Roman social realist de tip obiectiv

Ion – Liviu Rebreanu

Perioada literară

Perioada literara interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor poetice si in
proza dezvoltate pe tendinte moderniste, realiste si traditionaliste. Scriitori precum: Vasile
Voiculescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu se remarca in aceasta
perioada datorita povestirilor, nuvelelor si romanelor care au vazut lumina tiparului sub
incidenta acestor tendinte literare.

Autor

Liviu Rebreanu ramane in literatura ca un nuvelist si romancier a carui opera se afla la granita
dintre realism si modernism.

Marile evenimente sociale viata rurala sau citadina, iubire sau razboiul sunt doar cateva teme
ale operelor sale. Din sirul romanelor se desprind Ion, Rascoala, Padurea Spanzuratilor,
romane care creeaza adevarate mentalitati sociale si tipuri umane.

In anul 1920 este publicat romanul “Ion”, roman ce a fost prefigurat de o nuvela si un alt
schelet de roman.

Ipoteza

Opera literara Ion de Liviu Rebreanu apartine genului epic, ca specie literara este un roman
social, obiectiv, apartinand realismului.

Definirea romanului

Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu personaje numeroase,
complexe si amplu caracterizare cu o intriga complicata si actiune ampla.

Definirea romanului social

Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei comunitati.

Citat reprezentativ

“Ion este cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane si cum procesul firesc al
epicei este spre obiectivare, poate fi pus pe treapta ultima a scarii evolutive”.

Definirea realismului

Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al 19-lea a carui
estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta.

Caracteristici ale realismului

Operele surprind o realitate neinfrumusetata, veridica, dar valorificata artistic. Se realizaza o
fresca sociala prin ilustrarea categoriilor sociale in evolutie. personajul este reflectat cristic, in
mediul existential care isi pune emprenta asupra evolutiei lui. Tipologiile umane reflecta in
special apartenenta la o clasa sociala, distingandu-se astfel intelectul sau taranul. Tema de
inspiratie este surprinsa prin viata sociala fie in mediul citadin, al orasului, fie al saturlui
traditional. Se realizeaza o succinta analiza psihologica prin intermediul monologului interior
sau reflectarea framantarii personajului de catre narator. Printre alte teme si motive literare se
reflecta mostenirea si banul, in avutirea sau confruntarea intre grupuri sociale. Limbajul este
artistic deoarece imbina mai multe registre stilistice cu scopul reflectarii veridice a spatiului si
timpului plasarii actiunilor. Reperele sp-temporale sunt bine ilustrate.

Opera, dupa marturisirile scriitorului se bazeaza pe evenimente reale. In satul de bastina,

Liviu Rebreanu a intalnit un taran pe nume Ion Pop al Glanetasului care i-a vorbit de pamant
cu patima, s-a plans de faptul ca nu are pamant, pentru el fiind echivalent cu statutul social. In
opera, il surprinde oe Ion, personaj principal al romanului si pe Titu Herdelea stand de forma
despre pamant.

In acelasi sat intr-o duminica de sarbatoare, scriitorul a observat un taran iesit de la biserica,
mergand peste hotare si aplecandu-se asupra pamantului si-a apropiat fata de pamant ca o
sarutare, dar vazand ca cineva il priveste a fugit. La randul ei, scena se regaseste in roman
atunci cand Ion saruta pamanturile lui Vasile Baciu. Avand o mentalitate rigida, lumea satului
s-a confruntat cu o povste aparte o fata din sat pe nume Rodovica ramane insarcinata cu “cel
mai becisnic flacau din sat”. Scriitorul o identifica pe aceasta cu Ana, personaj al romanului.
Intre alte personaje regasite in lumea reala, se afla si Titu Herdelea si Zaharia Herdelea,
realizati dupa prototipul sriitorului si al tatalui acestuia.

Romanul este realizat pe baza tehnicii circulare a sferoidului, viziunea de inceput si finala
asupra drumului fiind panoramica.

Explicarea titlului

Titlul operei constituit morfologic dintr-un substantiv propriu, indica denotativ un nume
inspirat din sfintii ortodocsi. Conotativ, titlul ilustreaza numele persoanjului principal, tipul
taranului saraca pentru care pamantul inseamna demnitate, dar incapabil de a dobandi
aceststatul moral indiferent ce ar face.

Geneza titlului

Surprinzand cele 3 scene din care se inspira in opera literara, scriitorul concepe o nuvela
intitulata in final “Rusinea”, dupa care scrie un roman schemat intitulat “Zestrea”. In forma
aproape finala, acesta se transforma in “Ion”, roman in doua parti intitulat “Blestemul
pamantului” si “Blestemul iubirii”. Considerand insa ca personajul nu este blestemat in soarta
sa, ci cade prada propriului glas, numele final al celor doua parti este glasul pamantului si
glasul iubirii.

