CURENTE LITERARE

-REALISMUL -

Responsabil seminar: Bădiță Ana-Maria

Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Anul II; Grupa 1

Iași 2020
 Realismul

1. Definiție și etimologie

Curent literar-artistic manifestat, pe plan European, la mijlocul secolului al XIX-lea,

care pune accentual pe relația dintre artă și realitate.

Apariția realismului este favorizată de contextual social-istoric(revoluția industrială;

consolidarea burgheziei; dezvoltarea presei) și de factori culturali(curentul filozofic positivist,
avântul deosebit al științei, îndeosebi al științelor naturii) dar care continua să se dezvolte în
forme specifice în secolul următor . Realismul este un curent literar polemic, apărut ca reacție
la romantism , respingând idealizarea, fantezia și subiectivismul excesiv al acestuia.

Realismul apare în literature și picture ca o racție la romantism.El va opune

subiectivismului, imaginației și exaltării romantice constiința realului, limitarea la ceea ce este
contingent, la ceea ce se poate vedea și percepe cu claritate.

Realismul promovează o viziune obiectivă asupra lumii, tinzând, la nivelul

observației, spre precizia ştiințifică. Obsesia fundamentală e aceea a adevărului de viață.
Scriitorul realist urmărește să propună viziuni cât mai complexe și complete asupra realității,
interesul lui se deschide și asupra acelor spații sociale şi psihologice considerate multă vreme
nesemnificative, lipsite de importanță.

2. Trăsături/principii estetice

 Reflectarea veridică , obiectivă a realității/ societății contemporane;

 Respinge imaginea artificială a romantismlui în folosul observației

directe;

 Determinarea socială , valoarea documentară; analiza psihologică;

 Lipsa de idealizare;

 Persoanje tipice(representative pentru diferite clase și categoriii sociale )

în situații tipice; destinul personajelor este condiționat de mediu, epocă,
ereditate;

 Limbajul este ultilizat ca mijloc de individualizare a personajelor;

  Descrieri minuțioase

 Teme preferate: averea, familia, parvenirea;

 Scriitorii au o atitudine critică față de societate;

 Specii literare cultivate: roman, schiță și nuvelă psihologică;

drama(Cehov, Tolstoi, Ibesen) și comedia (Gogol)

3. Reprezentanți
Scriitorii realiști au cultivat mai cu seamă:
 Specii narative: romanul(Balzac(unul dintre cei mai mari scriitori francezi in
domeniul romanului realist), Stedhal, Flaubert, Tolstoi, Dostoievski, Gogol,
Dickens, Mark Twain, schița(Cehov), nuvela psihologică
 Specii dramatice: drama socială, psihologică, de idei(Tolstoi, Cehov, Ibsen);
comedia(Gogol)

În România, autori precum Nicolaie Filimon, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale au
publicat scrieri realiste(romane, nuvele psihologie, comedii) în a doua jumătate a secolului
XIX, dar romanul realist s-a dezvoltat mai ales în perioada interbelică și chiar dupa al Doilea
Război Mondial (Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Marin Preda).

4. „Ion”

