CARTIER

Cartierul este reflexul plictisului nostru.

Pașii au început să-mi șchioapete
cînd trebuiau să pășească pe linia orizontului,
și am rămas între casele
dispuse între pătratele cvartalurilor
diferite și egale,
de parcă toate ar fi
monotone amintiri repetate
ale unui singur cvartal.
Smocurile de iarbă,
în așteptare disperată,
ieșeau printre pietrele caldarîmului
și am zărit în depărtare
cărțile de joc în culorile asfințitului
și am simțit întregul Buenos Aires.
Orașul acesta, pe care l-am crezut trecutul meu,
este pentru mine viitorul și prezentul;
anii pe care i-am trăit în Europa sînt iluzorii,
eu am fost întotdeauna (și voi fi) la Buenos Aires.