“Ion”

~de Liviu Rebreanu~

„Ion” este un roman social de viziune realista, care ilustreaza viata

satului ardelenesc de dinainte de Primul Razboi Mondial, in toata
complexitatea structurii sale sociale: cu tarani instaritii sau saraci
(sarantocii si „bogatanii”), cu intelectualii satului: invatatorul, preotul,
notarul, oameni politici, reprezentanti ai autoritatilor austro-ungare.

Tematica romanului o constituie viata satului transilvanean de la

inceputul secolului XX, in care demnitatea si locul omului in colectivitate se
masoara in functie de avere, respectiv, de pamant: cele doua teme
centrale sunt: setea de pamant si iubirea, regasite in titlurile celor doua
parti ale romanului si evidentiind lupta ce se da in sufletul eroului.

Structura este simetrica si circulara. Cele doua parti ale romanului,

intitulate sugestiv „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”, fac referire la
cele doua instincte de care este dominat personajul principal – dragostea
pentru pamant si dragostea pentru Florica. Titlurile primului si ultimului
capitol („Inceputul” si „Sfarsitul”) dau impresia de opera circulara, inchisa.
Imaginile initiale si finale din roman au in centru drumul spre Pripas, ce la
inceput vine in sat, iar, in final, se pierde odata plecarea invatatorului
Herdelea. Simetria se realizeaza prin cele doua planuri principale ale
actiunii (al lumii, respectiv, al intelectualilor din spatiul rural) si prin
reluarea unor teme, precum: casatoria din interes; moartea,
spanzuratoarea etc.

Primul plan narativ urmareste destinul lui Ion, fiul lui Alexandru
Gianetasu, care a risipit zestrea sotiei, Zenobia, lasandu-i mostenire
tanarului foarte putin pamant. Fecior harnic si mandru, Ion, indragostit de
Florica, fata frumoasa, dar saraca la fel ca el, isi va calca pe suflet si o va
seduce, lasand-o insarcinata, pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, unul dintre
„bogotanii” satului, numai pentru a obtine zestrea fetei. Tatal accepta
intr-un tarziu casatoria celor doi si Ion va intra in posesia pamantului mult
ravnit. Curand, Ana isi da seama de cursa in care a fost prinsa si, dupa ce
da nastere unui baietel, se spanzura. Neingrijit, copilul moare si el. Ramas
singur dupa moartea fiului sau, Petrisor, dar cu o impresionanta suprafata
de pamant, Ion va incerca sa o recucereasca pe Florica. Aceasta se
casatorise insa cu George, fostul pretendent la mana Anei. Ion va fi ucis
de acesta, cand, intr-o noapte incearca sa patrunda in casa lui, stiind-o pe
Florica singura. Pamantul lui Ion va intra in posesia noii biserici, in curtea
careia va fi inmormantat personajul.

Al doilea plan narativ urmareste intelectualii satului, adica destinul

familiei Herdelea, alcatuita din invatatorul Herdelea, doamna Herdelea si
cei trei copii ai lor: fete – Laura si Ghighi, care-si cauta implinirea in
casatorie si maternitate, renuntand la dragoste – si tanarul Titul, urmarit
de ghinion in dragoste si care se regaseste in telurile nationale ale
romanilor din Ardeal.

Exista mai multe conflicte in roman, intre personaje aflate uneori, in

planuri diferite: intre Ion si Simion Lungu, intre familia Herdelea si
preotul Belciug. In termeni mai generali, intre reprezentantii comunitatii
romanesti (mai cu seama intelectuali) si autoritatile maghiare.

Incipitul: Romanul se deschide cu drumul ce duce spre Pripas.

Personificat, drumul („care spinteca, inainteaza vesel, isi face loc printre
dealuri”) are o dubla functie in roman: simbolica (apare ca un fel de vietate
mitologica ce prefigureaza intrarea intr-un spatiu primordial, arhaic) si
estetica (il introduce pe cititor in spatiul actiunii, in spatiul artistic; tot
drumul ne va scoate din spatiul fictiunii si ne va reda realitatea)

Complexitatea viziunii asupra satului romanesc este data si de galeria

de personaje a romanului: alaturi de Ion, Ana, Florica, George Bulbuc, sau
Vasile Baciu, Zenobia, Alexandru Glanetasu etc, membri ai paturii
taranesti, bogate sau sarace, se afla reprezentanti ai altor categorii
sociale (caracterizati de E. Lovinescu, in Istoria Literaturii): invatatorul
Herdelea, suflet bun, dar slab, oportunist din saracie, cu o casa de copii:
Laura si Ghighi (fete gospodine si romantioase) si tanarul Titul (poetul
pierde-vara); mai e apoi preotul Belciug (in care iubirea de biserica si de
neam se asociaza intim cu sentimente rele si cu pasiuni lumesti); teologul
Pintea (pitoresc in prozaica lui onestitate), Grofsoru, avocatul jovial
(palavragiu si in fond, om de inima); voluptoasa Roza Lang si „sotul ei
betiv...”