Romanul „Ion” a apărut în 1920, în momentul în care Tudor Vianu vorbea despre
o adevărată criză a artei românești de a povesti. Ca și celelalte romane a lui Rebreanu
și acesta pare a fi rezultatul unei strălucite experiențe nuvelistice. Astfel, atmosfera
nuvelelor Rușinea(1908), Zestrea(1910), Răfuiala este reluată în romanul Ion într-o
viziune unitară cu un aspect monografic.
Scriitorul a promovat unul dintre principiile fundamentale realismului, cel al
verosimilității, opera sa fiind, în termenii propuși de Stendhal „0 oglindă purtată de-a
lungul unui drum...". In spiritul marelui său predecesor francez, Rebreanu mărturisea
că: „Este negreşit, o oglindă a vieții literatura, dar o oglindă selectivă, sintetică, în care
arată sufletul cel mare şi etern al omului și al neamului...”. Acest crez literar este
demonstrat atât de nuvelele scriitorului, cât și de romanele sale.
Astfel, proza scurtă, din volume precum Frământări, Golanii, Mărturisire.
Răfuiala etc., a adus în atenția publicului și a criticii literare realismul aspru și notația
rece, obiectivă, exactă. Aceste elemente de noutate au condus la o receptare
indiferentă în epocă. De altfel, în momentul publicării, nuvelele nu au fost apreciate la
adevărata lor valoare.
În vederea elaborării primei sale capodopere, Rebreanu a valorificat întâmplări
reale (scena cu țăranul îmbrăcat în straie de sărbătoare care sărută pământul „ca pe o
ibovnică” ; destinul Rodovicăi, tânără din satul lui natal, sedusă pentru averea ei de
.cel mai becisnic flăcău"; discuția cu Ion Pop al Glanetaşului, „un flăcău din vecini,
voinic, harnic, muncitor și foarte sărac").
Dincolo de conexiunile ce se pot stabili între operă şi realitate (conexiuni ce
alcătuiesc, în opinia lui A. Marino, „substratul antropologic" al textului literar), Ion
rămâne primul roman românesc modern, de factură realist-obiectivă, ce demonstrează
că, într-adevăr, pornind de la realitate, pe care a transfigurat-o artistic, autorul și-a
creat „o altă lume, nouă, cu legile ei, cu întâmplările ei". Aşadar, ca orice roman
realist-obiectiv, Ion prezintă un spațiu epic real, surprinde realitatea sub toate aspectele
- social, politic, familial, urmăreşte o acțiune complexă, introduce personaje tipice,
toate acestea contribuind la crearea impresiei de verosimil. Naratorul auctorial,
impersonal, detaşat de întâmplări și personaje, stilul sobru, impersonal sunt alte
trăsături ce definesc această specie epică.
Tema abordată în roman este una cu tradiție în literatura noastră. Rebreanu
surprinde satul transilvănean la începutul secolului al XX-lea, cu cele două mari
probleme ale sale: cea socială și cea națională. Tema centrală, posesiunea pământului
(averea) este dublată de tema iubirii, adaptată la realitățile dintr-un anumit moment
istoric și tema destinului. Titlurile celor două părți (Glasul pământului, Glasul iubirii)
sunt sugestive din acest punct de vedere, eroul, Ion, nereuşind să împace cele două
chemări antagonice.
Imaginea horei este prilejul cu care ne sunt prezentate personajele: lon al
Glanetaşului, eroul principal, flăcău chipeş, voinic, inteligent, dar sărac, călăuzit de o
singură valoare, pământul; Ana lui Vasile Baciu, fată cu zestre dar urâțică și care
urmează să se căsătorească cu George Bulbuc, un țăran, mai înstărit; Florica, cea mai
frumoasă fată din sat, pe care lon o iubea, dar la care renunță deoarece săracă, care
 sfârşeşte prin a se mărita cu bogătașul George; Vasile Baciu, țăran înstărit, tatăl Anei,
era și care dorea să-l aibă drept ginere pe George și care se va opune re lației dintre
Ana și lon; preotul Belciug. om strângător, cu ceva avere și destul de respectat de
săteni, însă nu prea autoritar, motiv pentru care intră deseori în conflict cu învățătorul
Herdelea.
Specifice realismului sunt si tehnicile narative la care apelează scriitorul. Ca
element de modernitate atrage atenția tehnica numită a contrapunctului, prin
intermediul careia fiecare dintre cele 13 capitole prezintă un personaj, o familie au un
anumit aspect din viața satului. Cu ajutorul tehnicii cinematografice sur surprinse
amánuntit evenimente din existența satuluí Pripas, autorul dovedir calitati ale unui
regizor desávársit.
În mod deosebit Ion, roman unanim apreciat încă de la apariție, impresionează
prin construcție, stil, prin maniera obiectivă a lui Liviu Rebreanu de a surprinde o
lume, autorul devenind un „être de son temps" şi, mai mult decât atât, un mare creator
de viață.

5.Bibliografie

 Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de

literatura, Pitești, Paralela 45, 2008;
 Creiță, Costina, Limba și literatura română pentru examene: clasele IX-XII,
Iași, Universitas XXI, 2013;
 Călinescu , G, Istoria literaturii române compediu, Editura Litera
Internațional , 2011;
 https://ro.scribd.com/doc/49775052/Rezumat-Ion accesat la data de
17.10.2020;
 Alexandrescu, Emil, Literatura română în analize și sinteze, Editura
Didactică și Pedagogică, 2005.