LIVIU REBREANU

Ion
Scrie un eseu de 600-900 de cuvinte, în care să prezinţi tema si viziunea
despre lume, reflectate într-un roman interbelic studiat. În elaborarea
eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

 ● evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea

într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă
sau într-o orientare tematică;
● ilustrarea temei romanului, reflectată în textul narativ ales,
prin referire la două episoade/ secvenţe narative;
● prezentarea a patru elemente ale textului narativ,
semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a
autorului/ a naratorului ( de exemplu: actiune, conflict, relatii
temporale si spatiale, incipit, final, constructia subiectului,
particularitati ale compozitiei, perspectiva narativă, tehnici
narative, modalităţi de caracterizare, limbaj etc. );
●exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care
tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în romanul ales.
LIVIU REBREANU
 Este un reputat prozator, dramaturg și publicist ardelean.
 Scriitor interbelic

 Adept al prozei realist – obiective (este considerat

creatorul romanului obiectiv în literatura română prin
romanul „Ion”)
CONTEXTUL APARIȚIEI ROMANULUI
„ION”
 Romanul „Ion”, publicat în 1920, dă o puternică lovitură
sămănătorismului și poporanismului, ce dominau arena
literară la începutul secolului XX, prin realismul său,
prin observația obiectivă, prin introspecția și analiza
psihologică ce coboară până în zonele cele mai obscure
ale psihicului uman.
ÎNCADRAREA ÎN EPOCĂ/CURENT

 roman interbelic
 roman realist , de tip obiectiv, cu tematică rurală

 roman aflat la granița dintre tradiție și modernitate

 Prin romanul „Ion”, Liviu Rebreanu ne transpune în
lumea satului transilvănean de la începutul secolului
XX, sat în care existența se conturează în funcție de
succesiunea anotimpurilor și de muncile agricole, pe o
traiectorie presărată cu întâmplări, pasiuni și tradiții.
GENEZA
Romanul Ion are la bază câteva experiențe reale,
petrecute la distanță în timp:
1. Țăranul care într-o zi de duminică, îmbrăcat în haine
de sărbătoare, se apleacă și sărută pământul ca pe o
„ibovnică”.
2. Povestea unei fete înstărite, pe care tatăl o bătuse
cumplit, pentru că rămăsese însărcinată cu un tânăr
sărac și leneș.
3. Convorbirea scriitorului cu un tânăr țăran muncitor
care i s-a plâns de necazurile datorate lipsei de pământ
GENEZA
 O alta sursa o constituie amintirile autorului din vremea
copilăriei, care a observat în jurul lui mentalitățile și
obiceiurile țăranilor, problemele unei familii de
intelectuali in vremea dominației austro-ungare.
 Nuvela „Rușinea” a constituit nucleul romanului, iar o
primă variantă a acestuia s-a numit „Zestrea”
TIPOLOGIA ROMANULUI „ION”
„Ion” este un roman obiectiv prin specificul
naratorului (obiectiv, detașat, impersonal), al narațiunii
(la persoana a III-a) și al relației narator-personaj
(naratorul omniscient știe mai mult decât personajele
sale și, omniprezent, dirijează evoluția lor ca un regizor
universal, conform unui destin prestabilit)
TIPOLOGIA ROMANULUI „ION”
„Ion” este un roman realist datorită :
 tematicii sociale

 obiectivitatea perspectivei narative

 relaționării dintre personaje și mediul în care trăiesc

 alegerea unor personaje tipice pentru o categorie socială

(Ion – tipul țăranului însetat de pământ, al parvenitului,
dar și al dezumanizatului)
 tehnica detaliului semnificativ

 veridicitatea

 stilul sobru, impersonal

TIPOLOGIA ROMANULUI „ION”
„Ion” este un roman biplan deoarece întreaga acțiune a
romanului este structurată pe două planuri:
1.evoca viata taranilor reprezentati prin Ion, Ana, Vasile
Baciu, Geoge, Florica etc. Acest plan narativ urmărește destinul lui
Ion , fiul lui Alexandru Glanetașu, care a risipit zestrea soției ale,
Zenobia, lăsându-i moștenire fiului său foarte puțin pământ.
2.reliefeaza momente din viata intelectualilor reprezentati
prin familia învățătorului Herdelea si de preotul Belciug. Acest plan
are în centru destinul familiei Herdelea, alcătuită din învățătorul
Herdelea, un om respectat în sat datorită poziției sale sociale, deși
nu are avere, doamna Herdelea și cei trei copii ai lor: fetele – Laura
și Ghighi, ce-și caută împlinirea în căsătorie și maternitate și Titu –
tânărul aventurier, poet și idealist, urmărit în diferitele sale povești
amoroase, dar mai ales în lupta pentru idealurile naționale ale
românilor din Ardeal.
TIPOLOGIA ROMANULUI „ION”
„Ion” este în primul rând un roman social, tradițional ce
ilustrează viața satului ardelenesc de dinaintea Primului Război Mondial,
în toată complexitatea structurii sale sociale:
 cu țărani înstăriți sau săraci („sărăntocii” și „bogotanii”)

