UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Specializarea: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

TEORIA
TEORIA ȘI
ȘI METODOLOGIA
METODOLOGIA EVALUĂRII-
EVALUĂRII- S4
S4

 Metode tradiționale de evaluare- Probele scrise și probele practice;

 Raportul probe orale- probe scrise- probe practice;
 Implicații asupra formării profilului elevilor în cele 8 domenii de competențe cheie.

STUDENȚI RESPONSABILI:
• Ana-Maria MORARIU
• Elena-Alexandra PAȘCU
• Andreea-Roxana ȘTEFĂNOAIA
 CONCEPTE
1. Metode de evaluare- definiție 1. Profilurile de formare ale elevului
2. Metode și instrumente de evaluare 2. Caracteristicile competențelor cheie
3.1. Verificarea scrisă
3. Competențele-cheie ale Comisiilor Europene
A. Repere conceptuale
B. Caracteristici 4. Domeniile de competențe cheie
C. Avantaje/ dezavantaje A. Comunicarea în limba maternă
3.2. Verificarea practică B. Comunicarea în limba străină
A. Repere conceptuale
C. Competențe matematice și competențe de
B. Caracteristici
bază în științe și tehnologii
C. Variante specifice ale evaluării
practice D. Competența digitală (TSI)
D. Avantaje/ dezavantaje E. Competența socială și competența civică
4. Activități experimentale
F. A învăța să înveți
5. Analiza produselor activității elevilor
G. Inițiativă și antreprenoriat
6. Raportul probe orale-probe scrise-probe practice
H. Sensibilizare și exprimare culturală
 1. Metode de evaluare

„Metodele de evaluare vizează modalitățile prin care

este evaluat elevul. Ele însoțesc și facilitează
desfășurarea procesului de învățământ. Metoda de
evaluare reprezintă calea pe care o urmează, pe care o
parcurge profesorul împreună cu elevul/elevii săi în
demersul evaluativ.”
( Potolea D., Manolescu M., 2005, p. 118)
2. Metode și instrumente de evaluare
1. Metode de evaluare tradiționale

I. Probe orale;
II. Probe scrise;
III. Probe practice.

2. Metode de evaluare complementare

I. Observarea sistematică a elevilor

II. Investigația
III. Proiectul
IV. Portofoliul
V. Tema pentru acasă
VI. Tema de lucru în clasă
VII. Autoevaluarea
(Cucoș, 2014, p. 437)
 3.1. VERIFICAREA SCRISĂ

A. REPERE CONCEPTUALE

„Funcția principală a evaluării prin probe scrise în context didactic cotidian este
aceea de a oferi cadrului didactic informații privind calitatea activității realizate și
efectele acesteia exprimate în nivelul de pregătire a elevilor.”

• „Evaluarea scrisă apelează la suporturi concretizate în: fișe de

muncă independentă, lucrări de control, teze etc.”
(Potolea, Manolescu, 2005, p. 120)
 B. Modalități de realizare a evaluării
prin probe scrise

a) Probe scrise de control curent

• cuprind 1-2 întrebări din lecția de zi;
• durează maxim 15-20 minute;
• au rol de feed-back atât pentru elev cât și pentru cadrul didactic;
• cerințele pot viza atât reproducerea celor învățate precum și exerciții de
muncă individuală.

b) Examinările scurte de tip obiectiv

• durată de 5 minute;
• se dau 4-6 întrebări la care elevii răspund în scris succesiv;
c) Lucrări scrise/probe aplicate
• aplicate la sfârșitul unui capitol;
• acoperă prin itemii formulați elementele esențiale, reprezentative ale capitolului respectiv;
• verifică și evaluează îndeplinirea tuturor obiectivelor terminale ale capitolului respectiv;
• îndeplinesc funcție diagnostică.

d) Lucrări scrise semestriale

• cuprind o arie mare de conținut;
• îndeplinesc funcție diagnostică și prognostică.

