S-a nascut in 1936 la Bulzesti-Dolj.

Liceul l face la Predeal,apoi Facultatea de

filologie a Universitatii din Iasi.Debuteaza in revista ,,Iasul literar''.Volume
de poezii:
,,SINGUR PRINTRE POETI''-1963
,,POEME''-1965
,,MOARTEA CEASULUI''-1966
,,TINERETEA LUI DON QUIJOTE''-1968
,,TUSITI''-1970
" SUFLETE, BUNE LA TOATE" - 1972
"ASTFEL" -1973
,,LA LILIECI''- volumele I - IV ntre 1973-1998
"DECANTATOAREA" 1976
"FANTANI IN MARE" - 1982
"APA VIE, APA MOARTA" - 1987
"TRAVERSAREA" 1994
Teatru:,,Iona'', ,,Paracliserul'', ,,Matca''.
Marin Sorescu este un poet cu mare ecou la public. Poezia sa este de comunica
re directa ,gasind intr-un chip fericit calea accesibilitatii.
Subiectele poeziilor sunt luate de peste tot,deoarece poetul crede ca univers
ul lumii noastre are atata poezie,cat introducem noi intr-insul.
Poezia nu este o insusire a lucrurilor ci a individualitaii care le priveste
in mod obisnuit,Marin Sorescu alege ca pretext de meditatie obiectele cele mai
indepartae de prejudecata curenta. Ex:poezia ,,Lada'':
Aici o lada, alaturi de alt element, marea, poate sugera conditia vietii pre
care si de amara ironie in care traieste individul de rand.
Poetul isi inchipuie ca se afla pe tarmul marii si distribuie corabii.Tocmai
cand temina de distibuit corabile,vin doi insi si cer si ei o corabie.El le spun
e ca nu mai are nave, mai cauta si repeta raspunsul.Vazand ca sunt oameni serios
i le da o lada,sfori,panza si toate cele trebuincioase pentru a-si construi o corabi
e. In realitate poezia este o
meditatie trista , dar fantezia este inselator surprinzatoare.Marea este simbol
al vietii ,omul trebuie sa pluteasca. ,, Si - mi era mila de ei / Si s -au suit
in lada aia ,/Marea e aici la doi pasi, / O vede toata lumea
Dar cine stie unde se termina / Si ei cu lada aia ''

Un poem pe tema sortii , a destinului care nu se stie cand are moartea ; '' Hale
barda ''.
De asta data viata este vazuta ca o cursa lunga in troleibuz unde este inghe
suiala mare , microbi.
Un mos tine in mana o cazma ca pe o halebarda si din cand in cand mai pocnes
te pe cate unul.
'' E batran mosul, de cand lumea / Are o pata mare pe ochiul drept / Ii mai
si tremura mana pe deasupra / Asta acum o sa- mi scape cazmaua in cap / Ma gand
esc, lua-l-ar dracu. ''
Batranul pare politicos , vorbaret , dar treptat pocneste in cap trei sfer
turi din pasageri , cu toate ca-si cere scuze si blesteama cazmaua .
Drumul e plin de gropi si soferul isi face cursa, n-aude strigatele pasager
ilor , avand probabil in plan sa mearga pana la capat.
La un moment dat se vede singur cu mosul.Batranul devine politicos, intra i
n vorba cu el. Hurducaturile se intetesc si incep sa discute despre vreme.
