Particularități de construcție a unui personaj

dințr-un roman obiectiv interbelic studiat

aparținând lui Liviu Rebreanu

ION

Introducere

Liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului românesc modern,

deoarece a scris primul roman modern din literatura română, si anume
romanul „Ion”, conform criticului literar Eugen Lovinescu. Scriitorul si-a
publicat operele în perioada interbelică, aceasta fiind alcătuit din romane si
nuvele. Cele mai cunoscute romane ale lui Rebreanu sunt: „Ion”, „Pădurea
Spânzuraților”, „Adam si Eva” , „Jar”, „Amândoi”. Romanul Ion a fost
publicat în anul 1920, autorul muncind aproximativ 10 ani si documentându-
se temeinic pentru scrierea acestei opere.

Reperul I

Ion al Glanetasului este personajul principal al romanului scris de

Liviu Rebreanu, deoarece se află în centrul acțiunii, iar celelalte personaje
gravitează în jurul lui. De asemenea, este personaj eponim, titlul romanului
fiind reprezentat de numele acestuia.
Protagonistul romanului Ion este caracterizat atât în mod direct de
către narator, de alte personaje sau de el însusi, prin auto caracterizare, cât
si în mod indirect, cele mai multe trăsături morale ale sale reiesind din
comportament, din relația cu celelalte personaje ale operei, din mediul în care
trăieste si din limbaj.
Ion este un tânăr țăran sărac din satul Pripas, singurul fiu al lui
Alexandru si al Zenobiei Glanetasu. Desi ar fi avut minte să studieze în
Armadia, după terminarea studiilor la scoala din sat, flăcăul a mers doar
câteva săptămâni,f iindu-i mai drag pământul. Toate acestea ilustrează
statutul social al personajului creat de Rebreanu.
 Din punct de vedere psihologic, în sufletul protagonistului se dă o
luptă între cele două ale sale. După cum reiese din titlurile părților
romanului „Glasul Pământului” si „Glasul iubirii”, sufletul lui Ion este sfâsiat
între dorința de a avea mult pământ si dorința de a-si trăi restul vieții alături
de fata iubită. Astfel, personajul are de ales între Ana, fiica „slăbuță si
urâțică” a lui Vasile Baciu si Florica, fată frumoasă, dar săracă a văduvei lui
Maxim Oprea. Mentalitatea oamenilor din zonă îl influențează extrem de
mult pe Ion în alegerea făcută. Din dorința de a fi cineva protagonistul
ajunge un om fără scrupule.
Procesul moral al lui Ion este conturat pe parcursul întregului roman,
cele mai multe trăsături sufletesti reiesind din gesturile, faptele si acțiunile
sale, dar si din relația cu Vasile baciu, fiica acestuia Ana, George a lui Toma
Bulbuc si Florica, fata pe care o iubea. Astfel, protagonistul se dovedeste a fi
egoist, orgolios, viclean, dar si inteligent si harnic. Egoismul de care dă
dovadă reiese din felul în care se raportează la cei din jurul lui. Pentru a
obține pământul dorit, iar apoi iubirea Floricăi, Ion îi face să sufere pe
ceilalți, clădindu-si fericirea pe nefericirea acestora. Viclenia si inteligența
merg mână în mână, ajutându-l pe fiul Glanetasului să conceapă un plan
pentru a-l convinge pe Vasile Baciu să-i dea fata si, odată cu ea, tot
pământul. Orgoliul flăcăului iese la iveală atunci când este mustrat de tatăl
Anei în fața Tuturor oamenilor adunați la hora duminicală, dar si când e
umilit de preotul Belciug în biserică, de față cu întregul sat.
Reperul II

