Fisa nr.

1-16 martie 2020

Încadrează opera ”Ion” de L.Rebreanu în curentul literar, genul si specia din care face
parte, apelînd si la informatia din tabelele de mai jos:

Definitia romanului Demonstrare

Specie a genului epic, în proză,

de mare întindere,

cu o actiune complexă ce se poate desfasura pe

mai multe planuri,
cu personaje numeroase,

a căror personalitate este bine individualizată,

urmărite pe parcursul întregii vieti.

Ion

Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu mai multe

personaje principale, cu mai multe conflicte şi planuri narative.   Ion se
încadrează în romanul de tip tradiţional: prezintă spaţiul rural cu
obiceiurile vieţii specifice ( nuntă, horă, înmormântare, etc.),  realist :
proza sa descriind viaţa satului românesc din sec al XX-lea cu clasele
sociale existente (țărani, intelectuali), cu instituţiile specifice (şcoala,
biserica, judecătoria), cu obiceiurile şi tradiţiile locului (hora, nunta,
botezul).
Dacă prin mediul descris, prin tipul de personaj abordat şi prin
monografia realizată, romanul „Ion” se încadrează în tradiţionalism,
etapa de consolidare în care acesta este inclus în dezvoltarea
modernismului de către Eugen Lovinescu, poate fi argumentată în operă
prin elemente de modernitate care se conturează la nivelul tehnicilor
narative şi la nivelul stilului scriitorului , la acestea adaugându-se
complexitatea protagonistului, existenţa personajului intelectual
reprezentat de Titu Herdelea şi a mediul reprezentat.Principalele
trăsături ale prozei realiste sunt date de intenţia autorului de a reflecta, ca
într-o oglindă, complexitatea vieţii prin surprinderea unei mulţimi de
ipostaze existenţiale.Având statut divin, creează iluzia lumii
reale.Viziunea realist-obiectivă se realizează şi prin : tematica socială,
obiectivitatea perspectivei narative, construirea personajelor în relaţie cu
mediul în care trăiesc,alegerea unor personaje tipice pentru o categorie
socială, tehnica detaliului semnificativ,veridicitatea,stilul sobru,
impersonal. In cadrul romanului „Ion” se găsesc influenţe naturaliste
prin interesul existent pentru grotesc şi datorită faptului că unele
personaje sunt privite  din punct de vedere biologic. Putem lua ca
exemplu pe Ana care a moştenit trăsăturile mamei sale, fiind considerată
la fel de urâţică.Pe de altă parte, unele persoane apar cu diverse
handicapuri, cu referire la Savista, nebuna satului.Un aspect atroce
putem gasi în sinuciderile petrecute şi moartea lui Dumitru (alcool,
viciile), descrierea burţii Anei şi felul în care se transformă iubirea
pentru pământ la Ion. Inspiraţia din folclor (surprinderea tradiţiilor, hora,
aparenţa supranaturalului din puterea de a prevesti a Savistei care
aminteşte de persoana Zavistia din mitologia populară
românească,despre care Tudor Pamfile afirma că este un fel de măr al
discordiei , simbol al diavolului în unele povestiri populare care
determină conflicte la nivelul unui cuplu , determinând destrămarea
acestuia şi predilecţia pentru antiteze ( prezentarea celor două fete- una
frumoasă/cealaltă urâtă ,bocotani/sărăntoci) oferă textului trăsături
romantice.

