Monolog Treplev, Pescruul, de Anton Pavlovici Cehov

Am vorbit att de mult despre forme noi, dar acum simt c lunec i eu spre
rutin.
Desigur, pentru Trigorin e uor. i-a fcut un fel al lui de a scrie La el, pe un
stvilar strlucete gtul unei sticle sparte, cade umbra roii de la moar, i
noaptea cu lun e gata! Pe ct vreme la mine..

V simt.. tiu ce gndii..

Cnd mi dai cte o atenie binevoitoare, mi se pare c privirile voastre mi

msoar nimicnicia. Nu avei dect dispre pentru inspiraia mea, m credei
un om mediocru, un om de nimic, la fel ca muli alii.

Adevratele talente, firi dintre cele mai nobile.. Am eu mai mult talent dect
voi toi la un loc!!! Voi, nvechiii, care ai pus stpnire pe art i credei c
numai ce facei voi e legitim i adevrat, iar pe ceilali i prigonii i-i
sugrumai!

Nu v recunosc. Nu te recunosc nici pe tine, nici pe el!

ntoarce-te la teatrul tau scump i joac n piese ntnge i fr duh.

Parc a avea un cui nfipt n creier

Am pierdut totul! Ea nu m iubete! Nu mai pot s scriu Mi s-au spulberat

toate speranele

(Pauz.) Da. Ajung din ce n ce mai mult s cred c nu e vorba nici de forme
vechi i nici de forme noi i c omul scrie fr s se gndeasc la niciun fel de
forme, scrie pentru c scrisul se revars liber din sufletul lui.

Ce-i asta? Cine e acolo?

Nina! Parc aveam un fel de presimire! Toat ziua mi-a fost inima grea!
Ce ciudat e c te vd.

Nina, te-am blestemat, te-am urt, i-am rupt scrisorile i fotografiile, dar n
fiecare clip simeam c sufletul meu e pentru vecie legat de dumneata. Nu
pot s nu te mai iubesc, Nina. Din clipa n care te-am pierdut i am nceput s
public ce scriu, viaa mea e un chin. Sufr Ca i cum tinereea mea ar fi
zburat deodat, parc a fi de nouzeci de ani pe lume! Te strig, srut
pmntul pe care-ai clcat..
Sunt singur, nicio dragoste nu-mi nclzete inima. Mi-e frig de parc a tri
sub pmnt, i tot ce scriu e searbd, uscat, ntunecat.

Iar tu.. i-ai gsit calea, tii ncotro mergi, pe ct vreme eu tot mai
orbeciesc prin haosul visurilor i al imaginilor, fr s tiu la ce i cui
folosete. Nu cred i nu tiu care-i chemarea mea!

Ce bezna Nu tiu de ce sunt aa de nelinitit