea face si in{elegi
sensul vie{ii, putea opri roata timpului
9i
putea si-fi
dezviluie taina Adevirului. Atita timp trecuse de
atuncin
povestitorii muriseri,
muriseri 9i
strinepofii celor cirora ei le povestiseri, inc6t
acum, totul pirea a fi doar un basm, un basm
frumos
qi atit.
De multe ori, Lzizos, visa cu ochii deschiqi
tingi mioare, cI Cerbul i se aratil, c[ ii apare firi
veste gi ii deschide Pourta cea de tuind"'
-Ei, bati-te si te bati norocul, r6dea de el,
Darzos, pistorul. Cum crezi tu ci Cerbul
fi
se va
arilta
fie,
daci bitrfinii nogtri, cu pletele albe,
strllucind de lumina virtu{ilor, nu au putut si-l
vadi?
Fliciul nu spunea nimic, dar sufletul lui
continua si il agtepte pe Cerb.
$i
iatd ci intr-o zi, o zi ca oricare alta, o
intAmplare ciudatin il purti pe biiat pe nigte locuri
pe care nu le mai cilcase niciodati.
in
jurul
st6nii, de citiva vreme' urmi de fiari
ameninfa linigtea silapului. Plstorii ficeau de straji
cu rffndul, noapte de noapte, ca nu cumva ursul,
cici urs pirea si fie, si intre in
farcul
oilor gi si le
prade via{a.
Lui Azizos ii veni rfindul sI faci de strajl intr-
o noapte cu luni plini.
Se rotunjise luna, ca o pfiine coapti pe vatri, in
timp ce lumina ei picura o aromi imbititoaren
nefireasci, inviluind valea in vraji gi somn. Azizos
iqi sim{ea pleoapele grele pi numai voinfa lui de fier
il ajuti si
fini
ochii deschiqi.
$i
ce si vezi! La miezul nopfii' un urs uriag se
:rpropie cu paqi moi de locul in care mioarele iqi
rumegau visele.
71
70
ti-
F
Fl[cIul siri in picioare, strfingind
b6ta
ciobineasci
in mffini, citind si afini calea ursului.
Acesta reupise si apuce o mioari
qi vizind
primejdia o lui ta fugi. Fticiul dupi el!
-
Era iute Azizos, dar fiara era
9i
mai iute!
Alergarl aga' om pi fiari, pin[ c6nd rfisiri soarele'
l,zizos privi in
jur, mirat' Niciodati
piciorul
nu-i cilcase intr-un loc ca acela' Copacii, florile'
iarba. aveau culori ciudate, fumurii'
t
rJ?
t^\
Ilin
Pimint
urcau
spre cer volute albastre de
lumini, in timP ce o
muzici lini se revirsa
' asemeni
Piciturilor
de
ploaie, peste tot.
-/\(
sl.'
,,\
Ursul lisase
ios
mioara nev[tflmati,
incd
adormiti, atfit de gingag o purtase peste stdnci
Pi-l
privea rugitor. Azizos sirn{i ci ursul ii cere ajutor'
ci-l atrisese
pin[ acolo ca si-i arate ceva'
C0nd ursul vizu c[ flic[ul l-a in{eles' porni
spre intrarea unei peqteri, intorc6nd capul din cffnd
in cffnd, chemffndu-l
cu
Privirea'
Azizos il ajunse din urm6' Acolo, in umbra
acelei peqteri micufe, zhcet pe un pat de ierburi
uscate, un birbat cu barbi clrunti,
gemflnd
incetiqor"
Azizos ingenunche
repede lffngi omul
72
-)r
--J
1a
t.)
mistuit de febri
gi se apuci
sil-l maseze aqa cum il
invifaseri
bitrinii.
tUAinite
i se migcau
repede'
,.prO. alungind
boala din corpul bflrbatului'
Apoi'
,.our. de la brflu sicule{ul
cu ierburi
de leac' care
nu-l pirlsea niciodati
qi ficu din ele o fierturi
aromat5 din care ii didu si bea cu inghi{ituri
mici'
Ursul mormiia
blf,nd,
privindu-l
cu in{elegere'
Se
scurseseri
cfiteva
ore bune pffni cf,nd birbatul
deschise
ochii.
Azizos ofti uqurat:
trecuse
primejdia
focului'
-iii
-ofto*.r.,
fliciule!
Firi tine' cine
Etie'
m-a$ fl prnpndit! Dar de unde
eEti? Pe aici'
pe la
mine, rareori a urcat cineva'
-Eu sunt Azizos, frul
pistorului
Darzos'
Noi
locuim
jos, in Vale. Acolo ne pasc turmele'
acolo
-Nu, gopti Azizos, tulburat... Niciodati, mai
rosti e[ moale, cici o amefeali ciudat5 il cuprinsese.
O amintire i se zbfltea in suflet' ca o pirere
9i
il
durea ci nu o
Poate
aduce la lumini.
Zoga, il pe sub
apucl o
prlvl
sunt s[laqurile
noastre'
Daci nu mi aducea
ursul, nici eu n-a; {i ajuns
si urce aici la
mine mi cheami
sp16ncene, apol,
b5rdifi
pi o bucati de lemn,
punffndu-se
Pe
cioPlit.
Azizos privea fermecat.
MAinile lui Zoga
Pireau
vrijite: mingiiau cu dalta
lemnul
gi duP[ fiecare
mingfiiere lemnul devenea
altceva. Incetul cu incetul,
lucrul se desivirgi
$
in
miinile cioplitorului aPiru o
icoani.
Fliciut ingenunche lf,ngi
ea. Zoga ii intinse o alti
bucati de lemn
Pi-l
indemni:
-Hai, incearci, si vedem ce
Pofi!
Azizos igi simfi palmele transpirind de emo{ie!
lfroboane de sudoare iiperlari fruntea cffnd atinse
rlalta. Dar ce ciudat! In clipa in care incepu sI
lucreze, aga cum vizuse la cioplitor, i se piru ci ili
:rduce aminte... iqi aduce aminte... Doamne! De ce
75
prin aceste locuri.
-Pufini oameni
se-ncumetl
Stffnca Dorului,
e-adevirat!
Pe
Zoga, cioPlitorul
de icoane'
-
-Un cioplitor?
Un cioplitor
de icoane? se miri
biiatul.
-Da, nu ai vizut niciodat[
cum se ciopleqte
lemnul?
Cum capiti formi,
msngfriat
de dalti?
74
nu poate da deoparte
vilul acesta
care il opreqte si
oti"ge taina ce-iplinge
in suflet? Mfrinile
i-o luari
inaiite. Ciopleau
cu dibicie,
miiestre'
de parci
dintotdeauna
numai asta ficuseri'
Zoga il privea uluit' Chipul
dlltuit de biiat
plrea .inotat
din ceruri' Nicic6nd
nu mai vizuse
cioplitorul
un asemenea
chip ingeresc'
Nici-o icoanl
gcutl
de el, nu avea o asemenea
strilucire
ca
aceasta, care plrea mai degrabi fdcuti din lumini'
-lcoana ta, Azizos, intrece in frumusefe
toate
icoanele din Palatul Cerbului!
'lJ Cetbului
instelal? strigi biiatul'
L-ai vizut
pe Cerb?
-Eu ii cioplesc icoanele
cu care igi impodobe;te
palatul, spuse Zoga.
'
-Deci Cerbul
existi!
qopti fliclul' in timp ce
ochii i se umeziri cu lacrimi'
-Cum si nu existe? Doar Cerbul
este sufletul
neamului
Omenesc!
De aceea este atfft de mffndru
9i
de putemic' De vrei si-l vezi, ifi voi
ltltl
locul in
""r*
obipnuieqte
ca sI vin[ din cind in cind'
Dlruiepte-i
icoana
pe car ai cioplit-o $i
el i{i va
indeplini
o dorin{i.
