Pentru cei care ascultă astăzi pentru prima dată, nu este… (cineva îi
face o fotografie) Mulţumesc. Nu este adunarea voastră spirituală
tipică, slavă domnului, pentru că în adunările spirituale tipice, ooo, e
mult makyo, multă distorsiune şi distragere. Iar dacă asta vă
deranjează, puteţi să vă deconectaţi acum, pentru că e doar vârful
icebergului despre care vom vorbi astăzi.
Acum, întrucât bani nu mai am, voi o să mi-i daţi astăzi. Da, da.
deschideţi genţile. Deschideţi portofelele. Doar…
Tot ceea ce aveţi nevoie, tot ceea ce doriţi, tot ceea ce alegeţi să
creaţi, fiecare potenţial al fiecărui moment este deja în voi. Nu
vorbesc despre corpul vostru fizic, deşi este şi el acolo. Spun că este
în conştiinţa voastră. Conştiinţa voastră este conştienţa voastră, dar
mare parte din conştienţa voastră a fost închisă, cu un scop. De fapt
a fost şi un motiv.
Ceea ce noi vom face – ceea ce voi deja faceţi – este să începeţi să
înţelegeţi sinergia dintre aspectul uman şi suflet, dintre spiritul şi
umanitatea voastră, şi să înţelegeţi dinamicile, cum se întreţes, cum
dansează împreună, cum funcţionează totul. Oh, acesta va fi un an
uluitor pentru asta. Un an uluitor.
Un moment ahmyo
Nu e nevoie să vă faceţi griji pentru lumea din jur. Mulţi dintre voi
vă repeziţi la griji, vă îngrijoraţi pentru lume. Va fi bine. Aţi aruncat
lumea în aer la sfârşitul Atlantidei, într-un fel, şi ia uitaţi-vă, sunteţi
tot aici! Magic. Incredibil. (râsete) Pentru că realmente partea din
spirit care este în totul şi în voi mereu se regenerează, mereu se
extinde, mereu se reechilibrează.
Dar, ştiţi, aspectul uman, undeva, de-a lungul căii, a ieşit din
încrederea în echilibrarea naturală care are loc şi a încetat să se mai
bazeze pe ea. A avut loc multă spălare a creierului, hipnoză şi multe
altele, iar asta v-a scos din încredere.
Viaţa în viaţă
Vedeţi voi, cei mai mulţi oameni nu vor şi nici nu pot face asta. cu
adevărat. Încercaţi cu unii dintre…, cum spuneţi voi, prietenii voştri
încuiaţi. (râsete) Spuneţi-le să respire viaţa în viaţa lor. Oh, mai
întâi de toate vor deveni intelectuali, mentali, cu voi. Vor încerca să
vă angajeze mental. Spuneţi: „Nu, nu, nu. Doar respiră viaţa în
viaţa ta”. Iar apoi se vor întreba ce vindeţi. Aer.
Cei mai mulţi oameni nu pot face asta, pentru că nu au destulă
încredere în vieţile lor. Ei nu ştiu dacă se pot descurca cu o viaţă
mai mare, grandioasă. De ce? Abia se pot descurca cu ceea ce au
acum. Ştiţi cum este. Aţi fost acolo, aţi făcut asta… aţi făcut asta.
astfel că ei nu pot respira viaţa în viaţă, dar voi puteţi. Puteţi respira
viaţa în viaţă şi toate potenţialele.
Cel puţin putem avea un foc în şemineu? Fără bule, dar poate un foc
în şemineu. Aveţi buşteni naturali acolo. (cineva se duce să aprindă
focul)
Aşa că cei mai mulţi oameni nu pot respira viaţa în viaţa lor. Nu vor
asta, se tem să facă asta şi, sincer, dacă ar face-o, ar provoca un
imens val mareic al schimbării, cu care ar avea mari dificultăţi să se
descurce fără să sară de pe planetă. Dar voi, dragi Shaumbra, puteţi
respira viaţa în viaţă. Se numeşte Sha-dhar. (Adamus inspiră şi
expiră) Hmm, usturoi în adâncuri. E în regulă. (râsete, căci începe
să respire către oameni) Ştiu cine e făcut pentru asta. (multe
râsete, căci se duce să respire peste Garret, care se ridică, respiră şi
el peste Adamus, şi pentru scurt timp par că se luptă) Pentru un
moment am crezut că vrea să mă sărute! Asta ar fi fost ceva de
trecut în experienţele vieţii mele.
