ESEU

ROMANUL REALIST OBIECTIV INTERBELIC

“ION” DE LIVIU REBREANU

1.INTRODUCERE
Liviu Rebreanu ramane in literatura ca un nuvelist si romancier a carui opera se afla la granita dintre
realism si modernism. Marile evenimente sociale, viata rurala sau citadina, iubirea sau razboiul sunt
doar cateva teme ale operelor sale. In perioada interbelica specia narativa ampla, romanul, cunoaste o
dezvoltare fara precedet. Criticul Eugen Lovinescu, prin activitatea cenaclului literar ”Sburatorul” sustine
tinerii scriitori, inclusiv pe Liviu Rebreanu.
Romanul “Ion” a aparut in 1920 fiind o opera realista, obiectiva, cu accente sociale. Eugen Lovinescu
afirma despre romanul “Ion” ca este “cea mai puternica creatiune obiectiva a literaturii
romane”.Romanul este rezultatul unei indelungate activitati nuvelistice, Rebreanu publicand patu
volume de nuvele inainte de “Ion”.
2.SURSA DE INSPIRATIE
Sursa de inspiratie a romanului o constituie, pe de o parte viata taranilor din Ardeal la inceputul
secolului XX, iar pe de alta parte viata intelectualitatii rurale din aceeasi perioada.
3.DEFINITIE
Romanul este o specie a genului epic in proza, de dimensiuni ample, cu o actiune ce se desfasoara pe
mai multe planuri narative, la care participa un numar mare de personaje bine individualizate.
4.TRASATURI
Opera literara “Ion” de Liviu Rebreanu este ca specie un roman realist de tip obiectiv, apartinand prozei
interbelice. Viziunea realist-obiectiva se realizeaza prin: obiectivitatea perspectivei narative, alegerea
unor personaje tipice pentru o categorie sociala, construirea personajelor in relatie cu mediul in care
traiesc, tehnica detaliului semnificativ, veridicitatea intamplarilor, stilul sobru impersonal.
5.TITLUL
Titlul operei este dat de numele personajului principal, care devine un exponent al taranimii prin
dragostea lui pentru pamant, individualizat insa prin modul in care il obtine. Este alcatuit morfologic
dintr-un substantiv propriu, indicand un nume inspirat din Sfintii Ortodocsi.
6.TEMA
Tema principala e de natura sociala, problematica pamantului in satul ardelenesc de la inceputul
secolului al XX-lea. Tema centala este dublata de alte doua teme secundare, iubirea si destinul.
7.STRUCTURA
Romanul e alcatui din 13 capitole, numar fatidic care anticipeaza destinul tragic al personajului eponim.
Romanul are o structura circulara, iar relatia incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului
care intra si iese din satul Pripas. Romanul se bazeaza si pe alte simetrii compozitionale:prin tehnica
planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a intelectualitatii rurale, structurarea operei in doua
mari parti: Glasul Pamantului si Glasul Iubirii, cele 13 capitole poarta titluri semnificative, romanul avand
un “Inceput” si un “Sfarsit” si tehnica contrapunctului in care se descriu momente esentiale in cele doua
planuri (in capitolul “Nunta” sunt descrise nunta taraneasca si nunta intelectualitatii rurale)
8.PERSPECTIVA NARATIVA
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea realizandu-se la persoana a III-a de catre un narator
omniscient, omniprezent, impersonal, sobru si detasat.
9.REPERE SPATIO-TEMPORALE
Reperele spatio-temporale sunt clar precizate, actiunea desfasurandu-se la inceputul secolului XX, in
satul Pripas si in zonele invecinate.
10.CONFLICTELE
Conflictul este complex si putem determina conflicte exterioare: in planul taranimii (Vasile Baciu si Ion,
George Bulbuc si Ion) si in planul intelectualitatii (Preotul Belciug si invatatorul Herdelea) si conflictul
interior care se contureaza intre cele doua voci si anume “Glasul iubirii” si “Glasul pamantului”, voci care
reprezinta cele doua patimi ale personajului principal.
11.REZUMAT
In romanul “Ion” incipitul este amplu si cuprinde trei elemente: descrierea drumului, prezentarea
troitei de la intrarea in sat si descrierea in antiteza a casei lui Ion si a invatatorului Herdelea.
Expozitiunea prezinta atat spatiul si timpul in care se petrece actiunea, cat si personajele care iau parte
la intamplari. Intriga este reprezentata de sosirea lui Vasile Baciu care, venit beat de la carciuma lui
Avrum, il insulta pe Ion (“sarantocule” ,”talharule”,”hotule”), cerandu-i sa ii lase fata in pace. Dupa ce
flacaii se retrag la carciuma lui Avrum, Ion il bate pe George Bulbuc, razbunand intr-un fel jignirile aduse
de Vasile Baciu, care si-l voia ginere pe George, momentul reprezentand promisiunea lui Ion de a se
insura cu Ana pentru a se imbogatii. Intamplarile care urmeaza se diversifica in doua planuri paralele,
care se intersecteaza uneori. Astfel, in prim plan cuprinde viata taranilor, avand in centrul atentiei pe Ion
Glanetasu, Ana, Vasile Baciu, Florica Oprea, George Bulbuc si familiile acestora, in alt plan se desfasoara
viata intelectualilor satului, insistandu-se asupra familiei Herdelea si a preotului Belciug. Punctul de
intersectie a celor doua planuri este Ion, fost elev al invatatorului Zaharia Herdelea, prieten al lui Titu
Herdelea si flacau neagreat de preotul Ion Belciug. Punctul culminant este reprezentat de sinuciderea
Anei care nu constituie pentru Ion un act de vinovatie deoarece el vedea in Ana si in copilul lor, Petrisor,
decat garantia asupra pamanturilor. Nici moartea copilului nu-l impiedica pe Ion sa mearga la Florica , ea
fiind maritata cu George. Deznodamantul prezinta moartea lui Ion adusa de George, care nu este decat
un instrument in mana destinului. George este arestat, Florica ramane singura si crede ca este
insarcinata, satenii considerand ca este copilul lui Ion , iar averea revine Bisericii.
12.PERSONAJE
Personajele realiste sunt tipice pentru o categorie sociala si sunt conditionate de mediul in care traiesc.
Ion poate fi incadrat in trei tipologii realiste diferite: tipul taranului sarac, tipul arivistului fara scrupule,
tipul ambitiosului dezumanizat de lacomie. Ion este un personaj complex cu insusiri contradictorii:
viclenie si naivitate, gingasie si brutalitate, este caracterizat prin tehnica basoreliefului si a
contrapuctului.
Cele doua femei sunt conturate antitetic, Ana fiind urata si bogata iar Florica frumoasa si saraca.
Acestea simbolizand cele doua patimi ale personajului principal: pamantul si iubirea.
13.STILUL
Stilul este neutru, impersonal, sobru, fiind specific prozei realiste. Autorul respecta autenticitatea
limbajului regional (“honved”, “plod”, “soroc”, “becisnic”,” proclet”,” borviz”) si diferenta limbajului in
functie de conditia sociala.
14.CONCLUZIE
In concluzie, literatura romana datoreaza romanului “Ion”inceputul modernizarii specie, intr-un efort
creator titanic, ce asigura acestui “geniu fara talent” un loc important in galeria cititorilor prozei
autohtone. Astfel, romanul Ion este o capodopera realista interbelica, ce are in centru “patima lui Ion,
ca forma a instinctului de posesiune”, asa cum spune N. Manolescu.