Pofi si-i ceri bognfii
pi palate"'
Sau poate, o Criiasl
de sofie"' Cerbul
i{i poate da
iio.t.f.
firi bitrflnefe
qi via{i firi de moarte' se
spune..'
76
Azizos fremita de emofie. O si vadi Cerbul! O
si-i poati vorbi! BitrAnii lui igi pierduseri demult
speranfa cI Cerbul va mai cobori citre ei, si le
asculte pisurile, sI le creasci puterile.
$i
iati ci el va putea
si-l roage... Oare ce ar
trebui si-l roage pe Cerb?
Azizos igi intoarse privirea
citre inima lui, pentru ci
numai a?t Inima, ptia ce
era de folos si ceari.
-Cere-i PaloSul Strd-
bunilor, susuri glasul
gingag al Inimii. Palogul
vrijit! Acela care il are, nu
poate fi invins de nici-un
vrljmag, oricfft de intunecat ar fi el.
Slujegte-fi neamul, Azizos, cflnta fnima, nu te
r{ffndi
la tine!
Fliciul lui in mffini icoana gi se l6si purtat de
'/,oga
citre locul in care, acesta spunea
^c[
va veni
(lerbul.
Era frumos gi tainic locul acela. lnconjurat
rle brazi bitrini, incircafi cu cetini aromati, cu
i:rrba moale, mitisoasio verde. Miresme ame{itoare
scirldau vizduhul, in timp ce ricoarea unui izvor
lirnpede ca un cristal i{i mf,ngfiia papii.
11
II
Zoga il lisi pe biiat singur s[ a;tepte
venrrea
Cerbuhii.
Soarele
incepuse
si coboare'
iar inserarea
se furiga ticut[
prin hi{iguri'
Deodati'
aerul i9i
schimbi
culoarea.
ceva viu
9i
luminos
il umplea,
hrinindu-l,intimpceopaceinfiniticuprinsetotul'
ca intr-o imbrlfigare.
Din depirtiri
nebinuite,
se auzi un tropot
dulce. asemeni
ropotului
de ap[
9i
nu dupi multi
vreme' apiru
qi Cerbul'
Era... Cum si vi spun eu c[ era' cflnd
p$ni qi
cuvintele
se sfiau in fafa mfirefiei
lui' Era aidoma
cum il visau bitrf,nii
pistori' Mffndru'
cu coarne
instelate,
cu blana catifelati
ca o petali de fl.oare'
acoperiti
toati cu pulbere de- aur
qi pietre prefioase'
tn-'t orrt", mai mandri
decit orice inchipuire
omeneasci,
o nestemati
uriagi ii scflnteia
in mii de
ape.
De c0te ori Cerbul
atingea
pimflntul
cu copita'
se auzea un sunet atfft de dulcen atflt de mf,ngiietor
incat sufletul
oricui
il asculta,
se vindeca
pe loco de
orice rani,
gtiuti sau neqtiuti'
C0nd Cerbul
il cerceti
cu ochii' Azizos'
simfi
ci o putere firi margini
il cuprinde
qi-i toarni-n
trup tirie.
F[risirosteascluncuvf,nt,fliciutaqezila
picioarele Cerbului,
icoana'
78
$i
tot in acel timpo cerul inflori cu mii de stele
;i
luceferi, iar vizduhul intreg tresiri, atunci cf,nd
se auzj glasul Cerbului.
-I{i mulfumesc, Azizos, fiu al
pistorului Darzos, penfru darul
mflinilor tale...
-Mi cunopti? ingiimi uluit,
fliciul.
-Te gtiu de cf,nd ciopleai
Lumina gi mai demult chiar. Iti gtiu ziua de mffine gi
cele care vor urma... Ai dreptul la indeplinirea unei
dorinfe, oricare vrei... Cere-mi un singur lucru pi
acela va fi al tiu...
FirI si ii pitrundi in{elesul cuvintelor rostite,
Azizos spuse-n poapti:
-Ai vrea si-mi dai PaloSul Strdbunilor?
-Bine ai ales, fiule de plstor! Al t5u si fie gi nu
ruita: harul cel de pre$ al Palogului, nu in tiip sti, ci
in lubire...
$i
pinn cffnd ultima silabl a celui din urmi
euvint se stinse, Cerbul dispiru, a$a cum dispare
hobul de roui slrutat de Soare, intr-o clipi.
Azizos ar fi putut spune ci totul nu a fost decit
r pirere, un vis frumos, dacl la picioarele lui nu ar
li strilucit Paloqul dorit.
Cind se intoarse la stAni, povestea lui trecu
din guri in guri
9i
dupi ce se minunari
9i
se
bucurarl cu tofii de darul Cerbului, via{a incepu sI
curgi pentru fliciu, la fel ca pAni-atunci.
Ba parc[ nu chiar la fel!
Pleca gi-acum cu turmele de mioare Ia piscut'
tiif5suia
gi-acum cu florile din vale sau cu izvoarele
ce murmurau sub stinci, dar tot rnai mult ii plicea
si ciopleasci icoane cu chip lmpirltesc, aqa cum il
invifase Zoga, cioplitorul. Icoanele lui impodobeau
casele pistorilor pi pf,n[ hit, departeo
peste noul
sate se dusese faima miiestriei sale-
-Nu-{i fie de deochi, biiete! se minuna bitr0nul
Darzos. De unde pini unde atita meptequg in
mAinile tale? Apoi, se vede treaba ci e adevirat ci-i
os de zeu, mai rostea el in qoapti, sfiindu-se
parci
de acest gind indrizne!.
$i
ochii i se umezeav de lacrimi cflnd priveau
bri{ara din flori de cfimp, de la mina biiatului'
Azizos insi, nu avea vreme si-;i puni
intrebiri. Se bucura ci poate dirui un strop de
lumini oamenilor
prin lucrul miinilor sale, printr-
un cuvint de infelegere sau un zimbet prietenos' Se
bucura s5-mpirtIgeasc5
darurile primite, cu orice
fiin{n pe care o intfllnea in cale'
ll mai incerca pi acuma dorul ascuns in iniml,
setea aceea de ceva pe care nu putea sI-l
deslugeasci, Mai ales atunci c6nd cerul inflorea cu
stele, asemeni unui cireg in primivar5. Athta doar
ci de la o vreme, i se pirea ci alinarea ii este pe
aproape, Tot inima, care-l durea de dor, ii poptea in
taini cI ziua aceea nu-i departe,
De la o vreme ii plicea fliciului si-
gi poarte oile la Stffnca Salamandrelor, o
stinci neagrl pe care obiqnuiau si vini
pi si se risfefe la soare salamandre
stropite cu smaralde, cu topaze, cu
iacynte sclipitoare,
$i-n
timp ce mioarele
pigteau iarba grasi qi parfumatd, Azizos
asculta poveqtile pe care salamandrele qi
lc spuneau una alteia. Poveqti adeyirate, din lumea
frrr cu zine gi spiridugi. Aga aflI biiatul cI undeva,
rlincolo de Valea Cerbului fnstelat, s-ar afla
impdrdlitr
Lupului Alb,impilrifie a Picii gi a lubirii,
in care cel care-i vrednic ca si intre. cunoaste
rlcslvirgirea.
$i
tot acolo, povesfise o salamandri aurie, ar fi
r rnit din lumea stelelor o fati! O fath frumoasi ca
urr cAntec, pe care Lupul o invafi Legear legea care
tt lhce liber qi nemuritor!
I
80
81
Cind auzise despre fatil, inima lui Azizos,
tresirise tulburati gi de atunci, dorinfa de-a vedea
micar o clipfl fata,ii ripi linigtea nop{ilor.
