Sunteți pe pagina 1din 6

1. Peter o invită pe Paula la cină şi se simt excelent.

Ba chiar se simt
atît de bine, încît hotărăsc să se mute împreună. Un an mai tîrziu, sînt
în drum spre casă de la cinema şi Paula îl întreabă pe Peter cum ar
vrea să sărbătorească aniversarea lor. Peter spune: „Am putea
comanda nişte pizza şi să ne uităm la meciul de golf la televizor!"
Paula tace brusc. Peter bănuieşte că ceva nu e în regulă şi zice: „Dacă
nu-ţi place pizza, putem comanda mîncare chinezească." Paula
răspunde tăios: „Bine!" şi amuţeşte iar.
La ce se gîndeşte Peter: „A şi trecut un an! Deci în ianuarie am
început să ieşim împreună, cînd am cumpărat maşina asta, ar cam
trebui să-i fac verificarea anuală. Mecanicul mi-a promis că o să repare
beculeţul de la rezervorul de ulei, de pe bord... Şi cutia aia de viteze
tot nu merge cum trebuie!"
Ce gîndeşte în acelaşi timp Paula: „Nu-i prea pasă de relaţia noastră,
vrea să ne uităm la televizor şi să mîncăm pizza în ziua aniversării...
Mai e puţin şi îşi invită şi prietenii. Eu aş fi vrut o cină la lumina
luminărilor, să dansăm şi să discutăm despre viitorul nostru. Categoric
că relaţia asta nu e la fel de importantă pentru el ca şi pentru mine.
Poate că se simte claustrat. Eu aş dori o implicare mai serioasă din
partea lui, iar el se simte ameninţat — deşi dacă stau să mă gîndesc,
uneori şi eu aş vrea să mai am vreme şi să stau cu prietenele mele. De
fapt, mi-ar trebui un răgaz ca să reflectez asupra viitorului relaţiei
noastre... De fapt, încotro ne îndreptăm? O să continuăm aşa la
nesfîrşit sau o să ne căsătorim ? O să facem copii ? Sau ce o să se
întîmple ? Oare sînt pregătită pentru o astfel de implicare mai
complexă ? Chiar vreau să-mi petrec cu el tot restul vieţii ?"
Peter observă că s-a stricat iar beculeţul de la ulei, se încruntă şi se
gîndeşte: „Tîmpiţii ăştia de la atelierul de reparaţii mi-au promis că or
să remedieze problema. Şi între timp aproape că am ieşit din
garanţie!"
Paula îl priveşte şi începe să se gîndească la altceva. „Se încruntă ...
E nefericit... Precis că se gîndeşte că sînt prea grasă şi că ar trebui să
mă îmbrac mai bine. Ştiu că ar trebui să mă fardez mai puţin şi să fac
mai mult sport. Mereu aduce vorba despre cît de în formă este
prietena mea Carrie şi că ar trebui să merg şi eu cu ea la sală să facem
gimnastică. Am vorbit cu prietenele mele despre asta şi ele cred că
Peter ar trebui să mă iubească aşa cum sînt şi să nu încerce să mă
schimbe... Poate că au dreptate!"
Peter însă se gîndeşte la cu totul şi cu totul altceva. „O să le spun eu
vreo două mecanicilor auto. O să le spun să se ducă..."
Paula încă urmăreşte chipul lui Peter şi se gîndeşte: „Acum chiar că
e supărat rău... I se citeşte pe chip. Şi simt atmosfera tensionată. Poate
că n-am interpretat eu bine situaţia... Poate că vrea să mă implic mai
mult şi a simţit că eu sînt nesigură în privinţa sentimentelor mele... Ca,
asta e, precis. De-aia nu vorbeşte cu mine... Nu vrea să-şi exprime
deschis sentimentele, ca nu cumva să-1 refuz. Citesc în ochii lui
suferinţa."
Ce gîndeşte Peter: „De data asta sper să-mi rezolve. Le-am zis la
atelier că am avut probleme şi au spus că fabrica e de vină. Să nu-mi
spună că reparaţia asta nu e inclusă în garanţie, că le fac un scandal...
Am dat o avere pe maşina asta, aşa că pot şi ei să..."
„Peter?", spune Paula.
„Ce ?", se stropşeşte Peter, enervat că cineva îi întrerupe şirul
gîndurilor.
„Nu te mai chinui aşa... Poate că am greşit cînd am gîn-dit astfel...
îmi pare tare rău... Poate că e doar o chestiune de timp... Viaţa nu e
uşoară deloc..."

„Asta, categoric!", mormăie Peter.