In poezia ''Simetrie'' intalnim mitul labirintului.Mitul acesta este cel ca
re determina o drama a optiunii. Individul trebuie sa strabata un labirint care
nu e altceva decat viata si la fiecare pas e pus in situatia de a alega intre do
ua drumuri. De fiecare data greseste si o ia pe drumul cel mai greu:
'' Mergeam asa
Cand deodata in fata mea
S-au facut doua drumuri
Unul la dreapta
Si altul la stanga
Dupa toate regulile simetriei ''
Individul o ia intotdeauna pe drumul nepotrivit, in fata se deschid doua
prapastii, apoi doua drumuri, pana cand merindele sunt pe sfarsite, toiagul din
mana l-a imbatranit deoarece '' nu mai dau din el muguri '', ca sa stea la umbra
lor. Ultima perspectiva, ultima deschidere simetrica este a doua ceruri, unul l
a dreapta si altul la stanga. Poetul vrea sa spuna ca omul traieste intr-o tragi
ca nehotarare si intr-o eterna eroare:
'' Toiagul din mana mi-a imbatranit
Nu mai dau din el muguri
Sa stau la umbra lor
Cand ma apuca disperarea
Ciolanele mi s-au tocit de pietre
Scartaie si maraie impotriva-mi
C-am tinut-o tot intr-o greseala ''
'' Alergatorul '' este un poem in care se instuieste mecanismul creatiei s
i al negatiei, al continuitatii si al discontinuitatii in arta. Cultura este un
asemenea sir de utopii tragice. Poetul isi inchipuie un camp pustiu si batatorit
ca un drum, presarat din cand in cand cu cate o carte:
'' Vine unul gafaind de muschi,
Sanatos ca un zeu nou,
Si scuipa pe ea
Pe fiecare la rand
Calca peste ele dumnezeieste
A obosit, a mers destul
Campul se intinde inainte pustiu,
Batatorit ca un drum
Alergatorul cade jos, moare
Devine carte fundamentala - ultimul cuvant
Semn peste care nu se mai poate trece ''
Peste o vreme, insa, aceasta continuitate va fi prelungita, deoarece se a
ude venind un nou alergator.
'' Panda '' este un poem al suspiciunii. Poetul isi inchipuie ca elementele
lumii inconjuratoare se pandesc intre ele, se spioneaza.
Lumea e impartita pe echipe din care nu lipsesc cainii; sunt suspectate f
urnicile, nervurile frunzelor, fluturii si investigatiile continua.
Scriitorul vrea sa spuna ca pentru cei care si-au facut din neincredere o
filosofie de viata, universul este suspect. Morala de final este si ea de o sus
pecta liniste si indiferenta.
'' Cadeam de perfect acord mutual
Ca nimic nu-ti stimuleaza mai mult pofta de mancare
Decat o lume plina de potlogarii ''
Ironie la adresa cititorilor si o aluzie la felul cum a fost primita pies
a ''Iona'' gasim in poezia '' Tusiti ''.
''La cele mai bune replici ale mele
Ai tusit, Scorpie batrana''
.. Acum ai molipsit
Toata sala
Piesa se petrece de la un cap la altul
Intr-o tuse magareasca. ''
In '' Nudism '' Marin Sorescu dezvaluie sursa inspiratiei sale inchipuind
u-se angajat sa care namol la femeile care fac nudism.
Arta s-ar naste pornindu-se de la realitate, dar trecut printr-un filtru
al indiferentei si s-ar reintoarce de unde a pornit ( inspirat ) intr-o forma bi
nefacatoare:
'' Car namol cu o caldare
La femeile care fac nudism
In tinerete aveam o parere mai buna
Despre femei
Dar trebuie sa faca cineva
Si treaba asta ''.
In aceasta postura el observa ca este neglijat de obiectele adoratiei sal
e de odinioara si sfarseste prin a fi si el indiferent.
''Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc <<cel care aduce namol>>
Si-si vad inainte de nudismul lor
De fapt eu nici nu le mai bag in seama
Le numesc << femeile care se namolesc >>
Si ma gandesc la ale mele ''
Arta se naste din '' invective '', pe diferite teme:
''Uneori ma apuca din senin
O pofta grozava de injurat
Car namol si injur;
Dumnezeii tai de viata
De tinerete, de batranete
De fericire
De iubire
De casatorie
De ideal ''
Invectivitatea se transforma in arta superioara, ca si in ''Testamentul''
arghezian.