Cffndva".. Cindva... visa biiatul, cu ochii
deschigi, va fi vrednic si intre in impdrdlia Lupului
AIb
Si
si cunoasci fata, veniti din lumea aceea'
fermecati, a stelelor... Cindva...
Nici nu binuia fliciul cit de-aproape era ziaa
aceea, hotiriti inci de la nagterea lui, si se
intffmple.
Aga cum nici Amena, nu blnuia cif de aproape
este de cel de care se pierduse cfind era abia o fetit[
neimplinitS...!
IMPARATIA
LUPULUI ALB
I
83
82
r \ -/
t,
l\
I
l,r
ti
t+,
l!
J
,)' .:'
{-: /.
'rt+t
i,*-. , \
.,.., )/*
,r'Z-ll{
,'ti ll I
i l;/'t' t
'\
".
i,,
-irr':e,-
---ftD:t
rffnca pe care se gisea Amena,
domina piscurile din
jur. Catn deosebire era intre
{ara
Marii Regine, cu iarbi mitisoasi, cu riuri
rlespletite printre rid[cinile brazilor' cu pidurile
impodobite cu zine gi cintec de plsirio cu zborul
colorat al miilor de fluturi, care ifi incintau ochii
9i
impirifia in care o lisaseri vulturii.
Cfit cuprindeai cu privirea,
jur imprejuro intr-o
hori amefitoare, numai munfi, munfi nesupu9i decfit
tlepirtirilor. Respirafia lor ampli' ifi strecura in
trup putere gi tirie. Simfeai, respirAnd aerul acelor
inll{imi ci tu insufi devii o parte a mire{iei lor.
Sim{eai ci acolo ifi sunt r[dicinile
gi ci po{i
sorbi liber din Izvorul viefii, iar inima incepea si-fi
vibreze ca o struni de argint.
Amena privea, privea cu nesaf' umplflndu-pi
sufletul cu acel ceva pe care inci nu-l putea defini,
rlar care era mai presus de frumusefe pi for{i, cici
t. ra expresia perfecti a armoniei, pe care numai un
1r:rmint
sfhnt o putea rodi.
Abia atunci, cfind respirafia ei deveni asemeni
rrrrui zbor de goim, abia atunci igi didu seama ci nu
tr{
85
84
ste singur[.
in fa[a i, la fel de mfindru
ca
gi
pir.urit.-
din
jur, stitea,
privind-o
cu blAnde{e'
un
il;;,
bhna
utne, strllucitoare'
Nirile lupului'
fine
ii'por"tnice,
frem[tau
uqor'
iscind
spirale
de
iumioi
la fiecare resPira{ie'
'LuPul
Atb! tresilri
fata'
-Bine.aivenitlanoi,Amenalseauziglasul
Suso pe care o cinti legendele. I
se spun a$a
Pentru
ci este
neintinati
ca qi inilfimile pe care
le vezi... I se spune ImPdrd1iu
pentru cI din truPul ei s-a niscut
izvorul alb gi luminos al lubirii'
cu care este alsPtat intreg neamul
omenesc... $i
ea este Leagdnul
Pdmfrntului,
Pentru
ci este
Pururi
niscitoare... niscitoare
de pace... de frumuse{e"'
de bucurie.,.
Ca si te accepte, va trebui si dovedegti ci epti
vrednici si schimbi cumpina vie{ii tale... Atunci
cind va veni timpul, eu insumi ifi voi deschide
Poarta care ascunde drumul citre stele'
Dar pentru asta va trebui s[ invefi si te
joci cu
tainele acestui Pimint
pi s5-t convingi
pe Cerb si-fi
rlea Cheile Curcubeului...
-Cheile Curcubeului,
ai spus' Lupule Atb?
(lheile
celor
gapte imP6rifii?
-Da, Amenal
$tiai
desPre ele?
-De la el, qoPti Amenu,. De la Ain,
t'ioplit din cAntecul inimii lui...
-Ei bine, fati frumoasl, o si-l
cioplitorul de stele! Apa cum izvorul
Lupului
Alb.
Iar fetei i se
Piru
c6 intreg
finutul
acela
impirltesc
ii vorbeqte'
-Vulturii-soti
ai Marii
Regine'
mi-au
povestit
despre
tine
qi despre
dorul tlu"' Vezi' Amenu' [ara
care se intinde'
sub
privirea
ta' este o
[arh
binecuvfintati
cu toate harurile
cerepti;
cici ea s-a
niscut
din impreunarea
Luminii
cu P[m0ntul
pe
care il calci...
Oamenii
ei sunt
pistritorii-
tainelor
lumii 9i
tot ei sunt
ursitorii
seminfiilor
car
alcituiesc
omenirea"'
Copiii
acestei
!iri,
pe
-care
unii o numesc
i*paiiin,
allii
Leagdnul
Pdmdntului'
se nasc
Cifiuze.
Ei qtiu s[ poarte sufletele
insetate
citre
Ffintina
.,, npe Vie iio care
liqneEte
nemurirea'
Ei
gtiu si umble f*
pottt" Fulgerului'
a;a cum mergi
pe oricar.
pot*lce de munte'
Aceasta
este
lara
de
cel care m-a
giseqti pe
nu poate fi
86
il
despirfit de apa pe care-o diruie lumii, tot aga nu
pot fi despirfifi cei care se iubesc...
Cindva, vei trii bucuria regisirii!
Ochii fetei se umpluri de lacrimi
9i
brafele ei
inlinfuiri g0tul Lupului Alb. Acesta o lisi un timp
si se linigteasci, aPoi o lui cu el'
$i
iarigi incePuri zilele sI
norilor
juciugi, aducfind cu ele o
pentru copil5.
treacio asemeni
noui invitituri
intii ai si
se macini
-Amena, ii sPusese LuPul Alb, mai
stai la Moara TimPutui, acolo unde
clipele ca niqte boabe de griu.
$i
fata ucenici la Bitrinul Morar, invifflnd cu
sffrg tainele acestuia.
Ajunsese si gtie cum si foloseasci simin{a
timputrui ca aceasta si dea rod bogat, si adune orele
intr-o singuri respir-afie
9i
si
feasi
din ele
vegmintele eternitnfii. invnfa fata cu spor' mfinati
de dorul ei, iar Morarului tare ii era dragi! Apa un
ucenic harnic
qi ascultitor, nu mai avusese
pini
atunci.
intr-o sear5, cfind Amena se odihnea
privind
stelele, lfingi ea aplru Lupul Alb. Fata il privi cu
bucurie. Luput se aqezi lffngi ea, rimf,nf,nd ticut o
buni bucati de vreme. Amena se cuibiri l6ng5 lup,
lisandu-se mingiiat5 de cSldura lui. Pierduti intr-o
88
)
89
I
lume at6t de diferiti de cea din care venea
qi totupi
atit de frumoasi, simfea nevoia unui prieten' Lupul o
in{elese
qi o mingiie cu
Privirea.
-Amena, spuse 1, se apropie clipa cind va
trebui si pleci de la Moara Timpului'
Legea acestui loc ifi dI dreptul la implinirea
unei dorin{e. Morarul ifi Ya oferi bogn{ii"'
frumusefe...
putere.-' Tu si nu te opreqti la aceste
lucruri trecitoare,
dupi care tfinjesc negtiutorii'
Cere-imoraruluiscutulFermecultCelcareil
are, va fi mereu aplrat de duhuri, de amigiri' de
bezne necunoscute...
Rostind acestea, Lupul dispflru la fel de
neagteptat,
aga cum venise.
-
gi
intr-adevir
intr-o buni zi, Biltrinul Morar'
o chemh la el.
