Universitatea Transilvania

Facultatea de Științe Economice și Administrarea afacerilor

Contabilitate și Informatică de gestiune

Frederick Taylor

Chiliman Robert-Andrei
Anul I grupa 1 13LF621
 CUPRINS

CAPITOLUL I - BIOGRAFIE................................................................................................... 1
CAPITOLUL 2 – MUNCĂ ȘI TEORII......................................................................................2
CAPITOLUL 3 – CONDUCERE SI MUNCITORI...................................................................4
CAPITOLUL 4 – TEORIA MANAGEMENTULUI................................................................. 5
CAPITOLUL 5 – INFLUENȚE................................................................................................. 7
CAPITOLUL 6 – PUBLICAȚII ȘI CITATE............................................................................. 8
CAPITOLUL 7 - CONCLUZIE............................................................................................... 10
CAPITOLUL I - BIOGRAFIE

Frederick Taylor, pe numele său întreg Frederick Winslow

Taylor, s-a născut pe data de 20 martie 1856 în Philadephia,
Pennsylvania, S.U.A. și a decedat la data de 21 martie 1915 în
orașul său natal. Primele sale noțiuni de învățătură le-a primit acasă
de la mama sa, urmând ca ulterior să studieze doi ani în Franța si
Germania, astfel călătrorind prin Europa pentru 18 luni. În anul
1872, Taylor a fost admis la academia Philips Exeter din Exeter
cu dorința de a ajunge student la Universitatea Harvard și de a
deveni avocat la fel ca tatăl său. Doi ani mai târziu, tânărul obține
examenul de admitere al Universității Harvard cu brio, însă din cauza
unei probleme oftalmologice, cauzată de studiul pe timp de noapte , acesta a
trebuit sa renunțe la visul lui și să aleagă un alt domeniu.

Astfel, în anul 1875 Taylor se alătură unei companii industriale siderurgice, în

Philadelphia, pe postul de muncitor. Peste trei ani, acesta urma să se angajeze la Midvale
Steel Company din Utah, S.U.A. Frederick a progresat repede ajungând să lucreze ca
mașinist, lider de grup, maistru, maistru șef, director al biroului de desen și în cele din urmă
inginer șef. Lucrând ca laborant și mașinist, Taylor a observat că muncitorii nu munceau la
capacitățile lor maxime, ceea ce ducea la costuri ridicate cu forța de muncă. Pentru a
determina eficiența cu care lucrau angajații, Frederick a început să studieze productivitatea
angajaților și a mașinăriilor. În urma mai multor analize și observații, Taylor a dat naștere
unui nou concept numit „management șțiințific”. Astfel, teoria lui susține faptul că eficiența
unui magazin sau a unei fabrici poate fi puternic imbunătățită prin observarea atentă a
personalului și eliminarea timpului pierdut în munca acestora.

Acest concept s-a dovedit ca fiind unul revoluționar, dezvoltându-se astfel tehnica
producției în masă. În anul 1883, Frederick Taylor a obținut diploma în inginerie mecanică.
Anul următor devine inginer șef la Midvale realizând designul unei fabrici de mașini. În cele
din urmă acesta renunță la Midvale și devine manager general la Manufacturing Investment
Company (1890-1893), de unde va ajunge inginer consultant in management, o profesie pe
care insuși Taylor a inventat-o. În anul 1893, Taylor și-a deschis un cabinet de consultanță în
Philadelphia. Pe cartea de vizită a acestuia scria „Inginer conultant – sistematizarea
managementului magazinului si a costurilor de producție”. Prin experiență, Taylor a reușit să-
și perfecționeze sistemul managerial, prima sa publicație, „A Piece Rate System”, fiind
prezentată la „American Society of Mechanical Engineers (ASME)” în 1895.