Tema operei
Tema operei este blestemul banului care urmareste personajul principal pe care il schimba si il
distruge, facandu-l sa renunte la dragostea vietii pentru pamant.

Tipul de narator si perspectiva narativa

Tipul de narator omniscient si omniprezent, iar perspectiva narativa este obiectiva. Naratorul
este detasat si nu se implica in faptele prezentate.

Comentarea incipitului

Incipitul prezinta locul in care se desfasoara actiunea si introduce cititorul in viata satului
ardelean. Descrierea caselor ilustreaza prin aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si
anticipeaza rolul unor personaje (Herdealea, Glanetasu) in desfasurarea actiunii. Crucea
stramba de la marginea satului anticipeaza destinul tragic al personajelor.

Prezentarea scenei horei

Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas se afla la hora,
in curtea lui Maxim Oprea. Aserea privitorilor reflecta relatiile sociale. Cele doua grupuri ale
barbatilor sunt determinate de partea economica. Fruntasii satului si primarul discuta separat
de tarani. Fetele neinvitate la dans privesc hora, iar mamele si babele vorbesc despre
gospodarie. Copiii se amesteca in joaca printre adulti, iar intelectualii satului, preotul Belciug
si familia invatatorului Herdelea vin sa priveasca fara sa se amestece in joc.

Surprinderea evolutiei personajului literar Ion

Personajul Ion este surprins in evolutie datorita ascultarii glasului pamantului si al iubirii. La
inceput, Ion incearca sa obtina pamanturile lui Vasile Baciu, astfel Ana devina singura cale.
Relatia om-pamant arata ca dincolo de aceste aspecte se poate vorbi si de conflictul tragic
dintre om (nu intamplator taran) si o forta mai presus de calitatile individului. In fond,
destinul personajului principal nu este marcat numai de confruntarile cu semeni de-ai lui, pe
care ii domnina, cat si de relatia sa cu pamantul. Dorinta obsesiva a personajului de a avea
pamant, il face sa-si bata joc de Ana si de copilul lor. Ana ajunge sa se sinucida, iar copilul
moare de boala, dar viata lui Ion se incheie omeneste, prin intoarcerea in aceasta matrice
universala. Astfel, Ion asculta glasul pamantului, ii face curte Anei, o seduce si il forteaza pe
Vasile Baciu sa accepte casatoria. Dupa ce ii distruge viata Anei prin comportamentul lui,
sinuciderea ei nu-i trezeste regrete pentru ca in Ana sauin fiul lor nu vede decat garantia
proprietatii asupra pamanturilor. Glasul iubirii il determina ca dupa ce ana moare sa inceapa
sa-i dea tarcoale Floricai, maritata cu George atunci. Astfel ca glasul iubirii ii aduce moartea,
fiind lovit de George. Fpatul ca este lovit nu este decat un instrument al destinului, George
este arestat, Florica ramane singura, iar averea lui Ion devine a bisericii.

Asadar, evolutia personajului literar Ion este surprinsa in doua etape. Prima etapa este glasul
pamantului, cand obtine averea lui Vasile Baciu prin Ana, iar a doua etapa este glasul iubirii
cand incearca sa o recupereze pe Florica, gasindu-si moartea. Astfel, personajul decade
datorita obsesiei pentru pamant, renuntand la unica lui dragoste, care in final, ii aduce moartea.
Evidentierea destinului personajului Titu Herdelea

Titu Herdelea este fiul sotilor Herdelea (Maria si Zaharia) mai avand inca doua surori Ghighi
si Laura. Titu este un personaj complex, ii place sa studieze oamenii pentru a vedea reactiile
lor, insa fara a face rau cuiva. A avut pentru o vreme o aventura cu Roza Lang, sotia unui
invatator. El scrie poezii si citeste foarte multe carti si ziare de la preotul Belciug. Mai tarziu,
lucreaza la un notar indemnat de parintii lui ca sa nu stea degeaba. Notarul si familia acestuia
il trateaza cu respect pentru faptul ca scrie versuri. In aceasta perioada, afectiunea pentru Roza
Lang scade, ajungand sa o uite. Sta un timp acsa, facand niste afaceri. Dupa ce nu mai suporta
sa stea acasa in urma faptelor tatalui sau de a vota pe Bela Beck, pleaca din nou sa lucreze la
notar, unde fiica acestuia se indragosteste de el, in timp ce el incepe sa simta ceva pentru
Virginia Gherman. De la inceputul romanului, pana la sfarsitul acestuia cand pleaca din
Romania, el socheaza prin complexitatea comportmenului sau.

Comentarea finalului

Finalul este reluarea incipitului “parca nimic nu s-ar fi schimbat” cu execeptia catorva oameni
sinsi. Astfel, finalul devine o concluzie pentru obsesia lui Ion. Toate suferintele se pierd intr-
un mod misterior. Totul se incheie cu imaginea raului Somes, exact cum a si inceput.

