FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

8/27/2023
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR (Rm. Vâlcea) ANUL I
DISCIPLINA : LITERATURA LIMBII ROMÂNE PIELESCU ȘTEFANIA

,,ION” - LIVIU REBREANU

- ROMANUL ȘI ROMANCIERUL-
Critici și mărturisiri

Eugen Lovinescu în opera sa ,,Isoria literaturii române contemporane” vorbind

despre Liviu Rebreanu și opera acestuia spunea: ,,Adevărata situaţie literară a lui L.
Rebreanu (n. 1885) începe după razboi, odată cu Ion. Nimic din ce a publicat înainte
nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor care a început şi a
continuat, vreo zece ani, nu numai fără strălucire, dar şi fără indicaţii de
viitor.”-''Liviu Rebreanu a ridicat cele mai mari construcţii epice din literatura noastră
pe care 'modernismul liric' nu le putea nici măcar înţelege''. Eugen Lovinescu remarcă
atât capacitatea creatoare a romancierului, cât şi tendinţa acestuia de revendicare a
ruralului, a mediului ţărănesc cu valorile sale. ''Apariţia lui Ion - scria Eugen
Lovinescu în 'Istoria literaturii române contemporane' - rezolvă o problemă şi curmă o
controversă'', arătând că Liviu Rebreanu a demonstrat, printre cei dintâi, că literatura
despre ţărani nu trebuie să fie necondiţionat sămănătoristă.
La foarte scurt timp după apariţia romanului ''Ion'', Eugen Lovinescu publica,
în revista ''Sburătorul'', un ciclu de patru foiletoane intitulate ''Liviu Rebreanu'', în care
încadrează opera marelui scriitor în contextul literaturii naţionale, notează site-ul
crispedia.ro: ''Pentru modesta noastră literatură (...) Ion e cea mai puternică creaţiune
obiectivă a literaturii române (...) şi cum procesul firesc al epicei e spre obiectivare,
poate fi pus pe treapta ultimă a scării evolutive''. Lovinescu susţinea că Liviu
Rebreanu aparţine acelor generaţii care au creat o operă fecundă, proprie anilor 1915-
1940, opera sa situându-se într-un domeniu de creativitate de proporţii notabile,
alături de romanul istoric al lui Mihail Sadoveanu, romanul psihologic al lui Camil
Petrescu şi romanul cu proiecţii proustiene al Hortensiei Papadat-Bengescu.
Plasând opera lui Liviu Rebreanu în contextul literaturii universale, Lovinescu
aprecia că: ''Formula lui Ion nu e o formulă nici actuală, nici comodă; ea e, totuşi,
formula marilor construcţii epice, pornind de la cei vechi şi ajungând la cei moderni,
formula romanului naturalist, a Comediei umane, de pildă, dar, mai ales, formula
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
8/27/2023
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR (Rm. Vâlcea) ANUL I
DISCIPLINA : LITERATURA LIMBII ROMÂNE PIELESCU ȘTEFANIA
operei tolstoiene: formulă ciclică a zugrăvirii, nu a unei porţiuni de viaţă limitată la o
anecdotă, ci a unui vast panou curgător de fapte învălmăşite, ce se perindă aproape
fără început şi fără sfârşit, fără o necesitate apreciabilă, fără o finalitate deci, şi
această zugrăvire nu printr-o selecţionare de elemente simple, caracteristice, ci printr-
o îngrămădire de imponderabile. E, negreşit, o metodă fără strălucire artistică, fără
stil, cu mari primejdii (şi cea mai ameninţătoare e banalitatea), dar care ne dă impresia
vieţii în toate domeniile ei, nu izolate pe planşe anatomice de studiu, ci curgătoare şi
naturală, formulă realizată rar în toate literaturile şi pentru prima dată la noi în Ion.''
Mai târziu, Iacob Naroş, în volumul ''Romanele lui Rebreanu'', le fixa pe
acestea în contextul literaturii universale: ''Romancier de tip monumental, Rebreanu
se alătură cu lumea lui, 'lume a spaţiului naţional românesc', celor mai mari creatori
din literatura universală în domeniul romanului, lui Balzac şi Zola, Tolstoi şi Şolohov,
Verga şi Reymont, Thomas Mann şi Galsworthy.''
George Călinescu concluziona, în paginile dedicate marelui romancier, în
volumul ''Istoria literaturii române de la origini până în prezent'', că: ''Din felul
regresiv cum s-a desfăşurat talentul lui Liviu Rebreanu se pot desprinde aceste
constatări: romancierul percepe ruralul şi aproape deloc orăşenescul, îmbrăţişează
colectivul şi nu înregistrează individualul, pătrunde minţile haotice întunecate,
prăbuşite în instinct şi nu e în stare să analizeze conştiinţa, poate urmări dezlănţuirile
brutale, fioroase chiar, dar nu-i este în putinţă să noteze deplasările nevăzute ale
sufletului subtil, el are aproape geniu în producerea gloatelor şi exponenţilor ei, şi e
un scriitor adesea cu totul inferior al lumii de la nivelul orizontului nostru. Cu toate
aceste inegalităţi, Liviu Rebreanu este un mare scriitor şi pe drept cuvânt creatorul
romanului românesc modern, cu mult asupra a ceea ce epoca lui produsese.''
De asemenea, George Călinescu mai spunea despre marele romancier: "Dacă
Sadoveanu e rapsodul literaturii române moderne, Rebreanu este romancierul ei", în
timp ce Mihail Sebastian considera că Liviu Rebreanu avea "darul masiv de a crea
viaţă".
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
8/27/2023
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR (Rm. Vâlcea) ANUL I
DISCIPLINA : LITERATURA LIMBII ROMÂNE PIELESCU ȘTEFANIA

