Ion de liviu rebreanu

Liviu Rebreanu a fost considerat creatorul romanului romanesc modern fiind un deschizator de drumuri. Prin romanul "Ion" aparut in 1920 se pun bazele realismului modern in literatura romana. "Ion" apartine speciei literare romanul. Este roman de tip obiectiv prin specificul relatiei narator-personaj si al naratorului care este omniscient si omnipresent. Se observa impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a III-a, atitudinea detasata in descriere, veridicitatea. Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a, nonfocalizata. Viziunea "dindarat" presupune un narator obiectiv, detasat care nu se implica in faptele prezentate,lasa viata sa curga. Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului,in conditiile satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Tema centrala, posesiunea pamantului este dublata de tema iubirii. In plan simbolic,destinul protagonistului se plaseaza pe doua coordonate: Eros si Thanatos. Conflictul este atat de natura exterioara cat si de natura interioara. Cel de natura exterioara se diversifica in functie de planurile narative astfel. Un conflict exterior intre Ion al Glanetasului si Vasiliu si intre Ion si George Bulbuc. In planul intelectualitatii conflictul este intre Herdelea si Belciug iar exista un conflict national deoarece satul este reprezentat in conditiile stapanirii austro-ungare. Conflictul interior este la Ion si anume dorinta de a stapani mai multe pamanturi si iubirea pentru Florica. El este sfasiat de doua patimi:patima pamantului si patima pentru Florica. Romanul este alcatuit din doua parti: "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii", care corespund celor doua obsesii din sufletul personajului principal. La nivelul planurilor narative se disting cele doua "lumi" care sunt tratate alternativ: lumea taranimii cu lumea intelectualitatii. Structura romanului este sferica, circulara, deschizandu-se cu imaginea drumului care vine inspre satul Pripas si incheiendu-se cu imaginea aceluiasi drum cara paraseste satul. Incipitul fixeaza in mod detaliat spatiul geografic subliniind maniera realista in care este scris romanul.Drumul care este personificat devine totodata o metafora a trecerii dinspre spatiul real inspre spatiul imaginar In expozitiune este atribuit epitetul "vesel" pentru ca in deznodamant sa fie asemanat unei pamglici cenusii sugerand faptul ca sau desfasurat evenimentele tragice.Romanul se deschide cu scena horei care este o scena relevanta deoarece prezinta toate personajele romanului si sunt anticipate conflictele. Dincolo de destinele individuale romanul prezinta aspecte monografice ale satului romanesc traditional.Desi fixat geografic,spatial si temporal satul capata accente mitice,iar viata se desfasoara ritualic in ritm de nastere,casatorie,moarte. Antologica este si scena nasterii pe camp cand Ana traieste durerile paroxiste ale nasterii.Nasterea copilului,misterul creatiei ii inspaimanta pe cei doi barbat Ion si tatal sau,prezenti la scena. Nunta este reprezentata realist.Urmeaza ospatul,dansul in timp ce autorul noteaza psihologic treptele nefericirii Anei care isi vede mirele "fulgerat de patima" strangand-o pe Florica.Nunta este pentru Ion doar un ritual de intrare in posesiune. Moartea este un motiv frecvent al romanului si se incheie violent.Eroii sfarsesc tragic-Ion este ucis de George Bulbuc iar Ana prin sinucidere.Destinele lor inseamna abatere de la legea universala sfarsitului firesc. Tehnicile narative sunt subsumate realismului.Incadrare precisa in timp si spatiu,obiectivitate,stil sobru,concis,faptele sunt verosimile. Ion este un roman obiectiv deoarece are trasaturi:obiectivitatea,utilizarea naratiunii la persoana a III-a,atitudine detasata in descriere,verosimilul intamplarilor