liviu rebreanu poate fi socotit creator al romanului romanesc modern prin marile

sale creatii in care adopta metoda realista de analiza a socialului si sondajul

psihologic ,
in investigatia sufletului eroului.rebreanu are intuitia extraordinara de a nu
interfera in destinul epic al personajelor sale,iar scriitura este, pentru prima
data in literatura
noastra ,perfect obiectiva,rece,lucida si detasata si cea dintai naratiune ampla
de dupa primul razboi mondial, in care problematica traditional este abordata in
maniera moderna.
opera literara 'ion' scrisa de liviu rebreanu este un roman realist], apartinanad
prozei interbelice. este si un roman social,doric, cu tematica rurala.
realismul este un curent literar aparut in secolul al 19lea, care se caracterizeza
prin reprezentarea veridica a realitatii, prin absenta idealizarii
personajelor,omul fiind prezentat
ca un rezultat al mediului social si istoric in care traieste si cu care se afla in
relatie de interdependenta. astfel ,creatia lui rebreanu este una incadreata in
realism ,prezentand
caracteristicile acestea,printre care obiectivitatea naratorului,perspectiva
omniscienta,prin monografia pe care o realizeaza, prin detaliile de viata la care
cicitorul are acces,prin
alaniza psihologica,teme si tipologii specifice si personaje realiste in situatii
si imprejurari veroimile.rebreanu prezinta viata taranimii ardelenesti, prin
povestea lui ion al
glanetasului, si viata intelectualitatii satului prin povestea familiei herdelea.
publicat in anul 1920, romanul are ca punct de plecare cateva din operele cu care
debutase
scriitorul ,precum oprea 'ofilire',care reia tema fetei seduse si abandonate,care
se regaseste in 'ion; in ipostaza 'ion-ana'. romanul este si o creatie de
observatie. substanta lui o
formeaza fapte de viata exterioare scriiorului,supuse unui anumit mediu
social,documentandu se direct sau prin studii asupra lui,cauta elemente
caracteristice si le fixeaz asupra unor
anumite psihologii ale personajelor.
pe de o parte ,inca din incipit observam prezentarea veridica a personajelor,
evenimentelor dar si a imprejurarilor acestora.in descrierea drumului care intra in
satul pripas
,naratorul estompeaza distinctia dintre realitate si fictiune,surprinzand cadrul
unei lumi unde naratiunea pare a continua viata insasi ,oferind iluzia realului.
detaliile toponimice
,reale sau fictive precum satul pripas,armandia,carlibaba si somes, sau instituti
de stat cum ar fi scoala, biserica,notariatul, dau veridicitate operei si
familiarizeaza cititorul cu
aspectele etnografice si sociale ale lumii prezentate.
apar aspecte sau evenimente monografice ale satului romanesc traditional cum ar fi
obiceiuri legate de marile evenimente ale existentei umane ,ele fiin botezul,nunta
si inmormantarea;
sarbatorile crestine precum craciunul; si jocul popular ,hora. rebreanu acorda
horei un rol esential deaoarece ea leaga viata satului,fiind nu numai un loc de
intalnire si de petrecere,
dar si de confruntari.
personajele sunt construite ,de asemenea, in spirit realist,sustinind firul epic al
romanului.personajul principal,ion, este tipic,apartinand unei anumite categorii
sociale,structura sa
psihologica este pusa sub semnul unor trasaturi dominante reprezentand tipul
taranului sarac ,dar dornic de avere,caracterizat printro inteligenta dura,egoism
si cruzime,dar mai ales
printr o vointa imensa.acesta este un personaj rotund,avand capacitatea de a
sursprinde cititorul in mod convingator prin reactiile si gesturile lui.este in
opozitie cu personajele plate
,construite in jurul unei singure idei sau calitati,precum ana sau florica.ion este
personaj eponim,fiind remarcat inca din titlu ,realizat prin tehnica
basoreliefului.el domina intreaga
lume care graviteaza in jurul sau,si care contribuie la evidentierea trasaturilor
lui, a caracterului complex,cu insusiri contradictorii;viclenie si ingenuitate,
brutalitate si delicatete.