N. Manolescu propune următoarea clasificare a romanelor:

Romanul doric Romanul ionic Romanul corintic

Romanul clasic( sau realist),
caruia i se subscriu scriitorii
români de pâna în a doua
jumătate a perioadei interbe-
lice (se consideră anul 1928/
1930) respectă un set de nor-
Romanul modernist se
manifestă prin interiorizare.
♦ Lumea e vazută prin ochii
unui personaj, ce este narato-
rul si reprezentantul autorului.
♦ Se scrie la persoana I, se
Este supranumit şi
postmodernist sau
neomodernist poate şi un
roman liber.
♦ Se poate scrie la persoana I
sau III, poate fi un amestec
me stricte în alcatuire:
♦ Este structurat pe mai multe
planuri de actiune si e împartit
formal în capitole, volume etc.
♦ Se scrie la persoana a III-a,
scriitorul este omniprezent
(poate face flashback-uri,
poate nara ceea ce se întampla
simultan în mai multe locuri).
♦ Este ubicuu (prezenta lui nu
e obligatorie, dar el descrie
sentimentele personajelor,
descrie actiunile, pe care le
prevesteste)
♦ Preferă istorismul (comen-
tează trecutul personajelor).
♦ El e asemenea unui păpusar,
rezultatul nefiind oricând
veridic.
Exemple:
„Ion”, „Enigma Otiliei”
foloseste adesea fluxul
amintirilor (nu se mai scrie în
"prezent istoric", ci se
porneste dintr-un punct unic,
considerat prezentul, si se
scrie întocmai cum "persona-
jul cheie" îsi aminteste).
♦ Se foloseste scrisoarea,
jurnalul (redarea unor
asemenea pseudo-creatii ale
personajelor), pentru a le
deduce sentimentele. Metoda
poarta numele de "dosar de
existente".
♦ Nu mai sunt prezentate
sentimentele altora, nu mai
există omniprezenta, totul
rezultând fie din dosarul de
existente, fie din întâlnirile
directe ale personajelor.
♦ Romanul e mult mai veridic.
„Cel mai iubit dintre
pamanteni”, Ultima noapte
de dragoste, intaia noapte de
razboi”
între tipul ionic si doric, se
abordează un stil liber, mai
adânc.
♦ Sentimentele sunt spuse
direct, simplu, de către
personajul-narator, care este
întruparea uneia din ipostazele
autorului.
♦ Se foloseste pastisa, colajul,
se includ chiar si taieturi din
ziare, pentru a arăta un punct
de vedere cifrat.
De altfel, în opinia postmo-
dernistilor, textul (ce se mai
cheamă si scriitură) este
interminabil, infinit, dar,
pentru nevoile tipografice,
trebuie taiat în bucăti de
diferite lungimi. In acest tip de
roman intră postmodernistii.
„Craii de Curtea Veche”,
„Orbitor”

Fisa nr.2- 17 martie 2020

Citeste atent informatia de mai jos si reprezintă – sub forma unei scheme/grafic –
geneza romanului ”Ion” de L. Rebreanu.

Romanul apare în 1920.

Geneza scrierii se poate urmări după mărturisirile lui Rebreanu însuşi. Procesul creator a
fost îndelungat şi esenţa lui constă în sudarea într-o viziune unitară a trei experienţe de viaţă
trăită, distanţate între ele prin ani şi fără legătură cauzală de la una la alta.
Prima dintre experienţe a fost uimirea pe care a simţit-o Rebreanu, într-una din
primăverile tinereţii sale, când ieşise la răsăritul soarelui cu arma pe un colnic la vânat de
porumbei a observat cum un ţăran, socotindu-se nevăzut de nimeni a sărutat pământul jilav de
rouă, cu înfocare, ca pe o iubită. Gestul a fost înregistrat pentru pitorescul lui în sine, fără a i se
atribui o semnificaţie precisă.
Cea de a doua experienţă de viaţă autentică i-a fost transmisă scriitorului de sora sa Livia
şi formează substanţa nuvelei Ruşinea. Este vorba de păţania unei fete bogate de la ţară,
Rodovica, amăgită de un flăcău sărac şi supusă din această cauză, celor mai cumplite bătăi de
către tatăl său. În chip evident aceste fapte, cu modificările de rigoare se regăsesc în Ion
constituind esenţa raporturilor dintre erou, de o parte, Ana şi tatăl ei, Vasile Baciu, de altă parte.
 A treia experienţă este constituită de impresia puternică pe care i-a lăsat-o lui Rebreanu
convorbirea cu un fecior de la ţară, Ion al Glanetaşului, isteţ şi vrednic, împovărat de greutăţi şi
deznădăjduit, pentru faptul că nu avea pământ. Calea sintezei între aceste momente de viaţă,
atestă în continuare Rebreanu, a fost atribuirea către Ion al Glanetaşului, cu motivele sociale şi
sufleteşti necesare şi a faptelor aparţinând, în realitatea trăită, autorilor celorlalte două momente.
Procesul de elaborare a romanului, trecând prin fazele manuscrise ”Ruşinea” şi ”Zestrea”, a fost
îndelungat, comprimând romanul Ion, L. Rebreanu s-a gândit mai mult la o frescă a satului
transilvănean din care însuşi autorul s-a ridicat „ca poet al omului teluric”, după cum îl apreciază
G. Călinescu.

