Liviu Rebreanu Ion

- demonstratie roman realist, obiectiv Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata. Romanul are o structura narativa ampla, organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un numar mare de personaje, cu pondere diferita in structura epica (personaje principale, secundare, episodice etc) Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern deoarece scrie primul roman obiectiv din literature romana, Ion si primul roman de analiza psihologica din proza romaneasca, Padurea spanzuratilor. Este un scriitor modernist, ce se opunea traditionalismului , care a participat la gruparea condusa de Eugen Lovinescu si concretizata prin cenaclul si revista Sburatorul. nainte de Ion, romanul romnesc nregistrase cteva momente insemnate, datorit lui Nicolae Filimon cu Ciocoii vechi i noi, lui Slavici cu Mara, lui Duiliu Zamfirescu cu Viaa la ar i Tnase Scatiu, iar dintre scriitorii generaiei lui Rebreanu se manifestaser cu succes n roman Agrbiceanu prin Arhanghelii i Gala Galaction prin Roxana. Dintre toi acetia, cel mai apropiat de Rebreanu, prin structura sufleteasc, prin anume laturi ale formaiei, inclusiv mediul prim de via, prin felul de a privi n existen i modalitatea preferat de expresie artistic este Ioan Slavici. Acesta zugrvise n nuvelele i romanele lui aspecte sociale semnificative din viaa satului transilvnean, precum i figuri omeneti viguroase turmentate de pasiuni violente, nsetate de avere, pstrnd n genere fa de ele o atitudine neutr, lsndu-le s se mite liber n ficiunea literar. Sunt atribute care, cu un suflu epic mai cuprinztor prin aria observaiei sociale i mai profund prin fora de observare a sufletului omenesc, cu sim clasic al compoziiei i obiectivitate a relatrii, purificat deplin de tendine moralizatoare, se vor regsi n romanele lui Liviu Rebreanu, evident ca expresie a unor afiniti structurale, nu a relaiei de influen. Ct despre modelele lui, acelea de la care a plecat i a cror nrurire se poate identifica, ele sunt n primul rnd marii romancieri strini: Tolstoi, Balzac, Flaubert, Zola. n privinta inspiratiei rurale din acea perioada, att semntorismul, ct i poporanismul, cu diferenele de rigoare existente ntre ele, dar nrudite n chip substanial, proiectau asupra rnimii o viziune lipsit de autenticitate, cu exces de aspecte sumbre, menite s strneasc mil i s aduc, pe calea reformelor, un spor de dreptate social, n cazul celei de-a doua. Laturile acestea extraestetice, prezente n amndou curentele, fceau ca substana nsi a naraiunii ca modalitate epic s fie invadat de lirism, de aa natur nct un cercettor ca Tudor Vianu a putut vorbi despre o adevrat criz a artei romneti de a povesti n deceniul 1910-1920. ntr-o asemenea situaie, a aprut romanul Ion. Ion de Liviu Rebreanu este primul roman obiectiv din literatura romana, a aparut in 1920, dupa o lunga perioada de elaborare, asa cum insusi autorul mentioneaza in finalul operei, intre martie 1913 iulie 1920. Aparitia romanului a starnit un adevarat entuziasm in epoca, mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa: Nimic din ce a publicat inainte nu ne putea face