(Potolea, Manolescu, 2005, pp. 120-121)

  Probele scrise sunt puse în practică datorită unor avantaje precum:

o economia de timp pe care o realizează în cadrul bugetului alocat relației predare-învățare-

evaluare;
o posibilitatea elevilor de a-și elabora independent răspunsul;
o acoperirea unitară ca volum și profunzime pe care acest tip de probe o asigură la nivelul
conținutului evaluat;
o posibilitatea evaluatorului de a emite judecăți de valoare mult mai obiective;
o diminuarea stărilor tensionale, de stres, care pot avea un impact negativ
asupra performanței elevilor timizi sau cu alte probleme emoționale.
(Cucoș, 2014, pp. 438-439)
Dezavantaje:

 Implică un feed-back mai slab;

 Exprimarea în scris este mai constrângătoare pentru că este

reglementată de respectarea unor reguli gramaticale;

 Momentul corectării și validării rezultatelor se realizează cu relativă

întârziere;

 În unele cazuri, elevii nu pot proba profunzimea cunoștințelor

dobândite, şi nici corelarea acestora cu alte tipuri de cunoștințe
asimilate, eventual, în alte contexte de instruire;
 3.2. VERIFICAREA PRACTICĂ

A. REPERE CONCEPTUALE

• reprezintă un liant între „a ști” și „a face”;

• răspund unui deziderat al pedagogiei moderne, acela de a da curs cerinței de „a ști

să faci”;

• vizează identificarea capacităților de aplicare practică a cunoștințelor dobândite de

către elevi;

(Potolea, Manolescu, 2005, p.123)

 „Examinarea prin probe practice se realizează la o serie de discipline specifice și vizează
identificarea capacităților de aplicare practică a cunoștințelor dobândite, a gradului de încorporare a
unor priceperi și deprinderi, concretizate în anumite suporturi obiectuale.” (Cucoș, 2014, p. 439)

Educație muzicală Educație fizică

DISCIPLINE SPECIFICE

Educație plastică Educație tehnologică

B. CARACTERISTICI

Realizarea cu succes
Pentru realizarea cu succes a unei
activități practice, este normal ca încă de
la începutul secvenței de învățare elevii să
fie avizați asupra:
 tematicii lucrărilor practice;
 modului în cale ele vor fi evaluate
(baremele de notare);
 condiții care le sunt oferite pentru
realizarea activității respective (aparate,
unelte, săli de sport etc.)
(Cucoș, 2014, p. 439)
Probe practice

Avantaje:
 
 Oferă posibilitatea elevului de a demonstra gradul de
stăpânire a priceperilor şi a deprinderilor de ordin practic.

Dezavantaje:

 Sunt generate de necesitatea asigurării unor condiții

specifice, dar şi de modul de aplicare a baremului de
notare.
 4. Activitățile experimentale

• sunt specifice în contextul disciplinelor cu caracter

practic-aplicativ;
• este o varianta a evaluării practice;
• se focalizează numai pe produsul final al unei
secvențe educaționale paracurse de elev.
5. Analiza produselor
activității elevilor
Produs al activității= ceea ce realizează elevul în școală și în
afara ei;

 această formă nu ignoră procesul învățării, întrucât produsul

final sau parțial se configurează treptat, eșalonat și poate fi
ameliorat din mers;
 6. Raportul
probe orale-probe scrise-probe practice
în învăţământul preşcolar şi primar.
Pentru ca evaluarea procesului instructiv-
educativ să fie de calitate, probele orale,
probele scrise și probele practice trebuie
să fie utilizate corespunzător. Niciun tip
de probă nu trebuie exclusă din acest
proces, deoarece rezultatele evaluării nu
ar mai reflecta întocmai realitatea. PROBE
ORALE

PROBE PROBE
PRACTICE SCRISE
Probe orale
Avantaje:
 flexibilitatea;
 posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor și
gradul lor de dificultate, în funcție de
calitatea răspunsurilor oferite de către elev;
Dezavantaje:
 diversele circumstanțe care pot influența
obiectivitatea evaluării atât din perspectiva
profesorului, cât și din cea a elevului;
 nivelul scăzut de validitate și fidelitate;

 posibilitatea de a clarifica și corecta imediat  consumul mare de timp, având în vedere

eventualele erori sau neînțelegeri ale elevului faptul că elevii sunt evaluați fiecare separat.
în raport de un conținut specific;

 formularea răspunsurilor potrivit logicii şi

dinamicii unui discurs oral;

 interacțiunea directă între evaluator şi evaluat

(profesor şi elev).
 Evaluările orale, scrise și cele practice trebuie privite ca
modalităţi evaluative complementare, nu exclusive deoarece:

 Evaluările orale şi evaluările scrise au particularităţi distincte.