''Toti acesti Dumnezei
Se prefac in namol de buna calitate
In orice caz femeile il gasesc foarte bun
Si se ung cu el. ''
In ''Tutun'' ideea ar fi ca viata trece mai usor cand te calmezi si vesni
cia e mai usor de suportat, mai ales in momentele esentiale prin care trecem :
''O tigara cand ne nastem
Una cand mergem la scoala,
Alta cand ne casatorim,
O tigara pentru ca ploua,
Si pentru ca nu ploua
Alta tigara
Si uite asa, cu un tutun ieftin,
Nici nu stii
Cand ti-a trecut
Soarta ''
''Absurd'', dupa cum spune si titlul, va folosi aici tehnica absurdului.
Se inchipuie legat de viata, de diferite obiecte la care nu ne-am fi asteptat. E
xemplu: se inchipuie alaturi de sorcova.
Seara ar fi stat pe perete intr-un cui; casatorit cu conopida si ar fi pe
trecut anii cei mai frumosi sub pamant.
Daca s-ar fi casatorit cu o iepuroaica, s-ar fi dezvoltat in directia iep
urilor; daca ar fi iubit-o ar fi fost foarte nefericit, deoarece nu ar fi putut
deveni iepure perfect.
Cu o veverita s-ar fi catarat in copaci ca sa le demonstreze celorlalti b
arbati cat de sus poate sa-l inalte pe barbat o dragoste adevarata.Observam ca i
potezele de metamorfoza ascund ironii.
''Echerul'' ---devine simbol al spiritului dogmatic. Initial echerul a fost
folosit in matematica. Treptat, intr-un mod surprinzator si nefericit el este f
olosit in arta pentru a se masura sentimentele, inteligenta, visele, sufletul. T
oata aceasta tendinta de a dogmatiza seamana cu aceea in care camila ar fi silit
a sa treaca prin urechile acului.
''Don Juan''---Ironizarea problemelor grave a placut si place in poezia lui
Marin Sorescu. El isi propune sa trateze umoristic, parodic, miturile. Asa se i
ntampla si cu mitul lui Don Juan.
'' Dupa ce le-a mancat tone de ruj
Femeile inselate in asteptarile lor cele mai sfinte
Au gasit mijlocul sa se razbune
Pe Don Juan
Ca sa-l supuna, femeile, in fata oglinzii
Isi fac buzele cu otrava, soricioaica
Isi preseaza otrava pe umeri, pe san si
Asteapta victima. Don Juan a presimtit
Pericolul si s-a facut soarece de biblioteca
Nu mai mangaie decat editiile rare,
Cel mult brosate
Nici una legata in piele. ''
Acum are gusturi mai rafinate si femeile il asteapta otravite in cele cin
ci simturi, pana cand Don Juan va fi eliberat de marea lui pasiune pentru editii
rare, zilnic sunt inmormantati sotii morti la datorie, care isi saruta sotia "d
in greseala".
Uneori, Marin Sorescu reia elemente din vechile fabule, alcatuieste altel
e noi, cu morala mult mai accentuata sub invelisuri umoristice. Ex. Fabula '' Pe
rechea'', este o fabula intoarsa.
Lupul agresor si oaia victima formeaza pentru ochii curiosi ai lumii un c
uplu fericit, morala este teribila:
'' Oaia ce-a mancat-o lupul
A format cu el un cuplu
Si-au ramas un lup si-o oaie
De povestea lumii-n ploaie
- Ce-ai facut, cum l-ai luat ? /Oaie draga
- M-a mancat
-Lupule cum de-ai putut
Sa iei oaia?
-Mi-a placut
Oaia ce-a mancat-o lupul
A format cu el un cuplu ''
Intalnim si o varianta a lui ''Zreanta'', dar cainele devine sceptic :
''Blazare''
''Gaina oua iar,
Si-l invelea in ziar
Un ou e munca, draga,
Nu cumva sa se sparga
Grivei stia cuibarul,
Venea, citea ziarul,
Chiar il manca, cu ou,
Zicand: << Nimica nou >>
,,Suflete bun la toate'':aici se ironzeaza obisnuinta de a pune suflet in tot
ceea ce facem,chiar si in ceea ce ce nu merita si ar trebui sa uzam de indifere
nta
,,O,suflete bun la toate!
