Soarele si Luna

Baladele fantastice cuprind o zecime din repertoriul national

reprezentand de fapt stocul cel mai mic.In acestea protagonistii umani
infrunta forte supranaturale,lupta fiind cu sorti schimbatori,adesea actantul
uman fiind coplesit de puterea supranaturala.Apar teme diverse.In Soarele si
Luna apare natura incestuoasa-iubirea soarelui pentru sora sa.
Aceasta este o balada fantastica deoarece:
 Personajele au atribute exceptionale, de basm(soarele construieste
scări de fier, de ceară,un pod peste Marea Neagra iar la capat o
manastire, pentru a-i face pe plac surorii sale).
 Apar personaje personajele istorice(Adam si Iova),
 Realitatea e transfigurata in unele locuri cum ar fi raiul si iadul.
 Soarele si Iana se metamorfozeaza in Soarele si Luna,astre in veci
stralucitoare pe cerul zilei respectiv al noptii.
 Iana Sânziana locuieşte "în prundul mării" (sau în "ostrovul mării"), La
Mânăstirea Albă, zidită pentru ea, ca dar de nuntă, de Sfântul Soare,
care a căutat-o îndelungat prin lună şi prin stele.Ea este prezentata ca
“personificand tinereţea, frumuseţea, perfecţia omenirii sub chipul de
copilă gingaşă şi răpitoare.”
 In balada “Soarele şi luna” pe lângă cifra trei apare cifra “nouă,”
multiplu întreit al lui trei: “Verde trei smicele, / Sunt nouă argele,
Oleo, nouă ani, / Tot pe nouă cai! / Nouă am omorât / Nouă am
şchiopit, /Nouă-n drum am stat..”
La nivelul textului “Soarele şi luna”apar locuri comune numite şi
locuri tipice sau formule călătoare care tocmai prin mobilitatea lor
devin elemente fixe sau de fixare

Subiectul trateaza problema incestului fratern.Conflictul baladei este

desemnat chiar din prima parte a baladei.In cele mai multe variante,soarele
se plange ca a umblat toate vaile,luncile,dealurile “ o fina aluzie la circuitul pe
care astrul in face in cursul unei zile,in singuratate,pe bolta cereasca-fara sa
gaseasca pe cea potrivita inimii”,ca apoi sa incheie:
Iano,sora mea.
Ia-ma tu pe mine,
Ia-ma de sotie....

1
 Caci: Ochisorii tai
Parca sunt ai mei;
Trupusorul tau
Parca este al meu!
Versurile ce exprima similitudinea celor doua astre devin aluzive in
cadrul nuntilor,se pune accent pe ideea morala si materialul simbolic.
La cererea in casatorie sora raspunde:
Frate fratioare
Unde-ai mai vazut
Si-ai mai pomenit,
Sa ia sor’ pe frate-
Asta nu se poate.
Odata desemnat conflictul,bardul anonim ramane sa-l rezolve dupa legi
proprii eposului si conform cu imensul depozit de legende,cu o intreaga
mentalitate a colectivitatilor despre pacatul casatroriei intre rude.Astfel
putem remarca atitudinea originala a cantaretului in a trata motive legendare
de circulatie universala prin prizma unei conceptii de viata,fara de care
multimea de povestiri despre soare si luna,ar fi ramas in zona prozei
fantastice.
Pentru a evita cererea fratelui,sora il supune la nesfarsite
incercari,cele mai frecvente fiind:cladirea unui pod de fier si otel,de arama
ori de argint,ba chiar din ceara,peste Marea Neagra la capatul acestuia
ridicand o manastire:
Chip de pomenire
Chip de cununie
C-o scara de fier
Pan’ la-naltul cer!
Autorul se inspira din viata reala in creatia sa.Nimic nu e abstract sau
cautat,ceea ce-l preocupa in chip deosebit este ideea poetica.
Cantaretul ilusteaza pe de o parte,marea dragoste a astrului,pe de alta
parte incearca sa sublinieze ideea morala a pacatului casatoriei fratelui cu
sora.Ca sa scape de Soarele “pacatos”,Iana il ia si il urca pe scara facuta de
el la “judecata lui Dumnezeu” sau a lui “mos Adam” ca “ ie mai batran si stie
mai bine legea din strabuni”. Soarele e purtat prin rai si iad,pentru a vedea
imaginile inspaimantatoare ale pacatului si sa renunte la casatoria cu sora sa.
Partea constituie o admirabila ilustrare a legaturilor dintre cantecul
batranesc cu basmele si cartile religioase apocrife.Ceea ce vede il
inspaimanta.