Ca atare se impune cerinţa ca fiecare dintre acestea să fie
cunoscute şi respectate la clasă de către cadrul didactic;

 Cadrul didactic trebuie să conștientizeze faptul că atât

evaluările orale, cât și evaluările scrise nu acoperă nici separat,
nici împreună întreaga realitatea educațională supusă evaluării.
În consecință ele trebuie completate cu probe practice și cu
alte forme de evaluare pedagogică;
 Probele orale, scrise şi practice trebuie să ofere
cadrului didactic, informații relevante cu privire la
nivelul de pregătire al elevilor, şi, implicit la calitatea
procesului de învățământ;

 Ele trebuie utilizate în strânsă legătură cu obiectivele

educaționale vizate şi în acord cu tipul de rezultate
ale învățării sau natura achizițiilor ce se doresc a fi
surprinse;

 Îmbinarea celor trei probe a fost concepută în ideea

de a face evaluarea mai flexibilă şi, de ce nu, mai
atractivă, atât pentru evaluatori, cât şi pentru cei care
fac obiectul evaluării.
Implicații asupra formării profilului
elevilor în cele 8 domenii de
competenţe-cheie
 DEFINIȚIA
COMPETENȚeLOR-
CHEIE
„Competenţele - cheie reprezintă un pachet transferabil şi multifuncţional de
cunoştinţe, deprinderi (abilităţi) şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru
împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru incluziune socială şi inserţie
profesională.” (Mândruț si colab., 2012, p.10)

“Competențele- cheie trebuie dezvoltate până la finalizarea educaţiei obligatorii şi

trebuie să acţioneze ca un fundament pentru învăţarea în continuare, ca parte a
învăţării pe parcursul întregii vieţi.” (Mândruț si colab., 2012, p.10)
 CompetenTele cheie

 au un caracter transdisciplinar implicit;

 reprezintă într-un fel finalităţile educaţionale ale

învăţământului obligatoriu;

 acestea trebuie să reprezinte baza educaţiei

permanente
 COMPETENȚE

Cunoștințe Deprinderi/abilități Atitudini

 CUNOȘTINTE

Ceea ce știm și
înțelegem

ABILITĂȚI ATITUDINI

Cum folosim ceea ce Cum ne raportăm la

știm propria persoană, la
ceilalți și la lume
 Profilurile de formare ale
elevului

“Profilul de formare descrie aşteptările exprimate față de absolvenții

diferitelor niveluri de studiu ale învățământului preșcolar, primar gimnazial
și liceal, prin raportare la:
 cerințele sociale exprimate în legi,
în alte documente de politică educațională şi în studii de specialitate;
finalitățile generale ale învățământului;
caracteristicile de dezvoltare ale elevilor” (ISE.,2016)
“Profilul de formare al absolventului diferitelor niveluri de
studiu reprezintă o componentă reglatoare a Curriculumului
național și este construit pornind de la reperele fundamentale
de dezvoltare (în învățământul preșcolar) și de la descriptorii
competențelor-cheie, declinați pe niveluri de învățământ
(primar, secundar).” (ISE., 2016)

 profilul de formare al absolventului de învățământ preșcolar;

 profilul de formare al absolventului de învățământ primar,
construit pe baza descriptivului nivelului elementar de dobândire
a competențelor-cheie;
 Profilul de formare al absolventului
de învăţământ preșcolar

“Curriculumul pentru educaţia timpurie a copilului de la naștere până la 6 ani se fundamentează pe un set de finalităţi
formulate în documentul de politici educaţionale Reperele fundamentale în învăţarea și dezvoltarea timpurie (RFIDT,
aprobate prin O.M 3851/2010). Acest document reprezintă un set de enunţuri care reflectă aşteptările privind ceea ce ar
trebui copiii să ştie şi să fie capabili să facă.” (ISE., 2016)

Domenii ale dezvoltării copilului:

1. Dezvoltare cognitivă și cunoașterea lumii

2. Dezvoltare socio-emoțională
3. Dezvoltare fizică, a sănătăţii și igienei personale
4. Dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii
5. Dezvoltarea capacităţilor și atitudinilor în învăţare
 Competenţele – cheie în Legea Educaţiei
Naţionale

 Art. 4 din LEN precizează că: „Finalitatea principală a educării o reprezintă

formarea competenţelor (definite ca „un ansamblu multifuncţional şi transferabil de
cunoştinţe, deprinderi / abilităţi şi aptitudini necesare în situaţii diferite)”.