Frederick a făcut parte din multe proiecte de afaceri, ultimul dintre acestea fiind
Bethlehem Steel Corporation, unde a dezvoltat noi procese de optimizare legate de
manipularea fontei și acțiunea de lopată. Din păcate, în anul 1901, acesta a trebuit să
părăsească Betlehem Steel, în urma unui conflict cu unul din managerii firmei. În anul 1910,
Frederick Taylor a devenit cunoscut în întreaga lume cu metodele sale de management
științific. Un an mai târziu, acesta publică „The Principles of Scientific Management”
(„Principiile managementului științific”), una dintre cele mai importante lucrări ale sale. În
data de 19 octombrie 1906, Taylor primește diploma de „doctor în stiință” la Universitatea din
Pennsylvania, acesta urmând să devină profesor la „Tuck School of Business” la Dartmouth
3
College. Nouă ani mai târziu, in 1915, Frederick se stinge din viață, la vârsta de 59 de ani, în
urma unei pneumonii, trupul său fiind ingropat in cimitirul West Laurel Hill din Bala
Cynwyd, Pennsylvania.

Viața sportivă – Nu mulți știu, dar Frederick Taylor a fost campion la tenis la dublu,
în anul 1881, alături de coechipierul său Clarence Clark, aceștia obținînd locul I la U.S.
Doubles Championship, învingându-i pe Alexander Van Rensselaer si Arthur Newbold. După
aceea acesta și-a îndreptat atenția asupra altui sport, golful. Taylor a avut, la fel ca mulți
amatori de golf, problema cu loviturile scurte. Cum pe atunci nu existau maiștri ai golfului,
astfel Taylor a trebuit să improvizeze, acesta realizând o crosă în formă de Y, cu scopul de a-
și îmbunătăți loviturile scurte. Mai târziu acesta a început să facă experimente la reședința
familiei sale din Chestnut Hill, Pennsylvania. Problema era că, înainte de apariția
ascensoarelo, creșterea ierbii depindea doar de apa de ploaie, însă Taylor a crezut că poate
rezolva această problemă, alimentând zona resprectivă de teren, nu cu apă de ploaie, ci cu apa
de sub suprafața solului.

CAPITOLUL 2 – MUNCĂ ȘI TEORII

Taylor a fost un inginer american care a căutat să îmbunătățească eficiența industrială.

Frederick este considerat de către mulți părintele managementului științific, fiind unul dintre
primii manageri consultanți din lume. Acesta considera că managementul se poate transforma
într-o știință, iar angajații în rotițele unei mașini industriale. Cea mai bună cale de creștere a
productivității, a argumentat Frederick, a fost aceea de a respecta trei reguli: transformarea
slujbelor complexe în unele simple; ținerea sub evidență a angajaților și răsplătirea
performanțelor profesionale. Taylor s-a făcut remarcat prin teoria sa, numită „Teoria
managementului ștințiific”, teorie ce constă într-un sistem prin care atât angajatorul, cât și
angajatul, au posibilitatea de a primi cea mai mare cantitate de beneficii și prosperitate
posibile. Teoria lui Taylor constă în patru principii:
 Principiul dezvoltării științei - munca individuală a fiecărui angajat este analizată din
punct de vedere științific, iar astfel se elaboreaă cea mai eficientă metodă de realizare
a unei sarcini. Sunt examinate instrumentele necesare pentru realizarea și măsurarea
nivelului maxim de eficiență al muncii pe care angajatul l-ar putea atinge în decursul
unei zile.
 Principiul selecției științifice a muncitorilor și al dezvoltării - cea mai competentă
persoană este aleasă, de asemenea din punct de vedere științific. Individul este pregătit
să exercite o anumită muncă. În concepția lui Taylor, fiecare persoană are capacitatea
de a fi expert intr-un anumit domeniu. Este de datoria managementului unei firme de a
descoperi ce fel de job se potrivește fiecărui angajat și în cele din urmă să-l ajute pe
acesta să iși dezvolte abilitățile in acel domeniu.
 Principiul apropierii dintre știință și muncitorul selecționat - managerii trebuie să
coopereze cu angajații pentru a se asigura că aceștia îsi fac treaba corect, din punct de
vedere științific.
 Principiul cooperării constante între conducere și muncitori - există o intreagă
„divizie” a muncii și a responsabilităților între conducere și angajați. Managerii se
preocupă de planificarea și supravegherea lucrării, iar muncitorii le desfășoară.
4
 Taylor a expus diferențele dintre principiile sale despre management și metodele
tradiționale:
„În managementul empiric, toată problema este „la latitudinea muncitorului”, în timp ce în
„managementul științific”, jumătate din problemă este „la latitudinea conducerii”. Principalul
obiectiv al managementului ar trebui să fie asigurarea prosperității maxime pentru un
angajator, cuplată cu prosperitatea maximă pentru fiecare angajat.”
Motivul principal pentru care Taylor a dezvoltat managementul științific a fost din dorința
de a elimina lentoarea angajaților, deoarece el considera că aceștia acordă foarte puțin timp
dezvoltării profesionale. Pentru a realiza aceasta, Frederick a analizat fiecare job din punct de
vedere științific, astfel încât nimeni să nu se îndoiască de cât de multă muncă ar putea și ar
trebui făcută într-o zi. El a considerat că: „...fiecare act al fiecărui muncitor poate fi redus la
nivel de știință”.

