Eu sunt Dorothy!

Acum ar trebui sa spun ceva, nu? Toata lumea se uita la mine si nu puteam sa zic nimic. Noroc ca a venit
profesorul si mi-a adus diploma. Am luat diploma si am fugit in fundul salii, nu suportam sa se uite
nimeni la mine. Apoi s-a apropiat cineva de mine si mi-a zis:

”Buna! Eu sunt John!”

“Buna! Eu sunt Dorothy!”

”Vrei sa mergem la o Coca-Cola”?

Si am fost. Am baut doua Coca-Cola si am dansat doua bluesuri. Apoi mi-a zis:

”Vrei sa mergem la motel?”

“La ce motel”

“La motelul de acolo”.

Si am fost! Cand am iesit de acolo, m-am simtit intr-adevar femeie! L-am rugat sa ma duca acasa. Avea
un Ford rosu foarte dragut. In fata casei, i-am cerut numarul de telefon.In schimb, mi-a dat o poza si mi-
a spus ca ma suna el. Cand am intrat in casa, parintii mei aveau chef de cearta. Le-am aruncat un “buna-
dimineata” si m-am dus direct in camera mea. Simteam ca plutesc de fericire! Simteam…stiti cum se
zice…ca simti asa…fluturi in stomac!? Asa simteam eu! Erau o groaza de fluturi, aveau toate formele,
toate culorile, toate marimile…Am asteptat sa ma sune. Dupa trei zile m-a sunat:

“Buna, Dorothy?”

“Da, eu sunt!”

“Imi pare rau, am SIDA!” Si a inchis.

L-am sunat pe doctorul meu si mi-a zis c-ar fi bine sa vin la un control. Dupa cateva zile m-a sunat:

“Buna, Dorothy?”

“Da, eu sunt.”

“Imi pare rau, baiatul avea dreptate.”

Nu l-am mai vazut niciodata de atunci. As vrea sa-l intalnesc, sa-I spun ca nu sunt suparata pe el, sa-I
spun ca mi-a oferit cea mai frumoasa noapte din viata mea.