Peste toate astea, atunci când fac aşa ceva, ei atrag energii din alte
tărâmuri, nu neapărat direct asociate cu grupul lor, însă energii ce
sunt atrase de dramă, ce spun: “Bun, vom avea o bătălie psihică de
modă veche”. Câţiva dintre voi aţi simţit asta mai devreme, draga
mea.
LINDA: Ştiu.
PATTI: Eu.
ADAMUS: Glumesc.
Vor fi unii care vor spune că Cercul Crimson, Shaumbra, fac tot felul
de lucruri greşite, diabolice. Vă vor acuza de tot felul de lucruri şi
asta va apăsa pe nişte butoane, individual şi ca grup. Va presa
unele din problemele voastre de bază.
Problemele de bază
ADAMUS: Bani, exact. Da, aţi putea dori să fiţi pregătiţi pentru asta.
(către Linda) Bani. Vor acuza grupul, compania de aici, că umblă
doar după bani. Iar răspunsul este? Daaa! (râsete şi aplauze) Şi ce
e greşit în asta? Desigur, cu excepţia cazului în care se face prin
înşelătorie sau într-un mod dezechilibrat, dar asta nu ar fi permisă
niciodată şi nici măcar nu este un potenţial pe care vreunul din voi
să vrea să-l aleagă. Dar e o mare problemă. Banii.
ADAMUS: Oh! (Adamus expiră din nou, mirosind a usturoi) Da, aşa
e. (râsete) Aşa sunt eu, usturoi şi ceai! Nu staţi lângă Cauldre
diseară la cină, pot să vă spun de acum. Deci banii sunt o problemă.
Ce mai este o problemă?
MARY: Controlul.
KATHLEEN: Mulţumesc.
LARRY: Judecata.
Judecata de sine, natura critică. Undeva, de-a lungul căii, aţi spus
că vreţi să fiţi dumnezeu întrupat, iar undeva pe cale aţi confundat
asta cu nevoia de a deveni mai întâi omul perfect. Nu există omul
perfect. Este un scop pe care niciodată, niciodată, niciodată nu-l veţi
atinge. De ce? Pentru că în momentul în care vă apropiaţi de el o să
găsiţi criterii noi pentru a fi perfect. Niciodată nu veţi fi perfect de
inteligenţi, slavă domnului. Nu vreţi să fiţi deştepţi, nu. Vreţi să fiţi
înţelepţi. Intuitivi.
Dar nu puteţi avea corpul perfect pentru mai mult de trei-cinci ani.
Apoi se duce. (râsete) Conform societăţii. Nu veţi avea niciodată
serviciul perfect, partenerul perfect, clar nici familia perfectă – e
nevoie să spun mai mult? – dar este o alergare în care oamenii
intră. Este un joc pe care îl joacă. Nu se va petrece niciodată. Care
este altă problemă de bază? Ce pot spune „ei”?
ADAMUS: Că…
Dincolo de minte
Ceea ce curge acum prin voi este foarte dificil de înţeles. Iar apoi vă
întrebaţi: “Ce sunt toate astea? Ştiu că ceva curge. Am gânduri
nebune, dar trece ceva mult mai mare, însă nu înţeleg”. De ce nu
înţelegi?
PETE: Nu.
ADAMUS: Şi ce era?
ADAMUS: Nu am auzit.
ADAMUS: Aţi permis. Doar aţi permis. Ceea ce aţi făcut, de fapt, a
fost să aduceţi un potenţial şi să deveniţi conştienţi de el. Voi aţi
adus potenţialele prin.. pentru că a existat un… aş putea spune…
stress care a creat nevoia de a privi la ceva diferit. Adevărat?
LINDA: Da.
ADAMUS: Absolut. Aşa că, din cauza acelui stress, aţi vrut
schimbarea şi apoi aţi permis. Ce se petrece? Potenţiale pe care nu
le-aţi văzut niciodată, care mereu se aflaseră acolo – mereu se
aflaseră acolo, căci voi le-aţi creat – acele potenţiale ies brusc la
lumină. Iar pentru că voi eraţi conştienţi, pentru că aveaţi o
oarecare călăuzire, pentru că aveaţi dorinţa, dintr-o dată au venit.
Niciodată nu a existat vreun scop. Nu a existat niciodată un plan de
afaceri pentru acest proiect nou. A existat o conectare cu conştiinţa
tuturor Shaumbra şi cu a tuturor Shaumbra ce vor fi, a tuturor
micilor Shaumbra nenăscuţi. (râsete, audienţa spune: “Aaa”) Foarte
drăguţ.