sa prevedem admirabila dezvoltare aunui scriitor, care a inceput si a continuat vreo zece ani, nu numai fara stralucire, dar si fara indicatii de viitor , nota Eugen Lovinescu. Criticul primeste romanul Ion ca pe o izbanda a literaturii romane, iar satisfactia sa este consemanta in studiul Creatia obiectiva. Liviu Rebreanu: Ion . Pentru initiatorul modernismului romanesc, al carui principiu de baza era sincronismul literaturii romane cu cea europeana, romanul Ion este cel care rezolva o problema si curma o controversa. Aceasta afirmatie a lui Lovinescu se refera la faptul ca aparitia primului roman obiectiv directioneaza literatura romana catre valoarea europeana si stinge polemica pe care critica o avea cu samanatoristii epocii, si anume Ion le dovedise ca modernistii nu interziceau abordarea subiectelor plasate in mediul rural cum reproseau traditionalistii, ci doreau ca satul sa fie prezentat obiectiv, nu sa fie idealizat, infrumusetat, sa aiba un stil anticalofilic. Rebreanu prezinta dur, obiectiv, rece realitatile satului ardelenesc(Ion): o lume violenta (bataia dintre Ion si George, bataile primite de Ana, ucidere lui Ion, sinuciderea Anei si a carciumarului Avrum) dar si o lume in care taranii nu se comporta intotdeauna pe baza unui cod etic (Ion nu tine cont de rugamintea invatatorului Herdelea si dezvaluie ca acesta i-a scris plangerea, preotul profita de ignoranta taranilor astfel incat pamanturile lui Vasile Baciu la sfarsit ajung in proprietatea bisericii, exista o lupta pentru pamant, imorala care nu duce la nici un rezultat). Exista un mesaj etic si anume ca lupta pana la dezumanizare pentru obtinerea unor bunuri materiale distruge vieti si pana la urma nici nu obti ceva. La baza romanului realist-obiectiv se afla conceptia despre lume a scriitorului prezentata indirect: lumea este previzibila, cunoscuta, logica, unitara si rational, neexistand un mare mister, probabil in Ion doar a cui este copilul Floricai, dar cam toata lumea banuieste ca este al lui Ion, toata lumea barfea in sat despre acest lucru. Geneza scrierii se poate urmri dup mrturisirile lui Rebreanu nsui. Procesul creator a fost ndelungat i esena lui const n sudarea ntr-o viziune unitar a trei experiene de via trite, distanate ntre ele prin ani i fr legtur cauzal de la una la alta. Evident, lecturile scriitorului i-au revrsat i ele seva lor de semnificaie n fluxul sufletesc strnit de cele trei experiene de via. Prima dintre experiene reiese dintr-o mrturisire a lui Liviu Rebreanu: "Ion i trage originea dintr-o scen pe care am vzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de nceput de primvar. Pmntul jilav, lipicios. Ieisem cu o puc la porumbei slbatici. Hoinrind pe coastele dimprejurul satului, am vzut un ran, mbrcat n straie de srbtoare. El nu m vedea Deodat s-a aplecat i a srutat pmntul. L-a srutat ca pe o ibovnic". Gestul a fost nregistrat pentru pitorescul lui n sine, fr a i se atribui atunci o semnificaie precis. Adevrul relatrii lui Rebreanu nu se poate pune la ndoial, dar trebuie artat c un gest asemntor cu cel observat de el nfptuiete i eroul Buteau din romanul La terre al lui Emile Zola. Cea de a doua experien de via autentic i-a fost transmis scriitorului de sora sa Livia i formeaz substana nuvelei Ruinea. Este vorba de pania unei fete bogate de la ar, Rodovica, amgit de un flcu srac i supus, din aceast cauz, celor mai cumplite bti de ctre tatl su. n chip evident, aceste fapte, cu modificrile de rigoare se regsesc n Ion, constituind esena raporturilor dintre erou, de o parte, Ana i tatl ei, Vasile Baciu, de alt parte. A treia experien este constituit de impresia puternic pe care i-a lsat-o lui

