Particularități ale unui roman obiectiv interbelic studiat

aparținând lui Liviu Rebreanu

ION

Introducere

Liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului românesc modern,

deoarece a scris primul roman modern din literatura română, și anume
romanul „Ion”, conform criticului literar Eugen Lovinescu. Scriitorul și-a
publicat operele în perioada interbelică, aceasta fiind alcătuit din romane și
nuvele. Cele mai cunoscute romane ale lui Rebreanu sunt: „Ion”, „Pădurea
Spânzuraților”, „Adam și Eva” , „Jar”, „Amândoi”. Romanul Ion a fost
publicat în anul 1920, autorul muncind aproximativ 10 ani și documentându-
se temeinic pentru scrierea acestei opere.

Reperul I

Romanul Ion poate fi încadrat în diverse tipologii, în funcție de

anumite criterii. Prin urmare, este un roman interbelic publicat în perioada
dintre cele două războaie mondiale, este un roman modern, social, realist și
obiectiv. În funcție de perspectiva narativă, romanul scris de Liviu Rebreanu
este unul obiectiv, în care narațiunea se realizează la persoana a III-a, de
către un narator omniscient și omniprezent, care nu participă la acțiune, fiind
detașat de evenimente și de personaje. Focalizarea este zero, iar naratorul
are rol de demiurg, privind totul din afară, fără a se implica într-un fel. În
ciuda faptului că acțiunea se petrece în mediul rural, iar personajele sunt
țărani, romanul „Ion” a fost considerat primul roman modern al nostru,
tocmai de către Eugen lovinescu. În concepția acestuia, încadrarea creației lui
Rebreanu în centrul literar modernism poate fi făcută pe baza
anticalofilismul și a unor tehnici narative moderne. Anticalofilismul este o
caracteristică a operelor literare moderne, regăsită în romanul scris de
Rebreanu, care constă în a se împotrivi scrisului frumos. Autorul nu încearcă
să impresioneze cititorul printr-un limbaj foarte expresiv, ci urmărește să
Ajungă la sufletul acestuia, folosind cuvinte uzuale.
 Scriitorul ardelean folosește în opera lui tehnici narative specifice
modernismului, cum ar fi circularitatea sau simetria.
Circularitatea romanului este dat de faptul că opera începe și se
sfârșește cu aceeași imaginea drumului, percepută ca o metaforă pentru
intrarea și ieșirea din lumea ficțiunii. Incipitul descrie drumul ce duce spre
satul Pripas, surprinzând, oamenii adunați la hora duminicală. În final este
descris același drum, dar în sens invers, spre ieșirea din sat, lăsând în urmă
oamenii adunați la sfințirea hramului noii biserici din Pripas. Așțfel, opera lui
rebreanu nu devine un roman circular, un corp șferoid, Acțiunea pornind dințr-un
puncț, derulandu-șe și revenind în puncțul inițial.
Simețria eșțe o alța țehnica moderna de compoziție, înțalnița în romanul șcriș
de Liviu Rebreanu. Aceașța șe remarca ațaț la nivelul celor doua parți cu țițluri
șugeșțive „Glașul pamanțului” și „Glașul iubirii”, caț și la nivelul capițolelor din cele
doua parți, cum ar fi: „Incepuțul” și „Sfarșițul”, „Nunța”, „Copilul”.
Aceșț roman eșțe conșideraț și un roman realișț, fiind o adevarața monopolie
a șațului romaneșc ,din zona ardealului. Prințre țrașațurile realișmului prezențe în
aceașța opera șe numara: veroșimilițațea înțamplarilor, țimpul și șpațiul reale
(începuțul șecolului al 21-lea în șațul Pripaș), perșonajele țipice care acționeaza în
împrejurari țipice, adica în șițuații obișnuițe de viața. Sunț oferițe numeroașe dețalii
cu privire la țraiul zilnic al oamenilor din zona cu obiceiurile lor, cu muncile agricole
șpecifice. De așemenea, șunț bine evidențiațe inșțițuții ale șațului, precum: școala,
bișerica, judecațoria, noțariațul.
Reperul II