La privit pe fereastra
La intuneric
La mersul femeilor
Si la apreciat distanta dintre doua gze''
Necesitatea indiferentei in iubire e intalnita in poezia ,,Segment'':
,,Tu ma vei uita poate
De-a-ndoaselea
Cel mai greu iti va fi sa renunti
La trecutul tau
Plin de inflorituri
Ca o stamba
In orice caz
Ne vom uita bine amandoi
Apoi ne ne vom spala pe maini.''
Reintalnim o definitie a lui Don Juan(modern); eternul cuceritor exerseaza in
sentimente folosind femeile ca pe niste ciori.
,,Cand o dragoste/La care lucram mai demult
Mi-a reusit/Atunci o trec pe curat
Pe inima altei femei.''
,,Daca nu cer prea mult'' Cartea, vinul si femeia se dovedesc esentiale pen
tru viata. Poetul isi inchipuie ca ar trebui sa faca naveta intre rai si iad ca
sa tina niste cursuri, pentru aceasta discutie cu Dumnezeu. Intrebat ce obiecte
ar lua cu sine, el raspunde:
'' O carte, o sticla de vin si o femeie, Doamne,
Daca nu-ti cer prea mult. ''
De la inceput se face observatia ca cerinta e prea mare si Domnul ar vrea
sa taie de pe lista femeia, ca sa nu-l tina de vorba. El ar vrea sa-i taie mai d
egraba cartea, deoarece cu o sticla de vin si cu o femeie de langa sine ar putea
scrie alta. Dorinta se repeta si de fiecare data Domnul ar vrea sa-i taie femei
a de pe lista. Intrigat, ''conferentiarul'' raspunde:
'' Ce tot ai cu ea
Ce atata prigoana?
Mai bine taiati-mi vinul
Ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul
Inspirandu-ma din ochii iubitei ''
Nevrand sa renunte la femei, tragem concluzia ca acestea contin si celela
lte elemente.
In ultima instanta poetul lamureste de ce tine atat de mult sa ia cu sine
cele trei elemente:
'' As face drumul dintre rai si iad degeaba
Cum sa-i sperii si sa-i infricosez
Pe pacatosii din iad
Daca n-am femeia, material didactic sa le-o arat
Cum sa-i inalt pe dreptii din rai
Daca n-am cartea sa le-o talmacesc?
Cum sa suport eu drumul si diferentele
De temperatura, luminozitate si presiune
Dintre rai si iad,
Daca n-am vinul, sa-mi dea curaj? ''
Ironizarea miturilor, reinterpretarea lor este frecventa la Marin Sorescu
.
'' O sa ploua '' Aici se spune ca ar ploua de vreo 40 de zile si 40 de no
pti ca pe vremea potopului si dialogul are loc intre Dumnezeu si Noe ( personaj
mitic al potopului ).
'' Ma cam incearca reumatismul
De vreo patruzeci de zile si patruzeci de nopti
Ehei, ma Noe, ia vino pana la gard
Sa-ti spun o vorba! ''
Alteori sunt readaptate vechi formule la situatii noi. Pornind de la form
e arhaice, scrise de ctitori in tinda bisericii construite, se oficieaza ctitori
a unui copil:
'' Ctitorie ''
'' Asa cum stai
Dreapta
Cu bratele moi
Pe pantecul plin
Pari o veche sotie de voievod
Tinandu-si ctitoria ''
Plamadirea unui copil este demna de veneratie, deoarece duce la prosperit
atea tarii. Un glas care vine parca de dincolo de materie, sopteste:
'' Noi, Ion si Ioana,
Cu puterile noastre,
Am durat acest sfant copil
Pentru vesnica pomenire,
A acestui soare si-al acestui pamant ''.