2
 De ce-mi vedea
Paru-i se sburlea
Ca-n focuri ardea
Greu se vaieta
Hoti si calcatori
Rau carmuitori
Si nurori pizmase
Si soacre trufase
Fii necuvinciosi
Preoti mincinosi.
Acesta mai sublineaza starea prin care trecea astrul:
Soare cand vedea
Greu sa-nspaimanta
La Adam striga:
- Adame,Adame.
D-ai facut vr-odata bine
Fa acuma si cu mine,
Te rog ca pe Dumnezeu
Vezi de sufletelul meu!
Si totusi....
Pe loc ca uita
La Iana gandea!
Scena e frecventa si in picturile murale ale manastirilor
bucovinene.Alte imagini,ale unor pasarele albe si negre,ale unor purcelusi ce
rama,innoroiti,pun in fata lectorului acestor variante o fata a lumii “ de
dincolo” intalnita in literatura populara si scrisa a evului mediu.Frecvente in
unele variante culese la inceputul secolului nostru,astfel de elemente
religioase dispar in cele culese recent.Dealminteri in baladele populare ale
romanilor,inregistrate in perioada dintre cele doua razboaie,se remarca o
tendinta generala: motivele din legendare si fabuloase,strabatute de unele
elemente religioase devin mai mult lirice ori mai schematizate,desprinse de
tot ce constituia esenta lor mistica medievala.
Tabloul final,cu care se incheie intregul zbucium al astrului,de a se
casatori cu sora sa,Iana Simziana,intregeste o actiune valoroasa. Pe drumul
catre cununie,la manastirea de pe podul de peste mare,Iana sare in apa ,
prefacandu-se in mreana, pe care Dumnezeu o ia si o transforma in
luna,blestemandu-i pe amandoi:
Sa nu va-ntalniti,

3
 Nici sa va gasiti,
Nici sa vorbiti!
La un loc sa nu fiti.
Cand unul o fi la rasarit,
Alant sa fie la apus.
Demn de subliniat si pentru aceasta creatie a cantaretului anonim
carpato-dunarean este ca acesta nu concepe motivul ca o lectie
didactica,greoaie si de austera morala.
Astfel ca in Transilvania intalnim textul “Fratele si Sora” iar in Oltenia
,Muntenia, Dobrogea, si Moldova textul “ Soarele si Luna”.
In Varietatea variantelor transilvanene , ”fratele cere surorii sale sa
se casatoreasca cu el.Inspaimantata,aceasta incearca sa-l abata de la
aceasta intentie,trimitandu-l in lume sa-si caute alta mireasa.El o asculta dar
se intoarce,reinnoindu-si cererea.Atunci fata ii cere sa ridice scara pana la
cer in alaiul de nunta,sperand ca in felul acesta va scapa.Fratele,insa le
indepineste pe toate,dar pana la urma elementele naturii si cele
supranaturale se opun incestului”.In unele variante fata se sinucide pentru a
nu comite pacatul.Astfel nunta nu mai are loc,oprindu-se incestul.
George Calinescu,arata ca “incestul reprezinta in mitologie ceea ce
adulterul este in roman si analiza subiectului in basme,cu care este normal sa
punem in legatura cu aceasta piesa”.Astfel ca acest subiect este foarte
vechi,tine de o epoca indepartata cand s-a instituit prohibirea incestului. Nu
apare neparat o interventie crestina,pentru ca se stie ca incestul a fost
prohibit inca dinaintea aparitiei crestinismului. La Bulgari,subiectele privind
diferite forme de incest sunt numeroase,mai numeroase decat la noi.
Subiectul cel mai apropiat de materialul romanesc e urmatorul:
“Craiul Stefan doreste sa ia de nevasta pe sora sa.Aceasta ii cere sa
faca un sir de ispravi imposibile (sa zideasca o biserica in mijlocul marii,o
fantana pe mare,o manastire ale carei clopote sa sune singure si ale carei
lumanari sa arda de la sine).In fine,ii mai cere sa adune pe toti
vladicii,diaconii si popii spre a-i intreba daca o asemenea nunta e
permisa.Craiul Stefan le savarseste pe toate.Pentru a afla
adevarul,vladicii,diaconii si popii sunt aruncati intr-un cuptor incins.Ard
toti.Raman vii numai aceia care au afirmat ca fratele nu se poate casatori cu
sora sa.”
Paralelismul tematic dintre materialul romanesc si cel bulgar este
aproape complet:la romani lipseste episodul arderii vladicilor iar la
bulgari,episodul sinuciderii fetei.In ambele cazuri,incestul este

