Ion – Tema si viziunea

Romanul „Ion” scris de Liviu Rebreanu, a fost publicat in anul 1920 si marcheaza
uninceput de drum in istoria romanului romanesc modern. Opera „Ion” este un
roman,prin amploarea actiunii,
desfasurata pe mai multe planuri, cu un conflict complex,personaje numeroase si
realizarea unei imagini amlpe asupra vietii.Lucrarea surprinde viata satului
transilvanean de la
inceputul secolului al XX-lea,cu iubiri patimase, lacomie de pamant, traditii
specifice, conflicte puternice,momentre de sarbatoare a satului si institutii cum
ar fi scoala, biserica
si judecatoria. Romanul este alcatuit din 13 capitole structurate in doua parti
„Glasul pamantului”, 6 capitole si „Glasul iubirii” 7 capitole.Desi realismul este
un curent literar ce
se manifeste in spatiul european in a doua jumatate a secolului al XIX-lea,
desincronizarea literaturii romane de cea europeana permite considerarea romanului
„Ion” ca fiind roman realist.
O trasatura a realismului regasita in romanul lui Rebreanu este
verosimilitatea,adica faptul ca scriitorul construieste un univers fictional ce
reuseste sa creeze iluzia vietii, prezentand
in mod veridic realitatea, prin viata taranilor din satul Pripas. In realizarea
tabloului satului transilvanean inainte de razboi. Un rol important il joaca
creionarea ierarhiilor sociale
dupa locul unde stau sau cu cine vorbesc oamenii,astfel, primarul sta cu batranii
fruntasi, barbatii isi scot palariile la apropierea preotului Belciug si a familiei
Herdelea, invatatorul
satului.
De asemenea datinile,traditiile ardelene specifice, legate de hora, nunta sau
inmormantare, confera operei verosimilitate si ii evidentiaza caracterul
monografic.Estetica
realista se caracterizeaza si prin perspectiva narativa obiectiva ce se realizeaza
prin intermediul verbelor si pronumelor la persoana a treia („a mers” „o privea”).
Naratorul est
omniscient si omniprezent, ramanand intodeauna neimplicat in actiune. Cu toate
acestea, el stie de la inceput destinul personajelor sale si prefigureaza
evenimentele tragice ce vor
urma, prin intermediul descrierii satului si a crucii care evidentiaza raul care
urmeaza sa se abata asupra satului.
Tema principala romanului este problematica pamantului, dublata de o
tema secundara, cea a iubirii, amandoua stand la baza celor doua capitole
principale ale romanului „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”. Rebreanu
evidentiind drama taranului ardelean care
traieste intr-o societate unde pamantul, mai mult decat unmijloc de trai, este un
criteriu al valorii individuale.Tema este completate de viziunea realista a
autorului despre lume. Arta
pentru Rebreanu nu era o copiere a realitatii, ci o sinteza a acesteia.
Componentele care generau creatia erau trei:emotia, impresia afectiva si materialul
documentar strans.
Relevanta pentru aceste aspecte este secventa in care Ion intra cu plugul in
pamantul vecinului sau, Simion Lungu. Gestul personajului se naste din dorinta de a
recupera pamantul pe care
parintii sai, din nestiinta de a-si gestiona averea, l-au pierdut in timp. Gestul
este dublat de notatia autorului care dezvaluie intensitatea dorintei „cu obrajii
aprinsi de o pofta
nestapanita”. Bucuria pe care o resimte in final: „inima ii tremura de bucurie ca
si-a marit averea” surprinde faptul ca Ion nu percepe gestul sau ca o dovada a
imoralitatii.
O alta secventa semnificativa pentru tema romanului este cea a sarutarii
pamantului. Imediat dupa ce intra in posesia pamantului de la Vasile Baciu, asa cum
isi dorise, Ion asteapta
sosirea primaverii pentru a se putea bucura de imaginea pamantului pe care il
stapaneste. Astfel ca intr-o zi de luni, imbracat inhaine de sarbatoare, pleaca
spre cel mai bun loc pe
care il primise si traieste din plin patima posesiunii. Pamantul este privit
erotizat, iar gestul sarutarii sale se naste involuntar, demonstrand intensitatea
trairilor sale. Astfel,
se accentueaza relatia stransa dintre Ion si pamant, relatie ce surprinde
importanta pamantului pentru oamenii din acea vreme.
Din punct de vedere structural, romanul evidentiaza un prim element realist
marcat de intentia autorului de a crea un roman circular, avand forma unui „corp
sferoid”,dupa care afirma
chiar el insusi, in care incipitul este simetric cu finalul, prin descrierea
drumului. Incipitul romanului se concentreaza asupra imaginii drumului care intra
in Pripas, drumul fiind un
simbol al destinului care isi urmeaza cursul.Descrierea detaliata a caselor
creeaza imaginea vizuala a localitatii, tradand situatia finaciara a localnicilor,
dar si structura tipica a
unui sat traditional. Descrierea crucii strambe de la marginea satului, cu un
Hristos de tinichea ruginit langa ea, ne introduce intr-o lume care nu mai are
nimic sfant, lipsita de valori
spirituale.Detaliile topografice, Rapele-Dracului, Cismeaua-Mortului au rol de
anticipare a destinului tragic al protagonistului. Finalul reia descrierea
drumului, in sens invers,dinspre
Pripas spre soseaua cea mare si fara inceput, simbol al existentei
umane,ilustrandu-se astfel linistea care se instaureaza in sat dupa solutionarea
conflictelor.Conflictele romanului se
afla in stransa legatura cu tema romanului si il au in centrupe protagonist.
Conflictul central este reprezentat de lupta pentru pamant in satul traditional
unde posesia averii aduce cu
sine un anumit rang intre localnici, inclusiv respectul comunitatii de oameni,
drama lui Ion fiind drama taranului sarac. Mandru si orgolios, constient de
calitatile sale, acesta nu isi
accepta conditia si este pus insituatia de a alege intre iubirea pentru Florica si
averea Anei. Conflictul extrerior,social intre Ion al Glanetasului si Vasile Baciu
este dublat de
conflictul interior, intre „glasul pamantului” si „glasul iubirii”. Se poate vorbi
si de conflicte secundare, intre Ion si Simion Lungu, pentru brazdele de pamant,
sau intre Ion si George
Bulbuc,mai intai pentru Ana si apoi pentru Florica.
Tema si viziunea despre lume si creatie in romanul „Ion” scris de Liviu
Rebreanu consta in evidentierea lumii ardelenesti, punandu-l
in prim plan pe taranul obisnuit ,dornic de a avea pamant. De asemenea, textul
evidentiaza importanta statutului social in satul de la inceputul secolului al XX-
lea, pamantul jucand un rol
importantin diferentierea oamenilor.