Rebreanu convorbirea cu un fecior de la ar, Ion al Glanetaului, iste i vrednic, mpovrat de greuti i dezndjduit, pentru faptul c nu avea pmnt. Calea sintezei ntre aceste trei momente de via, atest n continuare Rebreanu, a fost atribuirea ctre Ion al Glanetaului, cu motivrile sociale si sufleteti necesare i a faptelor aparinnd, n realitatea trit, autorilor celorlalte dou momente. Procesul de elaborare al romanului, trecnd prin fazele manuscrise Zestrea (titlul iniial al romanului) i Ruinea (primul capitol al manuscrisului Zestrea), a fost ndelungat i trudnic. Tudor Vianu a lsat o mrturie asupra tenacitii impresionante cu care Rebreanu i-a dus nzuina la capt: "Era n 1919, m ntorsesem din rzboi i Rebreanu i regsise cminul lui, dup ce trebuise s se refugieze n Moldova pentru a scpa de justiia marial a trupelor de ocupaie. Locuia pe strada Nicolae Blcescu, n fundul unei curi, ntr-o csua drmata de atunci, la doi pai de casa tot att de modest, unde se sfrise Luchian. Ferestrele lui Rebreanu, zrite printre copacii curii, rmneau luminate n tot timpul nopii. M ntorceam trziu acas i o chemare nceat mi deschidea ua camerei srace, desprit prin dou trepte de buctria familiei. Rebreanu scria atunci, a cincea, a asea oar, romanul Ion. Munca ncepea odat cu cderea serii i continua pn la rsritul zorilor, cu mare abuz de cafea, de tutun, din cnd n cnd cu rcorirea frunii nfierbntate. ntreruperea provocat de vizitatorul nocturn nu prea a-i fi neplcut". Romanul, mprit n dou volume: Glasul pmntului i Glasul iubirii, ne transpune n lumea satului ardelean de la sfritul secolului trecut i nceputul secolului nostru. Avem n fa o fresc vast, cuprinznd, pe lng viaa rnimii, i pe cea a intelectualitii satelor, cu unele reflexe din pulsaia naional a Transilvaniei. Firul principal al aciunii se ese n jurul eroului scrierii, flcul chipe, voinic, inteligent i vrednic, dar srac, Ion al Glanetaului, care, din setea de a se mbogi, i sacrific iubirea pentru Florica, o fat frumoas, ns srac, asemenea lui, i se cstorete cu Ana, fat uric i prizrit, fiica unui bogta al satului, Vasile Baciu, care a consimit s i-o dea de soie, numai dup ce a aflat c Ion o sedusese i c, n consecin, gndul lui de a o mrita cu George Bulbuc, cel mai bogat flcu din sat, nu se mai poate mplini. Aceasta este aciunea primului volum. n continuare, romanul urmrete, pe firul principal al dezvoltrii lui, tribulaiile lui Ion, care, dup cstoria cu Ana, dobndete, n sfrit, pmntul visat, are i un copil, dar noi complicaii i se precipit n cale, cci Ana, complet nefericit, se spnzur, odrasla plpnd i moare, el nsui revenit spre Florica, mritat ntre timp cu George Bulbuc, este surprins de acesta ntr-o noapte n faa casei i omort cu sapa. George merge la nchisoare, pmnturile lui Vasile Baciu sunt donate bisericii, iar viaa satului Pripas, agitat mai intens pentru o clip, i reia cursul tihnit. Roman monografic, Ion este o fresca vie a vietii satului romanesc din Transilvania la inceputul secolului al XX lea. Principalele elemente sunt pamantul, traditile si obiceiurile satului ca si relatiile dintre intelectuali si tarani. Pamantul detine aspectul fundamental, ca valoarea suprema a colectivitatii, ca regula nescrisa a casatoriilor, ca cadrului de desfasurare a vietii de zi cu zi. Astfel Ion se casatoreste cu Ana pentru pamantul acesteia, desi o iubea pe Florica, iar Florica se casatoreste cu George care era urat numai pentru ca era bogat cu toate ca Ana si George fusesera destinati unul altuia inca de copii pentru ca sa nu risipesca bogatia (bogatii cu bogatii, iar saracii cu saracii). Totodata pamantul este motivul unor altor intamplari: bataia dintre Ion si vecinul sau, disputa dintre biserica si invatator al carui case era pe

