Ion- Liviu Rebreanu

roman social realist de tip obiectiv

Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu

personaje numeroase, complexe si amplu caracterizare cu o intriga complicata si
actiune ampla.

Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al

19-lea a carui estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta.

Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei comunitati.

Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al

19-lea a carui estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta.

Acţiunea romanului începe într-o zi de proprietăţii pământurilor. Nici moartea

duminică, în care locuitorii satului Pripas
se află la hora, în curtea Todosiei,
văduva lui Maxim Oprea.
În centrul acţiunii stă personajul Ion,
ţăran sărac care vrea sa aibă repede
mult pământ. Hotărârea lui Ion de a o
lua la joc pe Ana cea bogată, deşi o
place pe Florica cea săracă, marchează
începutul conflictului. Venirea lui Vasile
Baciu, tatăl Anei, şi confruntarea verbală
cu Ion, pentru că umblă să-i ia
fata promisă altui tăran bogat George
Bulbuc, constituie intriga romanului.
Ruşinea pe care Vasile i-o face la horă,
in faţa satului, va stârni dorinţa de
răzbunare a flacăului, care la rândul său
îl va face de ruşinea satului, lăsând-o pe
Ana insărcinată pentru a obţine
pământul ca zestre.
Ion îl forţează astfel pe Vasile Baciu
să accepte căsătoria. La nunta cu Ana,
Ion işi dă seama că tot pe Florica o
iubeşte. În plus, el nu-i cere acte
socrului pentru pământul - zestre, şi
simţindu-se înşelat, încep bătăile şi
drumurile Anei de la Ion la Vasile.
Preotul Belciug mediază conflictul dintre
Ion si Vasile, în care „biata Ana nu este
decât o victimă tragică". Sinuciderea
soţiei nu-i trezeşte regrete sau conştiinţa
vinovăţiei, pentru că în Ana, iar apoi in
Petrişor, fiul lor, nu vede decât garanţia
copilului nu-l opreşte din drumurile lui
după Florica, măritată acum cu George,
astfel că deznodământul este previzibil.
George îl omoară pe Ion şi este arestat,
Florica rămâne singură, iar averea lui
Ion revine bisericii.
● Ion al Glanetașului, protagonistul
și personajul eponim al romanului.
● Vasile Baciu (tatăl Anei)
● Zenobia Pop (mama lui Ion și
soția Glanetașului)
● Alexandru Pop (capul familiei Pop,
poreclit „Glanetașul”, tatăl lui Ion)
● Zaharia Herdelea, învățătorul din
Pripas
● Părintele Belciug
● Titu Herdelea (fiul învățătorului
Herdelea, poet și naționalist)
● George Bulbuc (flăcău din satul
Pripas, foarte înstărit)
● Ana (fată cu avere, dar nu atât de
frumoasă ca Florica)
● Florica (fiica văduvei lui Maxim
Oprea, cea mai frumoasă fată din
sat, însă fără zestre)
● Aurel Ungureanu (student la
medicină, pe care Laura îl
simpatiza)
● Roza Lang (soția celuilalt învațător
și una dintre „iubitele” poetului
Titu)
● Laura (fiica învățătorului Herdelea)
● Maria (soția învățătorului)
Liviu Rebreanu ramane in literatura ca un nuvelist si romancier a carui opera
se afla la granita dintre realism si modernism.
Marile evenimente sociale viata rurala sau citadina, iubire sau razboiul sunt
doar cateva teme ale operelor sale. Din sirul romanelor se desprind Ion,
Rascoala, Padurea Spanzuratilor, romane care creeaza adevarate mentalitati
sociale si tipuri umane.
In anul 1920 este publicat romanul “Ion”, roman ce a fost prefigurat de o
nuvela si un alt schelet de roman.
Opera literara Ion de Liviu Rebreanu apartine genului epic, ca specie literara
este un roman social, obiectiv, apartinand realismului.

Titlul operei constituit morfologic dintr-un substantiv propriu, indica denotativ