Are, da, o anume măsură din ceea ce aţi numi provocări, dar destul
de curând aceste provocări nu mai sunt provocări – sunt găleţi,
bidoane şi vagoane de energie, care vă aşteaptă pe voi. Apoi devine
distractiv. Devine uluitor. Iar apoi, pentru că nu aveţi o agendă
asupra rezultatului, cu alte cuvinte nu aţi predeterminat cum să
arate la final, doar vă lăsaţi creaţia să prindă propria viaţă şi
respiraţi în ea. Nu încercaţi să o controlaţi, să o direcţionaţi, să o
gestionaţi. Doar vă respiraţi pe voi în ea şi apoi îi daţi voie să se
extindă.
Oh, asta este ceea ce numiţi dumnezeu, Cel Etern. Cea mai mare
bucurie a Celui Etern a fost să vă dea drumul. Să vă elibereze, să vă
lase să experimentaţi orice aţi vrea să experimentaţi, Edith, şi să vă
bucuraţi total de asta. Nu încearcă să te controleze. Dumnezeu nu
ar vrea să încerce să te controleze.
ADAMUS: Da. Dar acolo nu este control. Nu există legi care să vină
de la Spirit. Nu există destin. Dumnezeu nu are o agendă asupra
rezultatului. De fapt Spiritului nu-i pasă. Nu dă doi bani. O să intrăm
şi în asta în puţin timp. Vreau un cântec. L-am început atunci când a
fost aici Hannibal, mai înainte, dar Spiritul nu dă doi bani.
Acum, eu spun asta şi, energetic, celălalt grup, cel care este aici,
spune: “Vedeţi, v-am spus eu. Vedeţi?” Ei vor să folosească astfel
de lucruri. Lui dumnezeu nu-i pasă. Oh, asta ar fi o ştire grozavă.
Da. “Un grup crede că lui dumnezeu nu-i pasă. Nimic nu contează”.
Ce grup straniu. Da. Sigur sunt nebuni şi sigur vor să vă ia banii.
ADAMUS: Sigur.
ADAMUS: Nu contează.
CHRIS: Ba contează.
ADAMUS: Nu contează.
ADAMUS: Da.
ADAMUS: Nu.
CHRIS: Nu?
ADAMUS: Nu.
ADAMUS: Nu.
ADAMUS: Ba da.
CHRIS: Deci unii dintre cei care se referă la Pământ ca la casa lor
sunt cei care pleacă?
ADAMUS: Da.
ADAMUS: Da.
ADAMUS: Oh nu, nu. Nu am, dar am să-ţi spun că strămoşii tăi sunt
cu totul…
ADAMUS: Da.
ADAMUS: Da!
ADAMUS: Da.
ADAMUS: Da.
ADAMUS: În regulă.
ADAMUS: Corect.
ADAMUS: Corect.
CHRIS: În esenţă tu l-ai scos din viaţa lui şi trăieşti în locul lui. De
ce nu poate să afle el şi să ne reveleze nouă înţelepciunea?
ADAMUS: Da.
ADAMUS: Da.
ADAMUS: Da.
ADAMUS: Da.
CHRIS: Ei pot numi Pământul casa lor după ce vor muri? Asta este?
O să-ţi spun asta: scopul este makyo. Orice scop, orice pasiune,
orice scop este Vechea Energie. Este un mod vechi de a gândi.
Acum, în opinia mea…
CHRIS: Eşti extraterestru, eşti din spaţiu, nu-i aşa? (multe râsete)
Asta nu e casa ta.
ADAMUS: Tot aşa cum eşti şi tu, dacă o spui în aceşti termeni.
CHRIS: Nu. Fiinţa umană care a moştenit viaţa, cea care, ştii, este
vie ca fiinţă umană, dar e împiedicată să-şi experimenteze viaţa sa,
pe deplin pe cont propriu…
ADAMUS: Bun. Ok, acum ţine-ţi gândul. Aşa cum am mai spus, s-ar
putea să vrei să te retragi aici.
CHRIS: Nu sunt ei, ci oamenii care… (probabil: „îşi iau banii pentru
ei”)
Tobias a vorbit despre aceste lucruri acum mulţi, mulţi ani, când a
spus că multe specii vor părăsi Pământul[3]. Vor exista unele
îngrijorări că e vorba despre încălzirea globală, de un complot
extraterestru sau altele de acelaşi gen, aşa că vor fi multe teorii ale
conspiraţiei în jurul acestui fapt. Cauldre m-a rugat să abordez asta.