-Fata mea' curajoas[, tot ce puteam sI te invi{
aici, te-am invifat. Ai aflat c[ timpul
poate fi strunit
de cel infelept. Cil o singuri clipi poate dcveni
irnensitate
pentru cel care
Etie,
iar o mie de ani sunt
doar o bitaie de inimi a Universului'
De-acum egti liberi si pleci oriunde doreqti'
Daci ai sI vrei si r[mAi la noi, ne-am bucura cu
to{ii, cici tare te-am indrigit.
Dac[ nu, obiceiul acestui loc if dn dreptul si
alegi un dar.
90
Cere-mi ce ifi poftegte inima: aur, nestemate...?
Putere...? Te-ascult!
-ifi mulfumesc, Moraruleo pentru iubirea cu
care m-ai invi{at tainele timpului! Dar nu-mi
tloresc nimic din toate acestea. DacI vrei insi si imi
dai ceva, di-mi, rogu-te, Scutul Fermecatl
-Bine te-a-nvifat, cine te-a
invifat, copili curat5! Scutul insio
va trebui si il iei singuri gi nu e
ugor. El este phzit de cei doi colfi de
piatri care sprijini cerul in fala
Morii mele pi ciruia tofi le spun,
Collii Morarului. Mul{i au incercat sI-l ia, dar au
pierit sfirfimafi de puterea Colfilor, care nu se
opresc niciodati. O singuri secundi ifi este
ingiduiti, ca si te strecori qi sn-{i iei darul figiduit.
Amena privii col{ii de piatri, inalfi gi ascufifi,
eare, ipi izbeau capetele firi odihni, dar nu se
sperie. Fata invi{ase multe taine.
$tia
si
incremeneasci clipao si supuni n'ffcnirea timpului
l:iri si schimbe armonia lumii.
Mfina ei decupi aerul, fulgerfindu-l spre
rrcmigcare.
Cei doi Colfi de piatrl, se oprirl, lisffnd
privirea si pitrundi in spa{iul pe care-l apirau cu
;rtita strisnicie.
9l
Acolo, pe un tip;an cu iarba mltisoasi'
scinteia in bitaia Soarelui, Scutul Fermecat'
Amenail ridici firi teamn
qi-l strffnse la piept'
un sunet de cristal se ingurubi in aer
9i
fata se trezi
purtati prin vizduhul albastru,
peste virfuri
ascufite Ot st0nci, pini ajunse in fa[a unui
Porumbel uriago de
Piatri.
-Eqti agtePtati,, Amena, de
auzifata,
glasul LuPului AIb.
desficu
o scari
-Binele, mai spuneau ei, se afli sidit in fiecare
fiinfn. Trebuie numai si-l lapi s[ dea roade gi si-l
imparfi cu ceilalfi, aga cum izvorul imparte tuturor
apa curati.
!
!
$i
tot atunci, Porumbelul
de piatri se
in doui, lisffnd si se vadi in interiorul
lui'
de malachit verde, incolilciti ca un
$arpe'
Cu pasul hotirit, Amena cobori treptele, p6ni
ajunse intr-o sali rotundi, unde, in
jurul unei mese'
,iit."u aEeza{i, doisprezece
bitrf,ni, imbrica{i cu
vepminte albe, tivite cu aur. Aveau plete lungi, albe,
gi o privire cumpinitoare,
care citea in tine ca intr-o
carte.
Acolo, in adf,ncul
Porumbelo fata
Primi
invi{5turfi care modela
cinteco spre libertate.
-fine minte, Amena, o invi{au
tfi pierzi niciodati
libertatea!
$i
nu
doar cel care face binele.
Sfatul Bitr6nilor'
muntelui, strijuit de
o altl invifitur5.
O
sufletul
gi-l inilfa ca un
bitrf;nii, si nu
uita, ci e liber,
Amenu lua aminte la
spusele lor, dar pe misurl ce
invifa, plrea ci abia este la
inceputul cunoaqterii, de
parci ar fi alergat spre o zrre
care nu se lisa prinsi nicicurn.
Din ce
gfindul ei il
Atb:
-Cf,nd voi fi vrednici s[
fin
in mfinI Cheile Curcu-
\
beului? Cind imi vei deschide
Poartu care duce citre stele?
-Curf,nd, Amena cu-
rind... Yenea rdspunsul din
nevizut.
$i
Amens continua si invefe gi si aleagi
:rdevirul din neadevir.
Odatl, bltrflnii o duseseri la Baba Mare,
rlesferecitoarea de farmece. Vestea despre puterile
ei se dusese peste miri qi peste
{iri.
Veneau la ea de
pretutindeni, cei care ciutau leac pentru sufletul
in ce mai des,
intreba pe Lupul
93
92
F
lor, cici Baba Mare era singura care gtia
Descdntecul
de Lumind, cu care se dezlega orice
vraj5.
-
-tn lumea in care te afli, Amena, ii spuse Baba
Mare cu blflnde{e, umbra tnsofepte lumina, noaptea
se ptimbi in urma zilei, noroiul triieqte ca si
hrlneasci floarea.
Lumea aceasta inci nu este terminati' ci ea
este o continui devenire.
Deaceeatrebuiesiinvefisielibereziceeste
curat din capcana care intineazi, si redai zborul
pisirii inl[n{uite
gi si dezlegi ce-i legat'
Pufini cunosc taina Babei Mari, mai adiugi ea'
privind-o pitrunzltor. Nu am incredinfat-o
dec6t
cetor vrednici. Privegte cu bigare de seami
9i
furl-
rni taina, cici numai furati are putere'
Descffntecul
pe care o si-l auzio poarti in el un
dar ceresc: schimbi
fala lucrurilor.
EI folosegte
for{a vicleani a Riului
9i
o intoarce citre Bine'
Din otrava
gindului pizmag poate face un leac
de alinare.
$i
tot cu el, orice leglturl intunecati se
preface intr-o clipi, in libertate'
Zicind acestea, Baba Mare privi citre Risirit
qi se plec[ pAn[ la PimAnt. Apoi se intoarse spre
Apus, citre Mriazil-Z| citre Miazi-Noapte Pi
de
fiecare datfi ficu o pleciciune, spunflnd
incetipor:
94
Pace celor patru Zdri...
Pace cdtre depdrtdri...
Pace-n minte
Si-n
cuvfrnt...
Puce-n Cer
Si
pe Pdmdnt.,
Apoi lui o cofi cu api sfinfiti, aprinse o
candeli gi cu miinile ridicate, murmuri in
continuare:
Pe tine, te chem, Sord de lapte,
Steu Cdlduzd pe Caleu de noapte
Lumind care izvordsti din Lumind,
Iu de la mine haina de tind!
Pe tine, ingu, al Apei, curut
Te chem sd dezlegi ce-i legat
Se desfereci blestemul venit
prin cuvfrnt
sau prin gfrnd
prin mfrnie
prin urd
prin sffAmb
jurdmfrnt,
$i
pe tine, Inger al Focului Viu.
Te chemimpreund cu cei care
$tiu,
$tiu
sd transforme urgia-n noroc,
Magia ce& neagrd s-o spele cu Foc.
Baba Mare mingffie cu palmele cildura
candelei aprinse, le cufundi in apa sfinfiti, dupi
q5
care le plimbfl de-a lungul
corpului'
din cre$tet
pini la titpi
9i
continui
si murmure:
'
Foce(i-mi
acum din Foc, scdlddtoare
SPdla(i-mi
truJia
Si
tot ce md doare'
Schimbuli'mi
urdtul tn zbor
cdtre stele'
Desprintleli-mi
viulu din vrdiile rele"'
Luali-mi
urgiu
din moulele
caPului
din roiuniimea
obruzul
ui
din suzul urechilor
din luminu ochilor
din
Puterea
mfrinilor,
din carne,
din os,
Si
din truP tn
ios"'
Lua(i- o
Ei
transformali'o'
intr-un bob de roud,
tntr'o lund noud,
tn surfrs defloare,
tn razd de soare"'
Iar
Pe
mine, CoPil al Cerului Sffrnt'
Ndscut,
nu
fdcut,
din CuvAil'
Ldsali'md
luminat
Si
curut
Cu sufletul
vesel,
tmPdcat.
