MOARA CU NOROC

Ioan Slavici
Nuvela psihologica
Ioan Slavici reprezinta intre marii nostrii clasici spiritul
analitic,fiind un profund cunoscator al sufletului romanesc. Opera sa
este una complexa si diversa, insa cea mai valoroasa o constituie
nuvelistica.
Nuvelele sale au contribuit la progesul literaturii romane in
directia oglindirii realiste a vietii sociale prin evocarea procesului de
formare a micii burghezii rurale, prin crearea de personaje
reprezentative care intruchipeaza conflictele si trasaturile esentiale ale
acestei lumi.
De asemenea, in nuvelele sale gasim o reflectare ampla a
vechilor oranduiri rurare, a obiceiurilor si traditiilor, a credintelor si
superstitiilor, a moralei si prejudecatile oamenilor simpli, un tablou
autentic, etnografic, psihologic si social al satului transilvanean.
Cel mai inalt nivel al artei sale de prozator realist l-a atins in
nuvela Moara cu noroc,o nuvela solida cu subiect de roman, cum
o caracteriza G.Calinescu.
Moara cu noroc este o nuvela realista psihologica care
contureaza, din perspectiva omniscienta, un univers verosimil intr-un
stil impersonal si sobru, urmarind consecintele nefaste pe care setea de
imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra
destinului omenesc.
Tema realista, banul/inavutirea, este asemenea unui suprapersonaj care domina totul, ca si la Balzac in Comedia umana.
Titlul nuvelei este unul simbolic, termenul norocfiind un
regionalism cu dubla conotatie:castig,destin.
Insa finalul nuvelei sustine o conotatia antonimica, ceea ce
trebuia sa aduca bunastare in viata personajelor aduce ghinion in
destinul acestora.
Din punct de vedere compozitional, nuvela este de factura
clasica, avand o structura viguroasa in care fiecare episod aduce
elemente esentiale pentru firul epic.
Cele 17 capitole sunt inlantuite, urmarind ordinea cronologica a
desfasurarii actiunii si sunt integrate de cuvintele batranei din incipit,

cu valoare de prolog Omul sa fie multumit cu saracia sa,caci daca e

vorba,nu bogatia,ci linistea colibei tale te face fericit si cele din final
Asa le-a fost data!, ce confera simetrie textului si sustin tehnica
punctului de vedere.
Saracia devine la inceputul nuvelei motiv de puternice
framantari, dandu-i lui Ghita un sentiment de inferioritate. Dorind sa
fie cineva, sa fie respectat, se hotaraste sa abandoneze linistea colibei
din sat si sa ia in arenda carciuma de la moara cu noroc,unde se muta
cu intreaga familie:cu sotia sa Ana, copiii si soacra.
Starea initiala de echilibrul este perturbata de aparitia lui Lica
Samadaul, un simbol al raului care da de inteles ca daca va vrea sa
ramana aici va trebui sa devina omul lui.
Din perspectiva sociala, nuvela reprezinta incercarea lui Ghita de a-si
schimba statutul social, dar pentru acesta se confrunta cu antagonistul
Lica Samadaul, conflictul fiind unul exterior.
Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior
trait de Ghita, care este sfasiat de dorinte puternice, dar si
contradictorii: pe de-o parte sa ramana om cinstit, pe de alta parte sa
se imbogateasca alaturi de talharul Lica.
Setea de bani care-l stapaneste pe Ghita sustine desfasurarea
actiunii. Manevrat de Lica, inteligent si bun cunoscator al psihologiei
umane, Ghita, caracter slab, devine partas la afacerile necurate ale
acestuia. Jefuirea unui arendas si uciderea femeii in preajma hanului il
fac sa depinda definitiv de Lica,prin complicitatea la crima,prin faptul
ca depune marturie mincinoasa in fata justitiei.
Fire slaba, indecisa, nehotarata, Ghita o impinge pe Ana drept
momeala in fata lui Lica, pentru a-l da pe acesta pe mana jandarmului
Pintea.
Conflictul interior este din ce in ce mai puternic, lupta dandu-se
intre fondul cinstit al lui Ghita si ispita imbogatirii. Satisfactiile inedite
ce i le aduce aurul ii transforma sufletul, nimicind pana si sentimentul
iubirii, fata de Ana si il imping pe drumul ticaloseniei.
Dezumanizarea sa se produce intr-un ritm alert, el insusi
autoanalizandu-se, da vina pe firea sa slaba:Ce sa-mi fac daca e in
mine ceva mai tare decat vointa mea?!
Punctul culminant coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe
ultima treapta a degradarii morale, sacrificand iubirea Anei.

