1

Search Get Premium

Ion -Tema si viziunea

Cristian Bindea

 Top 0.1%  25632 Views  3 Pages 1 File ▾

Share Paper
More Actions

 Download PDF Download Full PDF Package

Original PDF Summary Related

Ion – Tema si viziunea

Romanul „Ion” scris de Liviu Rebreanu, este publicat in anul 1920 si marcheaza un
inceput de drum in istoria romanului romanesc modern. Opera „Ion” este un roman,
prin amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu un conflict complex,
personaje numeroase si realizarea unei imagini amlpe asupra vietii.

Opera „Ion” surprinde viata satului transilvanean de la inceputul secolului al XX-lea,

cu iubiri patimase, lacomie de pamant, traditii specifice, conflicte puternice,
momentre de sarbatoare a satului si institutii cum ar fi scoala, biserica si
judecatoria. Romanul este alcatuit din 13 capitole structurate in doua parti „Glasul
pamantului”, 6 capitole si „Glasul iubirii” 7 capitole.

Desi realismul este un curent literar ce se manifeste in spatiul european in a doua

jumatate a secolului al XIX-lea, desincronizarea literaturii romane de cea europeana
permite considerarea romanului „Ion” ca fiind roman realist.
HOME MENTIONS ANALYTICS TOOLS
O trasatura a realismului regasita in romanul lui Rebreanu este verosimilitatea,
adica faptul ca scriitorul construieste un univers fictional ce reuseste sa creeze iluzia
vietii, prezentand in mod veridic realitatea, prin viata taranilor din satul Pripas. In
realizarea tabloului satului transilvanean inainte de razboi, un rol important il joaca
creionarea ierarhiilor sociale dupa locul unde stau sau cu cine vorbesc oamenii,
astfel, primarul sta cu batranii fruntasi, barbatii isi scot palariile la apropierea
preotului Belciug si a familiei Herdelea, invatatorul satului. De asemenea datinile,
traditiile ardelene specifice, legate de hora, nunta sau inmormantare, confera
operei verosimilitate si ii evidentiaza caracterul monografic.

Estetica realista se caracterizeaza si prin perspectiva narativa obiectiva ce se

realizeaza prin intermediul verbelor si pronumelor la persoana a treia („a mers” „o
privea”). Naratorul est omniscient si omniprezent, ramanand intodeauna neimplicat
in actiune. Cu toate acestea, el stie de la inceput destinul personajelor sale si
prefigureaza evenimentele tragice ce vor urma, prin intermediul descrierii satului si
a crucii care evidentiaza raul care urmeaza sa se abata asupra satului.

Tema principala romanului este problematica pamantului, dublata de o tema

secundara, cea a iubirii, amandoua stand la baza celor doua capitole principale ale
romanului „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”. Rebreanu evidentiind drama
taranului ardelean care traieste intr-o societate unde pamantul, mai mult decat un
mijloc de trai, este un criteriu al valorii individuale. Tema este completate de
viziunea realista a autorului despre lume. Arta pentru Rebreanu nu era o copiere a
realitatii, ci o sinteza a acesteia. Componentele care generau creatia erau doua:
emotia, impreisa afectiva si materialul documentar strans.
Relevanta pentru aceste aspecte este secventa in care Ion intra cu plugul in
pamantul vecinului sau, Simion Lungu. Gestul personajului se naste din dorinta de a
recupera pamantul pe care parintii sai, din nestiinta de a-si gestiona averea, l-au
pierdut in timp. Gestul este dublat de notatia autorului care dezvaluie intensitatea

dorintei „cu obrajii

final: „inima aprinsi
ii tremura de de o pofta
bucurie ca nestapanita”. Bucuria
si-a marit averea” pe carefaptul
surprinde o resimte in nu
ca Ion
percepe gestul sau ca o dovada a imoralitatii.

O alta secventa semnificativa pentru tema romanului este cea a sarutarii

pamantului. Imediat dupa ce intra in posesia pamantului de la Vasile Baciu, asa
cum isi dorise, Ion asteapta sosirea primaverii pentru a se putea bucura de
imaginea pamantului pe care il stapaneste. Astfel ca intr-o zi de luni, imbracat in
haine de sarbatoare, pleaca spre cel mai bun loc pe care il primise si traieste din
plin patima posesiunii. Pamantul este privit erotizat, iar gestul sarutarii sale se
naste involuntar, demonstrand intensitatea trairilor sale. Astfel, se accentueaza
relatia stransa dintre Ion si pamant, relatie ce surprinde importanta pamantului
pentru oamenii din acea vreme.

Din punct de vedere structural, romanul evidentiaza un prim element realist marcat
de intentia autorului de a crea un roman circular, avand forma unui „corp sferoid”,
dupa care afirma chiar el insusi, in care incipitul este simetric cu finalul, prin
descrierea drumului. Incipitul romanului se concentreaza asupra imaginii drumului
care intra in Pripas, drumul fiind un simbol al destinului care isi urmeaza cursul.
Descrierea detaliata a caselor creeaza imaginea vizuala a localitatii, tradand situatia
finaciara a localnicilor, dar si structura tipica a unui sat traditional. Descrierea crucii
strambe de la marginea satului, cu un Hristos de tinichea ruginit langa ea, ne
introduce intr-o lume care nu mai are nimic sfant, lipsita de valori spirituale.
Detaliile topografice, Rapele-Dracului, Cismeaua-Mortului au rol de anticipare a
destinului tragic al protagonistului. Finalul reia descrierea drumului, in sens invers,
dinspre Pripas spre soseaua cea mare si fara inceput, simbol al existentei umane,
ilustrandu-se astfel linistea care se instaureaza in sat dupa solutionarea conflictelor.

Conflictele romanului se afla in stransa legatura cu tema romanului si il au in centru

pe protagonist. Conflictul central este reprezentat de lupta pentru pamant in satul
traditional unde posesia averii aduce cu sine un anumit rang intre localnici, inclusiv
resprectul comunitatii de oameni, drama lui Ion fiind drama taranului sarac. Mandru
si orgolios, constient de calitatile sale, acesta nu isi accepta conditia si este pus in
situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si averea Anei. Conflictul extrerior,
social intre Ion al Glanetasului si Vasile Baciu este dublat de conflictul interior, intre
„glasul pamantului” si „glasul iubirii”. Se poate vorbi si de conflicte secundare, intre
Ion si Simion Lungu, pentru brazdele de pamant, sau intre Ion si George Bulbuc,
mai intai pentru Ana si apoi pentru Florica.

Tema si viziunea despre lume si creatie in romanul „Ion” scris de Liviu Rebreanu
consta in evidentierea lumii ardelenesti, punandu-l in prim plan pe taranul obisnuit
dornic de a avea pamant. De asemenea, textul evidentiaza importanta statutului

social in satul de la inceputul secolului al XX-lea, pamantul jucand un rol important

in diferentierea oamenilor.
About Press Blog People Papers Topics Academia.edu Publishing Job Board We're Hiring!
Help Center

Terms Privacy Copyright Academia ©2023