Ce se petrece?
Ei bine, există specii care s-au aflat pe Pământ de eoni de timp, care
au fost parte a energiei Gaiei şi care au servit unui scop, au păstrat
un echilibru al energiei, dar timpul lor s-a dus, ele nu mai aleg să fie
aici şi, mai important încă, fac loc unor specii noi.
Deci ce se petrece? Noi energii vin din alte tărâmuri, nu doar din
spaţiu, ci din alte tărâmuri. Acestea sunt literalmente Noi Energii,
niciuna precum energiile vibraţionale pe care le-aţi experimentat în
trecut. Aşa că nu este doar un volum mai mare de Veche Energie,
sunt energii cu totul noi. Ele literalmente vin pe frecvenţe ale
luminii, însă într-un spectru pe care nu-l percepeţi neapărat cu ochii
fizici, în cea mai mare parte. Însă eu vorbesc de ceva timp şi spun
că o să vedeţi lumini pe cer, atât ziua, cât şi noaptea, lumini care
apar. Nu vor fi precum luminile unor nave spaţiale extraterestre. Nu
vor fi mici obiecte ce se mişcă pe cer, însă vor ilumina cerul. Deja
există astfel de exemple şi nu e vorba despre aurora boreală.
Acestea vor arăta diferit.
Aşa că, într-un fel, timpul este perfect, deoarece undele de Nouă
Energie vin şi nu vor afecta cu adevărat părţi vechi din voi sau
părţile din voi ce sunt încă în Vechea Energie. De fapt vor stimula,
vor inspira părţile noi sau cele care se dezvăluie acum din ADN.
Acolo le puteţi respira. În loc să vă faceţi griji pentru peşti, pentru
găini, pinguini şi toate celelalte, respiraţi. În loc de a vă pune un fel
de costum de protecţie sau cristalele, bijuteriile ori vreo tinichea pe
care v-o vinde cineva ca să rezistaţi sau ca să respingeţi aceste
unde, doar respiraţi-le. Este energia voastră. Voi aţi creat-o. Noua
Energie, nu vibraţională, ci expansională, este aici pentru voi.
2011 va fi un an foarte intens – am vorbit despre asta în sesiunea
de săptămâna trecută (channelul „2011 – Intens şi Personal”[4]) –
foarte intens. Lucruri ieşite din comun vor apărea în vieţile voastre,
vă vor apăsa butoanele. Va fi foarte intens, dar şi foarte familiar,
pentru că sunt lucruri prin care aţi trecut.
2011 şi chiar şi 2012 vor fi cel mai bun timp pentru fiecare dintre
voi, cel mai bun timp ce a fost vreodată ca să faceţi ceva nou. Am
vorbit despre asta de multe ori. Vă este mai multă energie
disponibilă ca să faceţi ce vreţi în viaţa voastră, mai multă energie
vine. Va scoate afară sistemele vechi, dar deja aţi trecut prin asta.
Deja aţi experimentat asta, astfel că acum puteţi respira acele
potenţiale. Este cel mai bun timp pentru voi.
ADAMUS: E chiar aici, sus. Dar acestea fiind spuse, draga mea, tu şi
cu mine am discutat mult. Ai succes. Ai dovedit succesul. Nu e
nevoie să te întrebi despre el, ai dovedit succesul. Ai mers pe
diverse căi pentru motive foarte bune şi ai percepţia că eşti falită.
De fapt nu este aşa. De fapt te descurci foarte bine. Dar, draga
mea, tu ai un talent incredibil. Tu eşti… nu vreau să spun
„puternică”. Eşti hotărâtă. Hotărâtă. Ce oportunitate ai în acest an
să şi faci asta!
ADAMUS: O să o fac.
KERRI: … pentru puţin timp?
ADAMUS: Da, pentru puţin timp, doar 12 minute sau mai mult. Aşa
că este un timp incredibil, dar se leagă de cel mai obişnuit simptom
Shaumbra, un simptom al trezirii, pe care noi îl auzim acum. Care
este acesta? (multe răspunsuri, inclusiv “încredere,” “minciuni,”
“oglinzi,” “confuzie,” “sunt aşa de multe”, “amânare”)
Bule de potenţial
Potenţiale, deci, mai multe decât aţi văzut vreodată. Cum atrageţi
potenţialele în viaţa voastră? (cineva spune: “Respirăm”) Respiraţi.