Clasificarea si tipologizarea personajelor

Personajul “Ion” este personaj principal si este tipul taranului obsedat de pamant, dar care
evolueaza intre doua atitudini extreme in prima parte a romanului este convins ca dragostea
nu ajunge in viata, in timp ce spre final isi da seama ca degeaba ai pamant daca persoana
draga nu iti este alaturi. Astfel, personajul devine memorabil prin imaginea sa dura si plina de
forta. (citește Caracterizarea personajului literar Ion)

Personajul “Ana” este un personaj secundar, dinamic, realist si este tipul femeii nascute sub
semnul nefericirii, fiind predesitnata unei existenta tragice, dar si tipul de femeie blanda,
harnica, supusa, rusinoasa si fara personalitate care devine victima flacaului interesat numai
de averea ei.

Personajul “Florica” este un personaj secundat, plat, pozitiv si este tipul femeii adolescentine.

Personajul “Titu Herdelea” este un personaj secundar, rotund, pozitiv, autobiografic si este
tipul omului inteligent care sta departe de necazuri, dar in sinea lui stie tot ce se intampla.

Evidentierea modurilor de expunere si rolul lor

Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ. Descrierea

initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functie
simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a
realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin “stilul cenusiu” (Tudor Vianu). Dialogul
sustine veridicitatea si concentrarea epica.
Registre stilistice

In roman este constata autenticitatea limbajului regional si diferenta limbajului in functie de

conditia sociala. In roman se gasesc idverse procedee artistice precum personificari, epitete,
comparatii sau hiperbole.

Concluzie

In concluzie, “Ion” de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv, avand toate
trasaturile acestuia.

Ion – Liviu Rebreanu

Caracterizarea personajului literar “Ion”

Despre autor

Perioada literara interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor poetice si in
proza dezvoltate pe tendinte moderniste, realiste si traditionaliste. Scriitori precum: Vasile
Voiculescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu se remarca in aceasta
perioada datorita povestirilor, nuvelelor si romanelor care au vazut lumina tiparului sub
incidenta acestor tendinte literare. Liviu Rebreanu ramane in literatura ca un nuvelist si
romancier a carui opera se afla la granita dintre realism si modernism.

Ipoteza

Opera literara Ion de Liviu Rebreanu apartine genului epic, ca specie literara este un roman
social, obiectiv, apartinand realismului. (citește Comentariu literar – “Ion”)

Teorie

Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu personaje numeroase,
complexe si amplu caracterizare cu o intriga complicata si actiune ampla.

Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei comunitati.

Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al 19-lea a carui
estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta.Operele surprind o realitate
neinfrumusetata, veridica, dar valorificata artistic. Se realizaza o fresca sociala prin ilustrarea
categoriilor sociale in evolutie. personajul este reflectat cristic, in mediul existential care isi
pune emprenta asupra evolutiei lui. Tipologiile umane reflecta in special apartenenta la o
clasa sociala, distingandu-se astfel intelectul sau taranul. Tema de inspiratie este surprinsa
prin viata sociala fie in mediul citadin, al orasului, fie al saturlui traditional. Se realizeaza o
succinta analiza psihologica prin intermediul monologului interior sau reflectarea framantarii
personajului de catre narator. Printre alte teme si motive literare se reflecta mostenirea si
banul, in avutirea sau confruntarea intre grupuri sociale. Limbajul este artistic deoarece
imbina mai multe registre stilistice cu scopul reflectarii veridice a spatiului si timpului plasarii
actiunilor. Reperele sp-temporale sunt bine ilustrate.
Tipologizare

Personajul literar “Ion” este personajul principal al romanului cu acelasi titlu, surprins in
evolutie datorita ascultarii glasului pamantului si al iubirii. El apartine clasei taranilor saraci,
categorie pe care o considera injositoare, motiv pentru care doreste sa scape de aceasta
eticheta si sa ajunga bogat. El este conditionat cu mediul sau social si recurge la o ironie
instinctiva in incercarea de a dobandi avere prin casatorie, seducand-o pe Ana. Lacomia
pentru pamant este scuzabila datorita saracimii, dar brutalitatea de care demonstreaza il face
un personaj memorabil.

Moduri de caracterizare

El este caracterizat direct de catre narator si alte personaje, avand si o autocaracterizare, dar si
indirect prin limbaj, comportament.