Tema principala romanului o constituie viața satului românesc din

zona ardealului, remarcându-se lupta pentru pământ a țăranului român.
Această temă poate fi ilustrată prin aproape toate secvențele romanului.
O secvență prin care este bine evidențiată lupta pentru pământ este cea
de la începutul romanului. Ion este prezentat ca un tânăr obsedat de pământ,
care își dorea să devină un membru important al societății, într-o lumea cărei
mentalitate funcționa în felul următor: cine are pământ este cineva, iar care
nu are este un nimeni. De mic copil, protagonistul a fost stăpânit de dorința
de a avea pământ, acesta fiindu-i mai drag decât o mamă, iubindu-l „mai
mult decât ochii din cap”. Fiul Glanetașului a renunțat și la școala din
Armadia, pentru că era mai drag să muncească pământul, decât să stea
închis într-o sală de clasă. „Glasul pământului” este mai puternic decât cel al
iubirii, iar Ion nu o alege pe Florica cea frumoasă, fata pe care o iubea, ci o
Alege pe Ana lui Vasile Baciu, care deși era „slăbuță și urâțică”, avea „locuri
și case și vite și multe”. Lăcomia lui Ion este bine evidențiată și prin gândul
care îl domină în primele capitole ale romanului: „Dragostea nu ajunge în
viață, ea este numai adaosul. Alta va este temelia.”
Altă secvență prin care este scoasă în evidență tema romanului, dar și
lăcomia protagonistului este aceea în care fiul lui Alexandru Glenetașul își
face un plan pentru a obține pământul mult dorit. Ideea de al obliga pe Vasile
Baciu să-i dea fata de nevastă îi vine în urma unei discuții cu vecinul său
Titu, fiul învățătorului Herdelea. Ion se dovedește atât de lacom încât devine
fără scrupule și îi calcă în picioare pe toți cei din jur, pentru a ajunge la ceea
ce își dorește. O lasă însărcinată pe Ana lui Baciu, fiind sigur că „astfel” tatăl
ei i-o va da de soție, pentru a nu se face de râsul satului. După împlinirea
visului de a avea pământ mult, Ion devine mai stăpân pe sine și calcă apăsat
pe ulițele satului, mergând cu fruntea ridicată. Totuși, pământul nu îi este de
ajuns, deoarece își dă seama că fără iubire nu se poate trăi, așa cum reiese
din următorul lui gând: „Ce folos de pământ și de avere, dacă cine ți-e drag pe
lume nu-i al tău?”. Dorința de a avea totul îi este fatală, iar în ultimele clipe
de viață tot la pământ se gândește, neputând ca, după ce s-a zbătut atâta
pentru el, va rămâne al nimănui.
Reperul III

Din punct de vedere emoțional, romanul „Ion” conține două planuri.

Primul Plan este cel al țărănimii, reprezentat de personaje, cum ar fi: Ion al
Glanetașului, Florica văduvei lui Maxim Oprea, Ana, Vasile Baciu și George
al lui Toma Bulbuc. Al doilea plan, cel secundar, cuprinde intelectualii
satului Pripas, aceștia fiind preotul Belciug și membrii familiei Herdelea:
învățătorul Zaharia Herdelea, soția lui Maria și cei trei copii ai lor, Titu,
Laura și Ghighi. Aceste. Categorii sociale nu se prea amestecau, existând
între ele o departajare clară. La hora duminicală din incipitul romanului, se
poate observa cum intelectualii aveau locul lor, neamestecându-se printre
țărani.
Un element de compoziție pentru conținutul romanului este titlul
operei. Acesta este reprezentat de numele personajului principal din care
autorul face un exponent al țărănimii doinice de îmbogățire. Personaj eponim,
Ion întruchipează țăranul simplu, fără prea multă știință de carte, care
dorește să își schimbe imaginea, prin agonisirea pământului. Protagonistul se
află în centrul acțiunii, toate celelalte personaje gravitând în jurul său și
ajutându-l la conturarea personalității sale,prin relațiile pe care Ion le are cu
acestea.
Incheiere
Liviu Rebreanu a oferit literaturii române un roman complex, în care a
reușit să surprindă mentalitatea oamenilor din vremea sa și aspirațiile unui
țăran care nu se putea ridica în ochii societății decât prin avere, acest fapt
transformându-l într-o brută.