pamantul acesteia. Traditiile si obieceiurile principale: hora, nunta, inmormantarea sunt tratate cu atentie si deosebit spirit de analiza. Horei i se acorda o semnificatie aparte, ca evenimentul care simbolizeaza unitatea si armonia satului, in timpul caruia se dezvaluite cele mai imprtante caracteristici ale vietii unei colectivitati, dar si a participantilor la ea. Lumea se citeste prin hora si hora este definita de diferentele si inegalitatilor lumii care participa la ea. Fetele sarace asteapta in zadar cu buchete de flori in timp ce cele bogate joaca mai mult, taranii saraci dau tarcoale in timp ce taranii bogati vorbesc despre avere. In timpul desfasurarii horei se contureaza cele mai multe dintre conflictele romanului: Ion/George, Ion/Vasile Baciu, social/economic, intelectuali/tarani, preot/invatator, Ana/Florica, Ana/Ion, Florica/George. In acelasi timp caracterele si sentimentele se dezvolta, descompun, definesc mai bine la nunta (Ana-Ion, Laura-Pintea, Florica-George) si inmormantare (Ana-IonPetrisor). Rebreanu cerceteaza astfel obiceiurile din viata satului nu pentru pitoresc ci pentru observarea si sublinierea reactiilor oamenilor angrenati in ritual (patima privirii lui Florica catre Ion peste cosciug, vinovatia ingenunchierii lui Ion si a lui Vasile Baciu ). Nu in ultimul rand trebuie subliniata acuratetea analizei relatiilor dintre intelectuali si tarani in contextual istoric al desfasurarii evenimentelor, a persecutiei romanilor din Transilvania in acele vremuri. Creator excepional de via, Rebreanu face s triasc n roman un impresionant numr de eroi, fiecare cu individualitatea lui proprie. Pe primul plan, se impune Ion al Glanetaului, care este unul dintre cele mai caracteristice i mai temeinic realizate personaje ale ntregii noastre literaturi. Ion e un flcu voinic, detept, energic care sufer de srcia lui i care se crede, prin calitile enumerate, capabil de o alt soart. Atitudinea lui Ion e destul de comun, dei procedeul su e mai original, fr s fie inedit. Violena lui e forma pe care o ia, n condiiile date, o energie exasperat de a nu se fi putut exprima altfel, ntr-o societate n care totul l condamn pe Ion la supunere, la acceptare, adic la mizerie. Pentru Ion, pmntul nseamn situaie social, demnitate uman, posibilitatea de a munci cu folos. Ion este simbolul unei chemri mistice a pmntului, este simbolul omului care ncearc s depeasc starea de mizerie, de inferioritate social i moral. Pentru Ion, acest flcu zdravn i harnic, srcia, adic lipsa pmntului, e o permanent suferin i preocuparea cea mare e cum s-l obin. Obsesia pamantului duce la degradarea unor calitati: viclenie sumara din inteligenta, bestialitatea din tenacitate, mandria grosolana din respect si la dezumanizare, nefiind afectat de foarte mult de spanzurarea Anei. Iubirea este obtinuta prin aceleasi metode ca si pamantul, prin viclenie, ticalosenie, aceasta nemaifiind o salvare, doar o patima carnala. Moartea lui in bezna noptii dezvaluie faptul ca nici atunci nu s-a luminat, incat nu poate fi personaj tragic, fiind grotesc. Evolutia personajului este previzibila ca si in romanul traditional, fiind o trasatura de baza a romanului obiectiv, cu o constructie bazata pe legatura cauza efect puternic evidentiata ( bataia crancena de la inceput intre Ion si George care anticipeaza moartea lui Ion / sau conflictul concretizat prin cuvinte grele dintre Vasile Baciu si Ion de la inceput care se va repeta la carciuma cand acesta il face pe Ion hot si pumnul lui Ion / sau sinuciderea lui Avram care anticipeaza moartea lui Ana). Cea mai evidenta legatura dintre cauza si efect este romanul in totalitatea sa, in care naratorul isi face un plan pe care apoi il urmareste pas cu pas, fiecare eveniment