E bine. E bine. Dar daţi-mi voie să fiu puţin mai pragmatic – de
obicei de frică, din disperare şi suferinţă aţi vrut schimbarea.
SUSAN: Imaginaţia.
DAVID: Da.
Următorul tricou
LINDA: Pentru cei care traduc, „Nu dau doi bani” înseamnă „Nu-mi
pasă”?
ADAMUS: Similar.
ADAMUS: Similar, dar pot fi puse în aceeaşi categorie. “Nu dau doi
bani.” “Nu-mi pasă”. Hello, cuvintele preferate ale lui Tobias din
Piramida Mare[5] – “Nu contează.” Nu contează. Nu contează.
Oamenii s-au prins în datul celor doi bani. De fapt, asta devine parte
a motivului lor pentru a trăi. Trebuie să le pese de ceva. Trebuie să
aibă o pasiune. Au o misiune, o cauză şi un scop. Îi face să meargă
mai departe. Îi face virtuoşi. În cele din urmă, în prezenţa adevărată
a lui Eu Sunt, nu contează. Cu adevărat nu contează. Nu dau doi
bani. Nu contează, pentru că totul este în perfecţiune. Totul se
rezolvă. Şi voi sunteţi dumnezeu. Încetaţi să vă mai luptaţi cu asta.
Încetaţi să vă mai pese de asta.
Acum, din nou, mulţi se vor supăra, dar “Nu dau doi bani dacă mor
peştii, dacă păsările cad din cer.” Cu adevărat! Nu e nevoie să o
luaţi pe umerii voştri. Nu e nevoie să salvaţi delfinii, balenele,
furnicile care înţeapă sau – oh, da, sărmanele furnici care înţeapă –
sau gândăceii din mobilier. (râsete) Acestea nu sunt cauzele
voastre. Acestea nu sunt cauzele voastre şi, de fapt, atunci când
funcţionaţi pe principiul cauză-efect, atunci când vă gândiţi că
trebuie să preluaţi fiecare cauză, vă face să vă simţiţi bine. Vă face
să vă simţiţi importanţi. Voi salvaţi lumea – da, voi şi Lancelot, voi
salvaţi lumea – dar de fapt doar se adaugă realităţii. Se adaugă
problemelor vechi.
ADAMUS: Oh, da, da. Oh, da. Eu Sunt Cel Ce Sunt, pentru că nu
dau doi bani. Eu Sunt Cel Ce Sunt, pentru că accept toate lucrurile
aşa cum sunt, toate lucrurile aşa cum sunt, în stare lor perfectă de a
fi. Ce tricou şocant de purtat în public! Oamenii vor spune: „Ştii, ar
trebui să-ţi pese. Ar trebui să-ţi pese de politică. Ar trebui să-ţi pese
de mediul înconjurător”. Nu, pentru că, de fapt, veţi fi mult mai
eficienţi în potenţiala schimbare de conştiinţă dacă nu vă lăsaţi
prinşi în dramă. Atunci când nu vă lăsaţi prinşi în dramă.
Aşa că acesta este un altul. Voi vorbi despre al treilea tricou înainte
de a pleca, dar cu asta, dragi Shaumbra … sunt patru, da, dar mă
voi ocupa doar de trei astăzi. Pe unul îl păstrez.
Întrebări şi răspunsuri
LINDA: Acum?
ALAYA: Mulţumesc.
ADAMUS: Da.
ALAYA: Cu toate bulele din jur, cu toate potenţialele ce plutesc în
jur, cum să ştii pe care să îl alegi? Cum să facem… Vreau să spun că
sunt aşa de multe şi uneori devine confuz.
ADAMUS: Da.
ALAYA: Mulţumesc!
ADAMUS: Poţi crea iluzia că maşina de bule scuipă câte o bulă din
când în când, dar de fapt nu se opreşte niciodată.
ADAMUS: Absolut.
ADAMUS: Absolut.
ADAMUS: Asta este bucuria vieţii. Şi nicio bulă nu vă poate face rău,
credeţi sau nu, pentru că nu daţi doi bani. (râsete) Lucrurile vă pot
răni doar atunci când daţi doi bani.
ALAYA: Mulţumesc.
ALAYA: Da.
ADAMUS: Da, dar mi-ar plăcea să încerc pălăria. Da, îţi mulţumesc.
Ei bine, nu e prea bună. Da, da, da. El (Cauldre) are capul mare.
Da. Excelent. Excelent răspuns. Îţi mulţumesc.
ADAMUS: Da.
LINDA: Următoarea întrebare.
ADAMUS: Da.