pe de alta parte , tema romanului este una realista,constituita de viata satului
ardelean de la inceputul secolului al 20lea, in care lupta pentru pamant este
apriga, amplificata de
faptul ca statutul si demnitatea omului sunt stabilite in functie de averea pe care
o poseda, dar si dezbunanta omului dominat de patima pamantului.În lumea satului se
integrează însă şi
intelectualitatea rurală: învăţătorul, preotul, primarul.Romanul este realist în
primul rând prin tema pământului care este, de fapt, miza conflictului, pentru că
el determină în lumea
satului poziţia socială şi autoritatea morală a indivizilor. Acestei teme i se
adaugă cea a iubirii, pentru că destinul personajului principal este definit de
aceste două mari coordonate.
De fapt, nu pământul se află în centrul romanului, ci dorinţa lui Ion de a-l avea.
apar astfel conflicte, primul fiind central ,reprezentat de lupta pentru
pământul,averea la care toti aspira.
Ion este implicat într-un dublu conflict exterior: cu Vasile Baciu, pentru
obţinerea pământului şi cu George Bulbuc, pentru
Ana şi apoi pentru Florica. În confruntarea cu Vasile Baciu, el foloseşte şantajul
moral, ameninţând că dacă nu i se vor satisface condiţiile, Ana va fi expusă lumii
ca una care a păcătuit
înainte de nuntă, rămânând însărcinată. Cu George, conflictul are ca miză iubirea.
Momentul în care se intensifică conflictele este nunat lui Ion cu Ana, când fata
realizează că ea nu
reprezintă pentru soţul ei decât sursa averii. exista si un conflict interior de
analiza psihologica in urma celor doua glasuri contradictorii, si anume glasul
panamantului si glasul iubirii,
care il conduc pe ion intro situatie limita.De fapt, destinul lui Ion nu este
marcat de confruntările cu semenii săi, pe care îi şi domină, de altfel, ci de
relaţia cu pământul care devine
pentru el, o obsesie.
in ultimul rand,se remarca perspectiva naratorului asupra creatiei,acesta fiind
omniscient si omniprezent,impersonal,nu intervine in desfasurarea actiunii prin
comentarii sau explicatii,
relateaza la persoana a 3,prin focalizare 0,dand cititorului impresia ca stapaneste
naratiunea. isi asuma punctul de vedere al personajelor,prezentandule dramele,insa
nu formuleaza
sentinte,nu emite judecati si nu empatizeaza nu ele.impasibilitatea naratorului in
fata vietii devine si mai impresionanta in fata mortii; sinuciderea anei,moartea
lui ion sunt prezentate
cu indiferenta ,cu detasare.perspectiva narativa semnifica,de fapt,viziunea despre
lume a autorului,o lume in care personajele isi consuma soarta
implacabila.naratorul cunoaste
destinele eroilor si plaseaza indici,semne,simboluri care le anticipeaza soarta.
acesta propune cititorului o lume fictionala creata in concordanta cu mecanismele
realitatii,pe care nu o
copiaza ,ci o reface prin analogie.
Prin urmare, în opinia mea, Liviu Rebreanu a reuşit cu succes şi în mod original
să creeze un univers ficţional, oferindu-i cititorului iluzia realitaii, a
veridicităţii.A realizat
un personaj realist cu o psihologie bine individualizată, Ion, în jurul căruia
gravitează alte personaje, masculine şi feminine, de asemenea ilustrative pentru
definirea clasei sociale din
care fac parte, ţărănimea sau intelectualitatea satului. opera fiind una realista
prin caracteristicile specifice regasite ,precum perspectiva narativa externa ,
personaje tipice realiste
,evenimente locuri sau intaplari verosimile,aparitia conflictelor, dar si analiza
psihologica a personajelor.