Expreimentarea practică
În timp ce lucra la o fabrică de oțel, Taylor a cercetat mereu timpul petrecut pentru
executarea fiecărei operațiuni individuale de producție. Primul experiment a constat în
măsurarea momentelor-cheie ale tăierii porcilor din fontă. Frederick Taylor a reușit să deducă
standardele medii ale productivității muncii, care apoi s-au răspândit la toți muncitorii. Astfel,
salariul la firmă a crescut de 1,6 ori datorită creșterii productivității muncii și a raționalizării
procesului de fabricație a porcilor.
Esența celui de-al doilea experiment, condus de Taylor, a fost de a determina
modalitățile optime de plasare a prelatelor pe mașini, cu o riglă special inventată de el și cu
vitezele corecte de tăiere. La întreprindere au fost efectuate zeci de mii de experimente, ceea
ce a permis identificarea a 12 factori care afectează eficiența finală.

CAPITOLUL 3 – CONDUCERE SI MUNCITORI

Pentru mulți angajați, managementul științific a adus pierderi mari in ceea ce privește
nivelul de aptiduini al angajaților. Pe lângă faptul că erau supuși unor supravegheri intense,
angajații nu mai aveau dreptul de a-și utiliza porpriile unelte, pentru care ar fi putut petrece
mult timp modificându-le și modelându-le după preferințele lor. Totuși, în cele mai multe
cazuri, ideile lui Taylor au fost extrem de eficiente. Chiar dacă Taylor a crezut că disputele
dintre conducere si angajați vor fi eliminate, au existat numeroase ocazii în care ideile sale au
intrat în conflict cu alte organizații. Acesta avea convingerea că alte organizații aveau ca scop
limitarea productivității angajaților. Din această cauză, Frederick s-a concentrat pe
individualitate, crezând că într-un grup de muncitori, poate apărea presiunea între colegi,
astfel personalul nefiind capabil de a-și atinge capacitatea maximă de lucru. Multă lume l-a
acuzat pe Taylor de inumanitate, în urma metodelor dificile pe care acesta le-a implementat în
lumea managementului, cu privire la eficiența muncitorilor și care uneori aveau efect opus
viziunii sale. Totodată, acesta și-a exprimat părerea despre muncitorii care nu pot să-și
îndeplinească sarcinile, pedeapsa nefiind una din primele soluții:

5
 „Dacă un muncitor nu reușește să-și îndeplinească sarcina, ar trebui să fie trimis un
profesor competent pentru a-i arăta cum poate fi realizată aceasta, în scopul de a-l îndruma, a-
i oferi ajutor, a-l încuraja și în același timp să-i studieze posibilitățile ca muncitor. Așadar,
conform planului, in loc de a concedia un muncitor sau de a-i micșora salariul, îi este acordat

