Curentul Realism Perioada Interbelica

Ion
de Liviu Rebreanu
( Tema și viziunea )

Opera „Ion” este primul roman publicat de Liviu Rebreanu in anul 1920 si
este un roman realist de tip obiectiv , cu tematica rurala , o capodopera a
literaturii romane interbelice , care infatiseaza universul rural in mod realist.

Textul reprezintă un roman , deoarece este o specie a genului epic în proză,

cu o actiune care se desfăsoară pe mai multe planuri narative , cu conflicte
multiple si un număr mare de personaje.

Este un roman de tip obiectiv prin specificul naratorului , al naratiunii la

persoana a III-a si al relatiei narator-personaj , avand un narator omniscient ,
care stie mai mult decat personajele sale si omniprezent , dirijand evolutia lor
ca un regizor universal.

Tema romanului este problematica pamantului in conditiile satului

ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea. Romanul prezinta lupta unui
taran sarac pentru a obtine pamant si consencintele actelor sale.

Titlul este dat de numele personajului principal , care devine exponent al

taranimii prin dragostea lui pentru pamant , individualizat insa prin modul in
care il obtine. Rasturnat , titlul reda un pronume personal de persoana I , care
exprima conditia tuturor taranilor di acea vreme.

Caracterul monografic al romanului consta in surprinderea diverselor

aspecte ale lumii rurale: obiceiuri si traditii: nasterea , nunta ; relatii socio-
economice: stratificarea sociala ; relatii de familie , institutie: biserica , scoala.

Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a

intelectualitatii satesti , iar prin tehnica contrapunctului , o anumita tema ,
moment esential sau conflict sunt infatisate in cele doua planuri
 Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica , in care locuitorii satului
Pripas se afla la hora , in curtea Todosiei , vaduva lui Maxim Oprea.
Descrierea jocului traditional , hora , este o pagina etnografica memorabila ,
prin infatisarea portului popular , a dansului tinerilor si a cantecului
lautarilor.

Conflictul central din roman este lupta pentru pamant din satul traditional ,
unde averea conditioneaza respectul comunitatii. Drama lui Ion este drama
taranului sarac „Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ,
ca o chemare , coplesindu-l”. Mandru si orgolios , consitent de calitatile sale ,
Ion nu-si accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea
pentru Florica si averea Anei. Cele doua chemari launtrice nu il pun intr-o
situatie-limita , pentru ca se manifesta succesiv , nu simultan.

Conflictul tragic dintre om si pamant este provocat de iubirea patimasa a

personajului pentru pamant si de iluzia ca-l poate stapani , dar se incheie ca
orice destin uman , prin intoarcerea in aceasta matrice universala.

Echilibrul compozitional din „Ion” , de factura traditionala , surprinde

viziunea despre lumea a autorului si evolutia personajului central. Romanul
este format din doua parti „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”. Astfel ,
romanul nu este doar echilibrat , ci si simetric , pentru ca titlurile celor doua
parti surprind cele doua mari obsesii ale eroului: pamantul si iubirea.

Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care

intra si iese din satul Pripas , loc al actiunii romanului. Personificat , drumul
are seminficatia simbolica a destinului. Descrierea drumului , supusa
conventiei realiste a veridicitatii , prin detalii toponimice , il induce pe cititor
in viata satului ardelean de la inceputul sec al XX-lea.

Stilul narativ este neutru , impersonal , „stilul cenusiu” fiind specific prozei
reliste obiective ; autorul respecta autenticitatea limbajului regional.

În concluzie, "Ion" este un roman realist prin perspectiva narativă obiectivă ,

prin stilului neutru impersonal, prin impresia de veridicitate, pe care o
creează detaliile toponimice, prin circularitate, prin tematică și prin realizarea
personajelor ca tipologii.