ADAMUS: Corect.
ADAMUS: Da.
ADAMUS: Corect.
De fapt este un punct foarte bun, pentru că multe lucruri vor apărea
din pământ în acest an. Voi vorbiţi despre WikiLeaks – indiferent
cum se întâmplă să vă gândiţi la ea, este doar un vehicul pentru
lucruri ce trebuie să iasă la lumină. Lucruri ce au fost ascunse –
înşelăciuni, minciuni – trebuie să iasă la lumină. Trebuie să iasă.
Veţi vedea multe din acestea în anul ce vine. Unele dintre ele vor fi
puţin şocante pentru voi, ca oameni, însă vor fi foarte şocante
pentru organizaţiile ce vor fi expuse. Va provoca şi mai mult conflict
şi controversă. Va pune combustibil în foc pentru tranziţia la noua
conştiinţă, conştiinţa lui Eu Sunt. Excelent. Bună întrebare,
mulţumesc, Jean. Bun răspuns.
TRISH: Ştiu?
Înapoi la întrebarea ta. Singurele lucruri care sunt ale tale sunt cele
pe care le alegi. Ceea ce alegi şi poţi alege orice vrei. Poţi alege să
ai gânduri nebuneşti sau ciudate sau oricum altfel, însă singurele
lucruri care sunt ale tale sunt ale tale.
Următorul tricou
SART: Eu doar…
ADAMUS: Aşa o să fie. (multe râsete) Oh, da, iar apoi o să te întorci
şi o să spui: “Adamus, iadul a îngheţat. Ce să fac?” Şi ce o să-ţi
răspund eu, draga mea.
Unii dintre voi… ei bine, nu tu, Elizabeth, nu tu, însă unii dintre voi
au răni vechi şi vă ţineţi de ele ca şi cum ar fi vreun însemn de
onoare acele cicatrici, acele cicatrici emoţionale. Eliberaţi-le, cu
adevărat nu mai sunt ale voastre. Sau puneţi-le în foc, transmutaţi-
le. Mai avem nevoie de un buştean. Focul nostru al transmutării
devine cam subţirel. E nevoie de un foc mare pentru alchimie şi ca
să sperie stafiile. Nuuuu, nuuuu! (râsete)
Minimizaţi ceea ce aţi numi logica, modul vostru de a gândi. Aţi avut
tipare foarte vechi în modul în care analizaţi situaţiile şi în care
gândiţi. Are tendinţa de a fi un labirint. Minţii îi place să facă
lucrurile complexe. De ce? Ei bine, are un motiv pentru a fi acolo,
astfel că îşi creează complexitatea cu un scop. Simplificaţi. Există o
metodă mai simplă de a gândi.
LINDA: Nimeni?
JOE: Într-adevăr.
ADAMUS: Aşa că tu eşti cel care alege. Sau era George Bush?
ADAMUS: Dar e acelaşi lucru. Tu eşti cel ce alege, iar aici este un
lucru interesant. Mintea joacă renghiuri: “Nu ştiu cu cine vorbesc.
Nu ştiu dacă este Adamus. Nu ştiu dacă… poate că este Kuthumi.”
Poate că asta s-a petrecut azi: Kuthumi pretinde că eu sunt
Adamus. Nu, aş fi spus “Namaste.” Mi-ar fi scăpat. Nu mă pot
abţine. (râsete)
ADAMUS: În franceză.
Aşa că, dragi Shaumbra, este timpul. Încă o întrebare, foarte rapid,
apoi e vremea pentru al patrulea tricou.
CHRIS: Eu… Eu obţin orice vreau, de fapt. Dar sunt puţin preocupat
de ceea ce aud. Poate că interpretez lucrurile greşit, dar te întâmpin
aici cu intenţii bune. Şi, dacă eşti bun, îmi menţin întâmpinarea.
ADAMUS: Da.
ADAMUS: Mm hmm.
CHRIS: Iar dacă ar fi adevărat că eşti bun şi eşti aici cu intenţii bune
şi ai sugera ca oamenilor să le pese de păsările şi de peştii acestei
creaţii, atunci asta ar fi o indicaţie că eşti bun. Dar să treci cu
vederea asemenea lucruri?
ADAMUS: Diabolic.
ADAMUS: Da.
Dacă îţi spun că vin din lumină, de unde ştii că nu mint? Dacă îţi
spun că vin din întuneric, o să te sperii de moarte. Aşa vă tu decizi.
Tu decizi. Sunt din lumină sau din întuneric?
SART: Da!