Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TRĂSĂTURI ale simbolismului:
a apărut în Franța la sfârșitul sec al XIX-lea până în preajma primului război mondial
se manifestă prin excelență în genul liric, dar elemente se pot vedea și în dramaturgie
și proza vremii
– spirit decadent
– gust al morbidului
– gust al bizarului
– dereglarea simțurilor
poeții redescoperă mitologii antice sau invocă lumea ideilor pure, atemporale
spații artificiale
paradisuri artificiale
Prin obsesia ideilor pure, poezia poate deveni artificială, fadă, lipsită de vigoare, abstractă.
Prin căutare de noutăți, ea poate deveni ostentativă, bizară.
Ion Minulescu (1881 – 1944) – a apărut când curentul s-a impus teoretic
[simboliști întârziați], îl ilustrează cu originalitate și consecvență
Simbolul
Simbolul [< gr. Symbolon și desemnează un obiect rupt în două care funcționa ca semn de
recunoștere între două persoane] este o imagine concretă cu semnificație proprie dar și cu un
sens abstract, în funcțiile de corespondențele create.
– al semnificației abstracte
Simboliștii preiau teoriile filozofice și mistice ale analogiei universale prin care există o
legătură în planul realității și cel al ideilor pure. Poeții au rolul de a le face cunoscute
cititorilor, într-un mod indirect, prin s i m b o l, imprimându-i acestuia o funcție de
cunoaștere, de investigare a misterului cosmic.
Simbol autentic, spontan – indică intuitiv ceva necunoscut încă, realitatea spirituală care nu
poate fi numită direct
prin repetiție – cuvânt cheie reapare în mod insistent, ceea ce trimite la ideea că există
o imagine dincolo de cea propriu-zisă. (Bacovia, Plumb, Amurg violet)
Sinestezia
Sinestezia – procedeu de construcție a imaginii prin asocierea spontană între senzații de natură
diferită care par să se sugereze reciproc – parfum-sunet-culoare
În simbolistica românească, sinestezia apare mai rar, simboliștii români având preferință
lexicală pentru câteva cuvinte – metaforă sinestezică este o formă a artificializării limbajului
poetic
dulce
Sugestia este cea mai vagă noțiune. Accesul la transcendent nu se poate realiza decât pe căi
mediate – simboluri, aluzii, ambiguități, elipse. Misterul nu poate fi presimțit decât de
cititor. Vagul are avantajul de a crea noi conexiuni, de a permite multiple lecturi ale textului.
TIMPUL
2. Prezentul este pus sub semnul trecutului pe care-l prelungește sau al viitorului.
4. Figurile obsesiei
Valorizarea estetică a lumii – este prețuit ceea ce este rar sau nou
Valorizarea estetică a naturii – natura sălbatică apare inferioară prelucrării izvorul este
înlocuit cu un havuz, pădurea cu un parc.
Simbolismul magic și mistic, negativ și obsesiv, uneori macabru, exclude ironia, mai ales
autoironia destructurantă. Simbolismul român e lipsit de umor. Bacovia este cel mult
sarcastic. Excepție face Minulescu care este parodic, auto-parodic, cu dispoziție spre joc și
capacitatea de a produce efecte umoristice.
INOVAȚII FORMALE
jocul cu formele
sunete
ritm
rimă
lungimea versului
structura formei
ELEMENTE DE PROZODIE
Poemul este prezentat ca o piese muzicală chiar prin titlu: romanță (termen pe care Minulescu
îl folosește intens – și în combinația Romanță fără muzică), dar și prin adoptarea de forme
prozodice apropiate de cele ale unor specii muzicale (refrenul) și chiar prin introducerea în
text a denumirilor de note muzicale.
Simboliștii români caută formule noi de combinare a măsurilor și a ritmurilor, folosind versul
foarte scurt – monosilabic și bisilabic.
paralelism sintetic
metaforă
elipsă
Poezia simbolistă se fixează în universul interior psihic, imaginativ, mistic și mitic. Timpul
este perceput dintr-un reper al prezentului. Miturile sunt actualizate, retrăite. Poetul nu caută
autenticitatea trecutului, ci caută să rezolve criza de identitate a prezentului