Dezgustata de lasitatea sotului,care se instrainase de ea si de

familie, Ana i se daruieste lui Lica deoarece el e om, pe cand Ghita
nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti. Cuprins de manie si
gelozie, Ghita isi ucide sotia,iar el la randul sau este omorat de Raut
din ordinul lui Lica.
Deznodamantul este astfel unul tragic. Un incendiu provocat de
oamenii lui Lica mistuie moara cu noaroc sugerand ca locul trebuia
purificat, iar Lica se sinucide lovindu-se cu capul de trunchiul unui
copac pentru a nu se da viu in mainile lui Pintea.
Finalul este unui sugestiv, marcat de cuvintele batranei Se vede
ca au lasat ferestrele deschise(...)Simteam eu ca nu are sa iasa bine;dar
asa le-a fost data
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza atat prin descrierea
drumului care duce la Moara cu noroc, cat si prin cuvintele batranei.
Simbolistica initiala a drumului,cele 5 cruci ce anticipau destinul
tragic al familiei se completeaza in final cu sugestia drumului vietii
care continua si dupa tragedia petrecuta Apoi ea lua copiii si pleca
mai departe
Naratorul obiectiv isi caracterizeaza indirect personajele,
lansandu-le sa-si dezvaluie trasaturile in momentele de incordare,
consemnandu-le gesturile,limbajul,relatiie dintre ele.
De asemenea, apeleaza la caracterizarea directa pentru realizarea unor
portrete fizice sugestive, precum si la investigatia psihologica,
dezvaluindu-ne astfel tainele sufletului.
Ghita, protagonistul, ce ilustreaza consecintele nefaste pe care le
are setea de inavutire asupra omului, este un personaj puternic
individualizat printr-o varietate de trairi contradictorii izvorate din
incompatibilitatea dintre atractia irezistibila spre inavutire si simtul
innascut al demnitatii, dorinta lui de a ramane om cinstit.
In contact cu Lica, care-l fascineaza si il inspaimanta in acelasi
timp prin spiritul sau intreprinzator, prin indrazneala in afaceri si
siguranta de sine cand se afla in imprejurari dificile, Ghita intra in
mecanismul necrutator al existentei zbuciumate.
Desi linear ca viata sufleteasca, fara framantarile si zbuciumul
lui Ghita, Lica se distinge prin spiritul satanic, exercitand asupra
celorlalte personaje o dominatie fascinanta. Replica lui Ghita Tu nu

esti om, Lica, ci deavol ilustreaza inteligenta, dar si buna cunoastere

a psihologiei umane cu care il domina pe Ghita.
Desi constient ca se afunda din ce in ce mai mult,Ghita nu
gaseste nici in el, nici in sotia sa, de care patima banului il izolase,
sprijinul necesar pentru a pune capat tentatiei nesabuite.
In opinia mea, Ghita nu trebuie considerat un avar si nu trebuie
comparat cu marii avari ai literaturii universale, deoarece pentru avar
banul este un scop in sine, ci nu un mijloc de existenta ca in cazul lui
Ghita, care doreste sa acumuleze capital si sa-l reinvesteasca in vechea
sa meserie,cea de cizmar.
Scriitor obiectiv ,realist, Slavici da o mare atentie felului in care
se exprima personajele, caci contributia directa a personajelor la
desfasurarea actiunii este una masiva,valoarea limbajului ca document
al vietii sufletesti crescand.
Subiecte posibile:
1.Tema si viziunea despre lume intr-o nuvela
2.Relatii dintre incipit si final
3.Relatiile dintre 2 personaje
4.Particularitatil de constrctie a unui personaj
5.Tema banului/inavutirii/familiei
6.Text narativ realist