timpul și ajutorul necesar pentru a-l face mai productiv la jobul său, sau este trimis la un alt
departament pentru care se potrivește mai bine, din punct de vedere fizic sau mental.”
Taylor afirma că este esențial ca lucrătorii să împărtășească aceleași scopuri ca și
managerii, cele de a crește producția și eficiența. Pentru a asigura acest lucru, Frederick
considera că remunerația acordată muncitorilor trebuie să fie în conformitate cu
productivitatea lor. Așadar, acesta propune creșterea remunerației pe baza sarcinilor
îndeplinite de fiecare lucrător, iar în acest fel, cine produce mai mult, va câștiga mai mult.
Astfel, angajații vor căuta să lucreze în cel mai eficient mod posibil pentru a genera venituri
mai mari. În cercetările sale, Taylor a remarcat faptul că, un muncitor a cărui venit rămâne
constant indiferent de nivelul de productivitate nu ar mai avea motivație, astfel scăzând
implicit nivelul său de eficiență. Frederick considera că muncitorii ar trebui să se concentreze
pe muncă, în timp ce managerii ar trebui să fie concentrați pe optimizaera performanței. În
ceea ce privește interacțiunea, Taylor era de părere că muncitorii ar trebui să fie invățați zilnic
și „să primească cel mai bun ajutor de la cei care sunt mai specializați în loc să fie comandați
și dirijați”. De fapt, Frederick susținea că „o relație apropiată între conducere si personal
reprezintă esența managementului științific modern”.

CAPITOLUL 4 – TEORIA MANAGEMENTULUI

Teoria managementului științific a lui Frederick Taylor se bazează pe crearea unui

sistem prin care atât angajatorul cât și angajatul să beneficieze de cea mai mare cantitate de
beneficii posibilă. Pentru realizarea acestui concept, administrația trebuie să se asigure că
angajații au parte de o instruire constantă și de calitate, reușind să-și exploateze la maxim
calitățile în vederea obținerii unui rezultat cât mai bun. Câteva din argumentele lui Taylor au
fost legate de faptul că, abilitățile fiecărui angajat trebuie să fie adaptate la activitatea pe care
acesta o exercită, iar formarea continuă a acestuia conduce ulterior la o dezvoltare a acestor
abilități. Pe vremea lui Frederick cea mai comună problemă era legată de obiectivele
muncitorilor și a conducerii, care de cele mai multe ori nu coincideau. Însă, în viziunea lui
Taylor nu se pune în evidență acest lucru, el susținând că este posibil ca ambele grupuri să se
ghideze către același obiectiv, acela de a avea o productivitate si eficiență ridicată.
6
 În anul 1881, Taylor a introdus conceptul de studiu al timpului, în vremea în care lucra
la compania Midvale Steel. Acesta a analizat atent modalitățile prin care lucrau bărbații
responsabili de tăierea materialelor metalice, observând fiecare pas pe care aceștia îl făceau în
procesul de producție. El a conceput noțiunea de descompunere a modalității de lucru, în pași
simpli, pentru a putea fi analizată mai ușor.
Taylor susținea că în industriile din acele vremuri existau numeroase erori, care în
viziunea lui trebuiau corectate pentru a genera ocreștere cât mai mare. Se menționează câteva
dintre aceste erori:
- Managementul era considerat deficitar, prin prisma gestionării în mod ineficient a
timpului angajaților, astfel conducând la un deficit al nivelului de producție.
- Multe metode utilizate in procesele de fabricație au fost defectuase, astfel munca
asiduă și ineficiența au condus la epuizarea angajaților.
- Gestionarea sarcinilor era una total eronată, iar timpul de lucru nu era folosit în mod
eficient.

Critici aduse managementului știinșific

 Nu a reușit să aprecieze contextul social al muncii și nevoile mai elevate ale
lucrătorilor.
 Managerii au considerat aceste teorii ca interferențe nedorite în prerogativele lor
manageriale.
 Muncitorii s-au revoltat împotriva managementului științific. În scrierile lui Taylor din
anul 1912, acesta afirma că „sindicatele nu sunt deloc necesare.”
 Frederick nu a reușit să înțeleagă diferențele dintre oameni. Oamenii sunt diferiți, nu
omogeni.
 Taylor nu voia să recunoască faptul că ideile bune pot apărea chiar și de la angajații
săi.

CAPITOLUL 5 – INFLUENȚE

Statele Unite ale Americii (SUA)

 Carl G. Barth l-a ajutat pe Taylor să dezvolte metoda de calcul rapid, metodă
necunoscută până atunci. Astfel de metode sunt folosite și astăzi în atelierele de
mașini. Barth devenise astfel consultant al managementului științific alături de Taylor.
 Harrington Emerson a introdus managementul științific în industria de căi ferate.