 În art. 13 se subliniază că învăţarea pe tot parcursul vieţii este un drept garantat;

această competenţă – cheie devine în acest fel o ţintă educaţională majoră
Art. 68 – (1) Curriculum naţional pentru învăţământul primar şi
gimnazial se axează pe 8 domenii de competenţe – cheie care determină
profilul de formare a elevului:

a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în

cazul minorităţilor naţionale;
b) competenţe de comunicare în limbi străine;
c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca
instrument de învăţare şi cunoaştere;
e) competenţe sociale şi civice;
f) competenţe antreprenoriale;
g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;
h) competenţa de a învăţa să înveţe
Art. 72 face precizarea conform căreia evaluarea se centrează pe
competenţe.

Art. 328 (1, 2, 3) cuprinde definirea educaţiei permanente, iar art.329

subliniază că „învăţarea pe tot parcursul vieţii se centrează pe formarea
şi dezvoltarea competenţelor – cheie şi a competenţelor specifice unui
domeniu de activitate sau unei calificări”

Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmărește dezvoltarea fizică,

socioemoțională, cognitivă a limbajului și comunicării, precum și
dezvoltarea capacităților și a atitudinilor în învățare, asigurând totodată
punțile către dezvoltarea celor 8 competențe-cheie.
Competenţele – cheie ale Comisiei Europene
“Planul de învăţământ şi programele trebuie să vizeze în mod direct formarea
echilibrată a competenţelor – cheie din toate aceste domenii prin însuşirea de către
elevi a cunoştinţelor necesare şi prin formarea deprinderilor şi atitudinilor
corespunzătoare. “ (Mândruț si colab., 2012, p.10)

“ Competenţele – cheie sunt, în esenţa lor, transversale, formându-se prin mai multe
discipline şi nu doar prin studiul unei anumite discipline; de aceea elaborarea
programelor trebuie să ţină seama în mod explicit de această caracteristică.” (Mândruț
si colab., 2012, p.10)

“Competenţele – cheie, grupate pe cele opt domenii (dintre care două au subdomenii distincte) au un
caracter profund teoretic şi cu un înalt grad de generalitate.” (Mândruț si colab., 2012, p.10)
“Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe formarea
competenţelor cheie. Pornind de la această premisă, profilul de formare al absolventului
de învăţământ preuniversitar este structurat pe baza a 8 competenţe cheie, care reprezintă
un ansamblu de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare oricărei persoane pe parcursul
întregii vieţi.” (ISE.,2016)

1. Comunicarea în limba maternă

2. Comunicarea în limbi străine
3. Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii
4. Competenţa digitală (TSI – Tehnologia Societăţii Informaţiei)
5. Competenţa socială şi competenţe civice
6. A învăţa să înveţi
7. Iniţiativă şi antreprenoriat
8. Sensibilizare şi exprimare culturală
 Domeniile de competenţe – cheie recomandate de Comisia
Europeană.

1. Comunicarea în limba maternă

Competenţa de comunicarea în limba maternă este alcătuită dintr-un un ansamblu de elemente

componente, referitoare la:

 utilizarea limbajului ca instrument de comunicare orală şi scrisă;

 reprezentarea, interpretarea şi înţelegerea realităţii utilizând ca instrument limba;
 receptarea şi comunicarea cunoştinţelor;
 organizarea şi orientarea sau modelarea gândirii şi a comportamentelor.
 Cunoştinţe :

 vocabular
 gramatică funcţională,
 conştientizarea principalelor tipuri de interacţiune verbală
 principalele caracteristici ale diferitelor stiluri şi registre de limbă
 variabilitatea limbii şi a comunicării în diferite contexte

Deprinderi / aptitudini :

 a comunica oral şi scris într-o varietate de situaţii

a monitoriza şi adapta propria comunicare la cerinţele situaţiei
 a distinge şi a folosi diferite tipuri de texte
 a căuta, a colecta şi a procesa informaţia
 a folosi resurse
 a formula şi a exprima argumente orale şi scrise
Atitudini :

 atitudine pozitivă pentru dialog constructiv

 aprecierea calităţilor estetice şi dorinţa de a le promova
 interesul de a comunica (interacţiona) cu alţii
 conştientizarea impactului limbajului asupra celorlalţi
 nevoia de a înţelege şi de a utiliza limbajul într-un mod pozitiv şi responsabil
2. Comunicarea în limbi străine