96
Cu
Putere
de viald,
Cu zAmbet Pe fald,
Cu Soartd bogatd
Si
tmbelsugatd.
D drui1i-ntd
cu B undtate,
Cu Frumuse{e'
Cu Sdndtate'
Cu sete de Soare,
Cu dor de-ndllare'"'
Face(i-md
sd cresc
cil un Prunc ceresc,
sd cresc tn virtute,
Si
tn haruri multe,
sd rdmhn mereu
lfrngd Dumnezeu,
Ca
Si
Fiul Sdu..'
Ca
$i
Fiul Sdu...
Ei pi uite-aqa,
zilele continuau
si treaci' 8$?
cum trec pisirile pe Cer, t[cute
qi senine, in timp ce
Amena descifra
iattO pe rffnd, tainele Impdrdliei
Lupului Alb.
O intfimPlare
insi,
intffmplare care avea sd
Portii mult visate.
risturni ordinea zilelor, o
o aduci
Pe
Ameno in fala
97
W
tntr-o
dimineafio
cfind fata ieqise
si intfimpine
risiritul
Sour.tui
pi tt
gdndea ci' poate' Lugul
a
uitat-o,
il auzi
pt u*tttu,
Iht-end.-o.
din
*f{?:l
",
Glasul
LuPului
era tflnguitor
qi
poate de aceea
inima
feteijnceP*u
si
bati
ca un roPot
de grindini'
Intr-
un suflet,
Amena,
alerg[
sPre stinci
unde
se intilnise Prima
oar[
cu
" i'1rr
LuPul'
Ce
vizu acolo'
sust
o
cutremuri'
CAi'cuprindeai
.
tt
.
olh-t]
,"?:.:'::
ffi#il';'
r*ie*fi"Ltt
zbuciumate'
luptfindu-se
cu balauri
de neguri,
cu
$erpr.cu
solzi
de p[curi'
care incercau
te-iuttiuscfl
cu miile'
frumusefea
firi
asemfinare
a
firii'
'Amenarstrigi
LuPul!
O groazniti
""norocire
s-a abitut
peste noi!
Azi-noapte,
cf,nJ
se niqtea
Anul
cel Nou'
cind
cu
tofii sirbitoream
speranfa
unui nou inceput'
cind
prima zi a Primiverii
se pregitea
:[ -oTpl*
cu
!iti"t.r
albi
pimfintul'
paznicii
de la hotare
au
adormit. , 14^^r:^-
'*"'iur'intunecatul,
care pAndea
demult
o clipi
ca
aceasta,
u olnliii
cu nilucile
lui' sperflnd
s[
poat[
fon*
mina Pe Puterea
f,irii'
Ne-a
p,'n' nepregitifi"' 9i
nu
ptiu care
va fi
soarta
bitlliei'
De aceea
te-am
chemat'
Vreau
si-fi
98
deschid Poartu, a$a cum
{i-am
promis, ca si te pofi
intoarce in lumea tan a stelelor nemuritoare"'
S5 nu ui{i niciodati ce-ai invi{at la noi!
Plmintul este oglinda Cerului' Legea e aceeaqio
oriunde te-ai afla... si ne gribim insi! cici dupi ce
vei trece, voi inchide Pourta. Pentru totdeauna! o
voi inchide pentru ca ho{ii de Soare si nu poati
urca in cer. sufletele
pimantenilor nu vor mai gisi
niciodati drumul care duce citre inma Tatilui
Ceresc...
Amena tres[ri. Clipa, clipa pe care o visase ani
de-a rffndul, clipa intoarcerii la Ain, cioplitorul de
stele, sosise... Dar ce ciudat? De ce nu sim{ea nici-o
bucurie? De ce nu aleargi, fericit5, dupi Lup, ca
sI-i deschidil Poarta? Fata i$i intoarse capul cltre
impdrdlio Lupului Alb, peste care se ab[tuse urgia'
indrigise aceasti
!ari,
care-o crescuse cu
ribdare
qi iubire... O indrigise
pentru ci era
m$ndri
gi curat[, pentru ci oamenii ei erau buni
9i
luminogi! ii indrigise frumusefea munfilor' a
pidurilor, limpezimea apelor, zborul pisirilor qi
cintecul lor. Dar mai ales, o indragise pentru cit
Iusese de incercatl. Pentru c6te suferin{e
qi umilin{e
indurase de-alungul vremurilor
de la cei care ii
rivneau bog5{ia. Lupul ii spusese ci de fapt, rareori
l'ara aceasta, sori cu Soarele. avusese o clipi de
rilgaz
ca s[-gi
creasci
pruncii' si-;i semene
.aiopiif.,
s5-9i culeagi
recoltele'
Geloqi
pe mlrefia
"i,
iisiaillnaiiincercaseri
mereu si o supuni'
--'
bar
fura
ieqea mereu
biruitoare'
CIci marea
.i to4e stitea
in bunitatea
ei nesf6rqiti'
in iubirea
cu care imbrifiga
totul
qi o ficea si renasci
de
frecare
dati, mai frumoasi"'
$i
acum,
iati." tntunericul
e gata si o supuni
qi s-o inrobeas
ch' Amena
igi ridici
privirea citre
albastrul
cerului.
Acolo,
in imensitatea
acestuia'
prinsi in hora stelelorn
era Steaua
lui Ain' cel care o
cioptise
din cfintecul
inimii lui'
Acolo cunoscuse
fericirea
de a fi ocrotiti 9i
iubit6,
acolo era
patria ei"' Privirea
Amenei
se
intunecd
a$a cum cerul
se intuneci
inaintea
furtunii.
-Opreqte -te Lupute
Albl.Nu
pot pleca acum'
cfind
voi aveli
nevoie
de ajutor!
Rlmffn Ei
lupt
impreunl
cu tine,
pflnl vom- birui!
De la voi am
invS{at
si
"u
utttpt
infrfingerea!
Sn schimb
curnPina
Sorfii!
LuPul o
Privi
cu admirafie'
i*?ier"iu
p" t"" o primise fata' didea
roade
bune.
Amena
ti*"t"*
in mijlocul
lor' mAndri 9i
neclintiti.
c*':t
101
t00
lq
-S-ar putea si nu biruim
qi atunci vei rimAne
pentru totdeauna
pe Pimint,
9
ispiti el'
'
-Snone-mi
ce trebuie si fac ca sI invingem!
ii
ceru Amena,
hotilritil'
-Bine, fata mea viteazil,
ifi voi spune' Ar mai fi
o scipare.
Priveqte
colo
ios,
la poalele acestui
munte. Vezi Valea aceea largi, insorit[? Acolo e o
ria*e.
ii spun. Stfinca Salamandrelor'
De obicei'
acolo, in
jurul stffncii,
iqi paqte oile' Azizos' fiul
pistorului
Durro..
Azizos a primit cfindva' in dar'
iialogul
Stribunilor.
Cel care are Palopul,
greu
poate fi invins in lupti dreaptl'
nv y.
Aleargi
jos, in vale,
gise;te-l
pe fl[ciu
qi
roagi-l sI ne-ajute!
Ca o sigeati
{fl;niti
din arcn a$a
Porni
fata
dupl ajutor.
in urma i,
gfinditor.