7
  Morris Cooke a adaptat managementul științific la organizațiile educaționale și
municipale.
 Frank Gilbreth a descoperit managementul științific în timp ce lucra în industria
construcțiilor, dezvoltând studii ale mișcării, independent de Taylor. Studiul său
comlpeta perfect studiul timpului lui Taylor, astfel timpul și mișcarea sunt doua
componente importante ale eficienței.

Franța
În Franța, Le Chatelier a tradus toată munca lui Taylor și a introdus managementul
științific în toate fabricile deținute de guvern în timpul Primului Război Mondial. Acesta l-a
influențat pe teoreticianul francez Henri Fayol, care a scris despre teoria lui Taylor: „Viziunea
lui Taylor diferă de cea pe care am schițat-o eu, el examinează firma de „jos în sus”. Începe
cu cele mai simple activități – acțiunile angajaților – urmând ca apoi să studieze efectele
acțiunilor acestora asupra productivității, elaborând noi metode pentru a le face mai eficiente
și aplică descoperirile sale la nivelurile inferioare din firmă...” Henry exprimă faptul că Taylor
beneficia de analiști și consilieri care lucrau cu nivelul inferior al unei organizații pentru a
identifica modalitățile de îmbunătățire a eficienței.

Marea Britanie
Vechile surse istorice sugerau ca britanicii erau mai puțin interesați de tehnicile și
teoriile lui Taylor decât alte țări de aceleași dimensiuni. Un studiu mai recent arată că și
britanicii erau la fel de interesați de managementul științific ca și alte țări similare Marii
Britanii. Practicile lui Taylor s-au răspândit in Marea Britanie mai mult prin intermediul
consultanțelor, în special prin consultanța Bedaux, decât prin instituții, în comparație cu
Germania sau o bucată mica a Franței, unde un amestec între cele două era cel mai eficient.

Uniunea Sovietică
În Uniunea Sovietică, Vladimir Lenin a fost foarte impresionat de teoriile lui Taylor,
care împreună cu un alt lider bolșevic au încercat să le introducă în fabricile sovietice. Când
Joseph Stalin a venit la conducere în 1920, el susținea teoria socialismului prin care sugera că,
economia sovietică nu avea nevoie de ajutor străin, insă susținătorii tehnicilor de management
occidental erau împotriva acestei idei. În cele din urmă, taylorismul și metodele de producție
în masă ale lui Henry Ford au devenit principalele influențe în timpul industrializării Uniunii
Sovietice.

