12. Te iubesc aici ...

Te iubesc aici.

În pinii întunecați vântul se descurcă.

Luna arde peste apele rătăcite.

Merg în aceleași zile urmărindu-se reciproc.

Ceața se desfășoară în figuri dansante.

Un pescăruș de argint alunecă în jos de la apus.

Uneori o lumânare. Stele înalte, înalte.

Sau crucea neagră a unei nave.

Numai.

Uneori, devreme până și sufletul meu este ud.

Marea îndepărtată răsună.

Acesta este un port.

Te iubesc aici.

Aici te iubesc și degeaba îți ascunde orizontul.

Te iubesc încă în mijlocul acestor lucruri reci.

Uneori sărutările mele merg pe acele bărci serioase,

care trec prin mare unde nu ajung.

Arăt deja uitat ca aceste ancore vechi.

Docurile sunt mai triste când andocează după-amiaza.

Viața mea inutil de flămândă este obosită.

Îmi place ceea ce nu am. Ești atât de îndepărtat.

Plictiseala mea se luptă cu amurgurile lente.

Dar vine noaptea și începe să-mi cânte.

Luna își transformă visul de ceasornic.

Mă privesc cu ochii tăi cele mai mari stele.

Și cum te iubesc, pinii în vânt,

vor să-ți cânte numele cu foile lor de sârmă.