“Comunicarea în limbi străine se bazează pe capacitatea de a înţelege, exprima şi interpreta concepte,

gânduri, sentimente, fapte şi opinii oral sau în scris (ascultare, vorbire, citire şi scriere), într-un număr
corespunzător de contexte sociale şi culturale (în educaţie şi formare, la muncă, acasă şi timp liber), în
acord cu o dorinţă sau necesitate.” (Mândruț si colab., 2012, p. 31)

“Comunicarea în limbi străine solicită, de asemenea, aptitudini cum ar fi medierea şi înţelegerea

interculturală.” (Mândruț si colab., 2012, p.10)
Cunoştinţe :

 vocabular
 gramatică funcţională,
 principalele tipuri de interacţiune verbală şi de registre ale limbii
 aspectul cultural şi varietatea limbilor

Atitudini:

 aprecierea diversităţii culturale

 interesul şi curiozitatea pentru limbi
 comunicare interculturală.
Deprinderi / aptitudini :

 abilitatea de a înţelege mesaje orale

 a iniţia, a susţine şi a încheia conversaţii
 înţelegerea şi producerea de texte scrise adecvate nevoilor individului
 învăţarea limbilor într-un mod informal
 Metode de învăţare care dezvoltă competenţa de comunicare

Metode: Dimensiunea sociolingvistică

Dimensiunea lingvistică:
 explicaţia
 explicaţia  conversaţia euristică
 naraţiunea
 naraţiunea / povestirea dezbaterea (discuţia)
 descrierea
 metoda descrierii  Brainstorming ( metoda asaltului
 prelegerea
 prelegerea de idei)
 lectura
lectura realizată de către  tehnica ciorchinelui
 rezumarea
cadrul didactic  tehnica focus-grup
 conversaţia
studiu individual  metoda “mozaicului”
 dezbaterea
 rezumarea sau sintetizarea  metoda panel
 modelarea
 investigaţia
 3. Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii

a) Domeniul de competenţă cheie „Matematică”

“Competenţa cheie matematică este abilitatea de a dezvolta şi aplica gândirea matematică cu scopul
de a rezolva probleme în situaţii cotidiene.” (Mândruț si colab., 2012, p. 22)

“Această competenţă se bazează pe importanţa matematicii pentru societate şi pentru individ, ca

parte componentă a societăţii.” (Mândruț si colab., 2012, p. 22)

“Competenţa matematică implică, în diferite grade, abilitatea şi dorinţa de a utiliza concepte,

reprezentări, modele matematice de a formula idei sau teorii, păreri personale.” (Mândruț si colab.,
2012, p.22)
 COMPETENTA MATEMATICA – REPREZENTARE GRAFICA

Deprinderi /aptitudini: a aplica principii

Cunoştinţe: numere, măsuri şi structuri,
operaţii fundamentale şi reprezentări
matematice de bază, înţelegerea
termenilor şi a noţiunilor matematice,
sensibilizarea faţă de problemele cărora
şi procese matematice de bază în viaţa
cotidiană, acasă şi la locul de muncă, a
urmări şi a evalua diferite etape ale unei
argumentaţii, a adopta un raţionament
Deprinderi matematic, a înţelege o demonstraţie
matematică, a comunica în limbaj
matematic, a folosi resurse adecvate

atitudini
matematica le poate aduce o soluţie

Cunoștințe

Atitudini: respectul pentru

adevăr, perseverenţa de a găsi
argumente, evaluarea validităţii
argumentelor.
 Competenţa matematică şi disciplinele şcolare

 Disciplina desen

 Disciplina geografie
 b) Competențe de bază în științe și tehnologii

“Competenţa în știinţe presupune explicarea fenomenelor naturale utilizând cunoștințe și metode

(inclusiv observația și experimentul) pentru a identifica probleme și pentru a trage concluzii bazate
pe dovezi.” (Mândruț si colab., 2012, p. 23)