 cu intelectualii satului (învățătorul, preotul, funcțonarii, oamenii politici,

reprezentanți ai autorităților austro-ungare)
care își derulează destinul într-un spațiu marcat de tradiții și obiceiuri
specifice zonei:
 hora în sat

 tocmeala pentru zestre

 nunta țărănească, dar și cea a unei familii de intelectuali
 nașterea copilului Anei
 moartea (cârciumarului Avrum, a lui Dumitru Mocănaș și a Anei)
TIPOLOGIA ROMANULUI „ION”
Eugen Lovinescu îl cataloga pe
Rebreanu ca fiind „întemeietorul
romanului românesc modern”, prin urmare
putem spune că „ION” este și un roman
modern datorită obiectivității absolute,
analizei psihologice, introspecției și
pluriperspectivismului.
TEMATICA ROMANULUI
Tema romanului este problematica pământului,
analizată în condițiile social-economice ale satului
ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea, în care
deminitatea și locul omului în colectivitate se măsoară în
funcție de avere, respectiv pământ. Romanul prezintă lupta
unui țăran sărac pentru a obține pământ și consecințele
actelor sale.
TEMATICA ROMANULUI
Tema centrală, posesiunea pământului, este dublată
de tema iubirii (condiționată de avere) și se tema
destinului (al cărei mesager este oloaga Savista), tema
națională (existența satului ardelenesc sub stăpânire
austro-ungară), tema familiei (ilustrată prin relația dintre
soți, cât și prin aceea dintre părinți și copii).
VIZIUNEA DESPRE LUME
Autorul ne prezintă în acest roman o lume
tradițională, aflată sub semnul sacrului, a legilor nescrise
ale colectivității. Încălcarea acestor legi provoacă drame
și duce până la pierderea de vieți omenești.
SCENE REPREZENTATIVE
Scena horei - este scena care deschide romanul,
prin intermediul căreia ne sunt prezentate mai toate
personajele care vor lua parte la acțiunea romanului. Rolul
horei în viața comunității este de a asigura coeziunea și de
a facilita întemeierea noilor familii. Acest eveniment
duminical este, în primul rând, o monografie a tradițiilor
și obiceiurilor satului ardelenesc de la începutul secolului
al XX-lea, cu dansurile sale specifice (învârtita, someșana),
portul femeilor (poale, catrință, năframă) și al bărbaților
(cămașă și cizme înalte cu „tureac”) etc.
SCENE REPREZENTATIVE - SCENA HOREI

La aceași horă se întrevede stratificarea socială a

colectivității:
intelectuali și țărani

săraci și bogați

Femei și bărbați

Hora este un pretext și pentru a prezenta stadiul incipient

al viitoarelor conflicte.
SCENE REPREZENTATIVE
Sărutarea pământului – este una dintre cele trei scene
ale genezei romanului.
Stăpân al tuturor pământurilor Ion se simte un uriaș la
picioarele căruia se zbate un balaur. În pragul
desprimăvărării, țăranul are asupra pământului o percepție
cvasierotică, văzând în delnițele sale imaginea unei
ibovnice ispititoare. Îngenuncheat în gestul mistic al
sărutării pământului, Ion simte fiorul rece, iar lutul îi
țintuiește piciorele și-i îmbracă mâinile cu niște mănuși de
doliu.
SCENE REPREZENTATIVE –
SĂRUTAREA PĂMÂNTULUI
În această scenă este cuprinsă întreaga ambivalență EROS
– THANATOS și este concentrată soarta eroului, prizonier al
nefireștii patimi pentru pământ.
TITLUL
Titlul - contine numele protagonistului,
reprezentativ pentru categoria sociala din care face
parte : taranimea .
PERSPECTIVA NARATIVA

 naratiune obiectiva , realizata la persoana a III-a

 narator obiectiv, neimplicat, detasat, narator omniscient
(stie mai mult decat personajele sale), narator
omniprezent (dirijeaza evolutia lor ca un regizor
universal, plasmuieste traiectoriile existentelor
personajelor, conform unui destin prestabilit)
 focalizare zero

 viziune „dindărăt”
INCIPITUL
 este un captatio benevolentiae expozitiv, descriptiv,
anticipativ (în spirit realist)
 conține două elemente:

