Genul Dramatic Perioada Postbelică

Iona
de Marin Sorescu
( Evoluția personajului principal )

Opera „Iona”, este piesa de debut a lui Marin Sorescu in dramarturgie si este
publicată în anul 1968 în revista „Luceafărul”. Piesa are la origine, dupa cum
se observă și din titlu, mitul biblic al profetului Iona care este însărcinat să
propovăduiască cuvântul Domnului, insa Marin Sorescu reinterpretează mitul
si îl goleşte de conţinutul religios.
Tema piesei este singurătatea, stare în care omul încearcă să se regăsească
pe sine, deşi nu ştie care este drumul spre această cunoaştere. Alături de
această temă, se adaugă problema omului care se revoltă în fața destinului,
care suferă din cauza lipsei de libertate și de comunicare.
Titlul piesei se află în strânsă legătură cu mitul biblic al profetului Iona din
Vechiul Testament. In povestea biblica, Iona este trimis de Dumnezeu in
cetatea Ninive pentru a propovădui credința. Iona refuza si fuge pe o corabie
către Tarsis . Drept pedeapsa, Dumnezeu trimite o furtuna pe mare, iar ceilalți
corăbieri îl arunca pe Iona in apa, pentru a potoli urgia. Iona este înghițit de o
balena. După trei zile de pocăința petrecute in burta peștelui, Iona este
eliberat. Cu toate acestea, Marin Sorescu păstrează doar numele profetului, pe
care i-l atribuie eroului operei sale.
Spre deosebire de prorocul biblic, pescarul se afla de la început prizonier in
gura unui peste, fără posibilitatea evadării si fără a fi săvârșit vreun păcat.
Astfel, Iona trăiește un conflict interior specific omului modern, care se vede
nevoit sa viețuiască într-o lume din care Dumnezeu s-a retras.
Statutul social de pescar are in piesa un rol simbolic: el reprezintă speranța
eterna. Actul de a pescui semnifica nevoia de cunoaștere si autocunoaștere si
este punctul esențial care conturează statutul psihologic si moral al
personajului.
Subiectul dramatic nu trebuie interpretat ca succesiune de fapte, piesa fiind
in fond o parabola a căutării spirituale a individului. Toate acțiunile si gesturile
eroului, indicațiile de regie, decorul, timpul si spațiul au valoare simbolica in
teatrul modern.
 Iona este un personaj-simbol care întruchipează, in mod alegoric,
singurătatea ființei umane, prins fără voia sa într-o capcană din care încearcă
să scape. Motivul central al pisei este labirintul, care simbolizează drumul
cunoașterii de sine.
Mijloacele de caracterizare sunt specifice personajului dramatic: este
caracterizat direct de către autor prin intermediul didascaliilor, și indirect prin
limbaj, gesturi si acțiuni, redate prin intermediul monologului. Procedee
moderne de caracterizare sunt introspecția si monologul interior.
Realizând că datoria lui nu e să supraviețuiască înăuntru, ci „să încerce”, își
taie o bucată de piele din podul palmei stângi, gest interpretat ca pe o soluție
de valorificare a propriilor resurse și ca imagine tragică a sacrificiului
mântuitor. Astfel, o trăsătura definitorie a personalității lui Iona poate fi
reflexivitatea.
Conștientizarea propriei condiții și, drept urmare, gândul că trebuie să
găsească o soluție de salvare nu vin de la sine. Inițial, faptul că se află izolat nu
îi stârnește panică, întâmplarea fiind considerată firească, urmată de o
încercare de adaptare.
Totuși, ideea căutării unei soluții se insinuează treptat în mintea lui. Primele
sale acțiuni sunt mai degrabă rodul unor impulsuri de moment decât niște acte
raționale: prins în capcană, el doar încearcă să scape. Iona spintecă burta
peștelui care l-a înghițit și se trezește în burta altuia, mai mare decât a
primului.
Această evoluție de la starea de inconștiență a lui Iona la cea de luciditate din
final reprezintă un drum al cunoașterii. Ieșit în sfârșit la lumină, deși
îmbătrânit, din spintecătura ultimului peste, pe o plajă pustie, orizontul care i
se arată îl înspăimântă din nou pentru că și acesta este alcătuit dintr-un alt
șir nesfârșit de burți de peste.
Gestul final, de a-si spinteca burta, poate fi interpretat atât într-o maniera
existențialista, sinuciderea fiind singura modalitate de a evada din limitele
existentei, cat si din punct de vedere simbolic, personajul găsind calea
iluminării in sine.
În concluzie, Iona este un personaj ilustrativ pentru problemele existențialiste
ale condiției umane, având o personalitate schimbătoare deoarece mediul
înconjurător este principalul factor, astfel acesta suferă o dramă a omului
modern, săvârșind prin taina morții.