Publicat în 1920, romanul ,,Ion” reprezintă primul roman al lui Liviu Rebreanu, o capodoperă care

înfățișează universul rural în mod realist, fără idealizări

Tematica romanului. În spirit realist, tema centrală a romanului este problematica pământului în viața
satului transilvănean de la începutul secolului XX, în care demnitatea si locul omului în comunitate
depindea de avere, respectiv de cât pământ deținea. Tema centrală este dublată de tema iubirii, idee
evidențiată și prin titlurile celor două părți ale romanului - ,,Glasul pământului” și ,,Glasul iubirii”. Alte
teme importante prezente în roman sunt: tema destinului (mesager fiind oloaga Savista), tema națională
(satul ardelenesc sub stăpânire austro-ungară), tema familiei ( ilustrată prin relația dintre soți și prin cea
dintre părinți și copii)

Opera se deschide cu imaginea ,,drumului alb” ce duce spre satul Pripas. Personificat,
drumul ,,înaintează vessel” sau ,,urcă anevoie” si are o dublă functie în roman: cea simbolică,
prefigurând drumul sinuos al destinului personajului principal, și cea estetică, drumul introducând
cititorul în spațiul artistic si redându-l, apoi, în final, realității

Structura romanului ,,Ion” este simetrică si circulară, fiind dată de: cele două părți ale romanului
intitulate sugestiv ,,Glasul pământului” și ,,Glasul iubirii”, ce fac referire la cele două instincte de care
este dominat, pe rând, eroul: iubirea pentru pământ și dragostea pentru Florica. Cele 13 capitole ale
romanului sunt repartizate simetric, șase, în prima parte, și șapte, în cea de a doua; titlurile primului și
ultimului capitol: ,,Începutul”, Sfârșitul”; imaginile inițiale și finale din roman ce au în centru drumul spre
Pripas; simetria realizată prin cele două planuri ale acțiunii: lumea țăranilor și cea a intelectualilor; hora
cu care se deschide și apoi închide romanul, la care participă toate personajele, care sugerează roata
timpului; reluarea, în plan tematic, a altor structuri narativ: căsătoria din interes, moartea, sinuciderea
prin spânzurare

Romanul „Ion” (1920)

„Ion” de Liviu Rebreanu

 specie: roman
 curent literar: realism
 încadrare istorică: perioada interbelică
 anul apariției: 1920
 tema: blestemul banului care urmareste personajul principal pe care il schimba si il
distruge, facandu-l sa renunte la dragostea vietii pentru pamant

Această pagină cuprinde:

 Eseul general al romanului

  Caracterizarea personajului principal din roman
 Relaţia dintre două personaje în roman
 Relaţia dintre incipit și final în roman

Având ca trăsături amploarea acțiunii, desfășurarea pe mai multe planuri, conflictul complex,
prezența unor personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vieții, opera
literară ,,Ion” aparține speciei literare roman.

Opera literară ,,Ion”, de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv, aparținând prozei
interbelice și, de asemenea, un roman social, cu tematică rurală. Potrivit tipologiei lui Nicolae
Manolescu, din lucrarea ,,Arca lui Noe”, este un roman doric.

Este un roman realist de tip obiectiv prin specificul relației narator-personaj și al naratorului
(omniscient, omniprezent), observându-se obiectivitatea/ impersonalitatea naratorului, narațiunea
la persoana a III-a, atitudinea detașată în descriere, veridicitatea.

,,Ion” este un roman al marilor conflicte dramatice, ,,al violenței și al barbariei”, care distruge
mitul sămănătorist al țăranului idilic, în haine de sărbătoare, bucurându-se de munca lui în
mijlocul naturii. Este un roman ce pătrunde în zonele abisale ale psihicului uman, într-o lume în
care legile sunt dure: nu ești ceea ce ești, ci esti ceea ce ai.

Publicat în 1920, romanul ,,Ion” reprezintă primul roman al lui Liviu Rebreanu, o capodoperă
care înfățișează universul rural în mod realist, fără idealizări, nucleul ecestuia aflându-se în
nuvelele anterioare: ,,Zestrea”, ,,Rușinea”. Romanul apare într-o perioadă de aprinse discuții
literare; criticul Eugen Lovinescu, partizan al înnoirii prozei românesti prin introducerea
spațiului citadin și al tipul intelectualului, salută apariția romanului, eveniment ,,ce rezolvă o
problemă și curmă o controversă”.