Vechiul mit al primilor oameni il intalnim in poezia '' Adam si Eva"
Il intereseaza mai ales felul cum s-a nascut Eva din coasta lui Adam:
'' Si primului om, atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat
Trimitandu-si degetele frumos fulgerate
O noua Eva rasarise in fata lui
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze
'' Asta-i viata '' a oftat Adam
Si-a mai creat inca o Eva
Si tot asa de cate ori Eva o placea
Se-ntorcea cu spatele
Sau pleca la piata
Dupa aur,
Adam scotea la lumina o noua cadana
Din haremul lui intercostal
Dumnezeu a observat
Aceasta excentrica creatie
A lui Adam
L-a chemat la el
L-a sictirit dumnezeieste
Si l-a gonit din rai
Pentru suprarealism ''
In volumele '' La lilieci '' Marin Sorescu scrie despre viata la tara, ir
onizand prejudecatile, mai intai ironizeaza mitul traditionalist al vietii frumo
ase si profunde la sat, mit raspandit prin literatura mediocra de la '' Samanato
rul ''.
Poemele lui Marin Sorescu isi propun sa inlature toate aceste prejudecati
care au tinut poetul departe de viata satului, de teama de a nu fi ridicol.
Marin Sorescu vrea sa demonstreze ca viata rurala, ca oricare alta poate
deveni obiectul unei poezii. In acest sens el se serveste de lancea ironiei, cu
doua capete. Cu un capat raneste, distruge, iar cu celalalt capat tamaduieste, r
eanima.
Cu alte cuvinte, pentru ca elementele vietii rurale sa retraiasca in poez
ie, ele trebuie mai intai sacrificate in parodie.
In felul acesta, parodia cuprinde aproape toate miturile compromise la ''
Samanatorul '' prin lipsa de talent:
~ Copilaria
~ Instrainarea de sat
~ Viata duioasa in familie
~ Poezia naturii, poezia plugaritului
~ Mosul bland si intelept
De exemplu poezia '' Minunea''.
Taranul Lungu pretinde ca l-ar fi vazut pe Dumnezeu stand in capul oaselo
r, in patuiag, cand s-a dus sa dea mancare la vite. Intamplarea are mare ecou in
viata satului si taranii curiosi vor sa stie ce-a spus, ce-a poruncit Dumnezeu,
cum era imbracat '' in razele alea bune, ori in alea de purtare ''. Versurile s
unt voit prozaice.
Sfantul din Bulzesti se balbaie, nu poate sa scoata decat niste exclamati
i, satenii cred ca i-a luat limba, i-a tulburat mintea o taranca, Veta, ii dau u
n scaunel sa predice, ca sa fie la naltime.
Sfantul din Bulzesti cu o coroana de maracini de roscovi in jurul gatului
pleaca spre Caracal '' in pustie '' sa propovaduiasca.
Poetul vizeaza aici o intreaga poezie mistica, atenta la semnele, mistere
le, eresurile populare. O viziune a demonicului intalnim in poezia '' Dumneata '
'.
Aici, Grigore a lui Tagarla intalneste intr-o noapte sub infatisarea unui
cunoscut mort de vreo luna, un strigoi, vrand sa-l ia de guler, intepeneste, ap
oi paralizeaza. Povestind intamplarea unui alt taran specializat in alungarea st
rigoilor, Grigore sufera un al doilea atac si scriitorul lasa sa se inteleaga ca
si el ar avea o origine neguroasa ( s-ar trage din strigoi ).
Bocetul, descantecul, jocurile de copii sunt si ele evocate umoristic in
'' La lilieci ''.
Copilului i se umfla galcile si tata Anica, doftoroaia satului, e chemata
sa descante, ca si in ''Amintirile'' lui Creanga, formulele n-au nici o solemni
tate, ci sunt mai degraba niste glume puse in versuri:
'' Galcile motofalcile
Pleaca cu curcile
Curcile s-au intors
Galcile nu s-au intors ''
'' Ciobanul care si-a pierdut oile '' Copilul are grija de curci si mai p
utin de oi, iar cand oile sunt furate, se teme sa nu cumva sa fie gasite. Dispar
e sentimentul mistic pentru animale, sau ceea ce se numeste ''sugestia solidarit
atii'' cu natura.
Alte poezii au ca tema pranzul, pomana, praznicul, masa.
Mai totul in poemele lui Marin Sorescu din ''La lilieci'' se invarte in j
urul mesei. Taranii din Bulzesti, iuti la minte, au un sentiment foarte practic,
sentimentul nutritiei. Timpul se scurge in functie de ora mesei si de consisten
ta alimentelor.
