Capitolul Începuturile culturii scrise în limba română

Fișă de lucru

Plângerea și jalea oamenilor celor dumezăiești de năpăști și nevoi, ori trupești, ori sufletești.

La apa Vavilonului,
Jelind de ţara Domnului,
Acoló şezum şi plânsăm
La voroavă ce ne strânsăm,
Şi cu inemă amară,
Prin Sion şi pentru ţară,
Aducându-ne aminte,
Plângeam cu lacrămi herbinte.
Şi bucine ferecate
Lăsăm prin sălci aninate,
Că acoló ne-ntrebară
Aceia ce ne prădară
Să le zâcem viers de carte
Într-acea streinătate,
Ca-n svânt muntele Sionul
Cântări ce cântam la Domnul.
Ce nu ni să da-ndemână
A cânta-n ţară streină.
De te-aş uita, ţară svântă,
Atuncea să-mi vie smântă,
Şi direapta mea să uite
A schimba viers în lăute!
Şi să mi să prinză limba
De gingini, jelindu-mi scârba,
De te-aş mai putea uita-te,
Ierusalim cetate,
Nainte de nu te-aş pune
În pomene-n zâle bune.
Să nu uíţ, Doamne svinte,
De Edom ce-au zâs cuvinte
Svintei cetăţ împrotivă,
Cu rău din gură zlobivă :
„Răsâpiţî-i zidiuri nalte,
Deşertaţ de bunătate!“
Tu, fată vavilonească,
Răul va să te tâlnească!
Va fi ş-acela-n ferice
Ce-ţ-va veni să te strice,
Că ţî să va-ntoarce darul,
Cum ne-nchini tu cu păharul,
Când cuconii tăi de ziduri
Vor zdrobi-i ca neşte hârburi.
(Dosoftei, Psaltirea pre
versuri tocmită)

Psaltirea pre versuri tocmită (1673) este prima traducere este prima traducere a unui text religios.

1. Menționează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: jelind, aninate.
2. Rescrie patru arhaisme din text. Găsește-le corespondentul în limba română.
3. Explică rolul utilizării cratimei în structura da-ndemână.
4. Identifică sentimentul dominant al textului . Ilustrează-l cu exemple.
5. Transcrie două mărci ale subiectivității din textul dat.
6. Comentează două figuri de stil identificate în versurile psalmului, arătând rolul lor.