Ion

Romanul Ion scris de Liviu Rebreanu este un roman realist deoarece prezinta in
detaliu mediul social al satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea si totodata
obiectiv gratie existentei unui narator impersonal care nu se implica in derularea
evenimentelor.
Tema principala a romanului este fresca sociala a satului transilvanean , insa sunt
prezente si numeroase subteme precum iubirea,lacomia sau razbunarea.
Unul dintre principalele caractere ale operei epice Ion este caracterul
monografic,fiind prezentata in text reprezentarea etnografica si etnologica a unui fapt sau
a unei actiuni din universul satului. Principala scena monografica prezenta in opera este
scena horei,in care este realizata o ierarhizare sociala a satului. Astfel,este prezent planul
taranilor saraci(caruia ii apartine si personajul principal Ion),planul taranilor bogati si cel
al domnilor(invatatilor). Un alt argument care sugereaza caracterul monografic este
prezentat in primul capitol,intitulat Inceputul,unde apare descrierea directa a
drumului,a primelor case si asezarea lor. Sunt descrise de asemenea si scenele vietii
sociale ale satului,ca de exemplu trezirea Glanetasilor in zorii zilei sau odihna de seara a
Herdelenilor in pridvor. Inafara acestora apar evidentiate evenimente traditionale din
viata satului,printre care pot fi amintite slujbele religioase de duminica,nuntile,botezul lui
Petrisor sau scenele de la carciuma.
De asemenea, romanul Ion se inscrie in categoria romanelor de tip fresca si
prezinta caracter proteic si eterogen.
Opera este structurata in doua parti valoroase din punct de vedere simbolic:
Glasul pamantului si Glasul Iubirii. Prin existenta celor 13 capitole,ideile principale ale
operei sunt dezvaluite de titlurile acestora. Astfel,acestea sunt sugestive si ofera
romanului o constructie simetrica originala,circularitatea romanului fiind oferita de
simetria dintre primul si ultimul capitol,intitulate Inceputul si Sfarsitul. Datorita
acesteia,romanul devine un model literar cu o constructie simetrica liniara si
circulara,simetria fiind ulterior intalnita si in conflictele dintre personaje, in special ale lui
Ion cu ceilalti tarani. Aceasta simetrie a conflictelor consta in ideea ca un eveniment care
are loc intr-un plan narativ va avea repercusiuni in celalalt plan narativ. Este de asemenea
prezenta si tehnica contrapunctului datorita existentei mai multor planuri narative care se
intersecteaza prin actiunile comune si urmarile lor.
Perspectiva narativa ofera , textului obiectivitate, fiind exterioara,de tip din
afara detinuta de un narator heterodiegetic. Veridicitatea textului este oferita de modelele
sau de sursele de inspiratie ale autorului, accentul fiind pus pe descrierea personajelor.
Cea mai accentuata descriere este cea a personajului principal care reprezinta modelul
taranului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea a carui principala grija era patima
pamantului. Aici intervine metafora pamantului, element care controleaza viata satului si
care apare sub 3 forme. In cea dintai,pamantul reprezinta creatorul de viata si este descris
amplu in text:Cat pamant,Doamne!;in cea de-a doua forma,pamantul devine iubita

satenilor datorita scenei in care Ion saruta pamantul; in cea de-a treia forma insa,pamantul
devine un element negativ care aduce nenorocire in viata satenilor. El este reprezentat de
scena mortii lui Ion,care are functia stilistica de a reprezenta scena contopirii sangelui cu
pamantul sau a umanului cu mineralul.
Datorita omiterii personajelor principale din deznodamant si a prezentarii inverse
a drumului de la inceputul operei,circularitatea romanului exprima metaforic
continuitatea vietii si indiferenta acesteia fata de destinul uman.
Fiind prezentata o imagine descriptiva a satului de la inceputul secolului al XXlea si a locuitorilor lui tipici intr-un mod realist obiectiv, romanul Ion scris de Liviu
Rebreanu ...........