fiind cauza celorlate, nici unul nefiind lipsit de importanta, naratorul selectand scene semnificative, simbolice ale vietii taranilor, ca un semn de valoare, plin de sens. Individualizarea personajelor este realizata prin procedeul detaliului semnificativ, incat Ion este definit ca arivist prin detalii diverse: 1 fizice ( dintii galbeni specific taranilor) 2 vestimentare ( se imbraca Ion intr- o zi de luni in haine de sarbatoare) 3 fiziologice ( Rebreanu continua astfel calea deschisa de Slavici in utilizarea trasaturilor trupesti in definirea personajului: cand se enerva Ion se inrosea pana in albul ochilor, inainte sa o bata pe Ana desi calm mana ii tremura, spre suprinderea acesteia) 4 de limbaj ( utilizand graiul ardelenesc plin de cruzime, cand o trimite pe Ana la Vasile Baciu sa-i ceara toate pamanturile si totusi calm, rece, ceea ce o face pe Ana sa creada ca va veni o nenorocire) Personajul este portretizat evident din exterior, procedeul monologului interior fiind foarte rar, permanent intr-o relatie de interdependenta cu mediul: mediu om (intr-o lume in care omul era considerat sarac si golan daca nu avea pamant oricate alte calitai ar fi avut, obtinerea pamantului era o mandrie) cat si om mediu ( Ion genereaza in mare parte moartea Anei, accentueaza ura dintre preot si invatator, prin comportamentul lui care formeaza un model, naratorul comentand crima care probabil va fi urmata de altele, preluand vocea colectivitatii, cu un stil independent, liber). Portretul lui Ion este realizat pe baza unei obsesii, procedeu tipic rebrenian: Ion pamant, Florica / Ana Ion / invatator pensie, slujba / Florica barbatul. Tot tipic rebreriana este relatia dintre personaje in raport calau victima: Ion Ana si invers (prin moartea Anei Ion pierse copilul si pamantul ), Ion George si invers. Tipul uman reprezentat de personaj este larg reprezentativ, spre deosebire de romanul modern in care tipul reprezentat de personaj este in mai mica masura reprezentativ. Ion este definit ca personaj prin imbinarea mai multor perspective estetice, este realist, clasic (fiind legat de pamant), dar si modern (obsesia pentru pamant fiind anormala, patologica, ca in literatrura naturalista: Ion saruta pamantul ca pe o ibovnica). Critica s-a ocupat adesea de Ion, ncercnd s strbat n intimitatea sufletului su, spre a-i surprinde cu exactitate esena. Principalele preri sunt contradictorii, dovad ct de complex este personajul sub masca simplitii aparente. Astfel, pentru Clinescu, Ion este o fire instinctiv, cluzit de impulsuri elementare, violent i ptima, pe care nostalgia Florici i revenirea la ea nu-l pot n nici un fel umaniza: " n planul creaiei, Ion e o brut. A batjocorit o fat, i-a luat averea, a mpins-o la spnzurare i a rmas n cele din urm cu pmntul. Coninutul lui a fost epuizat i isprvile sentimentale l scot din sfera instinctelor oarbe, i l duc n lumea contiinei, banalizndu-l". Pentru Lovinescu, din contr, Ion are "o inteligen ascuit, o viclenie procedural i, mai ales o voin imens ". Descoperindu-i asemenea atribute, Lovinescu l consider "o figur simbolic, mai mare dect natura, ce depete tendina de nivelare a naturalismului". Amndou aceste caracterizri, dei contradictorii, sunt acoperite cu strictee de comportarea eroului care, fiin robust, mplntat n via cu rdacini puternice, i are unitatea moral a lui tocmai n principiul contradiciei. Fiul Glanetaului era n adevr un om primitiv, impulsiv, rudimentar, brutal cu prietenii, cu vecinii, cu nevasta, cu