4
condamnat,iar sora incearca sa scape de el cerand fratelui sa indeplineasca
sarcini imposibile,pe care acesta le indeplineste totusi.
La popoarele Iugoslaviei exista o varianta foarte apropiata de cea a
bulgarilor:
“Tarul sarbesc Stefan,vrea s-o ia in casatorie pe sora sa
Ruxandra.Aceasta accepta cu conditia ca el sa-i zideasca trei sute de
fantani,sa-i faca trei pocale de aur cu care sa bea apa,sa-i faca apoi o
biserica de marmura in care sa aduca trei sute de calugari,doisprezece
vladici,pe toti cei patru patriarhi sarbi,precum si pe diaconul Iovan cu oamenii
lui.Tarul Stefan le facu pe toate.Calugarii,vladicii si patriarhi au fost de
acord cu casatoria;s-au opus numai diaconul Iovan si oamenii lui.De necaz
Tarul Stefan i-a aruncat pe opozanti intr-un cuptor incins,insa acestia nu s-au
prapadit;aruncandu-i apoi pe ceilalti ce-i fusesera favorabili,toti au
ars.Atunci Tarul Stefan a renuntat s-o mai ia in casatorie pe sora-sa
Ruxandra”.
Se vede fara prea mare dificultate ca intre materialul bulgar si
aceasta varianta iugoslava,exista foarte stranse legaturi artistice.Cu toate
diferentele,care tin de o interpretare locala,subiectul e in liniile lui
generale,acelasi.Se observa ca varianta romaneasca s-a dezvoltat in
conexiune stransa cu materialul corespunzator bulgar,mai putin cu cel din
Iugoslavia,unde s-a gasit o varianta apropiata de materialul bulgar.Astfel se
poate presupune o origine comuna.

Simboluri

Luna-sora a soarelui,este si ea un personaj antropomorf.E prezentata

in textul de baza “Soarele si Luna” sau “ Nunta Soarelui”ca o fata pe potriva
soarelui ca frumusete si harnicie.Cand soarele ii cere casatoria
incestuoasa,ea il refuza,obligandu-l sa execute o suma de fapte considerate
imposibile,dar pe care fratele - in atotputernicia sa - le infaptuieste
numaidecat,staruind in intentiile sale.Pentru a ascapa de obsesia incestuasa a
fratelui sau,lina uzeaza o stratagema si se arunca in apa ca “Ilincuta
Sandrului”.Dar Dumnezeu nu poate lasa ca noaptea sa nu aiba un luminator al
sau si o salveaza,prefacand-o in mreana si apoi asezand-o pe cer,in asa fel
incat niciodata sa nu se mai intalneasca cu soarele.
Simbolismul Lunii este corelat de acelasi al soarelui.Caracterele ei
fundamentale sunt doua si deriva pe o parte,din faptul ca luna este lipsita de
lumina proprie si nu este decat o reflectare a soarelui,pe de alta parte,ea