un nume inspirat din sfintii ortodocsi. Conotativ, titlul ilustreaza numele
persoanjului principal, tipul taranului saraca pentru care pamantul inseamna
demnitate, dar incapabil de a dobandi aceststatul moral indiferent ce ar face.
Surprinzand cele 3 scene din care se inspira in opera literara, scriitorul
concepe o nuvela intitulata in final “Rusinea”, dupa care scrie un roman
schemat intitulat “Zestrea”. In forma aproape finala, acesta se transforma in
“Ion”, roman in doua parti intitulat “Blestemul pamantului” si “Blestemul iubirii”.
Considerand insa ca personajul nu este blestemat in soarta sa, ci cade prada
propriului glas, numele final al celor doua parti este glasul pamantului si glasul
iubirii.
Tema operei este blestemul banului care urmareste personajul principal pe
care il schimba si il distruge, facandu-l sa renunte la dragostea vietii pentru
pamant.
Tipul de narator omniscient si omniprezent, iar perspectiva narativa este
obiectiva. Naratorul este detasat si nu se implica in faptele prezentate.
Incipitul prezinta locul in care se desfasoara actiunea si introduce cititorul in
viata satului ardelean. Descrierea caselor ilustreaza prin aspect si asezare,
conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (Herdealea,
Glanetasu) in desfasurarea actiunii. Crucea stramba de la marginea satului
anticipeaza destinul tragic al personajelor.
Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas
se afla la hora, in curtea lui Maxim Oprea. Aserea privitorilor reflecta relatiile
sociale. Cele doua grupuri ale barbatilor sunt determinate de partea
economica. Fruntasii satului si primarul discuta separat de tarani. Fetele
neinvitate la dans privesc hora, iar mamele si babele vorbesc despre
gospodarie. Copiii se amesteca in joaca printre adulti, iar intelectualii satului,
preotul Belciug si familia invatatorului Herdelea vin sa priveasca fara sa se
amestece in joc.
Personajul Ion este surprins in evolutie datorita ascultarii glasului pamantului
si al iubirii. La inceput, Ion incearca sa obtina pamanturile lui Vasile Baciu,
astfel Ana devina singura cale. Relatia om-pamant arata ca dincolo de aceste
aspecte se poate vorbi si de conflictul tragic dintre om (nu intamplator taran) si
o forta mai presus de calitatile individului. In fond, destinul personajului
principal nu este marcat numai de confruntarile cu semeni de-ai lui, pe care ii
domnina, cat si de relatia sa cu pamantul. Dorinta obsesiva a personajului de
a avea pamant, il face sa-si bata joc de Ana si de copilul lor. Ana ajunge sa se
sinucida, iar copilul moare de boala, dar viata lui Ion se incheie omeneste, prin
intoarcerea in aceasta matrice universala. Astfel, Ion asculta glasul
pamantului, ii face curte Anei, o seduce si il forteaza pe Vasile Baciu sa
accepte casatoria. Dupa ce ii distruge viata Anei prin comportamentul lui,
sinuciderea ei nu-i trezeste regrete pentru ca in Ana sauin fiul lor nu vede
decat garantia proprietatii asupra pamanturilor. Glasul iubirii il determina ca
dupa ce ana moare sa inceapa sa-i dea tarcoale Floricai, maritata cu George
atunci. Astfel ca glasul iubirii ii aduce moartea, fiind lovit de George. Fpatul ca
este lovit nu este decat un instrument al destinului, George este arestat,
Florica ramane singura, iar averea lui Ion devine a bisericii.
Asadar, evolutia personajului literar Ion este surprinsa in doua etape. Prima
etapa este glasul pamantului, cand obtine averea lui Vasile Baciu prin Ana, iar
a doua etapa este glasul iubirii cand incearca sa o recupereze pe Florica,
gasindu-si moartea. Astfel, personajul decade datorita obsesiei pentru
pamant, renuntand la unica lui dragoste, care in final, ii aduce moartea.
Titu Herdelea este fiul sotilor Herdelea (Maria si Zaharia) mai avand inca doua
surori Ghighi si Laura. Titu este un personaj complex, ii place sa studieze
oamenii pentru a vedea reactiile lor, insa fara a face rau cuiva. A avut pentru o
vreme o aventura cu Roza Lang, sotia unui invatator. El scrie poezii si citeste
foarte multe carti si ziare de la preotul Belciug. Mai tarziu, lucreaza la un notar
indemnat de parintii lui ca sa nu stea degeaba. Notarul si familia acestuia il
trateaza cu respect pentru faptul ca scrie versuri. In aceasta perioada,
afectiunea pentru Roza Lang scade, ajungand sa o uite. Sta un timp acsa,
facand niste afaceri. Dupa ce nu mai suporta sa stea acasa in urma faptelor
tatalui sau de a vota pe Bela Beck, pleaca din nou sa lucreze la notar, unde
fiica acestuia se indragosteste de el, in timp ce el incepe sa simta ceva pentru
Virginia Gherman. De la inceputul romanului, pana la sfarsitul acestuia cand
pleaca din Romania, el socheaza prin complexitatea comportmenului sau.
Finalul este reluarea incipitului “parca nimic nu s-ar fi schimbat” cu execeptia
catorva oameni sinsi. Astfel, finalul devine o concluzie pentru obsesia lui Ion.
Toate suferintele se pierd intr-un mod misterior. Totul se incheie cu imaginea
raului Somes, exact cum a si inceput.
Personajul “Ion” este personaj principal si este tipul taranului obsedat de
pamant, dar care evolueaza intre doua atitudini extreme in prima parte a
romanului este convins ca dragostea nu ajunge in viata, in timp ce spre final
isi da seama ca degeaba ai pamant daca persoana draga nu iti este alaturi.
Astfel, personajul devine memorabil prin imaginea sa dura si plina de forta.
Personajul “Ana” este un personaj secundar, dinamic, realist si este tipul
femeii nascute sub semnul nefericirii, fiind predesitnata unei existenta tragice,
dar si tipul de femeie blanda, harnica, supusa, rusinoasa si fara personalitate
care devine victima flacaului interesat numai de averea ei.
Personajul “Florica” este un personaj secundat, plat, pozitiv si este tipul femeii
adolescentine.
Personajul “Titu Herdelea” este un personaj secundar, rotund, pozitiv,
autobiografic si este tipul omului inteligent care sta departe de necazuri, dar in
sinea lui stie tot ce se intampla.
Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ.
Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor
spatiale si temporale, functie simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva
isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor
subiectivitatii, prin “stilul cenusiu” (Tudor Vianu). Dialogul sustine veridicitatea
si concentrarea epica.

In roman este constata autenticitatea limbajului regional si diferenta limbajului

in functie de conditia sociala. In roman se gasesc idverse procedee artistice
precum personificari, epitete, comparatii sau hiperbole.

In concluzie, “Ion” de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv,

avand toate trasaturile acestuia.