george bacovia, cel mai de seama reprezentant al simbolismului romanesc ,este o

reprezentare a decadentismului in literatura noastra. universul poetic bacovian

este al toamnelor reci
si unede ,verilor caniculare care descompun materia,al primaverilor nevrotice si
iernilor apocaliptice, dand sentimentul de sfarsit al lumii ,al provinciei dominate
de tristete si
spleen.
pe de o parte , bacovia priveste natura artificiala si ingropata in ostilitatea
ei , evidentiata prin motive precum ,,parcuri solitare , gradini dezfrunzite,cer
plumburiu
in care planeaza corbii, cimitire,
cavouri, abatoare insangerate si cadavre. pe acest fundal nevrotic , sunt
proiectate figuri halucinante de poeti damnati,foametea si frica
razboaielor,pierderea celor dragi, tineri
bolnavi de cancer si ftizie care ratacest si agonizeaza. bacovia isi creeaza
propriile sale peisaje artistice nonconformiste diametral opuse celor
romantice ,prezentand lumea prin ochi
obositi de trai. acesta alege o paleta cromatica in poeziile lui, printre care
violetul din opera "amurg violet" ce sugereaza monotonia lumii, apoi verde-galben-
rosu ca reprezentare
a nevrozei , cenusiul cerurilor regasit ca element dominant in pezia
plumb ,culoare-simbol al apasarii sufletesti in concordanta cu titlul greu al
poeziei, iar in final alternanta
alb-negru din "decor",creand starea de tensiune.
cerul poeziei bacoviene este greu , de plumb, inabusit si dusmanos ,gata sa cada
peste oameni si sa striveasca orizonturi.in poezia plumb din volumul cu acelas nume
lansat in 1916
se creeaza lumea infernala, lumea trista in care traieste autorul , cu somn vesnic
si sicrie de plumb , cu flori de plumb is aripi de plumb,acest cuvant cheie ales
special pentru a da senzatia
greutatii sufletesti suportata de autor. singur,langa mort, incercand sa
strige ,insa
pestru acesta nu mai era cale de scapare din cavou ,peisaj imaginar ce defapt arata
spre neputinta autorului de a se salva din propria agonie. "dormea intors amorul
meu de plumb" deoarece bacovia nu era inteles, un mister al iubirii.
pe de alta parte ,apare apoi volumul scantei galebele in 1926 in ale carei
orizonturi par a se lumina un moment , umbra plumbului fiind data la oparte si
inlocuita cu plivelistile dezonante, fixanduse
pe burghezia medievala .apare idila primavaratica cu noante violete . poet al
orasului provincial ,acorda atentie acestuia si a degradarii lui in galbenul
toamnei , cand natura se
pregateste de hibernare si cand invelisul vegetal incepe a se usca si descompune.si
deci toamna este sunbra,precizata prin frigul din camera , si de bolnavi din acea
vreme.
iarna o suprinde in momente critice, topirea , amestecul de frig si singuratate,de
ploaie , fulgi si sange ,cum este reprezentat in poezia "tablou de iarna". se
creeaza impresia unei
inzapeziri totale,unei izolari compete fata de umanitate, cu usi inchise ,zapada
invadand totul.Primavara bacoviana e lipsita de tumultul, de veselia, de sperantele
pe care le aduce acest
anotimp. Reînvierea naturii, care este pentru poet doar "o noua primavara pe
vechile dureri", îi trezeste melancolia si-i intensifica pâna la înfiorare gândul
unei existente inutile:
Vara, poetul este coplesit de arsita dogoritoare si invadat de miasmele pe care le
exalta descompunerea materiei organice sub soarele torid.
in ultimul rand ,iubirea bacoviana isi ia amprenta descompunerii si
perisabilitatii. tema iubirii neimplitite dau defuncte , dregostea este resimtita
ca o traire maladica ,anemica si
condamnata al esec. bacovia este si ramane neinteles , si el insusi nu intelege
rostul dragostei in aceasta lume sumbra si rece pe care si a creat o.
astlel deci, universul bacovian este unul depresiv, obositor,de neinteles si fara
rost. acest lucru se schimba doar un moment , insa melancolia ramane in
majoritatea
creatiilor sale. bacovia a creat o lume fara speranta , grea , o lume care si a
pierdut sclipirea sau care nu a avut o niciodata. O lume apocaliptica insa vazuta
astfel numai de
autor insusi.