Viata si Opera lui Lucretius

Titus Lucretius Carus s-a nascut in 99

i.Hr. si a murit in 55 d.Hr. Despre viata
sa nu stim nimic. Fr. A. Lange, care-i
dedica un studiu substantial in a sa
celebra lucrare "Geschichte des
Materialismus", crede ca Lucretius a
cautat cu ardoare sa gaseasca un temei
filozofic sigur pentru viata sa si el a
gasit acest temei in filozofia lui Epicur. Cea mai mare parte a
existenţei şi-a desfãşurat-o la Roma, unde însã s-a ţinut departe
de activitãţile politice şi s-a concentrat pe poemul didascalic
”De rerum natura”.
In opozitie cu felul de a fi al epicureilor, poemul lui Lucretius
este strabatut de duh serios, aproape stoic. Limba in care este
scris acest poem este simpla si aspra. Poetii epocii lui Augustus,
care depasisera de mult acest fel de a scrie, il lauda totusi pe
Lucretius. Lucretius este un contemplator, limitându-se doar la
condamnarea rãzboaielor civile şi la încrederea în Caesar.
 Prezentarea operei
Poemul sau cuprinde sase carti al caror continut este
urmatorul: Cartea intai. Religia este originea tuturor
superstitiilor si a tuturor grozaviilor, prin teama pe care ea o
trezeste cu pedepsele vesnice, ea ucide in om bucuria vietii si
linistea sufleteasca. Din nimic nu se poate naste nimic. Cine
afirma contrariul acela nu este insufletit de spiritul stiintific.
Atomii sau inceputurile (primordia, principia rerum) se misca
prin spatiul gol al nesfarsitului univers, iar organizarea
teleologica a lumii este numai un caz special intre alte cazuri;

Cartea a II a. In cartea aceasta Lucretius se ocupa de miscarea

"atomilor si de calitatile acestora. Miscarea atomilor, zice el,
este vesnica, iar forma acestora este foarte variata, cand netezi,
cand aspri si colturosi etc. Prin forma lor atomii impresioneaza
simturile noastre. Numarul formelor este marginit, dar din
fiecare forma exista o infinitate de atomi. Din combinatia
acestor atomi se nasc lucrurile, asa cum din combinarea
literelor se formeaza cuvintele. Dintr-o anumita combinatie a
atomilor si influenta acestora se nasc senzatiile. Iar la sfarsitul
acestei carti se gaseste expusa conceptia materialistilor antici
despre numarul infinit al lumilor, care dispar pentru ca sa apara
iarasi.
Cartea a III a. In aceasta Lucretius isi pune la contributie toate
puterile pentru a lamuri care este esenta sufletului si a combate
conceptia despre nemurirea lui. Punctul de plecare este
incercarea de a inlatura frica in fata mortii, care, credea
Lucretius, este originea tuturor viciilor. Acesta face deosebirea
dintre suflet (anima) si spirit (animus). Atat sufletul cat si
spiritul sunt, dupa Lucretius, de natura materiala, constituita
din atomi rotunzi si foarte mici. Dar atunci cum este posibila
senzatia si celelalte fapte sufletesti? Ca sa poata raspunde la
aceasta intrebare dificila Lucretius sustine ca mai exista o parte
a sufletului, ce este nespus de fina si interioara, pe care el o
numeste "sufletul sufletului". Dar intrebarea la care Lucretius
nu poate raspunde este : Cum se face ca un corp material are
senzatii, ce nu mai sunt materie ? Intrebare la care, de la
Lucretius incoace, multi filozofi, n-au putut sa dea nici un
raspuns.

La sfarsitul acestei carti, Lucretius ajunge si el, ca si Epicur, la

concluzia ca moartea este ceva indiferent, fiindca atunci cand
suntem noi, nu este ea si atunci cand este ea, nu mai suntem
noi.
Cartea a IV a. Cuprinde antropologia lucretiana. Este
interesanta aceasta, din pricina ca, spre sfarsitul ei, Lucretius
expune conceptia materialista despre om si mai ales el trateaza
despre importanta vietii sexuale.

Cartea a V a. Expune istoria lumii si a evolutiei vietuitoarelor,

mai ales a omului. Tot aici el mai vorbeste despre originea
graiului, a artei, a statului si a religiei, asadar in aceasta parte,
Lucretius se ocupa de filozofia istoriei. Pentru acest poet-filozof
religiozitatea adevarata nu o constituie ceremoniile cultice, ci
linistea cu care omul considera tot ceea ce se intampla in lume.

Cartea a VI a. Vorbeste despre fenomenele extraordinare ce se

intampla in natura si despre bolile de care sufera omul.