Titlul romanului este unul sintetic, format dintr-un singur cuvânt, Ion, numele personajului
principal, rece si puternic, dar în spatele căruia mocnesc pasiunile.

Tematica romanului. În spirit realist, tema centrală a romanului este problematica pământului în
viața satului transilvănean de la începutul secolului XX, în care demnitatea si locul omului în
comunitate depindea de avere, respectiv de cât pământ deținea. Tema centrală este dublată de
tema iubirii, idee evidențiată și prin titlurile celor două părți ale romanului - ,,Glasul pământului”
și ,,Glasul iubirii”. Alte teme importante prezente în roman sunt: tema destinului (mesager fiind
oloaga Savista), tema națională (satul ardelenesc sub stăpânire austro-ungară), tema familiei
( ilustrată prin relația dintre soți și prin cea dintre părinți și copii).

În ceea ce privește timpul și spațiul, acțiunea începe într-o zi de duminică, în care locuitorii
satului Pripas se află la horă, în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea.

Incipitul romanului este de tip captatio benevolentiae, expozitiv, descriptiv, anticipativ (în spirit
realist). Opera se deschide cu imaginea ,,drumului alb” ce duce spre satul Pripas. Personificat,
drumul ,,înaintează vessel” sau ,,urcă anevoie” si are o dublă functie în roman: cea simbolică,
prefigurând drumul sinuos al destinului personajului principal, și cea estetică, drumul
introducând cititorul în spațiul artistic si redându-l, apoi, în final, realității.

Finalul este, pregătit chiar din primele pagini ale operei. Este unul închis, previzibil și dramatic,
opera închizându-se cu uciderea lui Ion care va fi înmormântat chiar în curtea bisericii nou
sfințite. Iertarea și împăcarea domină finalul, cititorul iesind din spațiul acțiunii cu imaginea
drumului ce se pierde ,,în șoseaua cea mare si fară început…”

Simetria incipit-final se relevă prin imaginea drumului personificat și prin cea a troiței de la
capătul satului, imaginea unui Hristos răstignit pe o cruce strâmbă, cu fața spălăcită de ploi
apărând la începutul romanului, în timp ce în final, pe Hristosul de tinichea ,, o rază întârziată
parcă îl mângâia, zuruindu-i ușor trupul în adierea înserării de toamnă”.

Structura romanului ,,Ion” este simetrică si circulară, fiind dată de: cele două părți ale romanului
intitulate sugestiv ,,Glasul pământului” și ,,Glasul iubirii”, ce fac referire la cele două instincte de
care este dominat, pe rând, eroul: iubirea pentru pământ și dragostea pentru Florica. Cele 13
capitole ale romanului sunt repartizate simetric, șase, în prima parte, și șapte, în cea de a doua;
titlurile primului și ultimului capitol: ,,Începutul”, Sfârșitul”; imaginile inițiale și finale din
roman ce au în centru drumul spre Pripas; simetria realizată prin cele două planuri ale acțiunii:
lumea țăranilor și cea a intelectualilor; hora cu care se deschide și apoi închide romanul, la care
participă toate personajele, care sugerează roata timpului; reluarea, în plan tematic, a altor
structuri narativ: căsătoria din interes, moartea, sinuciderea prin spânzurare.

Există două planuri narative ale romanului: primul plan narativ urmărește destinul lui Ion, fiul
lui Alexandru Glanetașu, care a risipit zestrea soției sale, Zenobia, lăsându-i moștenire tânărului
foarte puțin pământ. Harnic si mândru, Ion, îndrăgostit de Florica, frumoasă, dar săracă, la fel ca
el, își calcă pe suflet și o seduce, lăsând-o insărcinată pe Ana, fiica lui Vasile Baciu. Tatăl
acceptă până la urmă căsătoria celor doi și Ion intră în posesia pământului mult râvnit. Ana își da
seama curând de cursa în care a fost prinsă și , după ce dă nastere unui băiat, Petrisor, se
sinucide. Dupa moarea soției si a copilului său, Ion, încearcă să o recucerească pe Florica, acum
căsătorită cu George Bulbuc. Va fi ucis de aceste când încearcă să pătrundă în casa lui, știind-o
pe Florica singură acasă. Pământul lui Ion ajunge în proprietatea bisericii, în curtea căreia va fi
îmormântat protagonistul romanului.

