Eminescu i India

Mihai Eminescu a fost unul dintre cei mai mari poeti romani, socotit de cititorii si de critica
literara romana drept cea mai importanta voce poetica.Desi a scris nenumarate opere literare
de o profunzime si semnificatie literara monunentala, intre ele se remarca doua poezii de o
ampliturine emotionala deosebita,anume Glossa si celebra opera literara Luceafarul.Cele
doua creatii abordeaza tema cunoasterii absolute,ofera invataturi despre lumea materiala dar si
spirituala,ghideaza omul catre descoperirea divinitatii si spre implinirea sufleteasca.
Printre izvoarele operei eminesciene s-au numarat operele romanticului William Shakespeare,
numit ntr-o poezie postum, Crile, "prieten drag al sufletului meu". Poezia european
descoperea paradigma Modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane
Mallarme,Lumea ca voin i reprezentare, de idealismul lui Fichte i Schelling
Poetul nu seopreste aici si datorita setei sale de cunoastere,evolueaza trecand de occident si
ajungand pana la marile filozofii orientale.
Eminescu era interesat i de filosofia indian, citise Rig-Veda n traducerea german, iar
cosmogonia din incipitul Scrisorii I a fost preluat din acest vechi text indian,.Deasemenea
operele Glossa,Oda in metru antic si Luceafarul au preluat din marile invataturi ale acestui
popor, in cele doua contemplandu-se cele mai mari idealuri si deschideri spirituale descrise
de-a lungul secolelor.
Poezia Glossa are ca izvor de inspiratie atat Rig Veda,dar si invataturile budismului.Eminescu
a fost o personalitate cu o lume interioara intensa,trairile sale au adus poetului inspiratie
pentru poeziile lui cu toate acestea el va realiza ca alta este esenta vietii si ajungand intr-o
stare de liniste absoluta izvorul de inspiratie va fi deschis catre divin.Poetul este omul de
geniu ce reuseste sa se detaseze de nimicurile vietii pozitionandu-se deasupra oamenilor
mediocrii si tinzand catre cunoastrerea spitituala,el va oferii umanitatii pretioase pilde .
Prima strofa a poeziei este strofa nucleu,cea mai plina de invataturi si cu cea mai mare
incarcatura spirituala.Urmatoarele strofe vor relua vers cu vers prima strofa explicand fiecare
invatatura in parte.Ultima insa reia inversat prima strofa,se va pozitiona ca o concluzie,
deschizandu-i cititorului noi cai.Acesta isi va pune intrebari si va cerceta ce autorul a dorit sa
transmita.
Strofa nucleu ofera invataturile omului superior ce priveste lumea inconjuratoare prin alti
ochi.Aceeas ideese regaseste si in Drahmmapada, unde cel inteleptdetasat de grijile omenesti
reuseste sa atinga cel mai intalt varf al intelepciunii,constientizand ca oamenii se pierd in
nimicurile si grijile vietii de zi cu zi,ignorand adeverata esenta a divinului.Prima strofa
vorbeste despre efemeritatea vietii pamantene,repetivitatea intamplariilor,valorile morale
,cercetarea omului aflat in cautarea adevarului,sperantele si temerile omenesti,despre
suprafata dar si esenta,ispitele vietii si transcenderea dualitatii.Complexitatea strofei va fi
explicata de poet in strofele ce vor urma.

Strofa a doua si a treia preiau invataturile din gandirea expusa in Chandogya Opanisad.Vom
gasi ideea de repetivitate a ciclului vietii,efemeritatea ei ,dar si scopul omului de a intelege
adevaratele taine si de a tinde catre cunoasterea divinului.In invataturile budiste apare aceeasi
idee in care omul reuseste sa ramana desprins de cercul vietii si sa priveasca lumea ca un
observator,avand mintea tareprecum un zid,fiind pur si tolerant.
Strofa a patra prezinta lumea ca la teatru,mit aparut atat in lucrarire lui Schopenhaure dar si
in budism.Inteleptul devine observator intr-o lume plina de ura,rautate ,priveste la oamenii ce
se agita,el va ramene insa detasat si linistit vazand totul din perspectiva unui geniu.
Urmatoarea strofa este dedicata ideei de repetivitatea a lucrurilor.Cel ce stiecum sa
interpreteze istoria va stii nu numai ce e trecut ci si ceva urma deoarece fiinta unama are
tendinta de a-si repta propriile greseli in fiecare generatie.
Strofa a sasea este explicata de invatatura budista in care cel ce a auns la capatul drumului se
va elibera de tristete,omul va lasa in urma tot ce credea ca il tulbura realizand ca se legasingur
in lanturi.Eliberandu-se, inteleptul va avea acces la o alta lume diferita de cea depe pamant,o
lume superioara.
Dhammapada apare ca inspiratie in strofa a saptea, unde inteleptul va realiza ca doar
ignorantii cauta in viata deserte idealuri,inteleptul nu se va pierde in mandrie, va tinde
intodeauna spre intelepciunea absoluta.Buddha a renuntat la gloriei pentru a putea atinge
invataturile divine.
Strofa a opta vorbeste despre dorintele vietii.In invataturile budiste apare personajul Mara,cel
ce ii ispitea pe oameni sa se abata de la calea lor si sa nu mai reuseasca sa gaseasca linistea
eterna.Invataturile avertizeaza ca doar cei ce vor inlatura toate ispitele vor reusi sa se
detasezede toate suferintele vietii,gasind in cele din urma fericirea eterna.
Strofa a noua expune renuntarea la idealuri si desprinderea,numai atunci omul va reusi sa se
intalneasca pe sine.Contopindu-se cu divinitatea ,fiinta umana va trece la un alt nivel in care
va fi liber prin intelepciunea absoluta.
Ultima strofa reia prina strofa inversata,este concluzia reprezentand exact ceea ce omul
trebuie sa stie pentru a putea atinge divinitarea,prin detasarea de cele lumesti, asa cum si
invataturile budiste o relateaza.Dhammapada relateaza ca luciditatea mintii,interiorizarea vor
duce catre lumi superioare.
Invataturile lui Buddha apar si in poezia Oda in metru antic .Detasarea de lume apare atunci
cand iubirea devine suferinta,pentru a putea sa revina iar pe calea intelepciunii absolute eul
liric are nevoie sa se detaseze de aceasta.Prin detasare poate atinge iar intelepciunea.
In poeza Luceafarul budismul apar in tabloul al treilea unde apare discutia lui Hyperion cu
Demiurgul.Hyperion isi exprima dorinta de repaos,in credinta budista aceeias ideia apare
odata cu dorinta catre calmul absolut.Uemeaza replica Demiurgului unde ii explica astrului ca

toti oamenii sunt efemeri si exista o prepetivitate a vietii,toti oamenii sunt facuti pentru muri
si mor spre a se naste.Dialogul dintre cele doua entitati astrale se aseamana cu dialogul dintre
Buddha si discipolul sau Ananda.
Eminescu preia din religia buista ideea de calm absolut,unde suferinta dispare iar raul nu are
nici o putere.Detasarea de toat grijile lumesti il vor face sa descopere o alta lume,nevazuta
decat de cei ce au reusit sa treaca deasupra lucrurilor de suprafata,ajumgan pan in esenta
vietii.