socrul, cu prinii, doritor cu orice pre s se mbogeasc, dar tot el are, fa de cei amintii i fa de alii, gesturi de cuviin prevenitoare, o disponibilitate spre respect i omenie, ilustrat de catre relaiile cu familia Herdelea i n special cu Titu, precum i o isteime natural, care, dup mprejurri, se manifest cnd ca inteligen, cnd ca viclenie. Desigur, i se pot descoperi i alte trsturi sufleteti, toate ns sunt subsumate setei de afirmare, impulsului nestvilit de a tri cu intensitate viaa. Rebreanu nfieaz drumul de via tenebros al eroului su, pn cnd patima l duce la moarte. De-a lungul acestui drum sinuos, el i revars firea n gesturi memorabile, dintre care cel mai discutat este srutul gliei. Srutarea lui Ion este un act de luare n posesiune a pmntului, pmntul posesiunii, cel pe care l posed i care l posed. Dintre figurile feminine ale romanului, Ana, soia lui Ion, a fost privit, prin natura lucrurilor, mai de aproape, destinul ei fiind legat de cel al eroului principal. Ana este o fptur firav, modest, blnd, a crei personalitate a fost anihilat de brutalitatea cu care au tratat-o att tatl ct i brbatul ei. Rebreanu, prin comentariul lui direct, cum procedeaz i cu ali eroi, i ntregete portretul, prezentndu-ne pe scurt drama ei de orfan de mam, crescut chinuit de tatl su, Vasile Baciu, om bogat, dar beiv i zgrcit. Ea se ndreapt cu naivitate i slbiciune explicabil ctre Ion, pe care l iubete dezndjduit. Scriitorul o nvluie cu o discret simpatie, simboliznd prin ea o bun parte din destinul nefericit al femeii de la ar n regimul de atunci. n acelai mod pot fi urmrite toate figurile aduse de Rebreanu n aciunea romanului: Glanetau, Zenobia, George Bulbuc, tatl su Toma, Simion Lungu, Florica etc. Pe toate romancierul le-a zugrvit viu, le-a nzestrat cu atribute proprii. Scriitorul a nfiat realist stratificarea social a satului. Drama nsi a lui Ion i a soiei sale, Ana, i are motivare n problematica generat de aceast stratificare. Diferenierea rnimii dup starea material este observat cu luciditate de scriitor, care face din ea moment cardinal n definirea eroilor i a situaiilor. Capitolul prim ofer, n aceast privin, scene din cele mai caracteristice. Raporturile dintre rnimea i intelectualitatea satului sunt dominate de aceeai net contiin a deosebirii de stare social. Preotul Belciug, familia nvtorului Herdelea, notarul privesc spre rnime cu o atitudine distant, caracterizat prin politee rece i zmbet protector. Ei nu admit s fie trecut bariera care i desparte de truditorii gliei; acetia la rndu-le privesc spre lumea domnilor cu condescenden prevenitoare, de diferite grade ns, ntruct bogtaii de felul lui Vasile Baciu, contieni de fora averii lor sunt mai ndrznei. Preocuprile burgheziei steti sunt n general mrunte. n ciuda superioritii, pe care o etaleaz fa de rani, domnii satului se zbat n nevoi, sunt asaltai de greuti crora, n situaia specific a Transilvaniei de atunci, abia le pot face fa, mai ales cnd au i familie numeroas cum este cazul nvtorului Herdelea. Acesta i menine greu slujba, trece adesea prin momente de umilin, este obligat la continui compromisuri i concesii morale, n peregrinrile lui prin diferite sate, pe unde, dup bunul lor plac, l poart autoritile. Portretul preotului Belciug este realizat de Rebreanu dup acelai procedeu al mpletirii schiei biografice, cu observarea comportrii eroului n momente semnificative de via, raportate constant la condiionarea lor social. Belciug are o situaie material mai bun dect Herdelea, el nu este mpovrat de greuti familiale. Aceste elemente, conjugate cu o anumit austeritate temperamental, vizibil i n