„Probabil că mă socoteşti nesăbuită, nu-i aşa ?"
„Nu", spune Peter derutat.
„Dar vezi tu... nu mai ştiu nici eu... sînt dezorientată... Am nevoie de
un răgaz de gîndire", zice ea.
Ce gîndeşte Peter: „Ce naiba tot îndrugă ea acolo ? O să-i spun că
totul este OK şi pînă mîine îi trece. Precis că e în perioada aceea
delicată a lunii."
„Mulţumesc, Peter... Nici nu ştii cît de mult înseamnă asta pentru
mine", spune ea. Privindu-1 în ochi îşi dă seama că este un om cu totul
deosebit şi că trebuie să se gîndească serios la relaţia lor.
Se foieşte toată noaptea şi a doua zi dimineaţă o sună pe prietena ei
Carrie, ca să discute situaţia. Hotărăsc să se întîl-nească la prînz. între
timp, Peter se duce acasă, deschide o bere şi dă drumul la televizor. Şi
se gîndeşte că Paula probabil că are ceva probleme de genul celor
premenstruale.
Paula şi Carrie se întîlnesc a doua zi şi discută la nesfîrşit. După
cîteva zile, Peter vorbeşte cu iubitul lui Carrie, cu Mark, care îi zice:
„Deci, ai probleme cu Paula ?" Peter chiar că nu mai înţelege nimic.
„Nu ştiu la ce se referă!", rîde Peter, „...dar mai bine uită-te la becul
ăsta şi spune-mi ce Dumnezeu crezi că are..."

2.Cînd un bărbat bănuieşte că o femeie este stresată sau că are


o problemă, el reacţionează ca între bărbaţi — „ce ţie nu-ţi place altuia
nu-i face" — şi o lasă în plata Domnului, să se poată concentra şi să
găsească ea o soluţie. El zice: „E totul OK, iubito?" Ea îi răspunde: „Da
— e în regulă..." — ceea ce de fapt înseamnă: „Dacă m-ai iubi, m-ai
întreba mai precis." Numai că el zice: „Atunci e bine", şi se întoarce la
calculatorul lui. Ea gîndeşte: „Puţin îi pasă, n-are urmă de sentimente."
Şi îşi sună prietenele. Ele discută despre ceea ce simte ea şi cît de
insensibil este el.
3. Colin şi Jill mergeau cu maşina la o petrecere într-o zonă cu
care nu erau familiarizaţi. Conform indicaţiilor pe care le primiseră, ar
fi trebuit să nu le ia mai mult de 20 de minute să ajungă acolo.
Trecuseră deja 50 de minute şi încă nici urmă de locul căutat. Colin
devenise tot mai morocănos, iar pe Jill deja o cuprinsese disperarea,
pentru că era a treia oară cînd treceau pe lîngă acelaşi garaj auto.
Jill: Iubitule, cred că ar fi trebuit s-o luăm la dreapta pe lîngă garajul
ăsta. Hai să ne oprim şi să întrebăm. Colin: Dar nu-i nici o problemă.
Ştiu sigur că e pe aici pe undeva...
Jill: Deja am întîrziat o jumătate de oră, petrecerea a început. Hai să ne
oprim să întrebăm pe cineva! Colin: Uite ce e, eu ştiu exact ce am de
făcut. Vrei să treci tu la volan sau mă laşi pe mine să mă descurc ?
Jill: Nu, nu vreau să conduc, dar nu vreau să ne învîr-tim aşa în cerc
toată noaptea. Colin: Bine, atunci întorc maşina şi mergem acasă!

Ray şi Ruth tocmai mergeau la un spectacol în oraş. Conducea


Ray, ca întotdeauna. Ei nu discutau niciodată de ce trebuia ca doar el
să conducă. Asemeni majorităţii bărbaţilor, la volan devenea alt om.
Ray a rugat-o pe Ruth să caute adresa în ghidul străzilor. Ea a
deschis la pagina care trebuia, după care a întors ghidul cu capul în
jos. L-a răsucit spre dreapta şi apoi din nou cu capul în jos. După care,
într-o tăcere mormîntală, a început să-1 privească fix. înţelegea ceea
ce era reprezentat pe harta respectivă, dar nu putea explica unde
vroiau să ajungă, nu putea să facă legătura. Era ca atunci cînd înveţi
geografia la şcoală. Toate acele forme geometrice roz şi verzi care se
asemănau în mică măsură cu lumea reală. Uneori, reuşea să se
adapteze unei hărţi — cînd se îndreptau spre nord, dar spre sud era un
dezastru — şi acum mergeau spre sud. A răsucit harta de mai multe ori
şi după mai multe secunde de tăcere absolută Ray spuse:
„Nu mai răsuci harta aia!", o repezi el.
„Dar trebuie s-o îndrept în direcţia în care mergem...", a explicat
Ruth fără prea multă convingere.
„Da, dar nu poţi s-o citeşti cu capul în jos!", a zbierat Ray.
„Uite ce e, Ray. E mai logic să ţii harta în direcţia de mers. Altfel,
străzile nu se potrivesc cu cele din ghid!", spuse ea ri-dicînd tonul
foarte indignată.
„Dacă într-adevăr harta ar trebui citită invers, ar tipări-o invers, nu ?
Nu te mai prosti atîta şi spune odată încotro s-o luăm!"
„O să-ţi spun eu pe unde s-o luăm!", răspunse Ruth furioasă foc.
După care zvîrli cu ghidul străzilor în el şi strigă exasperată: „N-ai decît
să cauţi singur!"