“Competenţa în tehnologie reprezintă aplicații ale cunoștințelor și metodologiei ca răspuns la

trebuințele și nevoile umane. Această competență implică înțelegerea schimbărilor provocate de
activitatea umană și a responsabilității pe care trebuie să o asume fiecare cetățean.” (Mândruț si colab.,
2012, p.23)

Cunoştinţe:

 principii de bază ale lumii naturale

 concepte, principii şi metode ştiinţifice fundamentale
 tehnologie, produse şi procese tehnologice
 înţelegerea impactului ştiinţei şi tehnologiei asupra lumii naturale
 înţelegerea progreselor, a limitelor şi a riscurilor teoriilor ştiinţifice, a aplicaţiilor lor în
ansamblul societăţii.
Deprinderi / aptitudini

 abilitatea de a folosi şi a mânui instrumente şi utilaje tehnologice

 a folosi date ştiinţifice pentru atingerea unui scop sau pentru a ajunge la o decizie sau concluzie
 a recunoaşte caracteristicile esenţiale ale unei investigaţii ştiinţifice,
 abilitatea de a comunica concluziile

Atitudini

 apreciere critică şi curiozitate

 interes pentru probleme etice
 respect pentru securitate cât şi pentru dezvoltare durabilă din perspectiva progreselor
ştiinţifice şi tehnologice în legătură cu sine însuşi, familia, comunitatea şi problemele
mondiale

La nivel comportamental
sau atitudinal:
demonstrarea încrederii, a
siguranţei de sine în
utilizarea calculatorului.
4. TSI – Tehnologia societăţii informaţiei
(Competenţa digitală)
Hunter, 1985: cunoştinţe
Ce este competența despre calculator şi
digitală? deprinderi de lucru cu
calculatorul pentru a
funcţiona eficient într-o
societate informaţională.
Husen şi Postlethwaite, 1985:
cunoştinţe, deprinderi şi
atitudini necesare pentru a
funcţiona eficient în cadrul
unui rol social care implică
utilizarea calculatorului
“Competenţa digitală se bazează pe abilităţile fundamentale: de a folosi computerele pentru obţinerea,
copierea, evaluarea, stocarea, producerea, prezentarea şi transmiterea de informaţii; de a participa şi
comunica în cadrul unor echipe de lucru prin intermediul Internetului sau cu alte tehnologii disponibile.”
(Mândruț si colab., 2012, p. 26)

Cunoştinţe:

 înţelegerea şi cunoaşterea naturii, a rolului şi a posibilităţilor TSI în viaţa cotidiană: în viaţa

personală, în societate şi la locul de muncă
 principale funcţii ale calculatorului
 înţelegerea modului prin care TSI pot constitui un suport pentru creativitate şi inovaţie
Deprinderi / aptitudini

 a căuta, a colecta şi a procesa informaţia

 a folosi informaţia într-un mod critic şi sistematic, apreciind relevanţa acesteia şi diferenţiind
informaţia reală de cea virtuală prin identificarea legăturilor dintre acestea
 a folosi tehnici pentru producerea, prezentarea sau înţelegerea unei informaţii complexe
 a accesa, a explora şi a utiliza serviciile de pe Internet

Atitudini

 atitudine critică şi reflexivă faţă de informaţia disponibilă

 utilizarea responsabilă a mijloacelor interactive
 interes de implicare în comunităţi şi în reţele cu scopuri culturale, sociale şi/ sau
profesionale
 5. Domeniul de competenţe cheie sociale și
civice
a) Competența socială

“Competenţele sociale au legătură cu bunăstarea socială şi personală, care presupune înţelegerea cu

privire la cum pot indivizii să-şi asigure sănătatea mintală şi fizică optimă, incluzând resurse pentru sine,
pentru propria familie şi pentru mediul social, precum şi cunoştinţe despre cum poate să contribuie la
toate acestea un stil de viaţă sănătos.” (Mândruț si colab., 2012, p.40)

“Această competenţă se bazează pe o atitudine de colaborare şi integritate. Indivizii trebuie să îşi

manifeste interesul pentru dezvoltări socio-economice şi comunicare interpersonală şi trebuie să
aprecieze diversitatea şi respectul pentru alţii, să fie pregătiţi atât pentru a depăşi prejudiciile dar şi
pentru compromis.” (Mândruț si colab., 2012, p. 40)
Cunoştinţe :

 cunoaşterea felului cum un stil de viaţă sănătos poate să contribuie la aceasta;