REALITATE

-Vanatoarea -Scrisoarea Liviei -Discutia cu Glanetasu

-Taranul indragostit de pamant -Seducerea Rodovicai

FICTIUNE

Fisa nr.3- 18 martie 2020

1. Analizează structura romanului ”Ion„ de Liviu Rebreanu, mentionînd:

♦ Nr. si titlul volumelor din care e alcătuit romanul;

♦ Nr. si titlul capitolelor, semnificatia acestora;
♦ Structura circulară (inelară/sferică).
Arhitectura romanului sustine, la nivel macrotextual, functia epica de
interpretare. Romanul este alcatuit din doua parti opuse si
complementare, coordinate ale evolutiei interioare a personajului
principal: “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. Titlurile celor 13
capitole (numar simbolic, nefast) sunt semnificative, discursul narativ
avand un “Inceput” si un “Sfarsit”: “Inceputul” (prezentarea satului
Pripas si a horei de duminica, tinuta in curtea vaduvei Todosia),
“Zvarcolirea”(Ion incepe o lupta cu George din cauza interesului pentru
Ana), “Iubirea”(Pintea trimite o scrisoare parintilor Anei prin care ii
cere mana Laurei, fara a cere zestre, desi ea este indragostita de Aurel), ,
“Noaptea”(Ana ii marturiseste lui Ion ca este insarcinata),
“Rusinea”(Satenii afla ca Ana este insarcinata), “Nunta” (Aceste capitol
prezinta doua nunti:nunta dintre Laura si George Pintea si cea dintre Ana
si Ion); ”Vasile”(Ion incearca sa-i ia toata averea lui Vasile, prin
intermediul Anei, insa acesta nu se lasa pacalit), “Copilul”(Ana naste
copilul, pe care il numeste Petre), “Sarutarea”(Vasile cedeaza lasandu-i
lui Ion averea sa, pamantul sau.Ion, fiind indragostit de idea de avutie,
saruta pamantul), “Streangul”(Ana se sinucide, spanzurandu-se in grajd),
“Blestemul”(Ion se crede blestemat si vrea sa savarseasca pedeapsa din
inchisoare), “George”(George afla ca Ion ii da tarcoale noaptea Floricai
si il omoara), “Sfarsitul” (prezinta din nou imaginea satului, sfarsitul
fiind simetric inceputului). 
Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a
intelectualitatii rurale. Primul plan urmareste viata lui Ion, iar celalalt
situatia famililor Herdelea si Belciug.
La nivel microtextual, functia epica de interpretare se realizeaza prin
tehnica contrapunctului: prezentarea aceleiasi teme in planuri diferite
(nunta taraneasca a Anei corespunde, in planul intelectualitatii, cu nunta
Laurei; conflictul exterior dintre Ion si Vasile Baciu corespunde
conflictului intelectualilor satului: invatatorul si preotul).

Evenimentele sunt urmărite pe mai multe planuri, dintre care se

detaşează cele principale: lumea ţăranilor, lumea intelectualilor. Firul
epic evoluează pe trei planuri individuale: planul destinului individual,
al lui Ion din planul ţărănimii şi a lui Titu din planul intelectualităţii;
planul destinului familial redat prin familiile Glanetaşu, Vasile Baciu,
Maxim Oprea,George Bulbuc din planul ţărănimii şi a familei Herdelea
din planul intelectualităţii;Planul destinului comunităţii cuprinde
elemente de monografie a satului tradiţional(Hora de la început şi de la
sfârşit, peţitul,nunta, botezul,înmormântarea, sfinţirea bisericii).

Conceptia autorului despre roman, inteles ca un corp geometric perfect,

“corp sferoid” se reflexa artistic in structura circulara a romanului.

2. Descrie tehnicile narative utilizate de autor si mentionează care-s obiectele focalizate de

”camera” scriitorului la începutul romanului. Ce semnificatii au acestea?