Caracterizarea directa

Caracterizarea directa facuta de narator sugereaza prezentarea personajului Ion, la inceput,

in scena horei “Avea ceva straniu in privire, parca nedumerire si un viclesug neprefacut”,
anticipandu-se astfel comportamentul ulterior. Stiind totul despre el, naratorul ii subliniaza
calitatile “Era iute si harnic, ca ma-sa. Unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila. iar
pamantul ii era drag ca o ibovnica”. Se mai precizeaza “iubirea pamantului l-a stapanit de
mic copil”. Comparatia este sugestiva in sublinierea sentimentului de dragoste pentru
pamantul ce i-ar fi adus o pozitie onorabila in ierarhia sociala si respectul satenilor intr-o
comunitate rurala in care el considera averea, o mare cinste. Compararea pamantului cu mama,
femeia ce joaca rol esential in viata fiecarui barbat, astfel pentru el, pamantul i-ar aduce un
sentiment de ocrotire si siguranta.

Caracterizarea directa de alte personaje demonstreaza ca este firesc ca personajul sa fie

vazut in mod diferit de catre acestea, fiecare apreciere sau sanctionare, ducand la intregirea
chipului celui care se afirma si ca personaj exponential, diferit de toti ceilalti tarani din
literatura romana. Pentru Vasile Baciu, Ion este “hotul”, “sarantocul” si “talharul”, pentru Ana
este “Ionica, norocul meu”. Preotul Belciug il numeste “stricat si-un baraus, s-un om de
nimic”, “un obraznic” ce trebuie sa primeasca “o lectie”, dar dupa ce Ion lasa pamanturile
bisericii, este numit “mandru crestin”. Lipsa de respect ii aduce adjectivul “becisnic”.Pentru
Titu Herdelea este “o canalie”. Pana si mama sa il crede “proclet si salhui”. Asadar, se
contureaza chipul unui barbat dur, violent, egoist si furios pe toata lumea fiindca nu are
pamant.

Autocaracterizare

Autocaracterizarea arata ca atunci cand incearca sa se lamureasca in legatura cu ceea ce isi

doreste si simte, Ion oscileaza intre a se considera prost, in alte situatii destept. Astfel, vorbind
cu sine, rosteste “As fi o natafleata sa dau cu piciorul norocului”, acuzandu-se pentru
momentele de slabiciune cand, vazand frumusetea Floricai, ar fi vrut sa fuga cu ea in lume,
renuntand la Ana.
Caracterizarea indirecta

Caracterizarea indirecta prin fapte este foarte sugestiva avand in vedere ceea ce face
personajul. Sarac fiind, umilit si batjocorit de cei bogati, realizeaza ca nu poate scapa de
sarcie pentru ca nu avea cum sa mosteneasca de la tatal sau averea si nici nu avea bani sa
cumpere pamant, cum faceau altii, Ion isi fixeaza un tel al existentei sale obtinerea de
pamanturi si singurul glas pe care il aude si il asculta este cel al pamantului. Glasul
pamantului patrundea in sufletul sau ca o chemare launtrica. Faptele desarvasite de taranul
obsedat de ideea stapanirii a cat mai mult pamant il face un om ticalos deoarece o batjocoreste
pe Ana si o face de ras. Isi bate nevasta , vrea sa-si loveasca mama si isi injura tatal.

Caracterizarea indirecta prin comportament ii arata degradarea umana a personajului,

dispretul si ura fata de Ana, supusa si umila pe care o considera vinovata de nefericirea. Isi
varsa mania, o face sa-l iubeasca dandu-i de inteles ca o place, alintand-o.

Caracterizarea lui Ion prin gesturi si atitudini – exista un limbaj gestual care poate fi,
uneori, mai expresiv decat cuvintele, comunicand despre individ mai mult decat acestea.
Gesturile de tandrete in prezenta Floricai surprins un Ion umanizat, capabil sa pastreze in
suflet si glasul iubirii, dar invins de glasul pamantului. Atitudinea in fata pamantului este
aceea a unui barbat indragostit ce isi exteriorizeaza patima prin gesturi fierbinti. Scena in care
saruta pamanturile lui Vasile Baciu, depaseste limitele omenescului in dragostea nutrita
pentru pamant. Dupa ce o batjocoreste pe Ana, ea se sinucide, dar Ion ramane nepasator si
indiferent, exprimata gestual, linistit, merge dupa glasul iubirii si incearca sa o recapete pe
Florica, considerand ca nu este fericit daca nu o are alaturi.

Concluzie

Avand in vedere aceste caracteristici, caracterizarea lui Ion demonstreaza ca in acest personaj
se regaseste o dorinta arzatoare de a-si schimba statutul social, dar in acelasi timp vrea sa aiba
si femeia iubita alturi. Daca le-ar fi avut pe amandoua, ar fi fost fericit si poate viata lui ar fi
decurs firesc, cele doua glasuri, al iubirii si al pamantului. Dar Ion se gaseste intr-o situatie
limitata, trebuie sa aleaga si opteaza pentru pamant, iar la final isi da seama ca nu-l face pe
deplin fericit.