INSPIRAȚIA PENTRU ROMANUL ,,ION”- MĂRTURISIRI ALE

AUTORULUI

Potrivit unor mărturisiri făcute de romancier, acesta a lucrat la cel mai

important roman scris de el, ”Ion”, o adevărată capodoperă a literaturii române, timp
de şapte ani. Mai multe personaje din carte sunt reale, iar conținutul provine dintr-o
înșiruire de evenimente marcante pentru autor.

Mărturisirea a fost făcută chiar de autor, cu puţini ani înainte de moarte, acesta
prezentând evenimente din satul Prislop, unde locuiau părinţii săi. Pe atunci, Liviu
Rebreanu tocmai renunţase, spre dezamăgirea părinţilor săi, la cariera militară, pentru
a se dedica scrisului.

Romancierul spunea: “Ion îşi trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o
acum vreo trei decenii. Era o zi de început de primăvară. Pământul jilav, lipicios.
Ieşisem cu o puşcă la porumbei sălbateci. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului,
am zărit un ţăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea. Deodată s-a
aplecat şi a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o ibovnică. Scena m-a uimit şi mi s-a
întipărit în minte, dar fără vreun scop deosebit, ci numai ca o simplă observaţie. Nici
măcar nu am fost curios să aflu pentru ce a sărutat omul glia”, a scris în mărturisirile
sale Liviu Rebreanu.

Un alt eveniment care l-a marcat pe autor a fost cea în care un ţăran văduv, dar
bogat, şi-a bătut fiica într-un mod barbar, tânăra fiind scăpată din mâinile tatălui de
vecini. Pe fată o chema Rodovica şi păcatul ei era că a rămas însărcinată cu cel mai
sărac om din sat. Scena a fost redată magistral de autor în roman, personajele cheie
fiind Ana şi tatăl ei, Vasile Baciu.

