MONOLOG IRINA ‘O dragoste nebuna nebuna”

Vă plac? Sunt o fată senzuală? Un regizor chiar a vrut sa ma distribuie intr-

un film… Mi-a spus ca am un farmec inedit si o figura de taranca stilizata pana la
rafinament, si ca in zece ani o pot juca pe Vitoria Lipan. Da, sunt fata de la tara.
Mie imi plac barbatii adevarati, care stiu sa stapaneasca o femeie. Sunt o femeie
frumoasa! Da, da! Nu te mira! Dar sunt orgolioasa. Nu suport un barbat in trecere.
Si pentru ca multi sunt ca tine, prefer sa beau seara un ceai de tei, ca e calmant, si
sa ma culc. Nu! Te rog! Nici un cuvant! Scuteste-ma ca tot n-am sa te pricepi si tot
n-ai sa ma pricepi. Mie imi place sa simt ca pentru iubitul meu, lumea ar disparea
odata cu mine… Da, stiu, draga, pentru tine dragostea e o problema prea grea…
Totusi, ti-as recomanda sa ai si tu mai mult orgoliu, ca barbat! (Ingrosindu-si
glasul) Ce mama dracului? Un barbat e un barbat, nu? Unei femei, cand rosteste
cuvantul barbat, ii place sa se-nfioare! Tu cu ce sa ma infiori? Cu ce? A?
(in ras) Prostul! A, si voi credeti ca voi ramane domnisoara batrana? Da’ mie nu-
mi pasa. Decat alaturi de-un tantalau, fie el si cu aere de “om modern”, mai bine
singura si betiva! Betiva si demna! Na, poate voi fi in continuare nefericita, dar eu
nu astept un prost ca tine, eu astept o dragoste nebuna, nebuna, nebuna, care sa nu
mai aiba nevoie de nimic altceva, ca sa ma faca fericita…