Ion – Liviu Rebreanu

Romanul , cea mai ampla specie a genului epic a dominat ultimele secole pentru
ca tinde spre reprezantarea lumii ca totalitate prin structurile narrative complexe
reunind mai multe planuri,surprinzand evolutia unui numar mare de personaje
prinse in angrenajul unor conflicte puternice.Aceste constant ale specie pot fi
identificate si in romanul ,,Ion” , opera literala prin care L.Rebreanu declanseaza
in 1820 procesul de modernizare a romanului romanesc .
Ion este un roman social de viziune realista,care ilustreaza viata satului
ardelenesc de dinainte de Primul Razboi Mondial,in toata complexitatea structurii
sale sociale: cu tarani instariti sau saraci(“ sarantoci si bogotani), cu intelectualii
satului: invatatorul,preotul,notarul,oameni politici,reprezantari ai autoritatilor
autro-ungare,care deruleaza destinul pe fundalul evenimentelor esentiale ale
existentei,intr-un spatiu marcat de obiceiuri si traditii milenare. Liviu Rebreanu
propune o viziune artistica realist-obiectiva,abordeaza teme a caror complexitate
este definitorie pentru specia romanului . Tema foamei ancenstrale de pamant si
a familiei,cu tema nationala si cea a intelectului.Scriitorul construieste o
reprezentare a lumii ca totalitate intr-o monografie a satului transilvanean la
inceputul secolului xx.
Tematica romanului o constituie viata satului transilvanean de la inceput de
secol xx , in care demniatea si locul omului in colectivitate se masoare in functie
de avere,respective de pamant,cele doua teme centrale sunt:setea de pamant si
iubirea ,regasite in titlurile celor doua parti ale romanului si evidentiind lupta ce
se da in sufletul eroului.
Structura este simetrica si circular ,Cele doua parti ale romanului,intitulate
sugestiv “glasul pamantului si glasul iubirii “fac referire la cele doua instinte de
care este dominat personajul principal-dragostea pentru pamant si dragostea
pentru Florica. Titlurile primului si ultimului capitol( Inceputul si Sfarsitul ) dau
impresia de opera circulara,inchisa. Imaginile initiale si finale din roman au in
centru drumul spre Pripas ,ce la inceput vine in sat , iar in final se pierde odata cu
plecarea invatatorului Herdelea.Simetria se realizeaza prin cele doua planuri
principale ale actiunii si prin reluarea unor teme, precum:casatoria din
interes,moartea,spanzuarea .