Ion

De Liviu Rebreanu
Ionescu Radu, clasa a X-a F

Romanul Ion de Liviu Rebreanu a apărut în anul 1920 și este considerat

„primul roman modern” (Eugen Lovinescu). Romanul a apărut la Editura Viața
Românească și are două parți: „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”.
Modernismul romanului rezidă din complexitatea construcției narative, din
multitudinea planurilor de acțiune și un număr mare de personaje, reprezentative
pentru toate mediile sociale.
Acțiunea romanului se petrece pe două planuri care se întrepătrund: planul
țărănimii și planul intelectualității.
Primul plan al subiectului îl are în centrul pe Ion, fiul Glanetașului, care este
îndrăgostit de Florica, dar dorește să o seducă pe Ana, fiica bogată a lui Vasile
Baciu. Hora de duminică este semnificativă pentru desfășurarea viitoare a
evenimentelor, pentru că aici se întâlnește tot satul. La horă, satul apare stratificat
după avere, în timp ce intelectualii nu acceptă să se amestece cu țăranii. Ion joacă
la horă cu Ana și decide să o seducă pentru a-l determina pe Vasile Baciu să i-o
dea de nevastă, deși dorința tatălui era ca Ana să se mărite cu George Bulbuc, băiat
bogat, pentru a-și uni averile.
Dragostea lui Ion pentru pământ este dezvăluită în scena sărutării pământului,
iar hotărârea lui este astfel luată. Pentru a avea pământ trebuie să se căsătorească
cu Ana. Vasile Baciu însuși procedase în același mod, se însurase cu mama Anei,
pe care o iubise.
Familia Herdelea îl susține, inițial, pe Ion, pe când preotul Belciug îl va
mustra în biserică din cauza comportamentului față de George. Ion este zbuciumat,
deoarece trebuie să aleagă între Ana și Florica. Speriat de ideea de a rămâne
„sărăntocul” satului, Ion îi declară iubirea Anei și începe să o viziteze seara, după
ce tatăl fetei se culca și după ce pleacă George Bulbuc, care începuse să o curteze.
În planul intelectualilor, Laura Herdelea decide să se căsătorească cu teologul
George Pintea, deși era îndrăgostită de medicinistul Aurel Ungureanu. Acesta însă

1
nu dorea o căsătorie atât de rapidă, iar sentimentele lui erau superficiale. Așadar,
Laura va accepta cererea lui Pintea, bucurându-și astfel părinții.
Pe de alta parte, Titu Herdelea visează la o mare iubire, astfel că se încurcă cu
Roza Lang, soția învățătorului din satul vecin. După ce se îndrăgostește de Lucreția
descoperă că o iubește și pe învățătoarea Virginia Gherman. El se consideră poet,
nu are un loc de muncă și dorește să plece la București.
Ion reușește să o seducă pe Ana, o lasă însărcinată și apoi nu o mai caută. El
este sigur că tatăl ei va ceda, dând dovadă de o atitudine rece, distantă, cinică.
Vasile Baciu realizează că fiica lui este însărcinată și așteaptă ca George să vină să
o ceară de soție, dar rămâne uimit să afle că nu George era tatăl. Atunci, Vasile
Baciu vine acasă și își bate fiica, apoi o trimite la Ion, care cere zestre.
În cele din urmă, cei doi se înțeleg și nunta se înfăptuiește, dar Ana va fi
nefericită, deoarece realizează că Ion nu o iubește. Între timp Florica se mărită cu
George Bulbuc.
Învățătorul Herdelea se ceartă cu preotul din cauza părerilor diferite despre
Ion; astfel, învățătorul va fi nevoit să plece din propria casă, deoarece era
construită pe terenul bisericii, cu aprobarea lui Belciug. Nici la serviciu lucrurile
nu stau prea bine; în urma vizitei unui inspector, care nu este mulțumit de faptul că
îi învață pe copii ungurește, este nevoit să iasă la pensie.
Ana va naște un băiat, Petrișor, și, la puțin timp după naștere se va sinucide,
iar băiatul va muri și el. Ion începe să se împrietenească cu George sub pretextul
discuțiilor despre pământ, dar ceea ce urmărește este seducerea Floricăi. Savista
Oloaga îi dezvăluie adevărul lui George. Într-o seară, acesta spune că va fi plecat
de acasă, dar se întoarce pe neașteptate. Ion vine la Florica, iar soțul acesteia îl
omoară, lovind cu sapa. Astfel, o crimă pasională este înfăptuită cu o unealtă
simbolică pentru munca pământului.
Romanul se încheie cu hramul noii biserici, construită din banii rămași pe
urma morții lui Ion. Fata cea mică a învățătorului, Ghighi, va începe să fie curtată
de noul învățător din sat, Zăgreanu, iar preotul și Herdelea se împacă.
Acțiunea romanului se petrece în satul Pripas, un sat din Ardeal, la începutul
secolului XX. Descrierea drumului care intră în sat, cu denumirile semnificative de
la intrarea în sat: Râpele Dracului, Cișmeaua Mortului, Hristosul răstignit care
parcă prevestesc tragediile din roman urmată de descrierea drumului care iese din
sat, la finalul romanului, reprezintă intrarea și ieșirea din lumea ficțiunii, oferind

2
circularitatea romanului. După toate dramele consumate, viața își continuă cursul
normal, totul reintrând în firescul vieții.
Romanul urmărește pe de o pate destine individuale (Ion, Ana, Titu Herdelea,
Zaharia Herdelea), iar, pe de altă parte destinul colectiv al ardelenilor dintr-un sat
aflat sub stăpânire austro-ungară.
Tehnicile narative utilizate sunt: înlănțuirea, alternanța, contrapunctul,
relativizarea perspectivei. Naratorul este omniscient și omniprezent, expunând în
mod obiectiv cele observate.
Formula contrapunctului, respectiv relatarea aceluiași eveniment în planuri
narative diferite, este prezentă de-a lungul romanului – ex: nunta țărănească a șui
Ion – nunta Laurei în stratul social al intelectualilor, hora – balul .
Personajul principal eponim Ion Pop al Glanetașului, este unul de referință în
literatura română, un personaj realist, tipic pentru pătura socială a țărănimii legate
viral de pământul care îi asigură existența și respectul colectivității, realizat prin
formula artistică a basoreliefului.
Ca personaj modern, este puternic individualizat prin complexitatea
caracterială, prin folosirea metodelor neobișnuite de a intra în posesia pământului,
prin patimile devoratoare și prin sfârșitul tragic și previzibil totodată (tehnica
anticipării). Conflictul interior, care îi va marca destinul, este vizibil încă de la
începutul romanului. Setea de pământ este trăsătura dominantă a personalității sale,
întreaga sa energie fiind canalizată către atingerea scopului de a avea pământ –
după ce intră în posesia averii Ion sărută pământul.
Mediul ambiant este un alt procedeu de caracterizare indirectă a personajului
realist – dacă ar fi avut pământ nu ar fi fost umilit. Pământul semnifică pentru Ion
demnitate și un obiect al muncii asupra căruia exercită energia și priceperea.
Trăirile lui Ion în lupta dusă pentru a intra în stăpânirea pământurilor lui Vasile
Baciu, variază de la brutalitate și violență la prefăcătorie și încântare.
În concluzie, personajul Ion este primul erou literar realizat în mod obiectiv,
într-un stil anticalofil, fără podoabe artistice sau artificii de limbaj. Prezența
regionalismelor ardelenești asigură un echilibru stilistic, personajele având un
limbaj definitoriu pentru mediul căruia îi aparțin.