4. Intr-o ceartă, bărbatul defineşte cuvintele folosite de către


femeie pentru a încerca să aibă cîştig de cauză. Să vedem dacă vă
este familiar acest tip de conversaţie:
Robyn: Tu nu eşti de acord niciodată cu nimic din tot ceea ce spun.
John: Cum adică niciodată? Tocmai am fost de acord asupra
ultimelor două chestii. Robyn: întotdeauna eşti de altă părere şi
întotdeauna numai tu ai dreptate! John: Nu-i adevărat! — nu
întotdeauna sînt de altă părere. Chiar azi dimineaţă am fost de
aceeaşi părere, dar şi aseară, şi sîmbăta trecută, deci nu poţi spune
că întotdeauna sînt de altă părere! Robyn: Aşa spui de fiecare dată
cină deschid discuţia!
John: Asta e o minciună. Nu spun aşa de fiecare dată! Robyn: Şi mă
mîngîi doar cînd vrei să facem sex! John: Nu mai exagera! Nu doar
cînd...

5. Totul a început atît de frumos, de relaxant, printr-o plimbare


cu maşina în week-end, pe o vale superbă la cîteva ore de casă. Pe
măsură ce drumul a început să se întortocheze şi să apară
serpentinele, John a oprit radioul, ca să se concentreze mai bine. El nu
putea să conducă şi să asculte muzică în acelaşi timp.
„John", îi spuse Allison, iubita lui, „nu vrei o cafea ?" John zîmbi. „Nu,
mulţumesc, nu-mi trebuie nimic", răspunse el, gîndindu-se că e frumos
din partea ei că i-a propus.
Ceva mai încolo, John observă că Allison a tăcut dintr-odată şi
bănuieşte că a făcut el vreo ispravă. „Iubito, totul este OK?", întreabă
el. „Foarte!", o trînteşte ea. Total dezorientat, el întreabă: „Dar care e
problema ?" Ea îi dă replica pe un ton batjocoritor: „N-ai vrut să
opreşti", zise ea. Mintea analitică a lui John încearcă să-şi amintească
dacă a existat vreun moment în care ea a folosit cuvîntul: „Opreşte".
Era absolut convins că n-a spus aşa ceva. Şi îi zice şi ei asta. Ea îi
răspunde că ar trebui să fie mai sensibil — pentru că atunci cînd 1-a
întrebat dacă nu vrea o cafea, însemna că ea vroia una. „Şi eu ce ar
trebui, să-ţi ghicesc gîndurile ?", veni replica lui sarcastică.

6. O femeie poate începe prin a vorbi despre un lucru, apoi să


schimbe direcţia la jumătatea frazei spre altceva fără nici un
avertisment şi să revină la primul cu o precizare complet diferită
aruncată acolo exact cum trebuie. Bărbaţii devin brusc confuzi şi
năuciţi. Să pornim de la această conversaţie între rude din casa
familiei Pease:
Allan: Stai puţin. Cine ce i-a spus cui acolo la birou ? Barbara: Dar
nu vorbeam deloc de birou — ci de cumnatul meu. Allan: Cumnatul?
Nu mi-ai spus că ai schimbat subiectul! Barbara: N-ai decît să fii mai
atent. în general, toată
lumea mă înţelege. Fiona
(soră): Da. Eu am înţeles ce a vrut să spună. E foarte clar.
Jasmine
(fiică): Şi eu. Tare mai eşti greu de cap, tată! Niciodată
nu pricepi nimic! Allan: Mă dau bătut. Nu mă descurc cu voi,
femeile. Cameron
(fiu): Nici eu. Şi sînt încă mic!

7. Fiona: ...Am alunecat pe trotuar şi mi-am rupt tocul la pantofii cei noi
şi apoi... Mike (Intrerupînd-o): Fiona... n-ar trebui să porţi pantofi cu toc
înalt cînd mergi la cumpărături! Am citit eu un sondaj în privinţa asta. E
periculos — pune-ţi nişte pantofi mai comozi — eşti mai în siguranţă
aşa! El gîndeşte că: S-a rezolvat problema. Ea gîndeşte că: De ce
Dumnezeu nu tace ? Eu vreau doar să mă asculte. Ea continuă ...
Fiona: ...şi cînd m-am întors la maşină am găsit un cauciuc dezumflat
şi... Mike (Intrerupînd-o): Ar trebui ca atunci cînd faci plinul să ceri
să-ţi verifice şi cauciucurile, ca să nu mai ai asemenea probleme! El
gîndeşte: încă o problemă pe care i-am rezolvat-o. Ea gîndeşte: De
ce n-o tăcea odată şi să mă asculte doar? El gîndeşte:De ce n-o mai
tăcea odată, să mă lase în pace ? Chiar trebuie să-i rezolv toate
problemele ? De ce nu pricepe din prima ?