CAPITOLUL 6 – PUBLICAȚII ȘI CITATE

Multe dintre publicațiile sale influente au apărut pentru prima dată în „Transactions of
that society” mai exact: „Notes on Belting” (1894), „A Piece-Rate System” (1895), „Shop
Management” (1903), și „On the Art of Cutting Metals” (1906). Cea mai importantă
publicație a lui Fr. Taylor a fost „The Principles of Scientific Management” („Principiile
Managementului Științific”), care a apărut în anul 1911. În această carte, Taylor și-a exprimat
8
numeroase păreri legate de management și mai ales despre angajații unei întreprinderi, dar si
despre modalitățile prin care poate fi mărită productivitatea unei organizații. Printre citatele
reprezentative ale acestuia se enumeră:
 „În trecut omul era cel mai important; în viitor sistemul trebuie să fie cel mai
important” (Frederick Taylor, „Principiile Managementului Științific”) – această idee
face referire, pe de o parte la organizarea activității unei societăți, lucrătorii, deunăzi
erau considerați punctul cheie într-o întreprindere, iar pe de altă parte aceasta
evidențiază modul în care vor fi vizualizate, analizate dar și organizate sarcinile pe
care aceștia trebuie să le exercite.
 „Principalul obiectiv al managementului ar trebui să fie asigurarea unei prosperități
maxime pentru angajator, împreună cu prosperitatea maximă pentru fiecare angajat.”
(Frederick Taylor, „Principiile managementului științific”) – Acest obiectiv poate fi
descris ca un cumul de factori aparținând atât managementului cât și angajaților.
Managementul ar trebui să țină cont de specializarea oamenilor, fapt imperios necesar
pentru creșterea eficienței. Acesta trebuie să aibă autoritate și responsabilitate, ceea ce
semnifică o combinație între competența dată de poziția managerului și cea dată de
trăsături ale personalității (inteligență, experiență, trăsături morale), disciplină,
echitate, inițiativă, spirit de echipă, etc. Să existe circuite scurte între nivelul superior
și cel inferior al managementului. Totodată, remunerarea este extrem de importantă, ea
aducând un maximum de satisfacție, atât executanților, cât și managerilor. Toate
acestea conduc la o prosperitate maximă pentru manageri și implicit pentru angajați.
 „Munca poate fi asigurată doar prin standardizarea forțată a metodelor, adoptarea
forțată a celor mai bune instrumente și condiții de lucru, dar și a cooperării. Datoria de
a implementa toate aceste standarde îi revine managerului” (Fredercik Winslow
Taylor).
 „Căutarea de bărbați mai buni și mai competenți, începând de la directorii unor mari
companii până la oamenii de servici, nu a fost niciodată la fel de viguroasă precum
este astăzi. Ca niciodată, cererea de oameni competenți pentru anumite joburi, a
crescut. Ceea ce căutăm noi este omul gata învățat, competent; omul care este a fost
antrenat de altcineva. Doar atunci realizăm că datoria noastră, dar și oportunitatea,
constau în cooperarea sistematică pentru a crea un om competent, in loc de a vâna o
persoană deja antreanată, doar atunci ne vom afla pe drumul spre eficiența națională.
În trecut, ideea predominantă a fost bine exprimată prin citatul: „Captains of industry
are born, not made”; iar teoria a fost că, dacă cineva ar putea crea un om competent,
atunci metodele ar putea fi lăsate în seama lui...Primul obiectiv al unui sistem bun
trebuie să fie omul de primă-clasă; iar în managementul sistematic cel mai bun om
poate progresa mai sigur și mai rapid decât în trecut.” (Frederick Winslow Taylor,
”Principiile Managementului Științific”).

CAPITOLUL 7 - CONCLUZIE

Teoria managementului științific este una din cele mai importante evoluții în domeniul
managementului și se pune mereu întrebarea cum ar fi arătat managementul organizațiilor din
prezent, dacă ideile lui Taylor nu ar fi existat. Este de necontestat faptul că teoriile lui Taylor
9
au avut un impact semnificativ în productivitatea și eficiența multor companii. Frederick a
condus totodată, la mărirea salariilor angajațiilor, deoarece conceptul a stârnit o digresiune
cognitivă cu privire la cel mai bun mod de a motiva și recompensa lucrătorii. Pierderea
locurilor de muncă din cauza tehnologiei sugerează ca teoriile lui Taylor, părând pentru unii
oameni ciudate sau depășite, se aplică și în prezent, la un secol de la apariția acestora.
Managementul științific a pătruns în fiecare aspect al vieții americane și nu numai,
printr-un fel sau altul. Efectul producției în masă a influențat chiar și al doilea Război
Mondial, schimbând astfel cursul istoriei. Frederick Taylor se află așadar printre cele mai
importante personalități ale istoriei. Moștenirea sa va rămane atâta timp cât vor exista
societăți industrializate.

10
 BIBLIOGRAFIE
 https://en.wikipedia.org/wiki/Frederick_Winslow_Taylor
 https://www.bl.uk/people/frederick-winslow-taylor
 https://ro.warbletoncouncil.org/aportaciones-de-frederick-taylor-
7619#menu-1
 https://www.britannica.com/biography/Frederick-W-Taylor
https://nanoglobals.com/glossary/scientific-management-theory-
of-frederick-taylor/
 https://ro.scribd.com/document/337783106/Principiile-Lui-
Taylor
 Sumedrea Silvia, „Managementul organizației”, Editura ASE
București, București 2012.
 https://olympics.com/en/athletes/frederick-winslow-taylor