5
simbolizeaza dependenta si principiul feminin precum si periodicitatea si
reinnoirea.In aceasta dubla calitate,luna este simbolul transformarii si al
cresterii.
Este un simbol al ritmurilor biologice:astru care creste,descreste si apoi
dispare,a carui viata este supusa legii universale a devenirii,a nasterii si a
mortii(...)are o istorie poetica asemeni cu cea a omului,dar disparitia ei nu e
niciodata definitiva.Luna simbolizeaza si timpul care trece,timpul viu pe care-
l masoara prin fazele ei succesive si regulate.
Luna mai este si primul mort.Timp de trei nopti in fiecare luna,ea e ca
moarts,dispare...Apoi reapare si sporeste in stralucire.La fel si decedatii,se
presupune ca obtin o noua modalitate de existenta.Luna este pentru oameni
simbolul acestei treceri de la viata la moarte si de la moarte la viata.
Luna este totodata si un simbol al cunoasterii
indirecte,discursive,progresive,reci.Luna,astru al noptilor evoca in plan
metaforic frumusetea dar si lumina in imensitatea intunecimii.
Aceasta lumina nefiind decat o reflectare a luminii soarelui,luna este simbol
al cunoasterii prin reflectare,adica al cunoasterii
teoretice,conptuale,rationale.Din acelasi motiv luna este “yin”,raportata la
soarele “yang”,ea este pasiva ,receptiva.Este apa in raport cu focul solar,frig
in raport cu caldura,nordul si iarna simbolic opuse subului si verii.

Soarele-Este o fiinta antropomorfa.E un tanar care nu-si afla o

sotie pe potriva sa si se indragosteste de sora sa,luna.Din textul cantecului
rezulta ca ar umbla calare,ceea ce ne duce cu gandul la idei stravechi,care
insa nu repeta formulele cunoscute la noi,dupa care in prima jumatate a zilei
carul lui e tras de cai,iar in cea de a doua jumatate,de boi.Nu se face nici o
referire la mama sau la tatal sau,cunoscuti din ritul “scaloianului”,ci numai la
sora-sa pe care incearca s-o ia de sotie.E refuzat de teama incestului.
Simbolismul soarelui este tot atat de plurivalent pe cat de bogata in
contradictii e realitatea solara.Soarele se infatisaza ca o manifestare a
divinitatii.El poate fi conceput ca fiu al zeului suprem si frate al
curcubeului.Este izvorul luminii,al caldurii si al vietii.Razele sale figureaza
influentele ceresti sau spirituale primite pe pamant.
Soarele se afla in centrul cerului,asa cum inima se afla in centrul
pamantului.Este vorba insa de soarele spiritual,pe care simbolismul vedic il
reprezinta nemiscat la zenit si care mai este numit si “ inima sau ochiul lumii ”.
Daca lumina raspandita de soare,reprezinta cunoasterea

6
intelectiva,soarele,el insusi este inteligenta cosmica,asa cum inima este in
fiinta”sediul facultatii cunoscatoare”.Soarele ascute cunostintalimitelor,el
este lumina cunosterii si focarului de energie.

Iova –E numele popular al personajului biblic Eva.Apare o singura

data,ca personaj absolut pasiv alaturi de Adam,in drumul lui prin rai si
iad,spre a impiedica incestul fratern dintre soare si luna.

