Miţa Baston, „D’ale carnavalului”- I.L.

Caragiale

De opt zile nu te-am văzut. Îţi scriu: „Bibicule, Mangafaua pleacă

mâine, miercuri la Ploeşti, rămâi singură şi ambetată; sunt tare
rău bolnavă; vino negreşit, am poftă să-i tragem un chef. A ta
adorată, Miţa.”...Şi dumneata nici nu răspunzi.

Iubeşti pe alta, mi s-a făcut semn. În cărţi cade mereu gând la gând cu
bucurie, cu dragoste, cu temei, cu întâlnire pe drum de seară cu o damă de verde.
Dar nu, că o să fie un scandal...dar un scandal cum n-a mai fost până acuma în
Universul !

Vezi tu sticluţa asta? Ştii ce are înăuntru? Vitrion englezesc, Neică...pârleşte,

arde Bibicule...,momentan tot,tot şi mai ales ochii. Ochii dumitale musiu Neică şi
ai Didinii !Didina-pentru care mă traduci pe mine; Didina pe care o iubeşti; Didina
la care ai fost az-noapte şarlatane ,mizerabile !!!

Şi adineaori spuneai că nu ştii unde ai pierdut biletul...Să-ţi spui eu: biletul

meu l-a găsit în odaie la Didina dumitale respectivul ei-unul Pampon, înalt, bărbos,
fioros cu care o să ai a face chiar astăzi, pentru că s-a întâlnit cu mine aici, mi-a
arătat biletul meu, iar eu i-am declarat că omul cu traducerea este acela care mă
traduce şi pe mine; amantul meu- pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru
eternitate până la nebunie, fidelul meu amant- căruia eu i-am fost întotdeauna
fidea! Pampon te caută să te omoare...A! dar până să se razbune el, am să vă omor
eu, eu! pe Didina, pe tine şi pe mine!...

Vreau scandal, da...pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate: ai uitat că
sunt fiică din popor şi sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele
curge sângele martirilor de la 11 fevruarie, ai uitat că sunt ploeşteancă-da,
ploeşteancă! Neică, am sa-ţi torn o revuluţie, dar o revuluţie...să mă pomeneşti! Jur
pe tot ce mi-a rămas mai scump, jur pe statuia Libertăţii de la Ploeşti că are să fie o
istorie! Am să vă omor! Am să fiu o cremenală !!!