Tot în acea vacanţă, între scriitor şi un tânăr ţăran, pe nume Ion Pop al
Glanetaşului, despre care îşi aminiteşte că era un flăcău muncitor, dar foarte sărac, s-a
înfiripat o mică prietenie, de pe urmă căreia a aflat că tânărul avea o dragoste aproape
bolnăvicioasă pentru pământ. “Pronunţa de altfel cuvântul pământ cu atâta sete, cu
atâta lăcomie şi pasiune, parcă ar fi fost vorba de o fiinţă vie şi adorată. Ascultându-i
jelania, mi-am adus aminte de omul care a sărutat deunăzi pământul, afară, pe hotar,
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
8/27/2023
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR (Rm. Vâlcea) ANUL I
DISCIPLINA : LITERATURA LIMBII ROMÂNE PIELESCU ȘTEFANIA
pe ascuns. Şi mi-am zis că flăcăul acesta, Ion al Glanetaşului, dacă ar ajunge să
dobândească o bucată de pământ, ar fi în stare să-l îmbrăţişeze şi el, ca şi cel pe care l-
am surprins eu, poate chiar cu mai mare ardoare”.

Toate aceste întâmplări veneau după răscoalele ţărăneşti care au izbucnit în

toată ţara în anul 1907, care zguduise satul românesc din rădăcini, mai ales că unele
din aceste revolte au fost scăldate în sânge, lucru care aveau să-i deschidă
romancierului orizonturi mai largi legate de problematica pământului. Practic, după
aceste trei momente importante trăite, scriitorul avea să-şi contureze un viitor schelet
de roman, pe care, iniţial, a vrut să-l denumească Zestrea.

SORA AUTORULUI, AJUTOR NESPERAT LA SCRIEREA CĂRŢII

Liviu Rebreanu spunea că la început a gândit că romanul său va fi scris în mai

multe volume, gândind că este mai comod pentru cititor o trilogie. Un ajutor
neaşteptat în completarea operei sale a venit chiar din familie, unde sora lui a fost
aproape să se mărite cu un preot din zona Sătmarului. Sora logodită i-a înapoiat celui
care o ceruse de nevastă verigheta, iar ea s-a căsătorit mai târziu cu un profesor de
liceu.

“Căsătoria mi-a fost necesară, pentru că prin ea am putut urzi nişte fire, care
să-mi servească mai târziu în celelalte două părţi ale trilogiei”, spune autorul, lucru
care l-a ajutat în final să dea familiei Herdelea înfăţişarea din roman.

Destinul familiei Herdelea este prezentat în plan secundar, relaţiile

învăţătorului cu Ion, cu preotul, cu autorităţile maghiare, evoluţia lui Titu ca poet şi
jurnalist, nunta Laurei cu George Pintea, apoi a lui Ghighi, retragerea lui Zaharia la
pensie şi instalarea unui proaspăt învăţător, Zăgreanu.

Titu Herdelea este considerat alter-ego al autorului - în special pentru

preocuparea constantă pentru problema naționalăși socială, astfel eldevine personaj
liant în trei romane:,, Ion”, ,,Răscoala”, ,, Gorila”.

Deşi s-a apucat de scrierea cărţii în anul 1913, după trei ani a fost decepţionat
de cele peste 300 de pagini concepute, astfel că a şters totul cu buretele şi a reluat
opera de la zero.
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
8/27/2023
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR (Rm. Vâlcea) ANUL I
DISCIPLINA : LITERATURA LIMBII ROMÂNE PIELESCU ȘTEFANIA
Patru ani mai târziu, autorul avea să-şi desăvârşească opera sa de căpătâi şi a
ales, totodată, şi un nou nume, Ion, considerând că numele are o însemnătate
hotărâtoare asupra soartei celui care îl poartă.

“În Ion am lucrat într-un fel şi până la un punct după modele vii. Astfel, Ion
Pop al Glanetaşului, eroul însuşi, a existat aievea şi se numea aproape aşa. Mai mult,
el trăieşte şi azi, necăjit şi amărât, copleşit de copii, vreo şapte. Cel ce poartă numele
eroului meu a rămas un biet ţăran ca vai de capul lui, pe când cel din roman se ştie
câte pozne şi totuşi ce carieră face înainte de a muri asasinat”.

Alte nume autentice păstrate în roman sunt cele ale preotului Ion Belciug,
notarului Soessel, care mai târziu l-a vizitat pe Liviu Rebreanu în Bucureşti pentru a-i
mulţumi pentru felul cum l-a zugrăvit în roman.

Bibliografie:

Eugen Lovinescu -,,Istoria literaturii române contemporane”

https://adevarul.ro/