Amena,
intilneasci,
Soarta.
Lupul r[mase s-o
Priveasci
alerga, firi si
qtie, si-Pi
ROUA INGERILOR
103
t02
Ba,
j
'\r a v6ntul ce mAni furtuna din urmi,
aga alerga fata si aduci ajutor
Tirii
care o ocrotise
9i
ii diruise tainele ei... Ca o ciuti fugiriti de haiti,
aqa zbura parc5, Amena, abia atingflnd eu tilpile,
col{ii stflncilor care-i ieqeau in cale... Trebuia si-l
giseascl pe fiul pistorului Darzos! O, de l-ar gisi!
Lupul Alb ii spusese doar ci ipi paqte mioarele lfrngi
St0nca Salamandrelor. Dar daci nu-i acolo? Daci...
Amena se opri, abia respirfind din cauza fugii.
in fafa ei, Stfinca Salamandrelor igi usca muqchiul
verde in cildura soarelui de vari.
Citeva salamandre aurii se risipiri, speriate de
apropierea fetei.
in
jurul st$ncii, presirate ca florile pe pajigte,
pipteau mioare albe, pizite de un cffine lIfos.
Amena privi roati in
jur.
Unde era oare Azizos? Un
fir de melodie catifelati pi mflngflietoare, o atrase
spre intrarea unei grote. Acoloo fata zilri un foc
aprins, ale clrei fliciri
juciuge aruncau umbre
albistrui pe perefii ugor umezi{i. LAngi foc,
rezemat de o piatri, un fliciu c6nta din fluier.
104
105
Wib
Privirea
lui
Pirea
adinciti
undeva,
deParte
de
Parci
ut
T
vrut
si desluqeasc[
o tatna
cuprinsi
in nev[zut'
Simfind
ufiopi.t"u
fetei, Azizos,
cici
el
era, intoarse
caPul
Amena
se oPri ca fulgerati'
curate, pe acest Pimint iubitor ca o mam6, care-o
primise cu atita bunitate, atunci cffnd nu era decit
o biati feti{i speriati, cdzutil din lumea stelelor.
Amena simfea cum totul se rotegte in
jurul ei,
in timp ce o fericire firi margini ii umplu intreaga
fiinti.
lnci nu-i venea si creadi ci-l vede pe cioplitor'
ci nu era o niluciren o amflgire a dorului
9i
a
speranfei ei!
Ca si ajungi pini la Ain, trudise sI creasci
$upe
tegile Pimffntului gi si invefe tainele Viefii.
Invi{ase sI fie puternici qi firi preget, invifase si
poarte Lumina in inimi aga cum por{i flacina unei
candele aprinse,
[nv[{ase si fie liberi gi s[ iubeasci Adevlrul
mai presus de orice. Cite nu invifase ca si poatl
gisi drumul inapoi citre Cerul plin de stele!
Dar ce face Ain in grota aceasta? De ce o
privegte ca gi cum ar vedea-o pentru prima oari?
-Cine egti tu, fati frumoasi ca zorile
9i
ce urgie
te urmireqte gi-{i inspiimfrnti privirea?
Ochii Amenei se inrourari cu lacrimi' Era cu
putinfi ca Ain si nu o recunoasci?
E drept ci intre timp ea crescuse, ci trupul i se
inllfase ca o trestie mlidie, c[ pletele ii unduiau in
vafuni castanii p6n[ la brfiu. Dar era tot ca, Amena
Inima
incepu
s6-i bati
nebuneqteo
de parc-a ar fi
vrut si iasi Oi"
pi-pt
qi si alerge
in brafele
celui
care o
Privea
incremenit'
'Ainl
strigir-
sufletul
fetei'
Ain' eioplitorul
de
stele!
Abia acum
iqi aminti
ea ci Berbecul
cu linfl
de aur
din
peqtera
lui Ram'
ii spusese
ci se va
intfflni
cu cioptitorul
de stele'
intr-o
vale
insoriti'
valea
unui Cui
in'telat'
Ltunci
se g0ndise
cI valea
fermecati
se
"fl;
undeva'
in nesfffr;itul
ceruluio
nicidecum
aicio
Pe
Pimint'
iat6,
Visase
de atfrtea
ori aceastl
clipin
eare I
venise
pe neaqteptate!
Noaptl
de noapteo
ani
de-a
rfindul,
privise"'[f*ft,
ciutind-o
pe aceea
y1{e '
in
"
J"priti
din inima
lui, chemflnd-o
la viafi'
Noapte
de noapte,
ani- de-a
rAndul
adornnise'
sperfrnd
ci
odati,
intr-o
zi, cindv
t, Ain o s[ o string[
la pieptul
lui, ca odinioarl,
regisind-o":.
$i
iatn
.e-*l'itt"ea
intf,lnirii
lor se intimpla
acum'
p.
",tt'
pX*ao*
al florilor
qi al izvoarelor
106
r07
feti{a
pe care el o cioplise
din lumina
inimii lui' Era
tot Amena,
care
nu adormea
decflt
leg[natI
pe
Lr"tof
lui sting,
cireia
el ii-spunea
in frecare
noufl
zl
i'
B und-dimineala,
soure
!
"
-Eu sunt Azizos,
fiul pistorului
Darzos'
uazr
Amena
ca prin vis, vocea
tui Ain'
Tu cine eqti?
De
unO.
vii? o intrebi
inci data' fliciul'
in timp ce un
farmec
necunoscut
il cuprinse
qi o cildur[
dulce
ii
umplu
inima.
De unde s[
gtie biiatulo
ci aqa
incepea
cintecul
iubirii,
c[ inima lui
se indrlgostea
fir[ veste
de fata
aceea
frumoasi,
care-l
Privea
cu
(/
4/
*
V
.li
ochi strllucitori.
Amenc
iqi aminti
de LuPul
Alb
care se lupta
cu tntunericul'
acolo'
sus' pe creste'
Nu era timp de intrebiri' lara
cea mindrl
qi
luminoasin
era la mare
primejdie"'
itt cfrteva
cuvinteo
Amenaii
spuse biiatului
despre
pericolul
car arnenin{a
i-plteti
a Lupwlui
Atb' rugfindu-l
si-i vinl in ajutor"
Firfl sA *ui
'ttu
pt g6nduri'
fl5ciul
luh PaloSal
Strdbunitor
qi uitige
otitut
de Amena'
ciltre locul
infruntirii.
Acolo,
lupta era aprigh'
Lupul
cel Alb
uUiu ,. mai zfirea
din mulfimea
nilucilor
care se
niqteau
de pretutindeni'
Paloqul
biiatului
se privlli
108
t09
W'
f.*n'**l{\
ca un trisnet peste cetele du;mane,
risipindu-le
in
cele patru zilri.
Aliturideel,AmenarridicaseScutulFetmecat'
apflrindu'l
pe Ain de atacurile migeleqti'
Degeaba se nipusteau dihiniile intunecate, cu
mii de capete ce azv6rleau
pucioasi, degeaba se
sileau sl ii doboare, si-i infigoare-n
ceafI, si-i
imping[ in
PrlPistii!
-
Era puternic intunecatul!
Puternic
gi viclean! Dar mai
Puternici
era
iubirea celor trei
Pentru lara
cea
neasemuiti!
A$a cum luPtau aliturin LuPul,
Amena
Si
Ain,
Pireau
^
fi o singuri
ridicini a unui neam insetat de pace
9i
armonie.
