Ion

TEMĂ ȘI VIZIUNE
 CONTEXT
• Primul roman publicat de Liviu Rebreanu( în 1920), „Ion” este realist de
tip obiectiv, cu tematică rurală, o capodoperă a literaturii române
interbelice.
• Considerat de Eugen Lovinescu „cea mai puternică creație obiectivă a
literaturii române”, „Ion” înfățișează universul rural în mod realist.
• Nucleul acestei opere se află nuvelele anterioare „Zestrea” și „Rușinea”,
iar sursele de inspirație sunt trei experiențe de viață ale autorului
receptate artistic: gestul țăranului care săruta pământul ,vorbele lui Ion
al Glanetașului și bătaia primită de la tatăl ei de o fată cu zestre din
cauza unui țăran sărac .
 Exprimarea a două trăsături ale textului
narativ
• Opera literară „Ion” este un roman prin amploarea acțiunii, desfășurată pe
mai multe planuri narative,cu un conflict complex, personaje numeroase și
prin realizarea unei imagini complexe asupra vieții.
• Aparține curentului realist prin:
 tematica socială
obiectivitatea perspectivei narative
construirea personajelor în relație cu mediul în care acestea
trăiesc
alegerea unor personaje tipice pentru o categorie socială
tehnica detaliului semnificativ
veridicitatea
 stilul sobru, impersonal
 1a. O primă trăsătură realistă

•O trăsătură a realismului este perspectiva narativă obiectivă.

Întâmplările din roman sunt relatate la persoana a III-a de către un
narator detașat, omniscient și omniprezent .
• Specifică romanului de tip obiectiv este și relația narator
-personaj :naratorul omniscient știe mai mult decât personajele
sale și ,omniprezent ,dirijează evoluția lor ca un regizor universal,
conform unui destin prestabilit.
 1b. Caracterul monografic- a doua trăsătură realistă

• Caracterul monografic al romanului, alt aspect realist ,constă în

surprinderea veridică a diverselor aspecte ale lumii rurale: obiceiuri
și tradiții (nașterea, nunta, înmormântarea, hora) relații socio-
economice (stratificarea socială) relații de familie,
instituțiile( biserica ,școala) autoritățile.
• De exemplu, descrierea jocului tradițional ,someșana ,constituie o
pagină etnografică memorabilă, prin înfățișarea portului popular, a
dansului tinerilor și a cântecului lăutarilor .
 1c. Prezența toponimelor reale- a treia
trăsătură realistă
• În plus, descrierea inițială a drumului, de asemenea supusă convenției realiste a
veridicității prin oferirea unor detalii toponimice,îl introduce pe cititor în viața
satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea: „ Din șoseaua ce vine de la
Cârlibaba ,întovărășit Someșul(...) se desprindă un drum alb mai sus de
Armadia(...) ca să dea buzna în Pripasul pitit într- o scrântitură de coline .”
• Descrierea caselor lui Herdelea și Glanetașu ilustrează condiția lor socială.
Crucea strâmbă de la marginea satului, cu un Hristos de tinichea ruginită,
anticipează destinul tragic al protagonistului. Tot imaginea drumului încheie
simetric romanul, înțeles ca un corp geometric perfect , „corp sferoid ”, potrivit
concepției autorului .
Comentarea a două secvențe relevante pentru
temă

• Tema romanului este problematica pământului, analizată în condițiile socio-

economice ale satului ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea.
• Romanul prezintă lupta unui țăran sărac pentru a obține pământ și
consecințele actelor sale.
• Tema centrală, posesiunea pământului, este completată de „tema iubirii” și
„tema destinului”.
• Romanul este alcătuit din două părți: „Glasul pământului” și „Glasul
iubirii”.
• Simetria compoziției evidențiază temele romanului ,dar și cele două
patimi ale personajului principal.
• De asemenea ,titlurile celor 13 capitole sunt rezumative(„ Iubirea”,
„Rușinea”, „Nunta”, „Sărutarea” „Ștreangul”) și semnificative
discursului narativ ;are un început și un sfârșit ca și destinul
protagonistului al cărui nume de titlul cărții.
• Titlul este eponim ( numele personajului principal este și numele
romanului)
• Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viața țărănimii și a
intelectualității sătești. Planul țărănimii are în centru destinul lui Ion, iar planul
intelectualității satului, pe cei doi „stâlpi” ai comunității: preotul și învățătorul.
• Cele două planuri narative se întâlnesc încă de la începutul romanului ,în scenă
horei, numită de Nicolae Manolescu „ o horă a soartei”.
• Prin tehnica contrapunctului, o anumită temă, moment esențial sau conflict
sunt înfățișate în cele două planuri (nunta țărănească a Anei cu Ion corespunde,
în planul intelectualității, nunții Laurei cu George Pintea, în capitolul „Nunta”, iar
conflictul dintre Ion și Vasile corespunde conflictului dintre intelectualii satului).
 Tipuri de conflicte
• Conflictul central din roman este lupta pentru pământ din satul tradițional ,
unde averea condiționează respectul comunității.
• Conflictul exterior , social, între Ion al Glanetașului și Vasile Baciu, este dublat de
conflictul interior dintre „glasul pământului” și „glasul iubirii”.
• Cele două chemări lăuntrice nu îl pun într-o situație-limită, pentru că se manifestă
succesiv, nu simultan.
• Conflictele secundare au loc între Ion și Simion Lungu , pentru brazda de
pământ, sau între Ion și George Bulbuc , pentru Ana.
• Conflictul tragic dintre om și pământ.
 Titlul romanului

• Titlul cărții este dat de numele personajului principal , care devine un exponent
al țărănimii prin dragostea lui pentru pământ, dar este individualizat prin modul
în care îl obține.Singulară în satul Pripas nu este căsătoria „ sărăntocului” cu o
fată cu zestre, pentru că Vasile Baciu și Ion Pop al Glanetașului dobândiseră
averea în același fel, ci maniera sa de a se comporta: o face pe Ana de rușinea
satului înainte de nuntă, iar apoi vrea să se întoarcă la Florica, care a devenit
nevasta lui George.
 Stilul

• Stilul narativ este neutru, impersonal, „ stilul cenușiu” fiind specific prozei
realist obiective.
• Autorul respectă autenticitatea limbajului regional.
 Concluzie

• Romanul „ Ion” este o capodoperă a literaturii române realiste,

interbelice , așa cum spune Nicolae Manolescu , romanul are în
centru „ patima lui Ion , ca formă a instinctului de posesiune”.