 înţelegea codurilor de conduită şi a modalităţilor general acceptate din diferite societăţi şi
din medii diferite (de exemplu, la locul de muncă);
 cunoaşterea noţiunilor fundamentale ale individului, ale grupului, ale organizaţiei de
muncă, ale egalităţii între femei şi bărbaţi şi ale nondiscriminării ale societăţii şi ale culturii;

Atitudini:

 colaborarea;
 încrederea în sine;
 integritatea;
 interes pentru dezvoltări socio-economice;
 interes pentru comunicarea interculturală;
 valorizarea diversităţii şi a respectului pentru alţii;
Deprinderi :

 a comunica într-un mod constructiv, în diferite contexte;

 a face dovadă de toleranţă;
 a exprima şi a înţelege puncte de vedere diferite;
 a suscita empatie;
 a fi capabil de a gestiona stres-ul şi frustraţia, exprimându-le într-un fel constructiv;
 b) Competențele civice

“Competenţele civice se bazează pe cunoaşterea conceptelor de democraţie, justiţie, egalitate,

cetăţenie, drepturi civile.” (Mândruț si colab., 2012, p.41)

“De asemenea, competenţa include cunoştinţe despre evenimente contemporane, cum ar fi principalele
evenimente şi orientări în istoria naţională, europeană şi a lumii.” (Mândruț si colab., 2012, p.41)

Cunoştinţe:

 cunoaşterea noţiunilor de democraţie, de dreptate, de egalitate, de cetăţenie şi de drepturi;

 cunoaşterea modului de aplicare, de către diverse instituţii de la nivel local, regional, naţional,
european şi internaţional;
 cunoaşterea fenomenelor contemporane precum şi a principalelor tendinţe ale istoriei naţionale,
europene şi mondiale;
Deprinderi / aptitudini :

 a se angaja în mod concret, împreună cu alte persoane, în activităţi publice;

 a da dovadă de solidaritate şi de interes pentru căutarea de soluţii la probleme care se referă la
comunitatea locală şi cea lărgită;
 a manifesta o reflecţie critică şi creativă prin participare constructivă la activităţi locale sau de
proximitate;
 a lua decizii la toate nivelurile, local, naţional şi european, în special, prin participare la vot.
Atitudini:

 respectul absolut al drepturilor omului, înţelegând prin aceasta respectul principiului de egalitate, ca
bază a democraţiei;
 aprecierea şi înţelegerea diferenţelor între sistemele de valori din diverse religii sau diverse grupuri
etnice;
 manifestarea unui simţ al responsabilităţilor;
 manifestarea respectului pentru valorile şi pentru viaţa privată a altora.
 6. Domeniul de competenţă a învăţa să înveţi

“Domeniul de competenţă a învăţa să înveţi reprezintă:

 abilitatea de a persevera în învăţare, de a-ţi organiza propria învăţare, inclusiv prin managementul
eficient al timpului şi al informaţiilor, atât individual, cât şi în grup.
 conştientizarea procesului şi nevoilor proprii de învăţare, identificarea oportunităţilor disponibile
şi abilitatea de a depăşi obstacolele pentru a învăţa cu succes.
 acumularea, procesarea şi asimilarea noilor cunoştinţe şi abilităţi, precum şi căutarea şi utilizarea
consilierii şi a orientării. “ (Mândruț si colab., 2012, p.49)
Cunoştinţe:

 cunoaşterea şi înţelegerea propriilor strategii de învăţare preferate

 cunoaşterea şi înţelegerea punctelor tari şi slabe privind aptitudinile şi calificările sale
 capacitatea de a căuta oferte de educaţie şi de formare, ca şi oferte de orientare şi/sau oferte de
ajutor disponibil

Atitudini:

 motivaţia şi încrederea pentru a continua şi a reuşi în învăţarea pe parcursul întregii vieţi

 manifestarea dorinţei de a exploata experienţele de învăţare şi experienţele de viaţă
 exploatarea intensă de ocazii pentru învăţare şi pentru a aplica achiziţiile în diverse situaţii
de viaţă
 Deprinderi / aptitudini

 a dobândi, a obţine, a exploata şi a asimila noi cunoştinţe şi aptitudini

 a avea o gestiune eficientă proprie a învăţării, a carierei şi a activităţii profesionale
 a persevera în învăţare, a se concentra pe perioade prelungite de timp
 a reflecta în mod critic asupra obiectului şi finalităţii învăţării;
 a organiza propria sa învăţare
 a evalua propria sa muncă, iar în caz de eşec, a căuta sfaturi, informaţii şi ajutor
 7. Domeniul de competenţe cheie iniţiativă şi
antreprenoriat

- se referă la valorificarea oportunităților și ideilor pentru a le transforma în valoare pentru ceilalți.