Vrijmagul
incepu s[ dea semne de oboseal6"'
{Jna cf,te una, nllucile se topeau in vlzduh, a$a cum
ceafa se topeqte in miezul fierbinte al zilei' Ba mai
-oitt
Amena invifase in vremea cind ucenicise
t6ng[ bitrinul Ramtaina sacni a Pflmantului,
taina
traisforrnirii
Riului in Bine' De atitea ori ii
vorbise Rum despre aceast[ taini' Cuvintele
lui
erau mereu vii in inima fetei;
"...Priveqte,
Amena,
9i
ia aminte la bunitatea
firi margini a Pim0ntutui...
Din tot ce este putred'
110
face un lucru folositor... in adflncul lui
binecuvOntat, riul este transformat in sevl
hrdnitoare, vreascul in fruct aromat, frunzele
cilzute, in for{a care susfine pidurea. Priveqte
9i
invaf[, fetifi coborflti din stele..."
Amintindu-gi de invifitura primit5, Amena
zimbi qi se apuci de lucru. Ori de cflte ori
vrfijmapul se nipustea asupra ei, il preschimba intr-
un porumbel alb, gi-l trimitea in lume si poarte
bucuria picii.
Daci vizu
gi vizu c[ ii scad
puterile gi nu-i poate dovedi in luptf,
dreapti, Intunecatul se gindi la un
viclegug. Crezffnd ci for{a celor trei
le vine de la Soare, se in[lfi
9i
se l5{i
atfit de mult, incfit reugi s[-i acopere
fa{a luminoasi. Atunci, povestesc bitrini' o beznl
rea, smoliti invilui Pimintul gi cumplna bitiliei se
apleci spre intuneric. Trei nopfi cu noapte grea' ca
un picat, trei nopfi cumplite, incercari si
zdruncine credinfa PlmAntului in for{a Lurninii.
Frunzigut pldurilor incepuse si pileasc6.
Florile se ofileau insetate de viafi. Rf,urile nu-qi rnai
giseau drumul citre mare... Trei nopfi ce plreau
nesff,rgite ca foarnea, Lupul Albimpteuni cu Amens
111
$i
Ain, luptari filril si vad6, bijbiind
prin
intuneric, incercind si-i biruie vrijmipia'
$i
nici in ziua de azi nu se
Etie
cum s-ar fi
terminat totulo daei intffmplarea nu ar fi flcut ca in
vffltoarea luptei, fliclul si izbeasci cu palo;ul
Scutul
pe care fata il
finea
in mina ridicati' Din
izbituri
ffipni
flacira unui fulger
9i
ta lumina ei de o
clip6, biiatul zilribrillara de la mina Amenei'
Brfifara sori geamini cu-a lui! Brifara
impletitl din flori cereqti!
$i-atunci
se intfimpli
rninunea deplini a reglsirii celor doi. Fliclul ipi
aminti! ipi aminti cine este
9i
de ce dorise si se
nasci pe
pimflnt!
tqi aminti de ziua tn care cioplise
feti{a, de clipa in care ii diduse numele de Amena!
igi aminti de ziua in care o pierduse gi-o clutase cu
disperare, riscolind gridinile lngerilor!
I'i aminti
de preful pe care-l plitise in schimbul naqterii lui pe
PImfint, ca sI o poati gisi pe feti{n' Cum de nu o
recunoscuse din prima clipi? Chiar daci Amenq de
odinioari crescuse, zambetul ei era acelapi, flr6
asernuire cu un altul qi ochii aveau aceeapi
st16lucire!
$i
tot utanci, Ain igi aminti ci este Fiu al
Cerului
gi ci el insu;i poarti in sineo Lumina!
$i
aqa
cum Amena iSi aflase Lumina in ea, atunci cfind
infruntase Labirintul din
lara
Negriitio tot aqa
Ain, acum, igi regisi natura sa cereasci pi intreita
Forf6 din care era plimidit. In el exista lumina a
mii de sori la un loc
Ai
in momentul cffnd g6ndi
aceastan bezna incepu si se dea la o parte, invinsi.
Amenu
Si
Ain se priviri cu insetare. O singuri
secundi le-a fost de ajuns ca sd se regiseasc5. Se
priveau zAmbind gi secundele deveneau imensitate
in jurul lor. Erau impreuni, din nou, impreuni!
Din totdeauna fuseseri impreuni! Abia acum
infelegeau ci depirtarean timpul, nimic nu i-ar fi
putut desparte, pentru ci amindoi erau acelaqi
cfi ntec, aceeagi respira{ie.
Bucuria regisirii le umplea ochii cu iubire, le
mf,ngf,ia mfiinile inlinfuite,
fipnea
in afara loro
alungind pentru totdeauna nilucile intunericului.
-Amenar gopti Ain, ame{it de fericire.
$i
numele
fetei dansi in aero imbrifiqind zirile.
De atita timp te caut!
-$i eun Ain, te agtept de at6ta vreme!
Se ptergea amintirea lacrimilor virsate de-
alungul anilor, se vindeca sufletul mugcat de dor gi
truda ciutirii se transforma in zflmbet.
-Ai trecut gi ultima probi, Amena, se auzi
glasul Lupului Alb, Cel care pune mai presus de
sine, binele tuturoro acela este vrednic si deschidi
Posrtacare duce citre adevirata impirifiel
n2
111
t t-r
mffngffiatl
de soare' in timp ce nirile ii fremitau
ogo.lircffnd
spirale argintii la fiecare respirafie'
-Apadar,
gAndi Amena, lupta fus-es.e.
1"?:
o
probi! O
Probi
a vredniciei
ei!
-O
Probi
9i
inci o
invifituri,
fatil viteazh'
Prinfii
Nopfii sunt slujitorii
Luminii'
Ei
apar atunci cfind
fiinfa este
pregititi
s[
vadi' Cici
intotdeauna
acolo unde apare
o
Cei doi tineri imbrifigafi,
in prima lor
imbr[fiqare
de indrigostifi,
il priveau
pe Lup cu
uimire.
Blana acestuia mai albi ca a zilpezilor'
scffnteia
Din curmitura munfilor ap6ru... Cerbul
instelat. Nestemata din frunte ii strilucea a$a cum
mintea noastri de acum nu gi-ar putea inchipui. De
cfite ori copitele-i atingeau pimffntul, tApneau in
jur
mirgiritare gi topaz,e. Iar coamele-i erau grele de
luceferi gi stele argintate.
-Sunt sufletul necrmu-
lui omenesq spuse el cu
mffndrie. Impreuni cu
Lupul Alb, c5liuzim
omenirea citre desivAr-
gire. Cici omenirea este
inci un prunc care invafl
si creasci, a$a cum tu,
Amena, ai crescuto ocrotiti
de Pimint, ajutati de
fiecare tainl pe care te-ai invrednicit si o atingi.
O singurl taini
fi-a
rimas ascunsi: taina
trecerii prin Pourtu dincolo de care se aflI
Eternitatea.."
Zichnd acestea, Cerbul bitu cu copita in
p5mAnt...
$i
ce si vezi? Din rldicina muntelui pe care se
aflau, se ridici spre Cer o coloanl de Lumini,
asemeni unui zbor de vultur nizuind spre Soare.
umbr5,
existi in mod sigur
qi o
mare lumin6.
Leacul se aflI in
inima Riului
9i
fiecare
bitilie te
face mai
Puternic'..
Amina tgi aminti de ziua cfind se intf,lniser5.
Ca
gi atunci, munfii ficeau hori in
jur' semefi
qi
nesupuqi dec6t depirtirilor'
Ca
9i
atunci
privirea
u*.f*u-r.ildati
in mire{ia acelor locuri' la hotarele
clrora strijuia LuPul Alb'
Un tropot moale, ca un cintec de leagin' le
mfingfiie auzul.
115
114
r
I
-Axa Lumilor! strigi Ain, tulburat de mire{ia
Tainei care se deschidea in fala lor.