nfiarea lui fizic, i cu rigorismul profesiei, determin din parte-i un spor de principalitate n raport cu oamenii i cu autoritile. De aici prestigiul lui mai mare n faa satului. Scriitorul surprinde n roman i principalele aspecte generate de lupta naional a romnilor transilvneni n acel moment istoric. Trei erau atitudinile caracteristice: cea a dezeriunii trdtoare alturi de oficialitile austro-ungare, reprezentat prin solgbirul Chiu; cea a luptei naionale n cadrul legalitii, recomandat i practicat de avocatul Victor Groforu; n sfrit atitudinea drz, nenduplecat, mpins pn la irredentism, caracteristic profesorului Sptaru. Toate acestea sunt artate cu limpezime cnd scriitorul urmrete lupta dintre avocatul Victor Groforul i bancherul vab ungurizat Bela Bek pentru ocuparea unui loc n parlament rmas vacant prin moartea deputatului romn Ion Ciocan. Romanul Ion, aprut n 1920, n editura Viaa romneasc, este format din dou volume: Glasul pmntului i Glasul iubirii. Fiecare volum este mprit n mai multe capitole - primul n ase, ultimul n apte. Constructia romanului este echilibrata, simetrica, armonioasa, fiecare capitol fiind construit printr-o succesiune de momente ale subiectului evidentiindu-se caracterul epopeeic al romanului. Actiunea este construita pe doua planuri paralele, tehnica de constructie fin alternanata, la nivelul fiecarui plan tehnica de constructie este inlantuirea, constructia aceasta duce la o lipsa de comunicare si armonie in cadrul satului, dar totusi cele doua planuri comunica prin Ion si Titu Herdelea, care reprezinta planul taranilor, respectiv cel al intelectualilor. Intalnire celor doua planuri de cele mai multe ori reprezentand confruntarea, de exemplu atunci cand Herdelea are nevoi de lemne niciun taran nu vrea sa-l ajute. Procedeul contrapunctului este present, prin care o scena dintr-un lat plan este contrapunctata de o alta scena din alt plan, o scena asemanatoare, dar cu semnificatie diferita, exemple fiind din planul taranilor, suferinta Anei ignorata de Ion si intentiile lui Ion de a o recastiga pe Florica, ce au in planul intelectualilor alte semnificatii exemple fiind suferinta Laurei generate de impasibilitatea primului ei prieten respective relatia lui Titu cu Rosa Lang. Liviu Rebreanu observa faptul ca in lumea romaneasca, intelectualii si autoritatile nu-si fac datoria fata de tarani. Actiunea se bazeaza pe scene repetitive si anticipative, fiind o tehnica tolstoiana. Constructia circulara, fiind un roman sferoid, este data de catre: motivul drumului, de la incipit si final, in timp ce drumul inceputului pare vesel, tanar, dinamic cel de la sfarsit este batatorit, parca se svarcoleste, timpul punandu-si amprenta si asupra lui, in filosofia lui Rebreanu trecerea timpului duce la degradare, a se vedea conceptia romantica. Motivul drmului care incadreaza romanul, face legatura dintre realitate si fictiune, locurile parcurse pe drum sunt adevarate, dar Pripasul este spatiu fictiv, scriitorul integreaza fictiunea in realitate fara ca receptorul sa observe, creand o lume complet veridical. Are doua volume echilibrate ca intindere, fiecare avand sase capitole iar epilogul se refera la mabele volume, nu distruge echilibrul, iar numele capitelor sunt semnificative, sugestie a desfasurarii unui ciclu existential - primul capitol Inceputul, iar ultimul capitol Sfarsitul. Din perspectiva narativa auctoriala spatiul este obiectiv insa se observa tendinta