- “se fundamentează pe creativitate, gândire critică și rezolvare de probleme, inițiativă și perseverență,
pe activitatea colaborativă pentru a planifica și gestiona proiecte care au valoare culturală, socială sau
financiară.” (Mândruț si colab., 2012, p. 43)

Cunoştinţe:

 identificarea oportunităţilor pentru activităţi cu scopuri personale, profesionale şi/ sau

comerciale,
 identificarea oportunităţilor pentru un angajat sau pentru o organizaţie, ca şi a mizelor
pe care acestea ar trebui să le pună în evidenţă;
Deprinderi / aptitudini :

 a gestiona un proiect anticipativ (incluzând, de exemplu, abilitatea de planificare, de organizare, de

gestiune a grupurilor, de conducere)
 a reprezenta şi a negocia eficient;
 a lucra individual şi în colaborare, în echipe;
 a aprecia şi a identifica puncte tari şi puncte slabe ;
 a evalua şi a prelua riscuri care sunt considerate a fi utile.
Atitudini :

 disponibilitate de a avea iniţiative;

 disponibilitate de a fi independent şi inovator în viaţa personală şi în societate, ca şi la locul de
muncă;
 motivaţia şi hotărârea de a realiza obiectivele propuse, fie că acestea sunt obiective personale sau
scopuri colective, inclusiv la locul de muncă.
 8. Competenţa sensibilitate şi exprimare culturală

“Implică înțelegerea și respectul față de modalitățile în care ideile și semnificațiile sunt exprimate și
comunicate creativ în culturi diferite, printr-un registru artistic și prin alte forme culturale.” (Mândruț si
colab., 2012, p. 42)

“Se referă și la înțelegerea, dezvoltarea și exprimarea propriilor idei și a sensului apartenenței sau al
rolului în societate, într-o varietate de forme și contexte.” (Mândruț si colab., 2012, p.42)
Cunoştinţe :

 conştientizarea patrimoniului cultural local, naţional şi european;

 cunoştinţe de bază referitoare la opere culturale majore, printre care, cultura populară
contemporană;
 înţelegerea diversităţii culturale şi lingvistice în Europa şi în alte regiuni ale lumii
Abilităţi:

 a aprecia critic şi estetic operele de artă şi spectacolele ca şi exprimarea personală printr-o varietate
de mijloace, folosind propriile aptitudini înnăscute;
 a compara propriile sale opinii şi expresii creatoare cu ale altora;
 a dezvolta aptitudini creative care pot fi transferate în diverse contexte profesionale

Atitudini:

 înţelegerea profundă a propriei sale culturi şi sentimentul identităţii ca bază a respectului şi a

atitudinii deschise faţă de diversitatea exprimării culturale;
 creativitate, voinţă de a dezvolta propriul său sens estetic prin practica personală a exprimării
artistice şi prin participarea la viaţa culturală.
 BIBLIOGRAFIE
 Mândruț, O., Catană, L., Mândruț, M. (2012). Instruirea centrata pe
competențe.
 Legea Educației Naționale
 Ministerul Educației Naționale. Curriculum pentru educație
timpurie. 2019
 Institutul de Științe ale Educației. Repere pentru proiectarea și
actualizarea Curriculumului Național. Document de politici
educaționale .2016
 Cucoş, C. (2008), Teoria şi metodologia evaluării, Iaşi, Editura
Polirom;
 Cucoș, C. (2014), Pedagogie , Iași, editura Polirom;
 Manolescu, M. (2010), Teoria şi metodologia evaluării, Bucureşti,
Editura Universitară;
 Potolea, D., Manolescu, M. (2005), Teoria şi practica evaluării
educaţionale. Proiectul pentru Învăţământul Rural, Bucureşti.
VĂ MULȚUMIM PENTRU ATENȚIA
ACORDATĂ!