Al doilea plan narativ are în centru destinul familiei Herdelea: învățătorul Herdelea, doamna Herdelea,
fiicele – Laura și Ghighi, fiul – Titu

În roman există mai multe conflicte. Conflicte interioare: cel trăit de Ion, care oscilează inițial între
alegea Anei sau a Floricăi; conflictul Laurei care încearcă să-și aleagă mirele, între viitorul medic
Ungureanu și preotul Pintea; conflictul învățătorului Herdelea care trebuie să hotărască între a vota cu
avocatul Grofșoru, reprezentant al românilor, sau cu cel al autorităților austro-ungare. Conflictele
exterioare apar, în general, între țăranii înstăriți și cei săraci din sat (Ion – Vasile Baciu; Ion – George
Bulbuc; Ion – Simion Lungu; Ana - Florica), între intelectuali (familia Herdelea – preotul Belciug),
reprezentanții comunității române și autoritățile austro-ungare
Fiind o operă epică, acțiunea romanului este împărțită în toate momentele
subiectului.

Expozițiunea romanului prezintă timpul, locul și personajele care, într-o

duminică, o zi frumoasă de vară, de adună în ograda văduvei lui Maxim Oprea.
Toți sunt pregătiți pentru hora de duminică, unde flăcăii și tinerele din sat joacă
Someșana și Învârtita. Printre participanți se află și primarul, Florea Tancu,
înconjurat de săteni, care se strâng în grupuri ce evidențiază o anumită ierarhie
socială: Trifon Tătaru, chiaburul Ștefan Hotnog, Simion Lungu și, mai târziu, Vasile
Baciu. În curtea văduvei se află și alți săteni precum Alexandru Pop Glanetașul sau
tinerele neinvitate niciodată la joc. Își fac apariția și preotul Belciug, Zaharia
Herdelea, învățătorul satului, soția sa și copiii acestora. Dintre tinerii care se
bucură de hora de duminică, se remarcă Ion Pop al Glanetașului, Florica Oprea,
Ana Baciu, George Bulbuc și Ilie Onu. La horă, deși o îndrăgește pe Florica, o fată
tare frumoasă, dar fără bani, Ion alege să joace cu Ana, o tânără urâtă, dar bogată
Expozitiunea

Intr-un sat din Ardeal, numit Pripas, in zona Bistritei, locuitorii se aduna intr-o duminica de vara
calduroasa la hora traditionala. Aceasta se desfasoara in ograda Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea, pe
Ulita din dos. Trei lautari tigani (Briceag, la vioara; chiorul Holbea, la o vioara cu trei coarde si Gavan, la
gorduna) canta langa sopron, iar flacaii si fetele satului joaca invartita, Someseana. Printre privitori se
afla primarul Florea Tancu „cu mustati albe rasucite", chiaburul Stefan Hotnog, Trifon Tataru, fostul
invatator, Simion Butunoiu, Macedon Cercetasu, Simion Lungu, Toader Burlacu, Stefan Ilina, Alexandru
Glanetasu, Cosma Ciocanas, mai tarziu Vasile Baciu; apoi un grup de femei, printre care Maria lui Trifon,
Zenobia lui Glanetasu, Margareta lui Ciocanas, Todosia, mame, babe, fete neinvitate la joc, copii
nastrusnici. Curand isi fac aparitia preotul Ion Belciug, doamna Maria Herdelea, nevasta invatatorului
Zaharia Herdelea, impreuna cu fiul Titu si fiica mai mare Laura, Dintre tinerii prinsi in joc se remarca Ion
Pop al Glanetasului, Ana Baciu, Florica Oprea, George Bulbuc, Ilie Onu.

Intriga

La hora, Ion Glanetasu joaca cu Ana Baciu, o fata bogata, dar cam uratica, desi o iubeste pe Florica, fata
vadanei lui Maxim Oprea, o fata frumoasa, dar saraca. Desi Vasile Baciu, tatal Anei, vrea s-o marite cu
George Bulbuc, un flacau instarit, Ana se lasa prinsa in mrejele lui Ion si se indragosteste de el, lasandu-
se amagita de minciunile acestuia Vasile Baciu, venit beat de la carciuma lui Avrum, il insulta pe Ion
(sarantocule ,talharule,hotul), cerandu-i sa lase fata in pace. Dupa ce flacaii se retrag la carciuma lui
Avrum, Ion il bate pe George Bulbuc, razbunand intr-un fel jignirile aduse de Vasile Baciu, care si-l voia
ginere pe George.

