Romanul realist „Ion” de Liviu Rebreanu a fost publicata in

anul 1920 si marcheaza un moment important in literatura

romana, deoarece este primul roman modern de tip obiectiv.
In ceea ce priveste curentul literar, se incadreaza in
realism, deoarece prezinta particularitatile ale acestui
curent literar, de exemplu: tema, viziunea despre lume,
perspectiva narativa, tehnica detaliului semnificativ,
personaje verosimile construite sub stricta determinare
sociala. In acelasi timp romanul are elemente moderne
pentru acea data, de exemplu: pluriperspectivismul,
deoarece Ion este caracterizat in mod diferit, cu trasaturi
opuse de mai multe personaje.
Romanul este specia genului epic, in proza, de mare
intindere, cu o actiune complexa care se desfasoara pe mai
multe planuri narative, cu personaje numeroase care sunt
bine individualizate.
Tema romanului este universul rural, adica viata taranilor
intr-un sat din ardeal de la inceputul secolului al XX-lea.
O prima scenă ilustrativa pentru tema este
reprezentata de surprinderea personajului ce contempla
pamanturile până în zare și exclama cu uimire: "Cât pământ,
Doamne". Acesta i se pare un uriaș din basme și este cuprins
de sentimentul inferiorității. El manifestă instinct de
posesiune față de pământ, iar privirea îi alunecă spre
pământul vecinului ce-i aparținuse cândva și exclamă cu
regret. Acest regret îl determină să fure câteva brazde,
ceea ce îi va atrage mai târziu necazuri. Naratorul afirmă că
lui Ion "pământul îi era drag ca ochii din cap".
In cea de-a doua scenă ilustrativa pentru tema, Ion
are pământurile obținute în urma căsătoriei cu Ana, fiica lui
Vasile Baciu. Privindu-le, el însuși devine uriașul din poveste
și simte acea superioritate pe care o dă averea. Într-un gest
de adorație aproape erotizat, se apleacă și sărută pământul.
El se ridică repede și se uită în jur de rușine să nu-l fi văzut
cineva. Atitudinea i se schimbă, umblă mândru prin sat și
vorbește doar despre pământurile sale.
Romanul realizeaza o monografie a satului romanesc,
deoarece prezinta viata a mai multor familii de tarani,
surprinde momente importante din viata satului (hora, nunta,
inmormantarea) si in acelasi timp arata relatiile
intelectualilor satului, preotul si invatatorul cu celelalte
categorii sociale.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea se face la
persoana a treia, iar naratorul este omniscient si
omniprezent.
Structura romanului este data de cele doua parti „Glasul
pamantului”, care prezinta dorinta si metodele prin care Ion
face rost de pamanturile lui Vasile Baciu și „Glasul iubirii”,
care prezinta intoarcerea lui Ion catre Florica, fara sa se
simta vinovat de cele facute. Romanul este format din 13
capitole cu titluri semnificative (Inceputul, Nunta, Copilul).
Incipitul romanului este simetric cu finalul prin descrierea
drumului care intra in satul Pripas (vesel, plin de viata) si
apoi in finalul romanului (pierzandu-se in soseaua cea mare si
fara de sfarsit).
Subiectul romanului este prezentat pe doua planuri
narative. In primul plan este descrisa viata taranilor
avandu-l in centru pe Ion si lupta lui pentru pamant, iar al
doilea plan narativ descrie familia Herdelea si viata
preotului Belciug in relatie cu satenii si autoritatile austro-
ungare.
 In expozitiune, sunt descrise locurile care duc in satul
Pripas prin tehnica detaliului semnificativ si prin includerea
unor „semne” care anticipeaza destinele tragice ale unor
personaje.
Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, satul
parea pustiu fiindca toata lumea se adunase la hora.
Naratorul surprinde personajul Ion intre cele doua fete, Ana
cea uratica, dar bogata si Florica, cea frumoasa dar saraca.
Prin monologul interior aflam gandurile lui Ion, anume decizia
de a se casatori cu Ana pentru a scapa de saracie.
Conflictul principal se configureaza in acest moment,
deoarece Ion este jignit de Vasile Baciu in fata intregului
sat, iar acesta ii spune ca pe fiica lui, Ana, o va da de sotie
lui George Bulbuc si nu unui „sarantoc” ca el. Ion recurge la
un viclesug pentru a se razbuna pe Vasile Baciu, dar si pentru
a-si atinge scopul, o lasa pe Ana insarcinata, dar refuza sa o
mai ia de sotie. Fata este alungata si batuta, atat de tata cat
si de sot si starneste mila satului. Preotul Belciug mediaza
conflictul intre Ion si Vasile Baciu si astfel are loc nunta.
Dupa nunta, necazurile Anei reincep fiindca Vasile Baciu
refuza sa isi tina promisiunea fata de Ion. Ion ii cere sfatul
lui Belciug si acesta ii spune sa-l dea in judecata. Vasile
Baciu, intr-un moment de slabiciune decide sa-i dea lui Ion
toata averea lui. Ana, dupa ce naste pe camp nu mai poate
suporta ce i se intampla si se sinucide si nu peste mult timp
moare si copilul lor. Ion, simtindu-se liber se apropie de
George Bulbuc care devenise sotul Floricai pentru a se
bucura de dragostea ei. Finalul romanului este unul
moralizator, deoarece Ion este ucis noaptea cu o sapa de
George pentru ca este surprins in ograda lui.
 In celalalt plan narativ, personajul Laura Herdelea, fiica
invatatorului, este opusul Anei. Casatoria ei cu George Pintea
se face impotriva vointel Laurei, dar aceasta descopera in
George un sot minunat si va fi fericita alaturi de el.
Invatatorul Herdelea este obligat sa se pensioneze, iar noul
invatator, Zagreanu se casatoreste cu fiica sa, cea mica,
Ghighi. Titi ramane acelasi poet cu idealuri marete. Preotul
Belciug isi atinge scopul si comstruieste o biserica noua, iar
in finalul romanului satul intreg este la hora pentru a
sarbatorii hramul noii biserici.
Personajele sunt realiste, construite sub determinare
sociala. Personajul principal, Ion, este tipul taranului din
popor, dornic de a avere, dar este unic prin modul in care
actioneaza pentru a obtine pamanturile lui Vasile Baciu,
dezumanizandu-l in proces.
Putem spune cu certitudine că romanul „Ion” de Liviu
Rebreanu apartine realismului prin prezenta trasaturilor
specifice acestuia: personaje versomile, toponime reale si ca
este unul dintre cele mai frumoase romane al literaturii
noastre care surprinde dezumanizarea personajului principal
si monografia unui sat din tara noastra.