Trăsătură de caracter a personajului Ion, care poate fi ilustrată prin

mai multe secvențe ale romanului, este lăcomia.
O secvență prin care este bine evidențiată lăcomia protagonistului este
cea de la începutul romanului. Ion este prezentat ca un tânăr obsedat de
pământ, care îsi dorea să devină un membru important al societății, într-o
lumea cărei mentalitate funcționa în felul următor: cine are pământ este
cineva, iar care nu are este un nimeni. De mic copil, protagonistul a fost
stăpânit de dorința de a avea pământ, acesta fiindu-i mai drag decât o mamă,
iubindu-l „mai mult decât ochii din cap”. Fiul Glanetasului a renunțat si la
scoala din Armadia, pentru că era mai drag să muncească pământul, decât să
stea închis într-o sală de clasă. „Glasul pământului” este mai puternic decât
cel al iubirii, iar Ion nu o alege pe Florica cea frumoasă, fata pe care o iubea,
ci o Alege pe Ana lui Vasile Baciu, care desi era „slăbuță si urâțică”, avea
„locuri si case si vite si multe”. Lăcomia lui Ion este bine evidențiată si prin
gândul care îl domină în primele capitole ale romanului: „Dragostea nu
ajunge în viață, ea este numai adaosul. Alta va este temelia.”
Altă secvență prin care este scoasă în evidență lăcomia protagonistului
este aceea în care fiul lui Alexandru Glenetasul îsi face un plan pentru a
obține pământul mult dorit. Ideea de al obliga pe Vasile Baciu să-i dea fata de
nevastă îi vine în urma unei discuții cu vecinul său Titu, fiul învățătorului
Herdelea. Ion se dovedeste atât de lacom încât devine fără scrupule si îi calcă
în picioare pe toți cei din jur, pentru a ajunge la ceea ce îsi doreste. O lasă
însărcinată pe Ana lui Baciu, fiind sigur că „astfel” tatăl ei i-o va da de soție,
pentru a nu se face de râsul satului. După împlinirea visului de a avea
pământ mult, Ion devine mai stăpân pe sine si calcă apăsat pe ulițele satului,
mergând cu fruntea ridicată. Totusi, pământul nu îi este de ajuns, deoarece
îsi dă seama că fără iubire nu se poate trăi, asa cum reiese din următorul lui
gând: „Ce folos de pământ si de avere, dacă cine ți-e drag pe lume nu-i al
tău?”. Dorința de a avea totul îi este fatală, iar în ultimele clipe de viață tot la
pământ se gândeste, neputând ca, după ce s-a zbătut atâta pentru el, va
rămâne al nimănui.
Reperul III

Din punct de vedere emoțional, romanul „Ion” conține două planuri.

Primul Plan este cel al țărănimii, reprezentat de personaje, cum ar fi: Ion al
Glanetasului, Florica văduvei lui Maxim Oprea, Ana, Vasile Baciu si George
al lui Toma Bulbuc. Al doilea plan, cel secundar, cuprinde intelectualii
satului Pripas, acestia fiind preotul Belciug si membrii familiei Herdelea:
învățătorul Zaharia Herdelea, soția lui Maria si cei trei copii ai lor, Titu,
Laura si Ghighi. Aceste. Categorii sociale nu se prea amestecau, existând
între ele o departajare clară. La hora duminicală din incipitul romanului, se
poate observa cum intelectualii aveau locul lor, neamestecându-se printre
țărani.
Un element de compoziție pentru conținutul romanului este titlul
operei. Acesta este reprezentat de numele personajului principal din care
autorul face un exponent al țărănimii doinice de îmbogățire. Personaj eponim,
Ion întruchipează țăranul simplu, fără prea multă stiință de carte, care
doreste să îsi schimbe imaginea, prin agonisirea pământului. Protagonistul se
află în centrul acțiunii, toate celelalte personaje gravitând în jurul său si
ajutându-l la conturarea personalității sale,prin relațiile pe care Ion le are cu
acestea.
Incheiere
Liviu Rebreanu a oferit literaturii române un roman complex, în care a
reusit să surprindă mentalitatea oamenilor din vremea sa si aspirațiile unui
țăran care nu se putea ridica în ochii societății decât prin avere, acest fapt
transformându-l într-o brută.