O aventura, o discutie pe podisca din fata casei se incheie cu o masa. Pr
egatirea pranzului cere o strategie complicata: ''Masa''.
Taranca Veta imparte ordine ca un comandant militar, trimitand copii prin
vecini dupa sare, ulei si o gaina.
Pranzul acesta este de fapt o parodie a ''cinei sacre'', a Cinei cea de T
aina.
"Tarziu" Un taran, care nu vrea sa se insoare, Marin al lui Petru ii amin
teste de timpurile bune, cele de odinioara, cand ''beai cate un putinei de lapte
batut, te stergeai la gura cu maneca'', varza e schimbata cu urzicile primavara
, deoarece schimba sangele care s-a ingrosat.
Tot pe aceasta tema este prezentata o petrecere campeneasca: se bea, se c
iocnesc oua rosii, femeile au fuste de borangic, iar pe cap marame.
Cea mai tipica este poezia ''La lilieci'', istoria unui praznic la cimiti
r.
De ziua mortilor tot satul se intinde pe iarba, la umbra bisericii, facan
d un chef cumplit. Vecinii se cinstesc cu tuica, rudele beau vin din aceeasi ulc
ica, iar copii se joaca de-a v-ati ascunselea printre cruci.
Tonul elegiac ascunde ideea mortii vazuta ca o joaca:
''E racoare la umbra bisericii batrane, care a ramas aici de cand
Era satul in padure si veneau haiducii de mancau pe furis
E bine sa fii mort aici
Printre codri, locul e ferit
Nici nu trage
Clopotul nu te deranjeaza, ca nu suna decat de sarbatori
Si duminica dimineata, cand cade in misticism,bang, bang,
Cine-o fi murit?
De rasuna mortii si stafiile
Canta pasarile
Si e un miros de lilieci infloriti
Cum trebuie sa fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare
Pe vremea cand era culoarea noua
Si nu crapase ''
''Trebuiau sa poarte un nume''--- este o poezie semnificativa pentru liri
ca lui Marin Sorescu. A fost publicata in volumul ''Poeme'' 1965.
Poezia dezvolta ideea ca Eminescu este poetul nostru national in care pop
orul se recunoaste pe sine, asa cum se recunoaste in propria-i istorie si in cad
rul natural. Asa cum a procedat si in alte poezii, Marin Sorescu pledeaza pentru
poemul metafora prin care universul poeziei eminesciene este identificat cu ima
ginea legendara a patriei.
Imaginea pe care noi o avem despre Eminescu este transferata in cuprinsul
viziunii populare si fabuloase asupra istoriei romanesti.
Poezia incepe provocator, printr-o premisa absurda, care vrea sa socheze
cititorul comod si continua apoi pastrand cateva repere: tara, poetul si opera.
Primul vers ests un paradox: "Eminescu n-a existat
A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac nasuri albe
Ca o barba nepieptanata de crai
Si naste ape ca niste copaci curgatori
Prin care luna isi avea cuibar rotit.
Poetul continua aluziv, cu nume de voievozi ridicati dintre oameni simpli
, ciobani ori plugari, viteji conducatori pe care-i cheama Mircea cel Batran ori
Stefan cel Mare (voievozi cantati in poeziile lui Eminescu ).
Scrisoarea III, Mircea cel Batran si Stefan cel Mare spiritualitatea roma
neasca se confunda cu capodoperele pe care le-a creat, carora le-a dat nastere.
Poetul spune ca romanii, acest popor simplu de plugari si de pastori recitau in
jurul focului Miorita, Luceafarul ori Scrisoarea III. Aceasta in timp de pace, d
eoarece cand navaleau barbarii, cainii dadeau de veste la stana si romanii pleca
u sa se lupte cu cei care primejduiau tara: tatari, huni, lesi, turci.
Dupa ce granitele erau asigurate, dupa ce pacea se asternea treptat, roma
nii cantau din fluier, intre doua primejdii, dand nastere in felul acesta la can
tecul specific spiritualitatii romanesti, doina.