-Da, cioplitorule de stele, spuse Lupul. Este
Puntea pe care trec sufletele trezite, insetate de apa
lzvorului dintii... Este Coloana ce-;i sprijini
fruntea in tnfinit qi care susfine acoperiqul lumii...
-Iar acestea, adiugi Cerbul sunt cele qapte chei
ale Curcubeului, cu care ve{i deschide pecefile
Por{ii...
-Cheile Curcubeului,
;opti,
la rindul ei Amena
cu inima tulburati de amintiri.
Demult, tare demult, cffnd ea asculta povegti in
brafele lui Ain
9i
cind nu era decf,t o feti{n
neqtiutoare, acesta ii promisese ci intr-o zi, cffndva,
vor deschide impreuni, lumile colorate ale
Curcubeului...
$i
iati ci acum, Cerbul le didea cheile lor"'
-Trebuie si qtii, Amena, mai spuse Lupul, ci
Poarts are gapte pece{i, care se deschid cu cele qapte
chei pe care le
{ii
in mfln5. Iar fiecare pecete
reprezinti un gAnd al Universului,
o virtute, fdri de
caie nimeni nu poate atinge impirn{ia cereasc5'
Prima pecete este Ordinea,
care menfine
frumuse{ea turnilor... A doua este Voinla, firi de
care nu existi realizare... A treia pecete este
inletepciunen, fvndamentul, pimintul ferm pe care
116
ffi/,
*
#
*
*
*
*
rf
117
T
se inal!5 Universul... A patra este virtutea
inyetegerii, a cincea
,
Rdbdarea, iar a gasea este insuqi
Adevdrul, unicul scop al devenirii...
Vocea Lupului Albo se tulburi cind vorbi de
cea de a gaptea pecete gi o lacrimi ii alunecl ugor
din ochi. Clci cea de a gaptea pecete era Miluirea,
Coroana celor puternici, nemirginirea...
Cffnd vei deschide ultima pecete, Pizitorul
Pragului vI va cere cuvAild de lrecere..,
-Si care este acest Cuvint? intrebi sfioasi,
Amena,
Lupul o privi cu duiogie
-Fata mea buni, ca qi Lumina, el este in tine...
Recunoagte-l in adflncul inimii tale... Il por{i in
mingiierea delicati a palmelor... in blffndetea
privir^ii... in gingipia surflsului...
-Il gtiu, gopti Amena. Cuvintul de trecere este
Iubirea.
$i
numai ce rosti fata Cuvffntul, ci in jur totul
iSi schimbi infifigarea. Munfii, stfincile, iarba,
pflmf,ntul, pireau a se naqte din nou. Zilrile se
limpezeau, oamenii deveneau mai frumoqi, fiarele se
lisau imbtinzite. intunericul descoperea cu uimire
ci poartl in sine lumina gi o bucurie vasti' care
pirea si nu aibe sfirpit, nici cauzil, o bucurie care
se a$eza ca temelie a tuturor lucrurilor
qi fiin{elor'
118
se rlsp$ndea cald, cuprinzind totul, transformind
totul, imbrifigffnd totul.
-Aceasta este forfa lubiriil rosti Cerbul. Cine
i-ar putea rezista? Ba este cea care vindec5o
rodeqte, inalfi!
Ea este
felul Si
Cdlduza deopotrivi!
Ain ii surffse Amenei,
apropiind-o de pieptul lui. Iubirea le
diduse qi lor forfa si agfepte, si se
caute, si se regiseasci. Iubirea ii
ajutase si spere qi si creadi in ziua
aceasta, care venise ca o Zind buni
pi-i ajutase si se recunoascl.
-Merge{i cu bine! le mai strigi Lupul, in timp
ce tinerii deschideau rflnd pe rffnd, pecefile Por{ii,
cu cele qapte chei ale Curcubeului.
Cfind ajunseri la ultima pecete, Amena
intoarse capul, privindu-gi pentru ultima oari
tnvifitorii.
in utm" lor, impdrdlio Luputui Alb, se intindea
luminoasi gi mf,ndri, mfindri ca nici una alta sub
Soare.
-f,ara
fdrd
de Rdu... o botezf, in gf,nd fatu,
zimbind amintirilor.
Si nu crede{i ci aici se incheie poveste lui Ain
qi a Arnenei.
119
Mai int6i, trebuie si gti{i ci atunci cffnd au
ajuns in Cerul impodobit cu rfluri de luceferi, cei de
acolo s-au bucurat atit de tare, incfit le-au
sirbitorit infoarcerea o mie de zile qi o mie de nopfi
la gir. Mama Soarelui insiqi, gi-a pirisit Palatul de
Foc ca si vin6 la s5rbitoare gi atilta cf,ntec
Ai
voie
buni a fost atunci, atita strllucire impiriteasci,
inc6t, pentru prima oaril, splendoarea adevfrratil a
Iumilor cerepti s-a putut vedea
$i
pe Pimdnt.
Ingeriin se spune, au plfins de bucurie, iar
lacrimile lor s-au transformat in Roud de Lumind,
care a cdzut peste pidurile nesf$rgite, smil{uite cu
flori din
fara
Negriit5, peste semefia munfilor
strijui{i de Lupul Alb, peste valea vrijiti a Cerbului
Instelut.
Se pare ci de aceea
finuturile
acestea gi-au
plstrat neatinse tinere{ea qi frumusetea, de aceea,
nimeni gi nimic nu le-au putut qtirbi nici pffni acum
indumnezeita infifiEare, oric6t s-au striduit in
lScomia lor, atifia pizmuitori. Din cdnd in cfind,
dupi cite o noapte cu lunl plini, argintati, Roua
ingerilor se transformi in nestemate.
Oamenii care le culeg devin frumoEi ca Soarele,
iar Pimffntul pe care cad sporeqte in vrednicie
9i
rod.
impdrdlia Lupului Alb ca
9i lara
Negrditd
existi qi acum. Fiin{ele care locuiesc aici sunt in
continuare, pistritoarele marilor taine.
Oricine poposeqte
Pe
meleagurile
acestea binecuvAntate, se transformi,
devine altfel, mai bun, mai infelegitor,
capitl forfa celui curat.
$i
c6teod atil, Ameno
Si
Ain se tntorc
,i:
prin Poarta de Lumini, deschizind una
i
pfln .trOafla Oe lrUmrnar ussclllzallu url'r
I t
cflte una cele qapte pecefi ale l--"*:"ur
Curcubeului. Atunci, se spune cI pomii infloresc cu
ingeri gi Cerbul instelat se-aratI pruncilor,
diruindu-le cite o virtute, cflte un har... lar cel mai
vrednic dintre ei, prime;te harul fflri seamin al
ciopliriio harul lui Ain.
De aceea, de la o vreme, au inceput si apari
prin acele locuri stele pi luceferi, cascade de lumini,
flori nemuritoare...
De nu mi credefi, merge{i pAnn acolo! Acolo
untle munfii fac un arc incremenit din spinirile lor,
ocrotind ObdrSia viefii aici, pe PimAnt!
120
I7r
Acolo unde, Baba Mare vi poate dezlega de
intuneric, iar un Porumbel de piatri vi va umple
cupa inimii cu iubire...
Acolo, ve(i cunon$te tinere(ea
fdrd
bdtrfrnele gi
frumuse(ea fdrd
de
ffirSit
a
Vietii...
UPRINS
FETITA CIOPLITORULUI
DE ST8L8..........,.
....,............21
POMUL CU O MIE
$I
UNA
DE REGII\E........ "..",.....37
AZTZOS, FIUL PASTORULUI....., .....55
innpAnATIA LUrULUI ALn....... ......83
ROUA iUCnnILOR.........
.................103
1i
I
I
t 1a
I i_'l