Ion

de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu a fost un prozator și dramaturg român, membru titular al

Academiei Române. Este considerat, în tradiția critică românească, întemeietorul
romanului modern în literatura română și unul dintre cei mai mari scriitori români din
secolul al XX-lea.
Opera literară “Ion” de Liviu Rebreanu a fost publicată în anul 1920, este un
roman realist-obiectiv și se încadrează în realism. Romanul este o specie a genului
epic, în proză, de mare întindere, cu personaje numeroase și acțiune complexă,
desfășurată pe mai multe planuri narative și dezvoltând conflicte puternice.
Sursele de inspirație pentru Liviu Rebreanu au fost o scenă din satul Prislop în
care un țăran îmbrăcat în haine de sărbătoare îngenunchează și sărută pământul și
discuția pe care scriitorul o are cu un țăran pe nume Ion Pop al Glanetașului, care îi
dezvăluie patima pentru pamant.
Realismul obiectiv este întâlnit în romanul “Ion”, la nivelul: obiectivității
observației, folosirea esteticii naturaliste și la veridicitatea detaliilor politico-istorice.
Realismul este curentul literar apărut din a doua jumătate a secolului al XIX-lea
în care principiul de bază este reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective și
caracteristice.
O trăsătură a realismului identificată în roman este că opera este inspirată din
fapte reale, opera realistă nu expune fapte care s-au petrecut cu adevărat, ci
evenimente fictive, dar prezentate astfel încât s-ar produce într-un mod credibil.
O altă trăsătură a realismului identificată în text este prezentarea individului în
relațiile cu mediul social în care trăiește. În cazul romanului “Ion” personajul principal,
Ion, nu se află în situații excepționale, ci are o condiție mediocră, dramatică și
complexă.
Tema romanului este prezentarea problematicii pământului, particularizată în
confruntarea devastatoare între două pasiuni puternice, văzute ca jumătățile unui întreg:
iubirea pentru pământ și iubirea pentru o singură femeie.
O secvență relevantă pentru temă este acea secvență în care Ion sărută
pământul. Această scenă explică geneza romanului, dar și conflictul interior principal.
Stăpân al tuturor pământurilor, Ion se simte un uriaș la picioarele căruia se zbate un
balaur învins . Gestul îl surprinde pe acesta îngenunchiat în fața pământului personificat
într-o imagine a ființei iubite.
O altă secvență relevantă pentru temă este hora, care prezintă relația
personajului cu mediul din care provine, indicând componentele universului imaginat de
Rebreanu: timpul, spațiul și personajele.
 În curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea, se adună întreaga comunitate
rurală, fiind indicată ierarhizarea socială și relațiile dintre personaje: primarul satului și
bogații din sat, sărăntocii, ca Alexandru Glanetașu, dau târcoale, dar nu îndrăznesc să
se apropie prea mult. Ritmurile lăutarilor atrag în joc fetele și flăcăii satului. Treptat,
dintre participanții la horă se detașează o pereche de personaje antagonice: Ion și
George Bulbuc. Cei doi au un conflict pe tema plății lăutarilor, care se finalizează cu
bătălia de la cârciumă, unde învingător iese Ion.
Condiția țăranului este reprezentată de personajul principal al romanului, care
aparține clasei țăranilor săraci, care se confruntă cu ierarhizarea valorilor umane pe
baza averii. Încercarea disperată a lui Ion de a dobândi pământ nu mai poate fi privită,
în aceste condiții, doar ca expresie a lăcomiei, ci mai ales ca expresie a dorinței de a
scăpa de eticheta înjositoare de sărăntoc și de umilinta de a repeta soarta tatălui său.
Conștientizând organizarea socială nedreaptă, Ion înțelege și că toate calitățile sale nu
sunt suficiente pentru a-i schimba statutul, așa că trebuie să găsească pârghiile de a se
impune, ignorând atât sentimentele, cât și criteriul moral. Drama lui Ion se desfășoară
între doi poli evidentiati încă de la nivelul structurii romanului. Glasul pământului si
Glasul iubirii reprezinta “vocile interioare” care motiveaza acțiunile personajului. Dorința
de a avea pământ intră în contradicție cu iubirea, conflict enunțat încă din scena horei,
când dansează cu Ana, dar priveste cu dor la Florica. După ce intră în posesia
pământurilor lui Vasile Baciu, Ion revine la pasiunea inițială pentru frumoasa fata a
Todosiei, căsătorită acum cu George Bulbuc.