antropomorfizarii iar din cea actoriala spatiul este discontinuu, subiectiv, exemple fiind faptul ca Ion vede pamantul ca o ibovnica, iar Herdelea isi vede casa ca fiind foarte frumoasa, desi era mica si inghesuita. Temporalitatea propriu-zisa este in jurul anului 1905, din perspective narativa actoriala este continuu, obiectiv existand marci ale succesiunii, iar din perspectiva narativa e perceput subiectiv, exemple fiind: momentele in care Ana fiind insarcinata il asteapta pe Ion, i se par nesfarsite si cand domnul si doamna Herdelean fiind singuri acasa, isi amintesc de tinerete si au impresia ca de atunci a trecut o clipa. Naratorul este obiectiv si impersonal, el nu este personaj, iar naratiunea este la persoana a III a. Naratorul rebrenian este impasibil, relateaza evenimentele si descrie locurile si personajele dar nu comenteaza, nu-si expune punctul sau de vedere, nu isi transmite sentimentele. Impasibilitatea lui poate fi metaforica, metaforizata prin imaginea camerei de filmat sau a medicului legist. Naratorul este omnipotent, dictator, omniprezent, hotaraste destinul personajelor si urmareste acest destin pas cu pas nelasand eroilor nici o libertate. Acesta isi ia in stapanire spatiul treptat printr-o tehnica a cercurilor concentrice iar planul naratorului este foarte indepartata de cel al personajelor, fiind o trasatura esentiala a romanului doric (in conceptia lui Nicolae Manolescu - romanul traditional si modern din Arca lui Noe). In acest roman tezele din literature romana anterioara nu mai sunt actuale: etica (binele invinge raul, personajele negative sunt sanctionate, iar cele bune rasplatite), socida (anterior nefericirea taranilor este existenta arendasilor straini, iar in Ion nu se aplica, satul fiind de mici proprietari de pamant), etnica (nefericirea romanilor este produsa de straini, in Ion ezxistand o anumita pondere). Romanul este din punct de vedere a elementelor: obiectiv (atitudinea naratorului, mediul exterior nu mai este clasat intr-o comuniune cu omul, exemplu fiind la spanzurarea Anei, vaca de langa ea nu reactioneaza in nici un fel), realist (spirit documentarist, viziune critica, observatia atenta a vietii, iluzia realitatii, a satelor, fresca, tipologia realista: arivist, scelerat, inocent, cautator de adevar, procedeele construirii personajelor: detaliu semnificativ, interdependenta om-mediu, legatura cauza-efect, evolutie, nu exista personaje doar rele sau bune, legatura victima-calau, actiune veridica, constructie arhitectonica, naratorul este obiectiv, impersonal, omniprezent, omipotent), dur (antiidilism, antisemanatorism, demitizare, scene de mare violenta si crude fara perdea, limbaj frust, selectie negativa) si psihologic (psihologia personajelor este prezentata indirect prin reactii, exista observatii psihologice). Stilul este considerat lipsit de stralucire, sters, bolovanos, scopul scriitorului fiind sa sugereze atmosfera rurala autentica, anticalofilia fiind implicita. Procedee fundamentale sunt comparatia, aceasta fiind o figura uzuala, existand procedeul campului lexical (Ion statea neclintit ca un lemn doar inima ii sfarma coastele ca un ciocan infierbantat), personificarea, tendinta autorului sa antropomorfizeze (iarna ca o baba zbarcita) fiind potrivita intr-un roman taranesc, taranii avand tendinta sa priveasca lumea asa, metaforizata. George Clinescu afirma c: "Ion e opera unui poet epic care cnt cu solemnitate condiiile generale ale vieii, naterea, nunta, moartea. Romanul e fcut din cnturi, vdit cadenate n stilul marilor epopei "." Hora n sat, btaia ntre flci, tocmeala pentru zestre, nunta rneasc i nunta nvtoreasc, naterea la cmp a copilului Anei, moartea

btrnului Dumitru Moarc, spnzurarea crciumarului i a Anei, sunt momente din calendarul sempitern al satului, mictoare prin calitatea lor elementar. Ion e un poem epic, solemn ca un fluviu american, o capodoper de mreie linitit". Lumea reala presupune inceput si sfarsit, lume fictiva nu porneste de la haosul primordial si nici nu se incheie la alt haos. Romanul devine o imagomundi si o structura, o felie de viata, un substituit logic al vietii.

Constantin Lucian