Desfasurarea actiunii

Intamplarile care urmeaza se diversifica in doua planuri paralele, care se intersecteaza uneori. Astfel, un
prim plan cuprinde viata taranilor, avand in centrul atentiei pe Ion Glanetasu, Ana, Vasile Baciu, Florica
Oprea, George Bulbuc si familiile acestora, in alt plan se desfasoara viata intelectualilor satului,
insistandu-se asupra familiei Herdelea si a preotului Belciug. Punctul de intersectie a celor doua planuri
este Ion, fost elev al invatatorului Zaharia Herdelea, prieten al lui Titu Herdelea si flacau neagreat de
preotul Ion Belciug.

Ion este hotarat sa se capatuiasca, sa scape de saracie prin casatoria cu Ana Baciu. impotrivirea si
vrajmasia tatalui acesteia, care i-a ghicit intentiile, il inversuneaza si mai mult. Planuieste ca trebuie sa-l
oblige cumva pe Vasile Baciu sa-i dea averea, astfel ca o imbrobodeste pe Ana, prefacandu-se ca i-i
draga, si-ntr-o noapte o lasa insarcinata infruntand rusinea satului, Vasile Baciu o bate si o goneste de
acasa pe Ana, iar Ion n-o primeste decat impreuna cu zestrea, care inseamna tot pamantul lui Vasile
Baciu. Dupa mai multe intamplari in care sunt implicati Herdelenii, preotul Belciug si altii, Vasile Baciu
consimte si nunta lui Ion cu Ana are loc. Avand acum pamantul dorit, Ion nu o mai baga in seama pe Ana
si nici copilul nascut pe camp si botezat Petrisor. Gandurile ii merg tot la Florica, fata frumoasa,
casatorita acum cu rivalul lui Ion, cu George Bulbuc. Familia invatatorului Zaharia Herdelea se confrunta
cu o serie de dificultati materiale, cele doua fete, Laura si Ghighi, au crescut si ajung la varsta maritisului,
avand nevoie de zestre. Laura se marita cu preotul George Pintea, ratele pentru mobila trebuie platite si
i se instituie sechestru. Pe de alta parte, invatatorul se afla in conflict cu preotul Belciug, deoarece casa a
fost ridicata pe un pamant al bisericii.

Zaharia Herdelea intra in conflict si cu autoritatile, deoarece intocmeste reclamatia contra judecatorului
in procesul pierdut de Ion cu Simion Lungu. Predand in limba maghiara, pe care n-o stapaneste destul de
bine, Herdelea se teme de inspectii, mai ales dupa ce inspectorul Cernatony, care-l proteja, este inlocuit
de Horvat. De aceea, in alegeri voteaza cu candidatul maghiar Bela Beck, in dauna avocatului roman
Grofsoru. Este suspendat din slujba, din cauza condamnarii in procesul lui Ion, iar dupa achitare
inspectorul Horvat ii recomanda sa iasa la pensie.

Un alt fir al actiunii urmareste aventurile amoroase ale lui Titu Herdelea (cu Roza Lang, Virginia
Gherman), efuziunile lui nationaliste, lumea avocatilor, a notarilor s.a.m.d.
- Vezi si subiectul romanului Ion

Punctul culminant

Tratata cu dispret si brutalitate de sotul ei, Ana intelege ca a fost doar unealta prin care Ion si-a atins
scopul: obtinerea pamantului lui Vasile Baciu. Avand in minte imaginea lui Avrum, carciumarul care s-a
sinucis, Ana se spanzura, nemaiputand rabda batjocura lui Ion si a Zenobiei. Dupa luna de puscarie
facuta, Ion isi pierde si copilul, iar socrul sau isi cere pamanturile inapoi, in acelasi timp, Ion si Florica
reinnoada firul intrerupt al iubirii de altadata.

Deznodamantul

Avertizat de oloaga Savista in legatura cu relatia dintre Ion si Florica, George Bulbuc, sotul ei, ii intinde lui
Ion o capcana- Anuntand ca se duce la padure duminica, doreste sa se convinga de onestitatea sotiei. Se
intoarce mai devreme si, noaptea, surprinzandu-l pe Ion in curte, il ucide cu sapa. Peste cateva zile se
sfinteste biserica noua facuta prin stradania preotului Belciug. Romanul se incheie tot cu hora din ograda
Todosiei, cu lautarii care canta invartita, cu Vasile Baciu, venit mai tarziu, tot beat, certandu-se cu
preotul pentru pamanturile sale, ramase bisericii.