Soarele si luna din balade şi colind, pe lângă semnificaţiile, mărcile

oralităţii,
funcţiile contextuale pe care le posedă capătă noi valenţe, relevând pe lângă
atributele de corpuri cereşti,umanul mitizatşi mitul umanizat
Conform opiniei lui Mihai Coman, în “Soarele şi luna: Ceea ce nu are sens în
plan uman (fratelece-şi iubeşte sora) capătă un alt sens în cel stihial (fuga
fratelui după sora sa)şi deşi este postulată identitatea ei formală luna, Sora
Soarelui nu este o prezenţă selenară.”
Mircea Eliade, Petre Culian pun acest astru în legătură cu lumea morţilor,
lumea spiritelor.
Sfânta Magdalena, Sfânta Varvara şi Sfânta Maria.” Eroina Iana
Sânziana este prototip al lunii. În basme apare ca personaj, în baladă este:
“Sora Soarelui / Fata Sfântului.” Conform credinţei populare în primul cer
locuiesc: luna, soarele şi Sfântul Ilie. Din versurile: “Şi la Moş Adam / Şi la
mama Eva”
Rezultă că tatăl ei este Moş Adam, iar mama Moaşa Eva, personaje întâlnite
şi în Fata frâncului. Pestemitul precreştin s-a suprapus cel creştin
(Dumnezeu, Eva, Adam, Crăciun). Dacă în legendă, ariciul le dă cailor jar, în
această variantă este substituit de Moş Crăciun:”Când măgarul ăsta /Pietre
mi-o mânca,
/ Atunci, dragii tatei, / Voi vă veţi lua.”
Dacă în majoritatea baladelor, Iana Sânziana se sinucide, zborul fiind
un act de disperare, de eliberare cathartică, singurul în măsură de a-i opri
zbuciumul interior soarele, arătându-i surorii razele cad amândoi în mare.
Balada se încheie, nu cu blestemul Evei, ci al lui Dumnezeu: “Să nu vă-
ntâlniţi, /Nicisă vă găsiţi / Nici să mai vorbiţi (anaforă) / La un loc să nu
fiţi / Când unul o fi la răsărit, / Ălalalt săfie la apus!”
“Dată fiind identitatea de conţinut între cântecul epic şi legendă, ne
punem întrebarea dacă balada poate fi considerată un echivalent al naraţiunii
mitologice. Mitologia este o formă a religiei populare. Fiinţele mitologice sunt

7
prezentate acţionând într-un chip asemănător divinităţii. Omul este
dependent de voinţa şi, nu de puţine ori, de capriciile lor, el se supune puterii
lor, urmează prescriptiile rituale,si respecta interdictiile.In felul acesta omul
evita contactul cu divinitatea capabila sa-l vatame sau sa-l anihileze.Privite
din aceasta perspectiva,legendele mitologice sunt sacre.Ele sunt
adevarate.Fiind adevarate ,trebuie crezute.Spre deosebire de
acestea ,cantecele epice sunt o specie seculara a literaturii.Scopul lor este
sa distreze,sa fie placute celor care le asculta.Un cantec,fie el epic sau liric
nu are o functie rituala.El se poate referi desigur la un fapt ,considerat real,
care a fost crezut,dar a incetat sa mai fie.”
Maestru al artei tabloului de natura si portretului,manuind cu
dexteritate dialogul care confera naratiunii vivacitate,lautarul creaza cadru
poematic baladei.Autorul e stapanit de idealuri artistice.Materialele
legendare sunt selectate si potrivite continutului numai in masura in care ele
dau aripi poetice naratiunii,inscriind astfel in literatura folclorica o alta
capodopera cu valoare universala.

BIBLIOGRAFIE

8
 Amzulescu,Al.,Cantecul epic eroic,Editura academiei RSR,1981
 Barlea,Ovidiu,Folclorul RomanescII,editura Minerva,1983
 Caracostea,Dumintru,Poezia traditionala romana,II,Editura pentru
literatura,1969
 Chevalier,Jean,Dictionar de simboluri,
 Eliade,Mircea,De la zalmoxis la Ghenghis-Han,Editura Stiintifica si
Enciclopedica,1980
 Fochi,Adrian,Coordonate sud-est europene ale baladei populare
romanesti,Editura Academiei RSR,1975
 Fochi,Adrian,Cantecul epic traditional al romanilor,Editura Stiintifica
si Enciclopedica,1985
 Talos,Ion,Mesterul Manole.Contributii la studiul unei teme de folclor
european,Editura Minerva,1973
 Vrabie,Gheorghe,Balada populara romana,Editura Academiei RSR,1966