Pentru informare
Tehnici narative aplicate de Liviu Rebreanu la scrierea romanului ”Ion”

Descrierea satului de la începutul Liviu Rebreanu a acordat o atentie deosebită

romanului este realizată printr-o tehnică
folosită de autor, numită tehnica focalizării.
Aceasta tehnică constă în filmarea selectivă,
concentrarea obiectivului pe un anumit
element. Camera nu urmăreste tot peisajul, ci
îsi fixeaza atentia asupra unor aspecte.
Prin tehnica planurilor paralele este
prezentată viata unor familii/medii sociale
diferite, în paralel, iar trecerea de la un plan la
altul se realizează prin alternantă.
structurii romanului, simetriei.
Atît romanul ”Ion”, cît si ”Pădurea
spînzuratilor” au o structură circulară, mai
numită si sferică sau inelară, pentru că
incipitul si finalul sînt simetrice, prezentînd
aceleasi împrejurări, personaje, situatii etc.
Deci, în romanul sferic: începutul=sfîrsitul.

La nivel microtextual, functia epică de

interpretare se realizeaza prin tehnica
contrapunctului: prezentarea aceleiasi
teme/aceluiasi personaj în planuri diferite/din
perspective diferite.

Descrierea satului de la începutul romanului este realizată printr-o

tehnică folosită de autor, numită tehnica focalizării. Aceasta tehnică
constă în filmarea selectivă, concentrarea obiectivului pe un anumit
element.Nu urmăreste tot peisajul, ci îşi fixează atenţia asupra unor
aspecte. Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viaţa unor
familii/medii sociale diferite, în paralel, iar trecerea de la un plan la altul
se realizează prin alternanţă.
La nivel microtextual, funcţia epică de interpretare se realizează
prin tehnica basoreliefului şi a contrapunctului: prezentarea aceleiaşi
teme/aceluiaşi personaj în planuri diferite/din perspective diferite. Liviu
Rebreanu a acordat o atentie deosebită structurii romanului,
simetriei.Romanul „Ion” are o structură circulară, numită şi sferică sau
inelară, pentru că incipitul şi finalul sunt simetrice, prezentând aceleaşi
împrejurări, personaje, situaţii .Tehnica anticipării prin care anumite
elemente ale realităţii fictive sau anumite gesturi ale personajului sunt
menite să prevadă acţiuni ale personajelor.Această tehnică narativă în
romanul „Ion” sublineaza faptul ca umanitatea din opera lui Rebreanu
trăieşte doar în aparenţă, sub semnul hazardului, în esenţă aceasta fiind
decisa de un destin implacabil.Descrierea focalizată a crucii anticipează
focalizarea colectivităţii din satul Pripas pentru viaţa materială
concretizată în problema pământului ,în detrimentul aspectului spiritual
al existenţei.Tehnica gradării acţiunii este redată prin ritmul narativ
ascendent, romanul debutează pe o imagine predominant statică,
precipitându-se cu scena horei şi atingând apogeul în secvenţa narativă a
uciderii lui Ion.Astfel romanul “Ion” se deosebeşte de celelalte prin
schimbarea perspectivei de investigaţie a realităţii, aşa încât autorul nu
mai idealizează ţăranul şi nici nu mai prezintă o rezolvare forţată a
conflictelor (unele rămân deschise). Prin lipsa tezei moralizatoare a
romanului  acţiunea dezvoltă pe spaţii largi momente ale vieţii în care
personajele comunică dincolo de individualitatea lor trăiri generale.

Fisa nr. 4- 19 martie 2020

1. Numeste si caracterizează cele mai importante institutii din satul Pripas.

 2. Grupează personajele în functie de mediul social la care apartin. Care-i diferenta
dintre aceste grupuri sociale?

3. Ce observatii poti face referitor la comportamentul si morala personajelor

apartinînd unor categorii sociale diferite?

Fisa nr. 5- 20 martie 2020

1. Comentează motivele din romanul ”Ion”, în cîte 4-5 enunturi fiecare:

♦ drumul
♦ crucea
♦ hora
♦ casele

2. Demonstreză, cu 2-3 argumente si cu exemple din operă, că romanul ”Ion” este o

monografie a satului românesc.

Pentru informare: DEX

Monografie – studiu stiintific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat si multilateral.