- descrierea drumului spre satul Pripas

- imaginea satului adunat la hora, pe ulita din dos, la
Todosia , văduva lui Maxim Oprea , in zi de duminica
 
FINALUL
 Este după cum se poate observa, pregătit chiar din
primele pagini ale cărții.
 Este un final închis, prin rezolvarea tuturor conflictelor
romanului.
 Este dramatic, chiar tragic pentru unele personaje, fericit
pentru altele.
 Imprimă circularitate romanului prin readucerea în prim
plan a imaginii inițiale: drumul ce-l scoate pe cititor din
spațiul ficțiunii.
 Discursul final aparține naratorului auctorial, ca instanță
superioară – Dumnezeul lumii reprezentate, omniscient
și omnipotent,
REPERE SPAȚIO-TEMPORALE
 Repere spațiale :
Satul Pripas, construit ca un spațiu tradițional,
arhetipal, marcat de obiceiuri, tradiții, mentalități.
Armadia, orășel din apropiere, în care intelectualii își
găsesc preocupări culturale.
 Reper temporal : înaintea Primului Război Mondial,
înaintea unirii Transilvaniei cu România (1 decembrie
1918)
 Durata acțiunii : aproximativ doi ani
COMPOZIȚIA
 Romanul are o construcție închisă, bazată pe legi clasice
(simetrie, armonie, circularitate).
 Romanul este alcătuit din 2 părți (Glasul pământului și
Glasul iubirii) și 13 capitole grupate 6/7 (ultimul joacă
rolul unui epilog). Titlurle celor 13 capitole poartă titluri
sugestive (Începutul , Rușinea, Nunta, Ștreangul,
Sfârșitul, etc.)
CONFLICTELE ROMANULUI
 sunt numeroase, atât exterioare , cât și interioare.
 cele mai multe au la baza problematica pământului

 conflictele exterioare sunt erotice (George – Ion, Ana –

Florica), materiale (Ion-Vasile Baciu), morale
(încălcarea normelor impuse de colectivitate: de
exemplu, Ion care fură din pământul lui Simion Lungu,
Ana care păcătuiește înainte de căsătorie, etc.)
TEHNICI NARATIVE
 Tehnica planurilor paralele - autorul prezintă, în paralel,scene ce
au loc în planul țărănimii și scene ce au loc în planul intelectualității.
Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanta, iar
succesiunea secventelor narative este redata prin înlantuire
(respectarea cronologiei faptelor).
 Tehnica contrapunctului – prezentarea aceleasi teme in planuri
diferite (nuntii Anei din planul taranesc ii corespunde nunta Laurei in
planul intelectualitatii).
 Tehnica retrospectivei sau flash-back-ul – reconstituirea unor
episoade din trecut in cadrul naratiunii la timpul prezent. De ex in
cap II Zvarcolirea se realizeaza o intoarcere in trecut pentru a
prezenta cum Glanetasu risipise pamantul adus de Zenobia la
casatorie.In capitolul Nunta , vederea Floricai il face pe Ion sa-si
aminteasca intreaga patima pe care o simtea pentru ea.
 Circularitatea si simetria romanului
CONFLICTELE ROMANULUI
Conflictele interioare/ psihologice dezvăluie lumea
interioară a personajelor, dramele lor, tensiunile nerezolvate,
psihologia acestora. In roman există mai multe conflicte
interioare:
1. Conflictul din sufletul lui Ion, care, în primă instanță,
oscilează între alegerea Anei sau a Floricăi.
2. Conflictul Laurei care încearcă să-și aleagă mirele, între
viitorul medic Ungureanu și preotul Pintea.
3. Conflictul învățătorului Herdelea care trebuie să se hotărască
între avocatul Grofșoru, reprezentant al românilor, sau cu cel
al autorităților austro-ungare, compromis necesar, în opinia
sa, pentru a-și păstra postul.